Violul (art.197 cod penal). Decizia 91/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr.-
DECIZIA PENALĂ NR. 91/A/2009
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Patrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul apelant, fiul lui și al lui, născut la 30.11.1962, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva sentinței penale nr. 164/P din 13 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de viol, faptă prevăzută și pedepsită de articolul 197 alin.2 litera b ind.1 și alin. 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul apelant, în stare de arest, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 10 din 10.11.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind partea vătămată intimată, reprezentantul legal al acesteia, intimatul Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor și autoritatea tutelară Primăria Municipiului
Ministerul Public este reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Conform hotărârii /, prin care Curtea de la Strasbourg a relevat necesitatea ascultării inculpatului în căile de atac, instanța de control judiciar a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.
Apărătorul ales al inculpatului apelant, depune la dosar motive de apel. Nu are alte cereri de formulat.
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra apelului.
Apărătorul ales al inculpatului apelant, susține apelul, solicită admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și a se dispune, în principal, în baza prevederilor art. 334 Cod de procedură penală schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 197 aliniatul 2 litera1și aliniatul 3 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 198 aliniatul 5 teza I Cod penal, iar, în subsidiar, redozarea pedepsei aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 aliniatul 2 litera1și aliniatul 3 Cod penal Cod penal. În motivarea recursului arată că la dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte că a folosit constrângerea sau amenințarea față de fiica sa pentru a întreține relații intime cu aceasta, motiv pentru care s-ar impune recalificarea faptei în infracțiunea de act sexual cu un minor, prevăzută și pedepsită de art. 198 aliniatul 5 teza I Cod penal. Mai arată că partea vătămată i-a trimis inculpatului, în penitenciar, scrisori în care își arăta afecțiunea față de acesta și și-a exprimat dorința de al vizita în lipsa mamei sale. Consideră că față de atitudinea sinceră de recunoaștere a faptelor s-ar justifica reducerea cuantumului pedepsei pentru infracțiunea de viol, o pedeapsă minimă ar fi suficientă pentru reeducarea inculpatului. Solicită a fi obligat inculpatul la plata onorariului din oficiu, pentru termenele anterioare. Arată că la termenul de azi a fost angajată de inculpat.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a apelului ca fiind nefondat, a se menține ca legală și temeinică hotărârea atacată. a se dispune limitarea pedepselor accesorii.
Inculpatul apelant, în ultimul cuvânt, solicită a se dispune reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 164/P din 13 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 197 al.2 lit."b" ind.1 și al. 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 și art. 37 lit."b" Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, a fost condamnat inculpatul,fiul lui și, născută la data de 30.11.1962 în mun. O, jud. B, CNP -, domiciliat în loc. O,-,.3, jud. B, recidivist, în prezent deținut in Penitenciarul Oradea, la o pedeapsă de:
- 17 ani închisoare în regim de detenție, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a, b,d și e Cod penal.
În baza art. 53 pct. 2 lit. a Cod penal raportat la art. 65 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedepsele complementare prevăzute de art. 64 lit. a,b,d și e Cod penal pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.203 Cod penal cu aplic. art.41 al.2 Cod penal și art.37 lit."b" Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de:
-2 ani închisoare în regim de detenție cu aplicarea art. 71-64 lit. a,b,d și e Cod penal.
În baza art. 33 lit."a" Cod penal și 34 lit."b" Cod penal s-au contopit pedepsele de mai sus, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 958/08.06.2007 în dosar nr. 5057/2004 al Judecătoriei Oradea, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 94/R/21.02.2008 a Curții de Apel Oradea, în pedeapsa cea mai grea de:
- 17 ani închisoare, pe care o va executa în regim de detenție, cu aplicarea art. 71-64 lit. a, b,d și e Cod penal.
În baza art. 53 pct. 2 lit. a Cod penal raportat la art. 65 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedepsele complementare prevăzute de art. 64 lit. a,b,d și e Cod penal pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 alin.1 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestului preventiv a inculpatului, măsură dispusă prin încheierea nr. 40 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în baza căruia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 53/2008.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr.1411 /2007 emis la data de 25.02.2008 de Judecătoria Oradea și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform celor de mai sus.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 29 februarie 2008 la zi.
