Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 358/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 358/2009

Ședința publică din 28 Mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Leontin Coraș

JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu

JUDECĂTOR 3: Dana

Grefier

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de

Procuror -

Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de condamnatul împotriva deciziei penale nr. 204/31.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar penal nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul condamnat asistat de apărător ales, avocat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că prin încheierea pronunțată în ședința publică din 28 mai 2009 de către Curtea de Apel Alba Iulias -a dispus conexarea la prezenta cauză a dosarului nr-.

De asemenea, se constată că apărătorul ales al condamnatului, avocat a depus la dosar cerere de amânare a cauzei din motive medicale, anexând împuternicirea avocațială și adeverință medicală.

Apărătorul ales al condamnatului, avocat, învederează instanței faptul că având delegație în dosarul nr- aceasta operează și în prezenta cauză. Depune la dosar memoriu cu motivele contestației în anulare.

Instanța constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbaterea contestației în anulare.

Apărătorul ales al condamnatului, avocat, solicită admiterea contestației în anulare pentru motivul prevăzut de art. 386 lit. a Cod procedură penală, considerând cererea ca fiind formulată în termenul legal. Învederează instanței faptul că la termenul de judecată din data de 31 martie 2009 condamnatul nu a fost legal citat, așa cum rezultă și din actele dosarului, unde la fila 2, în citativ, este specificată citarea inculpatului la sediul cabinetului avocatului, în timp ce în actul de sesizare a instanței era trecut domiciliul real al inculpatului. În temeiul art. 391 Cod procedură penală solicită admiterea în principiu a contestației în anulare.

Reprezentantul Parchetului învederează instanței faptul că în declarația dată inculpatul solicită să fie citat la cabinetul avocatului, motiv pentru care apreciază că procedura de citare a fost legal îndeplinită, conform prevederilor art. 177 al. 2 Cod procedură penală și solicită respingerea contestației în anulare.

Apărătorul ales al condamnatului, avocat, în replică, arată că între condamnat și avocatul nu a mai fost perfectat contract pentru susținerea cauzei la Curtea de Apel Alba Iulia.

Condamnatul, arată că după soluționarea cauzei de către Tribunalul Hunedoara nu a mai apelat la serviciile avocatului și nu știe dacă avocatul a fost împuternicit să declare recurs.

Curtea, apreciind ca întemeiată contestația în anulare, în temeiul art. 392 Cod procedură penală, desființează decizia penală nr. 204/31.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar penal nr- și procedează la rejudecarea recursului, iar față de împrejurarea că nu sunt cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului în baza art. 38515al. 2 lit. b Cod procedură penală și achitarea inculpatului pentru fapta reținută în sarcina sa, pentru motivul de recurs prevăzut la art. 3859al. 1 pct. 18 Cod procedură penală și punerea în libertate a inculpatului.

Consideră că analiza alcoolemiei s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale, față de împrejurarea că după apariția Ordinul nr. 376/2006 publicată în Monitorul Oficial din 26 aprilie 2006 probele de sânge nu se mai puteau recolta decât cu truse speciale de recoltare, iar, așa cum rezultă din buletinul de examinare clinică aflat la fila 6, prelevarea s-a făcut prin acte sterile și tampon fără alcool, trusa fiind astfel neconformă cu dispozițiile legale.

De asemenea, învederează instanței faptul că în buletinul de analiză toxicologică se specifică că metoda folosită este metoda oficială, fără a indica însă cu certitudine metoda folosită, așa cum se prevede în art. 20 al. 2 din Ordinul mai sus invocat.

Învederează că potrivit prevederilor art. 6 din Ordinul nr. 376/2006 prima prelevare se efectuează de preferință într-un interval de timp de până la 30 de minute de la producerea evenimentului care a determinat solicitarea prelevării de sânge, dar în speță aceasta s-a făcut după o oră de la producerea evenimentului rutier.

În subsidiar, solicită admiterea recursului, redozarea pedepsei și suspendarea condiționată a executării pedepsei, având în vedere că la data săvârșirii faptei nu exista starea de recidivă.

