Violul (art.197 cod penal). Decizia 8/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 8/A/2009
Ședința ne publică de la 06 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de - procuror
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 374/26.11.2008 pronunțată în Dosarul nr- de Tribunalul Hunedoara - Secția penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: - apelant Inculpat - personal în stare de arest în Penitenciarul M și asistat de avocat din oficiu, lipsind celelalte părți și martorii și .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că s-a înregistrat la dosar prin serviciul registratură al instanței un înscris depus de martorul.
Se constată că nu s-au executat mandatele de aducere cu privire la martorii propuși de inculpatul apelant respectiv: și .
Instanța din oficiu pune în discuția părților publicitatea ședinței de judecată, în baza dispozițiilor art. 290 cod pr. penală, raportat la obiectul cauzei și calitatea victimei.
Reprezentanta parchetului, solicită ca în baza dispozițiilor art. 290 cod pr. penală să se declare ședința nepublică.
Apărătorul din oficiu a inculpatului apelant, de asemenea apreciază că se impune ca ședința să se desfășoare nepublic.
Deliberând, instanța baza dispozițiilor art. 290 cod pr. penală având în vedere obiectul cauzei, care ar putea aduce atingere moralei, demnității sau vieții intime a victimei și calitatea acesteia, care este minoră, declară ședința nepublică și dispune evacuarea persoanelor din sala de judecată cu excepția celor care au legătură cu prezenta cauză.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant, avocat arată că, față de poziția martorului, care infirmă aspecte legate de cauză, solicită ca instanța să întrebe inculpatul apelant dacă mai stăruie în audierea acestui martor.
Inculpatul apelant declară că nu mai stăruie în audierea martorului, însă stăruie în audierea martorului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant, arată că audierea ambilor martori nu ar profita inculpatului, întrucât ambii au fost prejudiciați.
Inculpatul apelant, declară că renunță la audierea martorului, însă solicită citarea părții vătămate, cu mențiunea de a se prezenta în instanță în vederea audierii, susținând că aceasta a relatat numai minciuni în declarațiile pe care le-a dat.
Reprezentanta parchetului, solicită respingerea cererii de reaudierea părții vătămată, susținând că nu ar fi în favoarea acesteia să retrăiască acele, raportat la fapta săvârșită de inculpat. Arată că aceasta a fost legal citată de către instanță și a înțeles să nu se prezinte în instanță și se încearcă de către inculpat tergiversarea cauzei, iar reaudierea părții vătămate nu ar schimba cu nimic situația de fapt, raportat la actul medial depus la dosar și întreaga probațiune administrată în cauză.
Apărătorul inculpatului apelant solicită admiterea cererii formulată de inculpat și a se dispune confruntarea între partea vătămată și inculpat.
În deliberare, instanța respinge cererea de reaudierea părții vătămate formulată de inculpat, având în vedere vârsta acesteia și faptul că a înțeles să nu se prezinte în instanță pentru a fi audiată.
Apărătorul inculpatului apelant și reprezentanta parchetului arată că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată terminată cercetarea judecătorească acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului apelant, avocat, susține apelul declarat de inculpat și solicită admiterea lui, modificarea sentinței atacate în sensul redozării pedepsei de 12 ani aplicată inculpatului, apreciind că aceasta este prea M și a se dispune coborârea sub limita minimă prevăzută de lege, ținând seama că inculpatul a cooperat cu partea vătămată și a solicitat confruntarea cu aceasta, a recunoscut și regretat fapta comisă, prejudiciul este recuperat, iar fapta reținută în sarcina inculpatului nu este dovedită 100%, inculpatul fiind cel acostat de către partea vătămată, nefiind de astfel dovedite nici actele de violență exercitate asupra părții vătămate, așa cum susține aceasta.
Pentru toate aceste motive apreciază că se impune a se da o mai eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului și a se dispune reducerea substanțială a pedepsei aplicată, respectiv sub limita minimă prevăzută de lege.