În baza art.14 Cod de procedură penală și art. 346 al.1 Cod de procedură penală, cu referire la art. 998-999 cod civil a fost obligat inculpatul la plata daunelor morale în sumă de 50.000 lei în favoarea părții civile minore reprezentantă legal de -, ambele domiciliate în O,-,.3, jud.
În baza art. 189 Cod procedură penală onorariul apărătorului din oficiu avocat in sumă de 200 lei conform delegației nr. 20/08.01.2009 se virează în favoarea Bariului B din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bihor, analizând actele și probele administrate în cauză, a reținut următoarele:
La data de 30 aprilie 2008, organele de urmărire penală, au fost sesizate de numita - concubina inculpatului, despre faptul că fiica lor, în vârstă de 13 ani, a născut la data de 23 aprilie 2008 un băiat despre care minora a afirmat că a rezultat ca urmare a actelor de viol săvârșite asupra sa de către inculpatul - tatăl ei.
În mod constant, cu ocazia audierii, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, minora a susținut că de la vârsta de 11 ani a fost constrânsă atât fizic, cât și psihic de către inculpat să întrețină relații sexuale cu el, relații care se consumau în locuința lor de pe-,.3 din O, când se aflau în locuință doar ei doi și eventual și sora ei în vârstă de 2 ani.
Partea vătămată a relatat că a fost amenințată cu moartea dacă va spune despre relațiile intime cu inculpatul și totodată, a fost și bătută de mai multe ori de către acesta fiind lovită cu pumnul și cu palma peste spate și peste cap, respectiv în zone în care nu se văd urmele loviturilor.
Inculpatul a recunoscut că a întreținut relații intime cu fiica sa ă, după ce aceasta a împlinit 12 ani, relații întreținute la interval de 2 zile sau la o săptămână în locuința lor din O, de pe strada -, în timp ce concubina se afla la lucru sau nu era acasă.
Conform concluziilor raportului de expertiză medico legală psihiatrică efectuată de B, inculpatul nu prezintă simptomatologia unei boli psihice, discernământul său, raportat la fapta comisă și în prezent, fiind păstrat.
Martorele audiate în cauză au confirmat susținerile părții vătămate în sensul că a fost abuzată fizic ca să întrețină relații sexuale cu inculpatul, iar din raportul de expertiză medico-legală efectuat de " Minovici" B rezultă că minorul este fiul biologic a inculpatului conceput în cadrul unei relații incestuoase cu fiica sa minoră.
Având în vedere împrejurările și modalitatea comiterii faptelor reținute în sarcina inculpatului, instanța de fond a constatat că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de viol în formă continuată, respectiv de incest în formă continuată, motiv pentru care, în baza art. 197 al.2 lit."b" ind.1 și al. 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 și art. 37 lit."b" Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 17 ani închisoare în regim de detenție, cu aplicarea art. 71, 64 lit. ba, b,d și e Cod penal.
În baza art. 53 pct. 2 lit. a Cod penal raportat la art. 65 Cod penal i s-a aplicat inculpatului și pedepsele complementare prevăzute de art. 64 lit. a,b,d și e Cod penal pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.203 Cod Penal cu aplic. art.41 al.2 Cod penal și art.37 lit."b" Cod penal a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de incest în formă continuată la o pedeapsă de 2 ani închisoare în regim de detenție cu aplicarea art. 71-64 lit. a,b,d și e Cod penal.
În baza art. 33 lit."a" Cod penal și 34 lit."b" Cod penal s-au contopit pedepsele de mai sus, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 958/08.06.2007 în dosar nr. 5057/2004 al Judecătoriei Oradea, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 94/R/21.02.2008 a Curții de Apel Oradea, în pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare, pe care o va executa în regim de detenție, cu aplic. art. 71-64 lit. a, b,d și e Cod penal.
În baza art. 53 pct. 2 lit. a Cod penal raportat la art. 65 Cod penal i s-a aplicat inculpatului și pedepsele complementare prevăzute de art. 64 lit. a,b,d și e Cod penal pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere gravitatea faptelor și rezonanța acestora pe plan social și în primul rând, impactul psihic pe care acesta l-au avut asupra părții vătămate minore.