Invocă faptul că în actul de sesizare se reține starea de recidivă a inculpatului, așa cum rezultă din fișa de cazier a inculpatului, aflată la fila 23 din dosarul de fond, dar învederează că în mențiunile respective se arată că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendare prin sentința penală nr. 1628/01.09.1999 a Judecătoriei Deva și la 1 an închisoare și revocarea pedepsei de 6 luni, urmând a executa pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 905/12.06.2002. Precizează că potrivit prevederilor art. 134 Cod penal a intervenit reabilitarea de drept, având în vedere faptul că din anul 2002 și până la data săvârșirii faptei au trecut mai mult de 3 ani. Pentru aceste motive apreciază că nu există starea de recidivă.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său ales.

CURTEA DE APEL

Asupra contestației în anulare de față:

Constată că prin sentința penală nr.1434/2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Devaa condamnat pe inculpatul la:

-2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 87 al. 1 din OUG nr.195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.

În baza art. 71 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a ( teza II ), Cod penal.

În baza art. 191 al. 1 Cod proc. penală a obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În data de 23.01.2007, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la domiciliul soacrei sale, - din satul, orașul. În ceea ce privește natura și cantitatea de băuturi alcoolice ingerate, inculpatul a avut o poziție inconstantă în declarațiile consemnate la dosarul cauzei; astfel, în declarația olografă din data de 23.01.2007, declară că a consumat "două beri" (12, verso), pentru ca ulterior, să precizeze că a consumat aproximativ 300 ml de "Ť. întoarsă" cu o tărie de aproximativ 50-55 grade ( 10, 11; 48, 49) și "a mâncat varză cu cârnaț".

După terminarea consumației, chiar dacă recunoaște că era "amețit", urmare a efectului produs de băuturile alcoolice consumate (49), inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului marca, cu nr. de înmatriculare -, pentru a se deplasa din localitatea, în municipiul

Odată ajuns în intersecția dintre DN 7 și drumul de legătură spre, inculpatul nu s-a asigurat, în nici un fel, la pătrunderea pe drumul cu prioritate (una din cele mai aglomerate șosele naționale), context în care a lovit, în partea lateral dreapta, autoturismul marca Skoda, cu nr. de înmatriculare B-3280-08106, condus regulamentar de martorul, pe direcția D- Orăștie.

Imediat după tamponarea celor două autovehicule, conducătorii auto au coborât de la volanul mașinilor, inculpatul declarându-i martorului că accidentul s-a produs datorită faptului că "este beat" (15, 83).

Ulterior, la locul unde s-a produs incidentul, a sosit soția inculpatului, care l-a mustrat pe soțul său că a condus, din nou, autoturismul sub influența băuturilor alcoolice, în condițiile în care, în trecut fusese condamnat de două ori pentru fapte similare.

La scurt timp, au sosit la fața locului lucrători de poliție care, procedând la testarea celor doi conducători auto cu aparatul etilotest, au constatat că inculpatul prezenta o îmbibație alcoolică în aerul expirat de 1,04 mg/l (8). În continuare, ambii conducători auto au fost conduși la Spitalul Județean D-H, unde le-au fost recoltate probe biologice de sânge (6/1, 7).

În buletinul de examinare clinică, însoțitor al prelevării probelor biologice, în vederea determinării gradului de îmbibație alcoolică, s-a consemnat că inculpatul a declarat consumul de alcool ( 1 litru de bere - pct. C), intervalul de consum (orele 8,00-10,00), împrejurarea că nu a mâncat în acest interval de timp, concluzionându-se că acesta se află sub influența alcoolului (pct. E ) - 6.

În buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 138-139/24.01.2007, eliberat de H-D au fost evidențiate următoarele valori ale alcoolemiei inculpatului: proba I (ora 12,30) - 2,25 gr %o, proba II (ora 13,30) - 2,15 gr %o (4).

În cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize judiciare medico-legale, privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei inculpatului.