Reprezentanta parchetului, procuror,pune concluzii de respingerea apelului declarat de inculpat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii aplicată, apreciind că fapta reținută în sarcina inculpatului este pe deplin dovedită cu întreaga probațiune administrată în cauză, de altfel și recunoscută de către inculpat.
Cu privire la individualizarea pedepsei arată că aceasta de asemenea este corectă, fiind încadrată în limitele sancționatorii prevăzute de lege pentru asemenea fapte și ținând seama că inculpatul este recidivist.
Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față;
Constată că prin sentința penală nr. 374/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Penală inculpatul a fost condamnat la 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, d și e pentru Cod Penal săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 al. 1 și 3.Cod Penal, cu aplic. art. 37 lit. a
Cod PenalÎn baza art. 61.Cod Penal a fost revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă de 363 zile închisoare rămase neexecutate din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 307/2006 a Judecătoriei Slobozia și s-a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, d și e
Cod PenalÎn baza art. 350.C.P.P. a fost menținut arestul preventiv al inculpatului iar în baza art. 88.Cod Penal s-a dedus din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 29.05.2008 și până la data de 26.11.2008.
S-a constatat că, reprezentanta legală a părții vătămate, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpatul a fost obligat la 460 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei se va achita din fondurile Ministerului Justiției.
În motivarea acestei hotărâri Tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. 424/P/2008, la data de 18 iunie 2008, fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul pentru comiterea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 al.1 și 3 Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 27 mai 2008, l-a ademenit pe minorul pe un teren viran de lângă orașul H, după care în dimineața zilei de 28 mai 2008, în jurul orei 04.00, a întreținut cu minorul un raport sexual anal, prin constrângerea acestuia.
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv: proces verbal de consemnare a plângerii penale, fila 6, declarațiile părții vătămate, filele 26-27, declarațiile inculpatului, filele 29-37, declarațiile părții civile, filele 18-19, declarațiile martorilor, filele 26-28, certificat medico legal, fila 25, proces verbal de identificare, filele 11-12, procese verbale de cercetare la fața locului, de reconstituire și fotografiile judiciare, filele 7-9, 13-17 -dosar urmărire penală și declarațiile părții vătămate, filele 34-36, declarațiile inculpatului, fila 35, declarațiile martorilor, filele 81, 96,97, dosar instanță, instanța a reținut următoarele:
În fapt:
Inculpatul a sosit în orașul H la data de 27 mai 2008, intenționând să se deplaseze în localitatea, hotărând însă să rămână peste noapte pe un teren viran de la marginea orașului H, unde și-a instalat un cort.
În aceeași zi, în jurul orei 20.00, s-a deplasat la, la magazinul, de unde a achiziționat alimente, fiind observat de către martora, casier la magazinul respectiv, care i-a reținut fizionomia precum și aspectul neîngrijit al hainelor cu care acesta era îmbrăcat.
De asemenea, momentul când inculpatul a fost în magazinul respectiv a fost înregistrat și pe camerele de supraveghere ale magazinului.
Potrivit declarațiilor inculpatului, la ieșirea din magazin acesta a fost interpelat de către minorul, care i-a cerut bani pentru mâncare, cu precizarea că cei doi nu se cunoșteau dinainte.
Inculpatul i-a spus minorului că îi va cumpăra mâncare dacă îl va însoți la locul unde își instalase cortul, lucru cu care minorul a fost de acord. Conform declarațiilor celor doi, în drum spre locul menționat, aceștia s-au oprit la un magazin de unde au cumpărat alimente și sucuri.
În continuare, inculpatul împreună cu minorul și-au continuat drumul spre marginea orașului H, la locul numit Dealul, unde își avea inculpatul instalat cortul și unde au ajuns în jurul orei 21.30, din data de 27 mai 2008.