Raportat la cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, sunt irelevante apărările acestuia în sensul că, ar fi fost provocat de minoră în condițiile în care, aceasta avea doar 11 ani, nu era dezvoltată fizic, iar gestul de a-și mângâia tatăl pe cap este unul firesc în raporturile dintre tată și fiică.
În ce privește aplicarea pedepselor complementare, instanța de fond a avut în vedere prevederile legale în materie, cât și faptul că infracțiunile săvârșite privesc viața sexuală și în speță, relațiile de familie.
În baza art. 350 alin.1 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestului preventiv a inculpatului, măsură dispusă prin încheierea nr. 40 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în baza căruia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 53/2008.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr.1411 /2007 emis la data de 25.02.2008 de Judecătoria Oradea și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform celor de mai sus.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 29 februarie 2008 la zi.
În baza art.14 Cod de procedură penală și art. 346 al.1 Cod de procedură penală, cu referire la art. 998-999 Cod civil a fost obligat inculpatul la plata daunelor morale în sumă de 50.000 lei în favoarea părții civile minore reprezentantă legal de -, sumă solicitată de către aceasta și a cărui cuantum se situează într-o limită rezonabilă, chiar dacă prin acordarea ei, nu se vor putea înlătura consecințele grave ale infracțiunilor săvârșite de inculpat, respectiv, trauma psihică a minorei - parte vătămată și împrejurarea că s-a născut un minor dintr-o relație incestuoasă care a fost preluat de organele competente pentru a fi dat spre adopție.
În baza art. 189 Cod procedură penală onorariul apărătorului din oficiu avocat in sumă de 200 lei conform delegației nr. 20/08.01.2009 se va vira în favoarea Bariului B din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei decizii prin care, în principal, să se dispună în baza prevederilor art. 334 Cod de procedură penală schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 197 aliniatul 2 litera1și aliniatul 3 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 198 aliniatul 5 teza I Cod penal, iar, în subsidiar, redozarea pedepsei aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 aliniatul 2 litera1și aliniatul 3 Cod penal Cod penal.
Inculpatul apelant a susținut, în esență, că la dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte că a folosit constrângerea sau amenințarea față de fiica sa pentru a întreține relații intime cu aceasta, motiv pentru care s-ar impune recalificarea faptei în infracțiunea de act sexual cu un minor, prevăzută și pedepsită de art. 198 aliniatul 5 teza I Cod penal. Totodată, inculpatul a arătat că față de atitudinea sinceră de recunoaștere a faptelor s-ar justifica reducerea cuantumului pedepsei pentru infracțiunea de viol, o pedeapsă modică fiind suficientă pentru reeducarea sa.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform prevederilor art. 371 aliniatul 2 și art. 378 Cod de procedură penală, instanța de apel constată că aceasta este netemeinică, însă pentru alte considerente decât cele reliefate de inculpat și, în consecință, în baza dispozițiilor art. 379 punctul 2 litera a Cod de procedură penală apelul formulat de inculpat urmează să fie admis în sensul că se va limita conținutul pedepselor accesorii și complementare la dispozițiile art. 64 litera a teza II și b,d,e Cod penal.
Criticile formulate de inculpat sunt nefondate.
Din ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosar, rezultă că în perioada 2006-2008, prin constrângere inculpatul a întreținut raporturi sexuale cu fiica sa (născută la 07 ianuarie 1995), în urma cărora la data de 29 aprilie 2008 aceasta a născut pe minorul.
Starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect reținute de către instanța de fond și sunt dovedite cu mijloacele de probă aflate la dosar. Astfel, declarațiile minorei (filele 5; 6;58) se coroborează cu declarațiile martorilor (filele 9-10;78), (filele 11; 77), (filele 7-8; 76), raportul de expertiză medico-legală - examen ADN întocmit de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" B (filele 16-23), certificatul medical constatator al născutuluzi nr. 1472 din 05 mai 2008 (fila 41) și cu declarațiile de recunoaștere parțială a faptelor de către inculpatul (filele 25; 26-28; 58; 59). Martorele audiate în cauză au relevat că știu de la minora că inculpatul a abuzat-o sexual, iar în urma acestei relații de durată s-a născut un copil. Potrivit raportului de expertiză medico legală întocmit de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" B, copilul este fiul biologic al numitului, conceput în cadrul relației incestuoase cu fiica sa (fila 17).