În raportul de expertiză final, întocmit de specialiști, din cadrul T s-a apreciat că, din calculul teoretic efectuat prin aplicarea formulei, rezultă că din consumul declarat s-ar fi realizat o alcoolemie maximă teoretică de 1,95-2,10 gr %o, totodată, se arată că, prin corelarea datelor obținute prin efectuarea calculului teoretic cu valorile stabilite prin analiză, se constată o concordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză, în limita de credibilitate a consumului declarat (108).

Totuși, chiar și în contextul acestei interpretări ale specialiștilor, ce au efectuat expertiza medicală, s-a concluzionat că inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în jurul valorii de 0,75 gr %o, la data de 23.01.2007, ora 11,30.

Pe de altă parte, instanța de fond a constatat că rezultatele obținute prin efectuarea expertizei au caracter strict teoretic și nu pot fi considerate ca având valoare certă din punct de vedere medico-legal. Mai mult decât atât, valoarea indubitabilă de probă științifică obiectivă și care exprimă îmbibația reală este numai cea determinată prin analiza sângelui, din momentul prelevării.

De menționat că, experții evidențiază împrejurarea că datele pur subiective, puse la dispoziție de către inculpat au reprezentat premisă majoră pentru efectuarea expertizei, în contextul în care se constată de către instanță o poziție fluctuantă în declarațiile date de, cu privire la cantitatea și natura alcoolului ingerat.

Așadar, nu numai că realitatea datelor privind consumul de băuturi alcoolice și alimente trebuia stabilită prin probe certe, dar, oricum, valorile alcoolemiei stabilite de experți au o valoare strict teoretică.

Față de cele arătat mai sus, instanța de fond a înlăturat, în etapa aprecierii probatoriului administrat în cauză, concluziile raportului de expertiză, întocmit de

Fapta, astfel cum mai sus a fost prezentată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal.

Împotriva sentinței a declarat apel, în termen, inculpatul.

În motivarea apelului s-a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod proc. penală.

S-a susținut că nu sunt probe certe de vinovăție a inculpatului deoarece recoltarea probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei s-a făcut la o oră de la data depistării în trafic iar din expertiza efectuată în cauză rezultă că acesta ar fi putut avea o alcoolemie în sânge situată sub limita minimă de 0,80 %o, împrejurare care creează un dubiu care trebuie să profite inculpatului (filele 19-22).

Prin decizia penală nr.50/A/02.02.2009 Tribunalul Hunedoara - Secția penală respins ca nefondat apelul inculpatului și a obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut următoarele:

Instanța de fond a stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpatului cu privire la fapta reținută în sarcina acestuia, pe baza probelor administrate în cauză, a căror apreciere s-a făcut în condițiile prev. de art. 63 alin. 2 Cod proc. penală.

Din procesul verbal încheiat la data de 23 ianuarie 2007 ( filele 2-3 dosar urmărire penală) și declarațiile martorului ( filele 15-17 dosar urmărire penală și 83 dosar fond) rezultă că în data de 23 ianuarie 2007, în jurul orei 11.30, inculpatul conducând autoturismul 1300 cu nr. -, nu a respectat semnificația indicatorului " trecerea" și a intrat în coliziune cu autoturismul condus de martor.

Inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest la ora 11.54 și a rezultat o alcoolemie în aerul expirat de 1,04 mg./l situație față de care a fost condus la spital pentru recoltarea probelor de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei.

Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie a rezultat o concentrație de alcool în sânge de 2,25%o, la prima recoltare - ora 12.30 - și de 2,15%o la cea de-a doua recoltare - ora 13.30 (fila 4 dosar urmărire penală).

În buletinul de examinare clinică s-a consemnat declarația persoanei examinate că ar fi consumat un litru de bere și împrejurarea că se află sub influența băuturilor alcoolice ( fila 6 dosar urmărire penală).

În prima declarație, dată în 23 ianuarie 2007, inculpatul a susținut că a consumat două beri la ora 08.00, iar ulterior a declarat că a consumat Ť. de 50 grade - 55 grade de la orele 11.00 la orele 11.25, aproximativ 300 ml. și a mâncat ( filele 12-13 dosar urmărire penală).