Potrivit declarațiilor minorului și ale inculpatului, după ce au mâncat, minorul a solicitat inculpatului, în jurul orei 23.00 din acea noapte, să îl ducă înapoi în oraș pentru a ajunge acasă, însă inculpatul nu a făcut acest lucru deoarece, în apropiere, într-o parcare de pe marginea drumului național, a observat două -uri cu farurile aprinse, inculpatul temându-se că va fi observat de către șoferii acestora venind cu minorul din câmp, astfel că inculpatul și minorul au hotărât să rămână până dimineața în cortul respectiv.
Conform declarațiilor inculpatului și ale minorului, după ce au dormit o perioadă de timp, în jurul orei 04.00 din dimineața zilei de 28 mai 2008, inculpatul s-a trezit din somn și a început să îl pipăie pe minor pe picioare și pe fund, cerându-i să-și dea pantalonii jos.
Minorul s-a speriat, i-a respins tentativele de mângâiere, a început să plângă și să îl roage pe inculpat să îl lase să plece acasă. În acel moment, pentru a-l împiedica să strige, inculpatul a pus mâna pe gura minorului, l-a dezbrăcat și, deși minorul s-a împotrivit, inculpatul l-a violat întreținând cu acesta un raport sexual anal.
După terminarea raportului sexual, inculpatul i-a dat minorului o plasă cu dulciuri, o bicicletă și suma de 150 lei, atrăgându-i atenția să nu spună părinților ce se întâmplase.
Minorul a luat lucrurile menționate și a plecat spre casă, în dimineața aceleași zile.
Inculpatul și-a strâns cortul și a plecat spre, dar pe drum a aruncat cortul pe marginea unui șanț precum și unele din lucrurile pe cale le avea și și-a schi,bat hainele cu care era îmbrăcat cu intenția de a nu fi recunoscut ulterior de către minorul și de a împiedica depistarea lui de către organele de poliție.
După ce inculpatul a ajuns la, a decis să se reîntoarcă la, cu intenția de a pleca cu trenul spre B, dar a fost identificat de organele de poliție în după amiaza aceleiași zile.
La rândul său minorul, după ce a ajuns acasă, a relatat părinților inițial că dormise la un coleg. Ulterior, în aceeași zi de 28 mai 2008, în jurul orei 15.00, datorită faptului că simțea dureri în locul unde fusese violat, a relatat părinților ce se întâmplase, de fapt, în acea noapte, iar mama acestuia, numita, a reclamat violul la organele de poliție.
În urma consultării minorului, Serviciul Județean de Medicină Legală Hae mis certificatul medico legal nr. 295.275/B din 29 mai 2008, prin care s-a concluzionat că minorul prezintă leziuni traumatice care pot data din 28 mai 2008, leziunile putându-se produce în cadrul unei agresiuni sexuale anale, iar timpul de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea acestora este de 6-7 zile dacă nu survin complicații.
Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de viol, prev. de art. 197 al.1 și 3 Cod penal, în infracțiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 198 al. 1 Cod penal.
Inițial, el a recunoscut că a întreținut un raport sexual anal cu partea vătămată minoră, prin constrângerea acesteia.
Ulterior, a revenit și a declarat că nu a întreținut raport sexual cu partea vătămată minoră, în perioada în care a avut loc incidentul susținând că nu s-a aflat în cort, ci într-un bar situat în localitatea, astfel că soluția care se impune este aceea de achitare conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. c Cod proc. penală, însă susținerea inculpatului nu a fost probată pe parcursul procesului.
Cu ocazia dezbaterii în fond a cauzei, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, astfel cum s-a arătat mai sus, însă din probele ce au fost administrate - declarațiile părții vătămate minore, ale martorilor, concluziile certificatului medico legal - rezultă cu certitudine că inculpatul a întreținut cu partea vătămată minorăun raport sexual anal prin constrângereîn dimineața zilei de28 mai 2008, în cortul pe care inculpatul l-a instalat pe un teren viran de lângă orașul H, astfel că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de viol prev. de art. 197 al.1 și 3 Cod penal.
