Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Sentința nr. 23/2015. Tribunalul ALBA

Tribunalul ALBA - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 23/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 5491/107/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A.

SECȚIA PENALĂ

SENTINȚA PENALĂ Nr. 23/2015

Ședința publică de la 09 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. M. - președinte Tribunal

Grefier D. H.

P. de pe lângă Tribunalul A. este reprezentat prin procuror

A. M.

Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe condamnatul contestator R. HEGEDUȘ-P., având ca obiect contestația la executare (art.598 NCPP).

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul asistat de apărător ales, av. B. Armand, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Nefiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul asupra contestației formulate.

Apărătorul condamnatului solicită admiterea contestației la executare, arătând că deținutul a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare în Regatul Belgiei pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și tâlhărie. Din mandatul de executare al pedepsie închisorii emis de Curtea de Apel București – Secția I-a Penală rezultă că faptele pentru care a fost condamnat definitiv de autoritățile judiciare belgiene aveau corespondent în legislația penală română la emiterea acestui mandat. În temeiul art. 6 NCP solicită aplicarea legii penale mai favorabile și reducerea limitelor maxime de pedeapsă conform noilor norme de incriminare. Învederează instanței că legea penală mai favorabilă trebuie analizată prin raportare la fiecare infracțiune în parte și nu în mod global. De asemenea, arată că noile reglementări prevăd pedepse mai mici pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina condamnatului. Totodată, solicită emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în aceste limite maxime de pedeapsă prevăzute de legiuitor în noile reglementări.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației arătând că prin sentința penală nr. 124/2013 pronunțată de Curtea de Apel București a fost recunoscută doar sentința de condamnarea pronunțată de Curtea cu Juri din Provincia Anvers, respectiv pedeapsa de 15 ani închisoare. Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut sentința penală pronunțată de Curtea de Apel București prin Decizia nr. 2578/2013. Raportat la aceste aspecte, apreciază că această contestație este inadmisibilă, instanța neavând posibilitatea de a reduce pedeapsa aplicată condamnatului.

Condamnatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, arătând că a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare, iar în Belgia trebuia să execute o treime din aceasta, în timp ce în România trebuie să execute o perioadă mai lungă de timp.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei penale de față,

Prin contestația la executare înregistrată la această instanță sub dosar nr._ și precizată la termenul de judecată din data de 26 ianuarie 2015, contestatorul R. Hegeduș-P., deținut în Penitenciarul Aiud a solicitat ca prin sentință judecătorească să se dispună aplicarea legii mai favorabile prin prisma art. 6 NCP, în privința condamnărilor aplicate de Cutea de Juri din Provincia Anvers, în sensul reducerii pedepselor, la limita maximă prevăzută de noul cod penal român.

În motivarea contestației se arată că prin hotărârea pronunțata de Curtea cu Juri din Provincia Anvers - ședința nr. 6 din anul 2011 nr. VI/III contestatorul a fost condamnat la executarea unei pedepse cu închisoarea în cuantum de 15 ani pentru săvârșirea faptelor de furt calificat si tâlhărie, fapte pe care le-a comis împreună cu alte persoane pe timp de noapte si care se încadrează în art. 1, 3, 7, 8, 9, 18, 19, 25, 31 al. 1, 2, 3, 4, 5, 6, art. 61, 62, 65, 66, 79, 80, 82, 322, 323, 324, 392, 461, 463, 468, 471, 472, 473, 475, 478 din Codul penal belgian si art. 2 si 4 din Legea din 23 august 1919 din Belgia.

Sentința de condamnare a contestatorului a rămas definitiva, fiind astfel îndeplinita condiția prev. de art. 3 lit. b din Convenția europeana adoptata la Strasbourg si art. 143 lit. b din Legea nr. 304/2004 republicată.

La data de 04.06.2009 impotriva contestatorului s-a luat măsura arestării, dată la care a fost plasat în executarea pedepsei in Penitenciarul Qudenaarde – Belgia.

Ulterior prin referatul nr._, Regatul Belgiei a dispus fata de contestator un ordin de părăsire a teritoriului tarii, si pe cale de consecința autoritatile judiciare belgiene au solicitat potrivit legii de cooperare judiciara internațională recunoașterea hotărârii de condamnare a contestatorului din statul solicitant, respectiv Regatul Belgiei și transferarea sa ca cetățean al României, în România, în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar de aici.