Ulterior, a declarat că a consumat cantitatea de Ť. menționată și a mâncat între orele 11.00 și 11.15 la soacra sa, în satul ( filele 10-11, 14 dosar urmărire penală).

În declarația dată în fața instanței de fond, inculpatul susține că în data de 23 ianuarie 2007, s-a deplasat la locuința soacrei sale la unde a stat între orele 08.00 și 10.55, după care s-a deplasat la magazinul nașei sale din aceeași localitate, unde a consumat începând cu ora 11.00 cantitatea de 300 ml. Ť. și a mâncat, iar anterior nu a consumat băuturi alcoolice.

Din raportul de expertiză medico legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei ( filele 107-108) rezultă, astfel cum a reținut și instanța de fond, că inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie maximă teoretică raportat la consumul declarat, de aproximativ 1,95-2,10%o iar în limita de credibilitate a consumului declarat, la ora 11.30 ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de 0,75%

Consumul declarat de inculpat luat în calcul a fost de 300 ml. Ť. de 55 grade - 60 grade în condițiile în care acesta a mâncat.

Astfel cum a reținut și prima instanță, inculpatul a avut o poziție fluctuantă în declarațiile date cu privire la cantitatea, natura alcoolului consumat, intervalul de timp în care l-a consumat și nu există probe certe care să susțină consumul declarat.

Martorul, conducătorul autoturismului implicat în accident, a arătat că imediat după producerea acroșajului, inculpatul i-a spus că este beat, avea un echilibru precar, se clătina și nu avea o vorbire coerentă (filele 15-17 și 83).

Martora a declarat în cursul urmăririi penale ( fila 21) că s-a întâlnit cu inculpatul în data de 23 ianuarie 2007 la magazinul ei, în jurul orei 09.00, iar acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice, fapt de care își poate da seama pentru că-l cunoaște și l-a văzut de mai multe ori băut și chiar s-a oferit să îl ducă acasă cu mașina ei.

În declarația dată în fața instanței, martora a susținut că în data de 23 ianuarie 2007, în jurul orei 09.00, a avut o scurtă discuție cu inculpatul, după care acesta a intrat în locuință, a consumat Ť. și a servit masa, împrejurare pe care o știe de la mama ei, iar la ora 11.00 nu se mai afla în locuință ( fila 97).

Martorul a susținut că l-ar fi văzut pe inculpat consumând Ť. și mâncând după ora 10.30 ( fila 68).

inculpatului, martora -, a declarat că acesta nu a mâncat și nu a consumat alcool cât timp a stat la ea acasă ( fila 22).

De asemenea, apar neconcordanțe între declarațiile inculpatului și cele ale soției sale, martora.

Astfel, martora a susținut că l-a sunat pe inculpat să vină la la ora 11.00, iar inculpatul susține că a fost sunat la ora 11.15 și cu toate acestea a mai consumat băuturi alcoolice până la ora 11.25.

Din coroborarea probelor menționate, a rezultat cu certitudine că nu este real consumul declarat de inculpat și pe baza căruia s-a stabilit o alcoolemie teoretică, de 0,75%o, atât în ceea ce privește ora consumului, intervalul de consum, băutura consumată cât și în ceea ce privește alimentele consumate, iar nivelul alcoolemiei este cel rezultat din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie.

Prin urmare, s-a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, nefiind aplicabile dispozițiile art. 10 lit. d Cod proc. penală.

S-a făcut o încadrare juridică legală a faptei.

Prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate, având în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, respectiv: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările în care a fost săvârșită, persoana inculpatului care este recidivist în condițiile recidivei postexecutorii, ca urmare a condamnării acestuia pentru același tip de infracțiuni, precum și celelalte date care caracterizează persoana și conduita inculpatului.

La examinarea din oficiu a sentinței atacate nu s-au identificat temeiuri de desființare a acesteia.

Față de acestea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod proc. penală, s-a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termen legal inculpatul, fără expune în scris motivele care au determinat promovarea căii de atac.