În drept:
Prin urmare, instanța a reținut în sarcina inculpatului infracțiunea de viol, prev. de art. 197 al.1 și 3 Cod penal.
Inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, anterior suferind numeroase condamnări ( fila 41).
Prin sentința penală nr. 307/2006, pronunțată de Judecătoria Slobozia, i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat.
A fost arestat la 02 decembrie 2005 și liberat condiționat la data de 04 decembrie 2007, rămânând un rest de pedeapsă neexecutat de 363 zile închisoare.
Cum prezenta faptă a fost comisă până la împlinirea duratei pedepsei, în cauză s-a reținut starea de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a Cod penal.
Având în vedere prevederile art. 72 Cod penal, natura relațiilor sociale în contra cărora a fost comisă infracțiunea, gravitatea faptei și activitatea infracțională anterioară a inculpatului, instanța l-a condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare și interzicerea pe timp de 3 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,d și e Cod penal.
În baza art. 61 Cod penal, a fost revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă de 363 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 307/2006 a Judecătoriei Slobozia și a fost contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 12 ani închisoare și interzicerea pe timp de 3 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,d și e Cod penal.
Față de natura faptei comise și de persoana inculpatului, se justifică aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,d și e Cod penal, în condițiile prev. de art. 71 Cod penal.
În baza art. 350 Cod proc. penală, instanța a menținut arestarea preventivă a inculpatului și în baza art. 88 Cod penal, a dedus din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 29 mai 2008 la 26 noiembrie 2008.
Instanța a constatat că, în calitate de reprezentantă legală a părții vătămate minore nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen inculpatul arătând că nu se face vinovat de săvârșirea faptei ce i se impută și pentru care a fost condamnat în primă instanță. Prin cererea de apel pe care a redactat-o personal arată că a fost constrâns psihic și fizic de către organele de anchetă să recunoască fapta, a fost chiar bătut și a fost lipsit de apărare, astfel că a fost nevoit să recunoască faptele.
Prin apărătorul desemnat din oficiu inculpatul apelant a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul redozării pedepsei de 12 ani aplicată.
În motivare s-a apreciat că pedeapsa este prea M, solicitându-se coborârea acesteia sub limita minimă prevăzută de lege, ținând seama că inculpatul a cooperat cu partea vătămată și a solicitat confruntarea cu aceasta, a recunoscut și regretat fapta comisă, prejudiciul este recuperat, iar fapta reținută în sarcina inculpatului nu este dovedită 100%, inculpatul fiind cel acostat de către partea vătămată, nefiind de astfel dovedite nici actele de violență care se presupun a fi exercitate asupra părții vătămate.
Curtea de Apel examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu conform disp. art. 371 al. 2.C.P.P. constată că apelul inculpatului este nefondat și va fi respins, din următoarele considerente:
Inculpatul apelant susține în apelul său, în principal că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de viol asupra părții vătămate minore în vârstă de 12 ani. În speță s-au administrat probe că în noaptea de 27/28.05.2008, după ce în prealabil a acostat partea vătămată în fața magazinului din H, a condus-o într-un loc viran unde avea instalat un cort iar noaptea l-a constrâns pe minor să întrețină cu el un raport sexual anal.
Starea de fapt a fost dovedită prin declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal nr. 295.275/B/29.05.2008 emis de Serviciul de Medicină Legală H din care rezultă că partea vătămată a fost victima unei agresiuni sexuale anale, leziunile necesitând pentru vindecare 6-7 zile termen de îngrijiri medicale ( fila 24 dos.urm.pen ). De asemenea în cauză s-a efectuat de către organele de poliție o reconstituire, inculpatul indicând în teren locul unde s-a petrecut fapta.
În declarațiile date inculpatul a recunoscut inițial fapta, arătând amănunțit felul în care a procedat. Ulterior, după ce a recunoscut fapta atât în fața procurorului, când a fost asistat de un apărător desemnat din oficiu, cât și în fața judecătorului, cu ocazia arestării preventive, inculpatul apelant a revenit asupra declarațiilor arătând că nu se face vinovat de săvârșirea faptei, fără să explice declarațiile anterioare și fără a-și propune probe în apărare, probe care să poată fi administrate și din care să rezulte nevinovăția sa.
