Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 432/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 432/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 16-06-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. A.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 432/2014
Ședința publică de la 16 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. F.
Grefier D. H.
Parchetul de pe lângă T. A. este reprezentat prin procuror
A. M.
Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe condamnatul T. V., având ca obiect contestație la executare (art. 598 Cod procedură penală).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul asistat de av. P. A. în substituire apărătorului ales av. C. A., cu delegație de substituire depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că au fost comunicate fișa de cazier judiciar și copia sentinței penale nr. 275/2005 a Judecătoriei Sectorului 4 București.
Se constată că av. P. A. în substituire apărătorului ales, av. C. A., depune la dosar extrasul rechizitoriului din dosarul nr._ al Tribunalului A..
Totodată, apărătorul condamnatului precizează că temeiul de drept în baza căruia a fost formulată contestația la executare este art. 598 lit. c și d.
Nefiind formulate cereri sau excepții, instanța acordă cuvântul asupra contestației formulate.
Apărătorul condamnatului solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată. Arată că infracțiunea pentru care a fost condamnat în dosarul 2491/2005 al Curții de Apel București și infracțiunile pentru care a fost condamnat în dosarul nr._ a Tribunalului A. sunt concurente. Învederează instanței că prin Decizia Curții de Apel București nr. 1784R/10.11.2005 T. V. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, în stare de recidivă postcondamnatorie, pentru o faptă prevăzută de art. 215 alin. 1,2,3 din Cod penal 1968. Prin sentința penală nr. 292/2012 a Tribunalului A. a fost condamnat definitiv pentru infracțiunile prevăzute de art. 320 NCP și art. 322 NCP, toate săvârșite în formă continuată. Momentul incipient al activității infracționale astfel cum a fost reținut prin rechizitoriul din dosar nr._ a Tribunalului A. este anterior datei de 09.02.2005. Decizia Curții de Apel București a fost pronunțată la data de 10.11.2005, ulterior momentului în care contestatorul a început activitatea infracțională pentru care a fost condamnat prin sentința Tribunalului A., apreciind astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se reține existența concursului de infracțiuni. Față de aceste aspecte, solicită constatarea faptului că infracțiunea pentru care contestatorul a fost condamnat definitiv prin Decizia Curții de Apel București din dosar nr. 2491/2005 și infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 292/2012 a Tribunalului A. sunt concurente și, pe cale de consecință, admiterea contestației.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației formulate de condamnatul T. V., apreciind că instanța nu poate constata concurența a două hotărâri definitive. Temeiul de drept invocat de către apărătorul condamnatului, respectiv literele c și d ale art. 598 NCPP privesc alte situații, motiv pentru care solicită respingerea contestației.
Condamnatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației.
T.
Asupra cauzei de față,
Prin contestația la executare înregistrată la data de 16.05.2014 la această instanță sub dosar nr._, contestatorul T. V. a solicitat să se constate că infracțiunea pentru care a fost condamnat definitiv prin decizia nr.1784R/10.11.2005 în dosar nr.2491/2005 a Curții de Apel București și infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.292/2012 a Tribunalului A. sunt concurente.
În motivarea contestației, se arată că prin decizia penală nr.1784R/10.11.2005 în dosar nr.2491/2005 a Curții de Apel București, contestatorul a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii, la data de 18.04.2002, prev. de art.215 alin.1,2, 3 C. penal din 1969, faptă săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie
Prin Sentința penala nr. 292/2012 a Tribunalului A. din dosarul nr._, modificata prin Sentința penala nr. 50/2014 din dosarul_ privind aplicarea legii penale mai favorabile a fost condamnat definitiv pentru infracțiunea prevăzuta de art. 244 alin. 1, 2 Noul C.pen., infracțiunea prevăzuta de art. 320 Noul C.pen. si infracțiunea prevăzuta de art. 322 Noul C.pen., toate săvârșite in forma continuata.
In dosarul_ a Tribunalului A., judecata s-a desfășurat in baza procedurii simplificate de recunoaștere a vinovăției prevăzute de fostul art. 3201 C.pr.pen., contestatorul T. V. recunoscând întreaga stare de fapt expusa prin rechizitoriu.