În susținerea orală recursului, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a solicitat casarea hotărârii și adoptarea unei soluții de achitare a inculpatului, existând un dubiu care profită acestuia, deoarece raportat la ora producerii accidentului, era posibil ca inculpatul să aibă o alcoolemie de 0,70 /mie.

Verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și prin raportare la prevederile art.385//9 al.3 Cod procedură penală, Curtea constatat că recursul inculpatului este nefondat.

Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că la data de 23.01.2007, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, inculpatul recurent a condus autoturismul marca 1300 cu nr. de înmatriculare - pe drumurile publice, iar ca urmare a nerespectării semnificației indicatorului "cedează trecerea", produs un accident de circulație, intrând în coliziune cu autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare B-3280-08106, condus regulamentar de martorul .

Evenimentul rutier a avut loc la ora 11,30, inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest la ora 11,45, rezultând o valoare de 1,04 mg/l alcool în aerul expirat.

Conform buletinelor de analiză toxicologică alcoolemie, în urma recoltării probelor biologice a rezultat că la ora 12,30 inculpatul avea concentrație de alcool în sânge de 2,25 grame/mie (prima recoltare), respectiv 2,15 grame/mie la ora 13,00 (cea de a doua recoltare).

Raportul de expertiză medico-legală primind interpretarea retroactivă alcoolemiei întocmit în cursul cercetării judecătorești de către IML Tac oncluzionat că inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie maximă teoretică, raportat la consumul declarat, de aproximativ 1,95-2,10 grame/mie, iar în limita de credibilitate a consumului declarat, la ora 11,30 ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de 0,75 grame/mie.

În mod corect primele instanțe au constatat că declarațiile oscilante ale inculpatului, care nu se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză, nu pot furniza elemente pe baza cărora să se procedeze la stabilirea certă a nivelului de alcoolemie în momentul producerii evenimentului rutier.

În condițiile în care inculpatul și-a modificat, în mod convenabil ora consumului, natura băuturilor alcoolice (inițial bere, apoi Ť. întoarsă), intervalul de consum și alimentele ingerate, în mod just instanța de fond și cea de apel au luat în considerare strict valorile alcoolemiei stabilite la analiză, înlăturând valoarea teoretică, de 0,75 grame/mie, stabilită prin raportul de expertiză medico-legală și condiționată de stabilirea realității orei și intervalului de timp al consumului de alcool și alimente.

Probele testimoniale administrate nu au confirmat susținerile inculpatului, rezultând cu certitudine că nu este real consumul declarat de acesta.

În consecință, în mod corect s-a reținut că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.87 al.1 OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, neexistând un dubiu care să profite inculpatului.

Întrucât sancțiunea a fost corect individualizată, raportat la criteriile stabilite de art.72 Cod penal și nu s-au evidențiat alte motive de casare a hotărârilor, care să fie luate în considerare din oficiu, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea a respins ca nefondat recursul inculpatului, iar în baza art.192 al.2 Cod procedură penală a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare condamnatul, întemeindu-și contestația pe motivul prev. de art. 386 lit. a C.P.P. constând în aceea că la data de 31.03.2009 când s-a judecat recursul pe care l-a declarat, cauza s-a judecat în lipsa lui iar procedura de citare nu a fost legal îndeplinită. Astfel, din actele dosarului rezultă că a fost citat la Cabinetului avocatului și nu la domiciliul lui, conform actului de sesizare a instanței. În temeiul art. 391.C.P.P. se solicită admiterea în principiu a contestației în anulare.

Față de motivul contestației în anulare formulată de condamnatul și verificând actele existente la dosarul cauzei Curtea a admis contestația în anulare, a desființat decizia penală nr. 204/31.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr- și a procedat la rejudecarea recursului, constatând că în cauză nu mai există alte cereri.

În rejudecarea recursului inculpatul, prin apărătorul său ales a solicitat în baza art. 385/15 pct. 2 lit. b C.P.P. art. 385/9 al. 1 pct. 18.C.P.P. admiterea recursului, achitarea pentru fapta reținută în sarcina sa și punerea în libertate deoarece în soluționarea recursului s-a comis o gravă eroare de fapt având drept consecință condamnarea sa.