Prin sentința penala nr. 194 din 19 martie 2013 pronunțata în dosarul nr._ (220/2013) al Curții de Apel București - Secția I - a Penala, rămasa definitiva prin pronunțarea deciziei penale nr. 2578 din 04.09.2013 de către Înalta Curți de Casație si Justiție ca instanța de recurs, sentința de condamnare a contestatorului pronunțată de Curtea cu Juri din Provincia Anvers - ședința nr. 6 din anul 2011 nr. VI/III, a fost definitiv recunoscuta de autoritățile judiciare din România. Consecutiv acesteia s-a dispus transferarea contestatorului din Penitenciarul Oudenaarde -Belgia . România in vederea executării pedepsei închisorii, a fost emis mandat de executare a pedepsei închisorii de 15 ani de autoritățile judiciare române, iar ulterior a fost transferat în rețeaua Penitenciarelor din România, aflându-se în prezent încarcerat în Penitenciarul Aiud, unde execută această pedeapsă cu închisoarea.

Având în vedere ca din mandatul de executare a închisorii nr. 145/5.IX.2013 emis de Curtea de Apel București - Secția I - a Penală rezultă că faptele pentru care a fost condamnat definitiv de autoritățile judiciare belgiene au corespondent in legislația penală română la data emiterii acestui mandat, adică arț. 211 alin. 1 si 2 lit. c si alin. 2/1 din vechiul Cod penal si art. 323 din vechiul Cod penal in condițiile art. 33 lit. a din vechiul Cod penal, precum si având in vedere ca la data de 01.04.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal si Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, prevăd pentru faptele pentru care contestatorul a fost condamnat pedepse cu închisoarea a căror maxim special este mai mic decât pedeapsa la care a fost condamnat.

Contestatorul a solicitat, în temeiul art. 6 din noul Cod penal aplicarea legii penale mai favorabile în limitele maxime prevăzute de noile norme de incriminare si pe cale de consecința sa fie emis un nou mandat de executare a pedepsei închisorii în aceste limite maxime de pedeapsă prevăzute de legiuitor în noile reglementari.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 6 Cod penal, art. 598 lit. d teza II-a Cod procedură penală .

În probațiune au fost depuse: - copia dosarului nr._ al Curții de Apel București, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 124/19 martie 2013 și a dosarului nr._ al Înaltei Curți de Casație și Justiție în care s-a pronunțat decizia penală nr. 2578/04.09.2013.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 124/19.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel București Secția I Penală, în dosar nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2578/04 septembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr._ (filele 43, 44, 47) a fost admisă sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București și pe cale de consecință:

A fost recunoscută hotărârea pronunțată de Curtea de Juri din Provincia Anvers – ședința nr. 6 din anul 2011 nr. VI/III definitivă privind pe condamnatul R. Hegeduș-P..

S-a dispus transferarea persoanei condamnate R. Hegeduș-P. – cu datele personale, deținut în Penitenciarul Oudenaarde – Belgia, într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 15 ani închisoare aplicată prin hotărârea mai sus menționată.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată din data de 04.06.2009- la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinței pronunțate.

În motivarea sentinței pronunțate, s-a reținut că prin hotărârea pronunțată de Curtea de Juri din Provincia Anvers - ședința nr. 6 din anul 2011 nr. VI/III, R. Hegeduș-P. a fost condamnat la 15 ani închisoare pentru infracțiunile de furt calificat și tâlhărie, comise împreună cu mai multe persoane, pe timp de noapte, prev. de art. 1, 3 ,7 ,8, 9, 18, 19, 25, 31 al. 1, 2, 3, 4, 5, 6; art. 61, 62, 65, 66, 79, 80, 82, 322, 323, 324, 396, 461, 463, 468, 471, 472, 473, 475, 478 și 483 din Codul penal belgian, art. 2 și 4 din Legea din 23 august 1919.

S-a reținut că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 143 lit. ,,e” din Legea 302/2004 și art. 3 pct. 1 lit. ,,e” din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, întrucât faptele reținute în sarcina persoanei condamnate R. Hegeduș-P., au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin. 1, 2 lit. c și alin. 2/1 lit. a (3 infracțiuni) Cod penal și art. 323 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Pe calea prezentei contestații, contestatorul condamnat a solicitat reducerea pedepselor aplicate de Curtea de Juri din Anvers și recunoscute de Curtea de Apel București la limitele maxime prevăzute de NCP pentru infracțiunile comise, conform art. 6 NCP.

Potrivit art. 6 NCP ,,când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim”.

Analizând textul de lege sus-menționat, prin raportare la starea de fapt dedusă judecății, Tribunalul constată că în speță aceste dispoziții legale nu își găsesc aplicabilitatea.

Dispozițiile art. 6 NCP se aplică în raport de fiecare pedeapsă în parte, stabilită în sarcina persoanei condamnate și nu unor pedepse rezultate în urma contopirii mai multor pedepse.

Pentru această ultimă ipoteză, pedeapsa rezultată în urma contopirii a 2 sau mai multor pedepse, se descontopește, iar pedepsele aplicate se repun în individualitatea lor.

În speță însă, condamnatului i s-a recunoscut de Curtea de Apel București doar pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare, fără o stabilire, în prealabil, a unor pedepse pentru fiecare infracțiune în parte, conform codului penal român.

Această hotărâre este definitivă prin Decizia Penală nr. 2578/4.09.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, bucurându-se de autoritatea de lucru judecat.

Fiind făcută recunoașterea pedepsei rezultante de 15 ani închisoare prin sentința penală menționată, dat fiind caracterul acesteia, de autoritate de lucru judecat, Tribunalul A., pe calea contestației la executare nu mai poate dispune, din nou, recunoașterea unor infracțiuni și stabilirea unor pedepse pentru fiecare infracțiune în parte.

În altă ordine de idei, Tribunalul constată că și pentru ipoteza în care Curtea de Apel ar fi făcut recunoașterea pentru fiecare infracțiune în parte, prin aplicarea unei pedepse pentru fiecare, dispozițiile art. 6 NCP nu erau incidente în speță, pentru următoarele considerente:

Conform considerentelor sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, condamnatul a săvârșit 3 infracțiuni prevăzute de art.211 alin. 1 și 2 lit. c și alin. 2/1 lit. a și o infracțiune prevăzută de art. 323 Cod penal de la 1969 (cu aplic. art. 33 Cod penal.)

I. Potrivit codului penal de la 1969 infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 1 și 2 lit. ,,c” și art. 2/1 lit. ,,a” se sancționa cu închisoare de la 7 la 20 ani, iar infracțiunea prevăzută de art. 323 Cod penal se pedepsea cu închisoare de la 3 la 15 ani.

Ori, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de codul penal român pentru infracțiunea de tâlhărie și de pedeapsa recunoscută de Curtea de Apel București (15 ani închisoare) în speță nu opera nicio reducere de pedeapsă.

II. Potrivit NCP, infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 1,2 lit. ,,c” și alin. 2/1 lit. ,,a” ar avea corespondent în art. 234 alin. 1 NCP cu limite de pedeapsă cuprinse între 3 și 10 ani închisoare, iar art. 323 ar avea corespondent în art. 367 NCP, cu limite de pedeapsă cuprinse între 1 și 5 ani.

D. fiind numărul de infracțiuni comise de condamnat (4 infracțiuni) potrivit NCP situația s-ar prezenta în felul următor:

- 3 pedepse cu închisoarea de 10 ani (cele 3 infracțiuni de tâlhărie);

- 1 pedeapsă cu închisoarea de 5 ani (infracțiune de asociere).

Conform art. 39 NCP s-ar contopi cele 4 pedepse în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, la care s-ar adăuga un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, adică 8 ani și 4 luni închisoare, rezultând astfel o pedeapsă de 18 ani și 4 luni închisoare.

Ori, în raport de această pedeapsă și de pedeapsa recunoscută (15 ani închisoare) în speță nu ar opera nicio reducere de pedeapsă conform art. 6 NCP.

Față de considerentele de fapt și de drept expuse, văzând și dispozițiile art. 598 Cod procedură penală tribunalul va respinge prezenta contestație la executare ca neîntemeiată.

Va face aplicarea art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de condamnatul Rostas H. P., născut la data de 14.04.1990, fiul lui natural și D. D., în prezent deținut în Penitenciarul Aiud.

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen. obligă condamnatul la plata sumei de 100 lei cu titlu cheltuieli judiciare.

Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 09.02.2015.

Președinte,

C. M. - președinte Tribunal

Grefier,

D. H.

Red. MC

Tehnored. D.H./ 2 ex./ 10 Februarie 2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A.

Dosar nr._

COPIA MINUTEI SENTINȚEI PENALE NR. 23/2015

În numele legii