Inculpatul apelant a susținut că a început relațiile sexuale cu minora în anul 2006, când aceasta avea vârsta de 11 ani, fiind provocat de către fiica sa. Totodată, inculpatul a arătat că ulterior, de mai multe ori, a întreținut raporturi intime cu minora, când concubina sa și socrul său nu se aflau acasă, și nu a știut că minorul este copilul său. În mod constant, pe tot parcursul procesului penal inculpatul a învederat organelor judiciare că minora a fost de acord să întrețină raporturi intime cu el, nefiind nevoit să exercite acte de violență asupra acesteia.
Susținerile inculpatului sunt contrazise de minora, care atât în faza de urmărire penală (filele 5,6) cât și în faza de cercetare judecătorească (fila 58) a arătat că inculpatul o amenința cu bătaia, au fost situații când o bătea efectiv, iar când îi spunea inculpatului că-i va relata mamei cele întâmplate inculpatul o "lua de cap și [îi] spunea că după ce mama va pleca la serviciu [o] va omorî" (fila 58). Totodată, minora a arătat în declarațiile sale că nu a întreținut raporturi intime cu alte persoane și i-a spus mamei sale ce se întâmplă de abia când și-a dat seama că este însărcinată, iar aceasta, imediat ce a aflat, respectiv a doua zi după ce s-a născut minorul a anunțat organele de poliție (fila 3).
Împrejurarea că minora manifesta o temere crescută față de inculpat rezultă din faptul că, de abia, după arestarea inculpatului (29 februarie 2008), aceasta i-a comunicat mamei sale cine este tatăl copilului ce urma să se nască, inclusiv faptul că inculpatul, pe o perioadă de circa 2 ani a întreținut raporturi intime cu ea (a se vedea depozițiile minorei, filele 5;6;58 și declarațiile martorei, filele 7-8;76, inclusiv declarațiile celor 2 asistenți sociali -, filele 9-10;78 și, filele 11;77).
Prin urmare, nu se poate susține că victima minoră a consimțit să întrețină relații intime, în mod repetat, cu tatăl său, nefiind întemeiată cererea inculpatului formulată în sensul de a se dispune conform art. 334 Cod de procedură penală schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol în infracțiunea de raport sexual cu un minor.
Critica formulată de inculpat sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate de către instanța de fond este, de asemenea, nefondată.
Pedepsele aplicate de către prima instanță reflectă în mod obiectiv pericolul social concret pe care îl prezintă faptele și persoana inculpatului.
Modul și mijloacele de comitere a infracțiunilor imprimă acestora un grad de pericol social sporit. Astfel, inculpatul, profitând de vârsta minorei, prin constrângere și amenințare, în mod repetat, în decursul anilor 2006 - 2007 și până la începutul lunii februarie 2008 întreținut raporturi sexuale cu fiica sa, în urma cărora aceasta a născut un copil.
Pedeapsa rezultantă stabilită este adaptabilă, în sensul proporționalizării ei, raportat la pericolul social concret al faptelor, relevat anterior, cât și al inculpatului fiind necesară pentru a-și atinge scopul prevăzut de art. 52 Cod penal astfel că, instanța de apel constată că nu există motiv de redozare a pedepsei.
Inculpatul a recunoscut doar parțial comiterea faptelor, iar din fișa de cazier judiciar, rezultă că a comis infracțiunile din cauza dedusă judecății în stare de recidivă mare postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 615 din 04 aprilie 2001 Judecătoriei Oradea, pentru infracțiunile prevăzute de art. 292 Cod penal, 25 raportat la art. 292 Cod penal (fila 27). Totodată, este de reliefat că, inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 958 din 08 iunie 2007 definitivă prin decizia penală nr. 94 din 21 februarie 2008 Curții de Apel Oradea, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 aliniatele 1,2,3 Cod penal, pentru o infracțiune concurentă cu cele din prezenta cauză (pedeapsă în executarea căreia inculpatul a fost încarcerat la 29 februarie 2008), astfel că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 34 litera b combinat cu art. 36 Cod penal. Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică (filele 84-85), rezultă că inculpatul este o persoană cu tendințe spre agresivitate, mitomenie, care consumă frecvent alcool, iar raportat la fapte discernământul său este păstrat.