În subsidiar, se solicită admiterea recursului, redozarea pedepsei și suspendarea condiționată a executării pedepsei, având în vedere că la data săvârșirii faptei nu se afla în stare de recidivă.

În motivarea recursului se arată că analiza alcoolemiei s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale, față de împrejurarea că după apariția Ordinului nr. 376/2006 publicat în Monitorul Oficial din 26 aprilie 2006 probele de sânge nu se mai puteau recolta decât cu truse speciale de recoltare, iar, așa cum rezultă din buletinul de examinare clinică aflat la fila 6, prelevarea s-a făcut prin acte sterile și tampon fără alcool, trusa fiind astfel neconformă cu dispozițiile legale.

De asemenea, s-a învederat instanței faptul că în buletinul de analiză toxicologică s-a specificat că metoda folosită este metoda oficială, fără a se indica însă cu certitudine metoda folosită, așa cum se prevede în art. 20 al. 2 din Ordinul mai sus invocat.

S-a mai arătat că potrivit prevederilor art. 6 din Ordinul nr. 376/2006, prima prelevare se efectuează de preferință într-un interval de timp de până la 30 de minute de la producerea evenimentului care a determinat solicitarea prelevării de sânge, dar în speță aceasta s-a făcut după o oră de la producerea evenimentului rutier.

În motivarea cererii subsidiare se invocă faptul că în actul de sesizare se reține starea sa de recidivă a inculpatului, așa cum rezultă din fișa de cazier a inculpatului, aflată la fila 23 din dosarul de fond, dar învederează că în mențiunile respective se arată că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendare prin sentința penală nr. 1628/01.09.1999 a Judecătoriei Deva și la 1 an închisoare și revocarea pedepsei de 6 luni, urmând a executa pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 905/12.06.2002. Precizează că potrivit prevederilor art. 134 Cod penal a intervenit reabilitarea de drept, având în vedere faptul că din anul 2002 și până la data săvârșirii faptei au trecut mai mult de 3 ani. Pentru aceste motive apreciază că nu există starea de recidivă.

Curtea de Apel examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că recursul inculpatului este fondat și va fi admis în limitele ce se vor arăta, din următoarele considerente:

Examinând fișa de cazier a inculpatului recurent ( fila 23 ds.urm.pen ) se constată că acesta a fost condamnat la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 37 din Decretul 328/1966 prin sentința penală nr. 905/2002 a Judecătoriei Deva; prin aceeași sentință, în baza art. 83.Cod Penal a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1628/1999 a Judecătoriei Deva, pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. Inculpatul recurent a fost încarcerat la data de 3.07.2002 și a fost liberat la data de 7.10.2002 ca efect al grațierii conform Legii 543/2002.

Conform art. 134.Cod Penal reabilitarea persoanei fizice are loc de drept în cazul condamnării la pedeapsa închisorii care nu depășește 1 an, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârșit nicio altă infracțiune.

Potrivit Deciziei nr. 3/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, admițându-se recursul în interesul legii s-a stabilit că termenul de reabilitare judecătorească se socotește în raport de pedeapsa cea mai grea ce intră în componența pedepsei rezultante ca urmare a cumulului juridic sau aritmetic.

Inculpatul a săvârșit fapta care face obiectul acestui dosar la data de 23.01.2007, dată la care conform dispozițiilor legale enunțate mai sus, inculpatul era reabilitat de drept, astfel că în ce-l privește nu se mai pot reține disp. art. 37 lit. b referitoare Cod Penal la recidiva postexecutorie, dispoziții ce vor fi înlăturate.

În ce privește solicitarea principală a inculpatului de a fi achitat deoarece există dubiu în ce privește alcoolemia pe care a avut-o la data săvârșirii faptei, aceasta este nefondată.

Astfel, Curtea constată că evenimentul rutier a avut loc la ora 11,30 din data de 23.01.2007 iar inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest la ora 11,45, rezultând o valoare de 1,04 mg/l alcool în aerul expirat.