Instanța retine astfel ca prim act material care intra in conținutul infracțiunii de fals in forma continuata, falsificarea cărții de munca . nr._ in favoarea numitei D. (fosta I.) F., carte de munca in baza căreia aceasta s-a pensionat conform deciziei de pensionare nr._/09.02.2005 a Casei Locale de Pensii a Sectorului 2 București - fila 142-143 din Rechizitoriu.
Infracțiunea continuata reprezintă o forma a unității legale a infracțiunii prin care anumite fapte penale care realizează prin ele insele conținutul unei infracțiuni sunt reunite prin voința legiuitorului într-o infracțiune unica.
Momentul incipient al activității infracționale astfel cum a fost reținut prin Rechizitoriul din dosarul_ a Tribunalului A. si recunoscut de către toti cei care au participat este, fără putința de tăgadă, anterior datei de 09.02.2005.
Decizia Curții de Apel București a fost pronunțata la data de 10.11.2005, ulterior momentului la care contestatorul a început activitatea infracționala pentru care a fost condamnat prin Sentința Tribunalului A. astfel ca, apreciem ca sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se putea retine existenta concursului de infracțiuni, respectiv rezulta in mod clar ca au fost săvârșite mai multe infracțiuni de către aceeași persoana, înainte de a fi definitiv condamnata pentru vreuna din ele.
In drept: art. 598, alin. 1 lit. b si c, C.pr.pen, art. 38 din Noul Cod Penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin decizia nr.1784R/10.11.2005 pronunțată de Curtea de Apel București în dosar nr.2491/2005, contestatorul a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea, la data de 18.04.2002, a infracțiunii prev. de art.215 alin.1,2, 3 C. penal din 1969.
Prin sentința penală nr.292/2012 pronunțată de T. A. în dosar nr._, definitivă la data de 25.03.2013, modificată prin sentința penală nr.50/2014 urmare intervenirii unei legi penale noi, contestatorul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani și 4 luni închisoare prin contopirea următoarelor pedepselor:
- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 37 lit. b Cod penal și art 320/1 Cod procedură penală;
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 37 lit. b Cod penal și art. 320/1 Cod procedură penală;
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41, art. 37 lit. b Cod penal și cu aplicarea 320/1 Cod procedură penală;
- 4 luni închisoare spor.
Pentru a exista concurs de infracțiuni, toate infracțiunile trebuie să fie săvârșite înainte ca infractorul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele. În situația infracțiunilor continuate va exista concurs de infracțiuni numai dacă activitatea infracțională prelungită s-a epuizat mai înainte ca hotărârea de condamnare pronunțată pentru cealaltă infracțiune componentă a pluralității să fi rămas definitivă.
Art.154 alin.2 din C.pen. stabilește că infracțiunea continuată se epuizează la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni și în raport cu acest moment se produc consecințele juridice privitoare la tragerea la răspundere penală a făptuitorului, nu la data săvârșirii primului act ce intră în conținutul infracțiunii continuate cum susține contestatorul.
De altfel, nu se poate vorbi de infracțiune continuată atâta timp cât nu s-a realizat cel de-a doua acțiune (inacțiune) din componența infracțiunii continuate.
În cauză, instanța constată că activitatea infracțională continuată a contestatorului s-a epuizat anterior lunii septembrie 2011, după data de 10.11.2005 când decizia penală nr. nr.1784R/2005 a rămas definitivă.
Față de aceste considerente, instanța va respinge ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul T. V., născut la data de 26.11.1957, în prezent deținut în Penitenciarul Aiud.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen. va obliga contestatorul să plătească suma de 200 lei cu titlu cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul T. V., născut la data de 26.11.1957, în prezent deținut în Penitenciarul Aiud.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen. obligă petentul să plătească suma de 200 lei cu titlu cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.06.2014.
Președinte,
M. E. F.
Grefier,
D. H.
Red. F.M.E.
Tehnored. D.H. / 2 ex./16.07.2014
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 149/2014.... → |
|---|