Examinând din oficiu cauza, instanța de apel constată căaceasta este nelegală cât privește aplicarea pedepselor accesorii și complementare, respectivgreșita reținere a disp.art. 64 lit. a, teza I Cod penal.
Restrângerea exercițiului unor drepturi poate fi dispusă doar dacă este necesară într-un stat de drept. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății ( art. 53 Constituția României ).
Potrivit art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dreptul la vot este un drept și nu un privilegiu.Totuși, aceste drepturi nu sunt absolute. Limitele dreptului la vot trebuie să urmărească un scop legitim și să fie proporționale. Nici una din condițiile impuse nu trebuie să împiedice libertate de exprimare a oricărei persoane în ceea ce privește alegerea corpului legislativ. În acest sens a statuat Curtea Europeană de la Strasbourg în cauza Hirst c/a Regatului Unit nr.74025/01, precizând că nu este cazul ca o persoană să fie decăzută din drepturile sale garantate de Convenție doar pe motivul că este condamnată. Principiul de proporționalitate cere existența unei legături observabile și suficiente între sancțiune și comportament, precum și situația persoanei în cauză.
În consecință, interzicerea dreptului de a alege inserat în art. 64 alin.1 lit.a teza I Cod penal nu se poate aplica automat persoanelor condamnate, indiferent de durata pedepsei pe care acestea urmează să o execute și independent de natura sau gravitatea infracțiunilor pe care le-au comis și de situația lor personală. O restricție generală automată și nediferențiată a unui drept prevăzut de convenție depășește o marjă de apreciere acceptabilă, pe cât de largă ar putea fi ea, și este incompatibilă cu prevederile art. 3 al Protocolului nr. 1.
Prin urmare, față de aspectele reliefate, în cauza dedusă judecății, instanța de apel apreciază că în mod nejustificat instanța de fond a interzis dreptul de a alege al inculpatului. Astfel fiind, în baza dispozițiilor art. 379 punctul 2 lit. a Cod procedură penală, se va desființa hotărârea atacată în sensul că se va limita conținutul pedepselor accesorii și complementare la prevederile art. 64 lit. a teza II și lit. b,d,e Cod penal.
Prin încheierea de arestare preventivă nr. 40 din 28 noiembrie 2008 emisă de Tribunalul Bihor inculpatul a fost arestat preventiv pe o durată de 30 zile, invocându-se ca temei al luării măsurii dispozițiile art. 148 lit. f Cod de procedură penală, măsură menținută de către instanța de fond și apel.
Instanța de apel constată că menținerea măsurii arestării preventive se justifică, întrucât temeiul care a stat la baza luării acesteia subzistă. Astfel că, în baza prevederilor art. 160 Cod de procedură penală se va menține măsura luată, iar în baza art. 383 aliniatul 2 Cod de procedură penală se va deduce din pedeapsă perioada executată până la 10 noiembrie 2009.
Inculpatul și-a angajat avocat ales în cauză (fila 56) pe același avocat care inițial primise delegație de la Baroul d e Avocați B pentru a-l asista din oficiu pe inculpat (fila 33). Având în vedere acest fapt este injust a obține același avocat două onorarii pentru aceeași cauză, practic pentru aceeași activitate judiciară, motiv pentru care nu va fi obligat Ministerul Justiției la plata onorariului pentru avocat I, conform împuternicirii avocațiale existentă la fila 33 din dosarul instanței de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 379 pct. 2 lit. " a" Cod procedură penală,
ADMITE apelul penal declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 164 din 13 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o desființează în sensul că:
pedepsele accesorii și complementare la dispozițiile art. 64 litera a teza a II-a,b,d,e Cod penal.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art. 160/b Cod de procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpatului și deduce din pedeapsă arestul preventiv până la zi, 10 noiembrie 2009.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare și comunicare cu inculpatul arestat și părțile lipsă.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
decizie - E/16.11.2009,
Judecător fond -
3 ex./16.11.2009,
Președinte:Patrăuș MihaelaJudecători:Patrăuș Mihaela, Condrovici Adela