Conform buletinelor de analiză toxicologică alcoolemie, în urma recoltării probelor biologice a rezultat că la ora 12,30 inculpatul avea concentrație de alcool în sânge de 2,25 grame/mie (prima recoltare), respectiv 2,15 grame/mie la ora 13,00 (cea de a doua recoltare).

Inculpatul recurent, în recurs critică modul de recoltare a probelor biologice susținând că acestea nu au fost recoltate potrivit dispozițiilor legale. Totuși, inculpatul recurent nu a criticat niciodată acest aspect până la recurs, ci doar valoarea alcoolemiei stabilite. Dacă aprecia că recoltarea probelor biologice s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor legale inculpatul avea posibilitatea să invoce acest aspect la data recoltării probelor sau până la primul termen de judecată la care a fost prezent, ori aceasta nu s-a întâmplat, inculpatul contestând doar valoarea alcoolemiei și nu modul de recoltare.

Referitor la valoarea alcoolemiei inculpatului la data săvârșirii faptei în mod corect instanțele de fond și de apel au reținut pe baza tuturor probelor administrate că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.87 al.1 OUG 195/2002 republicată, neexistând un dubiu care să profite inculpatului sau vreo eroare gravă de fapt care a dus la condamnarea acestuia.

Sub aspectul individualizării pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului recurent Curtea, în opinie majoritară, apreciază că aceasta a fost justă raportat la gradul de pericol social al faptei săvârșite și de persoana acestuia.

Chiar dacă se constată că la data săvârșirii infracțiunii inculpatul era reabilitat de drept, totuși acesta a fost condamnat anterior la două pedepse pentru săvârșirea aceluiași gen de fapte la intervale scurte de timp, ceea ce denotă că scopul pedepselor, astfel cum este acesta relevat în art. 52.Cod Penal, nu a fost atins iar inculpatul a perseverat în a circula cu autoturismul pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice. Aceasta, precum și alcoolemia mare pe care a avut-o inculpatul la data săvârșirii faptei relevă gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, astfel că pedeapsa de 2 ani închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului este legală și temeinică.

Față de cele expuse, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Curtea C.P.P. va admite recursul inculpatului în limitele arătate.

În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Admite contestația în anulare formulată de condamnatul împotriva deciziei penale nr. 204/31.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar penal nr-.

Casează decizia penală atacată și procedând la rejudecarea recursului:

Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 50/A/02.02.2009 a Tribunalul Hunedoara, adoptată în dosar penal nr-.

Casează decizia penală atacată, cât și sentința penală nr. 1434/7.10.2008 a Judecătoriei Deva numai sub aspectul reținerii stării de recidivă prevăzute de art. 37 lit. b, în sensul înlăturării dispozițiilor acestui text de lege ca urmare a intervenției reabilitării de drept.

Menține toate celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate, cât și a sentinței penale nr. 1434/7.10.2008 a Judecătoriei Deva.

Dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii cu nr. 1531/02.04.2009 al Judecătoriei Deva și dispune emiterea unui nou mandat, conform prezentei decizii.

Constată că executarea pedepsei a început la data de 22.04.2009.

În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Cu opinie separată în sensul

suspendării condiționate a executării

pedepsei pe durata unui termen

de încercare de 4 ani

Grefier,

Red./ Tehnored.

2 ex./15.06.2009

jud. recurs,

jud. apel,

jud. fond

MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE

Reabilitarea, potrivit dispozițiilor art. 133 Cod penal are ca efect încetarea decăderilor, interdicțiilor și incapacităților ce rezultă din condamnare, fiind un mijloc de reintegrare a fostului condamnat în societate.

Ca efect al constatării reabilitării de drept, apreciez că se impune o reindividualizare judiciară a pedepsei aplicate, în cauză fiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. 1 pct. 17 Cod procedură penală, faptei săvârșite dându-i-se o greșită încadrare juridică prin reținerea stării de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal, și pct. 14 Cod procedură penală privind greșita individualizare a pedepsei.