În apel inculpatul a arătat că a fost bătut de către organele de poliție ca să recunoască fapta iar la judecător nu a fost asistat de către un avocat și i-a fost teamă să declare adevărul deoarece știa că urma a fi bătut. Inculpatul nu deține vreun certificat medico-legal care să atest că ar fi suferit leziuni în timpul anchetei și nici alte probe. Dimpotrivă, examinând actele existente la dosarul cauzei se constată că inculpatul apelant a fost asistat de avocat atunci când a dat declarații în fața organelor de poliție și la procuror, precum și în fața judecătorului când s-a luat față de el măsura arestării preventive.
Inculpatul apelant a încercat apoi să dovedească că se afla în altă localitate când s-au petrecut faptele, dar relatările părții vătămate, ale martorei și imaginile ridicate de pe camerele de supraveghere ale magazinului au dovedit că inculpatul s-a aflat cu minorul în fața magazinului, astfel cum a declarat partea vătămată.
În concluziile puse în fața instanței de fond inculpatul a admis că a întreținut relații sexuale cu victima dar nu prin constrângere ci cu acordul acesteia, pentru ca în apel să susțină din nou că este nevinovat.
În aceste condiții, este evidentă lipsa de sinceritate a inculpatului precum și poziția sa oscilantă față de fapta săvârșită astfel că, pe baza probelor administrate, prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul a fost răsturnată, iar sub acest aspect apelul inculpatului este nefondat.
Referitor la solicitarea inculpatului de a i se reduce pedeapsa aplicată deoarece a fost sincer, nu s-a dovedit integral vinovăția sa și actele de violență exercitate asupra părții vătămate, și aceasta este nefondată.
Instanța de fond a procedat la o justă individualizare a pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, ținând seama de prev. art. 72.Cod Penal precum și de scopul pedepsei, astfel cum a fost acesta stabilit conform disp. art. 52.
Cod PenalInculpatul nu a dat dovadă de sinceritate, încercând permanent să inducă în eroare organele de anchetă și judecătorul. Infracțiunea săvârșită de inculpatul apelant este de o gravitate sporită, săvârșită asupra unui minor prin folosirea violenței și cu repercusiuni asupra dezvoltării psihice ulterioare a părții vătămate, astfel că pedeapsa ce i s-a aplicat este justă. De altfel, această pedeapsă este orientată spre minimul special prevăzut de lege și față de atitudinea inculpatului nu se impune reducerea ei.
Reducerea pedepsei aplicate inculpatului nu se impune având în vedere și antecedentele penale ale inculpatului apelant care a fost condamnat încă din minoritate pentru săvârșirea mai multor fapte penale, dovedind astfel persistență într-un comportament infracțional. Inculpatul a săvârșit fapta care face obiectul acestui dosar la 6 luni după ce a fost liberat condiționat din executarea unei pedepse de 3 ani închisoare, având un rest de pedeapsă de 363 zile de închisoare, aflându-se într-o stare de recidivă postcondamnatorie.
În concluzie, se apreciază de către Curtea de Apel că nu se impune nici reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, aceasta fiind legală și temeinică.
Față de cele expuse, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b apelul C.P.P. inculpatului va fi respins ca nefondat.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. inculpatul apelant va fi obligat să plătească statului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu, în sumă de 300 lei se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 374/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Penală.
În baza art. 383 al. 1/1 Cod procedură penală rap. la art. 350 Cod procedură penală menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 383 al. 2 Cod procedură penală rap. la art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 29.05.2008 și până la data de 06.04.2009.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă pe numitul apelant să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare în apel suma de 700 lei.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în sumă de 300 lei se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 aprilie 2009.
Președinte Judecător
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. 2 ex/06.05.2009
fond
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea
