Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art.447 C.p.p. şi art.86 ind 4 C.p.). Decizia nr. 62/2015. Tribunalul ALBA

Tribunalul ALBA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 62/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 3408/175/2012

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A.

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 62/2015

Ședința publică din 23 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: O. T.

Grefier: A. G.

P. de pe lângă Tribunalul A. este reprezentat prin procuror

A. D.

Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe contestatoarea P. A., având ca obiect revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art. 447 Cpp și art. 86 ind. 4 Cp).

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09.02.2015, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză la data de 16.02.2015, când pentru aceleași motive a amânat pronunțarea la data de 23.02.2015.

TRIBUNALUL

Asupra contestației penale de față;

Prin sentința penală nr. 1493/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul nr._ s-a respins cererea petentei P. A. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate intimatului M. F. B..

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că din ansamblul probelor administrate rezultă că intimatul nu este angajat și nu obține niciun fel de venit.

Atât din declarațiile sale cât și ale tatălui său, martorul M. V., rezultă că acesta a căutat un loc de muncă nefiind însă angajat.

În ce privește susținerile petentei cu privire la eventualele posibilități financiare ale familiei intimatului, (venituri obținute de tatăl acestuia, bunuri rămase din moștenirea bunicii, moștenire la care în mod evident actualul condamnat nu are vocație câtă vreme moștenitorii legali, în speță mama acestuia sunt în viață, mașini aduse din străinătate) instanța a subliniat că răspunderea penală este personală, niciun membru din familia inculpatului neavând vreo obligație în a despăgubi petenta, pentru urmările unei fapte pentru care s-a stabilit vinovăția exclusivă a intimatului.

Petenta recunoaște de altfel în declarația dată în fața instanței că nu cunoaște ca intimatul personal să aibă mașină; arată că doar din ce se vorbește prin . acestuia au mașini, aceste mașini fiind aduse de intimat din străinătate, tot prin . părinții intimatului ar fi primit despăgubiri de la firma de asigurări în urma accidentului prin urmare apreciază că intimatul ar fi avut de unde să-și achite obligațiile civile (fila 54).

Raportat la aceste din urmă susțineri, cum că intimatul ar fi încasat despăgubiri în baza poliței de asigurare RCA, instanța a constatat că sunt infirmate de către societatea de asigurare Asirom Vienna Insurance Group, care prin adresa depusă la dosar (fila 86-89) învederează faptul că nu au fost achitate despăgubiri în temeiul poliței de asigurări RCA.

Coroborând declarațiile date în fața instanței de către petentă, intimat precum și de către martorul M., instanța a apreciat că între părți au existat discuții însă pe fondul situației tensionate (de altminteri întru totul de înțeles în ce o privește pe petentă) nu s-a ajuns la vreun acord.

A mai reținut instanța că nu s-a făcut dovada existenței veniturilor care să-i permită intimatului să achite suma la care a fost obligat. Din adresele comunicate la dosar a rezultat că acesta nu deține bunuri, nu este angajat și nu obține niciun fel de venit.

Chiar dacă intimatul nu a făcut dovada că s-ar fi înregistrat ca persoană în căutarea unui loc de muncă, instanța a apreciat că nici contrariul nu se poate reține, în sensul că acesta nu ar fi încercat în niciun fel să se angajeze așa cum susține petenta.

A considerat instanța deci, că în cauză nu se poate reține vreo rea credință la acest moment, din partea intimatului.

Atât intimatul cât și tatăl său, martorul M. au afirmat că au dorit să achite parte din obligații însă datorită faptului că petenta a solicitat toți banii, nu au avut posibilitatea s-o facă; reține instanța că aceste susțineri nu au fost contrazise în vreun fel de către petentă.

Instanța a mai remarcat că petenta nu a făcut niciun demers de a valorifica polița de asigurare a autoturismului și mai mult, nu a infirmat prin nimic susținerile martorului M. cum că i-ar fi fost oferită polița respectivă pentru a o valorifica.

Având în vedere existența respectivei polițe și faptul că inculpatul nu a încasat-o, cu atât mai mult nu se poate reține reaua sa credință, întrucât nimic nu l-ar fi împiedicat să încaseze suma respectivă și să plece ulterior în străinătate.

Față de cele reținute mai sus, instanța a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 84 Cod penal din 1969 pentru a se dispune revocarea suspendării condiționate, motivat de faptul că nu s-a reușit a se face dovada că intimatul ar fi avut posibilități financiare care să-i permită să achite obligațiile civile însă nu a dorit să o facă.

Împotriva acestei sentințe petenta P. A. a formulat apel la data de 28.10.2014 iar P. de pe lângă Judecătoria Aiud a formulat contestație.

În ceea ce privește calea de atac formulată de petentă, Tribunalul arată că la data de 01.02.2014 au intrat în vigoare dispozițiile Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală care prevăd în art. 597 alin. (7) contestația drept cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate în materia executării. Coroborând dispozițiile art. 597 alin. (7) C.p.pen cu cele ale art. 8 din Legea nr. 255/2013, Tribunalul va recalifica apelul petentei ca fiind o contestație împotriva sentinței penale nr. 1493/2014 a Judecătoriei Aiud.

Contestația petentei nu a fost motivată până la termenul stabilit pentru soluționare, avocatul acesteia susținând cererea potrivit celor menționate în încheierea de ședință din data de 09.02.2015.

În contestația procurorului se arată că în mod greșit prima instanță a reținut că nu rezultă reaua-credință a condamnatului-intimat câtă vreme materialul probator duce la o astfel de concluzie. Astfel, s-a arătat că intimatul nu s-a implicat în afacerea tatălui său, nu a făcut demersuri pentru a-și găsi în țară un loc de muncă deși are o calificare profesională și este plecat în Franța, fără a i se cunoaște resursele financiare.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și din oficiu sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, Tribunalul constată că sunt fondate contestațiile formulate, pentru următoarele considerente:

Prin sentința penală nr. 1253/2008 a Judecătoriei Aiud, definitivă prin decizia penală nr. 876/2010 a Curții de Apel A. I., intimatul M. F. B. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani. Prin aceeași hotărâre, intimatul a fost obligat să plătească petentei P. A. suma de 5.000 lei reprezentând daune materiale și suma de 40.000 li reprezentând daune morale.

Până la momentul formulării de către petentă a cererii de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei pentru neexecutarea obligațiilor civile condamnatul-intimat nu și-a îndeplinit obligațiile civile la care a fost obligat prin sentința antemenționată.

Potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de C.pen. din 1969. Astfel, potrivit art. 84 C.pen. din 1969 dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul când cel condamnat dovedește ca nu a avut putința de a îndeplini acele obligații.

În cauză intimatul nu a contestat faptul că nu și-a achitat obligațiile civile la care a fost obligat prin hotărârea de condamnare, aspect reținut în mod corect și de prima instanță. Judecătorul fondului a respins însă cererea petentei de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei apreciind că în cauză nu se poate reține reaua-credință a intimatului și că nu s-a făcut dovada că acesta ar fi avut posibilități financiare care să-i permită achitarea obligațiilor civile. Această concluzie este greșită. În primul rând, Tribunalul arată că legea nu condiționează revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei pentru neplata obligațiilor civile de reaua-credință a condamnatului. Singura condiție este aceea ca, până la împlinirea termenului de încercare, condamnatul să nu fi achitat obligațiile civile, cu excepția situației când acesta dovedește ca nu a avut putința de a îndeplini acele obligații.

Așadar, sarcina probei aparține condamnatului, care trebuie să facă dovada că a fost în imposibilitatea practică de a-și achita obligațiile civile. În acest sens, prima instanță a apreciat greșit starea de fapt privind-o pe petentă, care nu ar fi efectuat nici un demers pentru a valorifica polița de asigurare a autoturismului. A pune în sarcina creditorului unei obligații să facă el demersuri pentru a-și valorifica dreptul de creanță este contrar atât legii cât și bunul-simț juridic. Debitorul trebuie să-și execute de bună-voie obligațiile, în caz contrar acesta urmând a fi executat silit.

Tribunalul constată că în prezenta cauză intimatul a avut o atitudine de pasivitate și, deși a beneficiat de serviciile unui apărător ales, nu a dovedit că s-a aflat în imposibilitatea de a plăti sumele datorate petentei. Astfel, la termenul din 25.10.2013, când instanța a acordat cuvântul în probațiune, deși sarcina probei aparținea intimatului, acesta (prin avocat) nu a propus probe, procurorul fiind cel care a solicitat încuviințarea unor probe. Ulterior audierii intimatului, acesta a propus audierea tatălui său pentru a demonstra că a încercat să ajungă la o înțelegere cu petenta, dar din declarația martorului M. V. nu rezultă o astfel de încercare. În ceea ce privește asigurarea autoturismului, atât de dezbătută în prima instanță, așa cum s-a arătat deja, nu petenta era cea care trebuia să facă demersuri pentru încasarea despăgubirilor. Mai mult, observând că accidentul rutier a avut loc la data de 30.10.2006, Tribunalul constată că asigurarea nici nu mai era valabilă, deoarece, așa cum rezultă din înscrisul depus de asigurător (f. 87 din Dosarul nr._ ) expirase la data de 04.07.2006.

În fine, din actele dosarului rezultă că intimatul a lucrat și lucrează în Franța, însă fără forme legale. Acest aspect cât și faptul că nu a dorit să beneficieze de indemnizație pentru șomaj și nu s-a înscris în evidențele autorității publice competente ca persoană aflată în căutarea unui loc de muncă, precum și că nu a dorit să se implice în activitatea lucrativă a familiei formează instanței de control judiciar convingerea că intimatul nu a dorit să existe o posibilitate de a-i fi identificate sursele de venit și nivelul acestuia, aspect de denotă rea-credință din partea acestuia, câtă vreme era obligat printr-o hotărâre judecătorească definitivă la plata unor despăgubiri în favoarea petentei.

Față de cele menționate, Tribunalul va admite contestația petentei și contestația Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud, formulate împotriva sentinței penale nr. 1493/2014 pronunțată la data de 08.10.2014 de Judecătoria Aiud în dosarul nr._ .

Instanța va desființa sentința penală atacată și, procedând la o nouă judecată:

În baza art. 84 C.pen. din 1969 coroborat cu art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată condamnatului-intimat M. F. B. (CNP_), cetățean român, fiul lui V. și L., născut la data de 02.10.1987 în Ocna M., jud. A., domiciliat în Unirea, ., jud. A., prin sentința penală nr. 1253/2008 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală 876/25.11.2010 a Curții de Apel A. I..

Se va dispune executarea în întregime a pedepsei aplicate condamnatului în regim de detenție.

În baza art. 275 alin. (3) C.p.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza art. 5 alin. (1) lit. g) raportat la art. 1 alin. (2) din Protocolul dintre Ministerul Justiției și UNBR se va acorda onorariul de 100 lei apărătorului din oficiu al condamnatului, av. C. T..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Recalifică cererea petentei P. A. din „apel” în „contestație”.

În baza art. 425¹ alin. (7) pct. 2 lit. a) C.p.pen. admite contestația petentei P. A., domiciliată în Mediaș, .. 14, jud. Sibiu și contestația Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud, formulate împotriva sentinței penale nr. 1493/2014 pronunțată la data de 08.10.2014 de Judecătoria Aiud în dosarul nr._ .

Desființează sentința penală atacată și, procedând la o nouă judecată:

În baza art. 84 C.pen. din 1969 coroborat cu art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată condamnatului-intimat M. F. B. (CNP_), cetățean român, fiul lui V. și L., născut la data de 02.10.1987 în Ocna M., jud. A., domiciliat în Unirea, ., jud. A., prin sentința penală nr. 1253/2008 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală 876/25.11.2010 a Curții de Apel A. I..

Dispune executarea în întregime a pedepsei aplicate condamnatului în regim de detenție.

În baza art. 275 alin. (3) C.p.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

În baza art. 5 alin. (1) lit. g) raportat la art. 1 alin. (2) din Protocolul dintre Ministerul Justiției și UNBR acordă onorariul de 100 lei apărătorului din oficiu al condamnatului, av. C. T..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 februarie 2015.

Președinte,

O. T.

Grefier,

A. G.

Red. T.O.

Tehnrored. A.G/ 2 exp./ 03 Martie 2015