Conform art. 3859alin. 3 Cod procedură penală cazul prevăzut de alin. 1, pct. 14 se ia în considerare din oficiu, iar pct. 17 se ia în considerare din oficiu numai când au influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.

Ținând seama de limitele de pedeapsă fixate de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, de pericolul social al faptei săvârșite, evidențiată de cantitatea de alcool de 2,25 grame0/00, de persoana inculpatului, care a fost condamnat anterior pentru același gen de infracțiuni, dar și de efectele recidivei postexecutorii, evidențiate de art. 39 alin. 4 Cod penal, care constituie o stare de agravare a pedepsei, precum și de dispozițiile art. 81 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, care interzic suspendarea condiționată a executării pedepsei, dacă nu a intervenit unul din cazurile prevăzute de art. 38 alin. 2 Cod penal, instanțele, prin reținerea greșită a stării de recidivă postexecutorie, au făcut o justă individualizare judiciară a pedepsei, aplicând inculpatului o pedeapsă de 2 ani închisoare.

Raționamentul de mai sus nu mai este valabil în judecarea recursului, după admiterea contestației în anulare, când s-a constatat existența cazului prevăzut de art. 38 alin. 2 Cod penal, intervenind reabilitarea de drept.

Prin modificarea premiselor fundamentale, respectiv înlăturarea stării de recidivă postexecutorie, care constituie o stare de agravare a pedepsei, precum și îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de art. 81 alin. 1 lit. a și b Cod penal, se modifică argumentele logice ale silogismul care a dus la concluzia că inculpatul trebuie pedepsit la pedeapsa de 2 ani închisoare cu detenție.

În noua situație instanța, înlăturând starea de agravare și constatând reabilitarea de drept, poate reduce pedeapsa și poate dispune suspendarea executării pedepsei închisorii.

Apreciez că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, fiind îndeplinită și condiția prevăzută de art. 81 alin. 1 lit. c Cod penal, și sunt de acord cu menținerea pedepsei de 2 ani închisoare numai în condițiile suspendării condiționate a executării pedepsei.

Din buletinul de examinare clinică (f 6 dup) rezultă că manifestările neurologice, respectiv proba, păstrarea echilibrului la întoarcerea bruscă din mers, ridicarea unor obiecte, proba indice- au fost normale, vorbirea clară, comportarea ordonată, orientat în timp și spațiu, atenția concentrată și judecata coerentă, reprezintă date factuale care sunt în favoarea inculpatului în procesul evaluării pericolului social concret pentru siguranța rutieră.

Consider că nu este necesară neutralizarea inculpatului, prin excluderea temporară din comunitate, cu atât mai mult cu cât acesta și-a asumat faptele, are studii superioare, este căsătorit, are un copil, precum și o experiență dramatică într-o situație similară, iar în practica judiciară nu s-au aplicat pedepse cu detenția pentru același gen de infracțiuni, în lipsa recidivei, fiind notorie practica judiciară în care s-a aplicat suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare pentru infracțiuni de tentativă de omor și ucidere din culpă, infracțiuni în care valoarea socială ocrotită este viața și integritatea persoanei.

Un argument îl constituie și practica din unele țări ale Uniunii Europene unde conducerea unui autoturism pe drumurile publice, de către o persoană care are o alcoolemie care depășește limita legală, se pedepsește cu muncă în folosul comunității, sau pedepse cu suspendarea condiționată simplă sau sub supraveghere.

Ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 38 alin. 2 Cod penal și înlăturarea recidivei postexecutorii, în concluzie, apreciez că pedeapsa de 2 ani închisoare cu detenție nu este corect proporționalizată, este excesivă și nu este de natură a-și îndeplini scopul, respectiv apărarea societății, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și educarea inculpatului, și consider că o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani este suficientă, pe deplin justificată, funcție de reacția de apărare a societății, de intimidare a inculpatului și resocializarea acestuia.

Președinte,

- -

Președinte:Leontin Coraș
Judecători:Leontin Coraș, Maria Elena Covaciu, Dana

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 358/2009. Curtea de Apel Alba Iulia