Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 478/2014. Tribunalul ALBA

Tribunalul ALBA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 478/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 05-12-2014

ROMÂNIA

T. A.

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr._

DECIZIA NR. 478/2014

Ședința publică de la 05.12.2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE: M. I. M.

GREFIER: A. G.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă T. A. este reprezentat prin procuror V. G.

Pe rol se află soluționarea contestației formulate de inculpatul G. M., împotriva Încheierii din data de 02.12.2014, pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ 14.

La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu, se prezintă inculpatul în stare de arest preventiv, asistat de av. T. N., apărător ales, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Inculpatul învederează instanței că își menține contestația formulată și dorește să fie liber de sărbători. Arată că are familie, doi copii și soție, că îi pare rău și regretă fapta. Mai arată că după o zi în care a lucrat la turnarea de beton cu prietenii, a băut, apoi a condus autoturismul proprietate personală 400 metri, iar când mai erau 100 metri până ajungea acasă a fost oprit de organele de poliție. Mai arată că s-a apucat de băut de 3 ani, de când a avut un proces cu o persoană care i-a distrus 3 hectare de livadă de caiși. Totodată arată că nu o să mai bea deoarece nu vrea să-și distrugă căsnicia.

Nefiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul asupra contestației formulate de către inculpatul G. M..

Apărătorul inculpatului solicită să se ia act de susținerile inculpatului, arătând că în cauză s-a făcut un acord de recunoaștere a vinovăției.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației formulate și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Arată că măsura arestării se impune în continuare față de gravitatea faptei, perseverența infracțională și față de acordul de recunoaștere a vinovăției.

Inculpatul M. R. N., având ultimul cuvânt arată că îi pare rău și regretă faptele săvârșite.

Asupra contestației de față;

Constată că prin încheierea din data de 02.12.2014, judecătorul din cadrul Judecătoriei Aiud a dispus, în temeiul art. 362 rap. la art. 208 C.p.p., menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului G. M..

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 28 noiembrie 2014, a fost sesizată Judecătoria Aiud în temeiul art. 480 Cod pr.penală, cu acordul de recunoaștere a vinovăției privindu-l pe inculpatul G. M..

În fapt, s-a reținut că la data 05.10.2014 inculpatul a distrus poarta persoanei vătămate Komiveș K. Ș., legând-o de autoturismul său și trăgând-o jos, distrugând poarta și stâlpii de susținere ai acesteia, iar la data de 31.10.2014 a condus pe drumurile publice autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală la momentul prelevării mostrelor biologice de sânge și având permisul anulat conform sentinței penale nr. 785/30.05.2012 a Judecătoriei Aiud.

Inculpatul a fost reținut la data de 03.11.2014, ora 17.00, pentru 24 de ore, respectiv până la data de 04.11.2014, ora 16.00, iar la data de 04.11.2014 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de acesta, pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere, violare de domiciliu, amenințare, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care avea o îmbibație alcoolică peste limita legală la momentul prelevării mostrelor biologice de sânge, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia permisul de conducere i-a fost anulat, prev. de art. 253 alin.1 Cod P. cu aplic. art 41 alin.1 Cod P. cu ref. la art. 43 alin. 1 Cod P., 224 alin. 1 Cod P. cu aplic. art 41 alin.1 Cod P. cu ref. la art. 43 alin. 1 Cod P., 206 alin. 1 Cod P. cu aplic. art 41 alin.1 Cod P. cu ref. la art. 43 alin. 1 Cod P., art. 336 alin. 1 Cod P. cu aplic. art 41 alin.1 Cod P. cu ref. la art. 43 alin. 1 Cod P., art. 336 alin. 2 Cod P. cu aplic. art 41 alin.1 Cod P. cu ref. la art. 43 alin. 1 Cod P., cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod P..

De asemenea, prin încheierea judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Aiud, pronunțată în dosarul penal nr._, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G. M., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 04.11.2014 până la data de 03.12.2014 inclusiv.

La data de 03 decembrie 2014, a fost fixat termen de judecată în cauză potrivit art. 484 alin 2 Cod. pr. pen.; față de starea de arest preventiv a inculpatului, dându-se relevanță prevederilor art. 362 alin 2 Cod. pr. pen. raportat la art. 208 alin 2 cu referire la art. 207 alin 2 Cod. pr. pen. s-a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de inculpatul G. M. (mandat arestare preventivă nr. 5/2014).

Conform art.362 alin 2 Cod Pr P.., în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208.

Potrivit dispozițiilor art. 208 alin 2 Cod. pr. pen. instanța verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.

Astfel, la acest termen de judecată instanța a apreciat că trebuie să se verifice, în acord cu textele de lege menționate, dacă măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale precum și dacă se mențin temeiurile care au determinat luarea acesteia.

Având în vedere cele reținute în încheierea prin care s-a luat față de inculpat măsura arestării preventive, instanța, în raport cu actele și lucrările dosarului dar și cu dispozițiile legale menționate, a apreciat că măsura arestării preventive luate față de inculpatul G. M. prin încheierea din data de 04.11.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Aiud este legală, fiind luată cu respectarea dispozițiilor 223 – 225 C.pr.pen, iar pe de altă parte, este temeinică, întrucât și în acest moment procesual temeiurile avute în vedere la luarea măsurii se mențin astfel:

În cauză există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea, iar măsura preventivă a fost luată cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale prevăzute de dispozițiile interne și de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului: inculpatului i s-a asigurat asistența juridică, i s-a adus la cunoștință învinuirea și motivele arestării și a avut acces la lucrările din dosar în baza principiului egalității armelor, fiind de asemenea adus la soluționarea propunerii de arestare și asistat de avocat.

Totodată, prima instanță a constatat că arestarea preventivă a inculpatului nu a depășit durata maximă de 180 de zile din timpul urmăririi penale, conf. art. 236 alin. 4 C.pr.pen.

În același timp, instanța a constatat că privarea de libertate a inculpatului este în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, concluzie care decurge din criterii oferite de art. 223 alin. 2 C.pr.pen., respectiv evaluarea gravității faptei și a circumstanțelor în care există suspiciunea că s-au petrecut faptele, circumstanțelor personale ale inculpatului.

Astfel, instanța a avut în vedere gravitatea ridicată, în concret, a faptelor de care este acuzat inculpatul, rezultând din modul în care ar fi fost săvârșită fapta: pe fondul consumului de alcool, ziua, fără a avea vreo reținere, pe fondul unor neînțelegeri anterioare existente între inculpat și persoana vătămată Komives K. S., legând efectiv poarta persoanei vătămate Komiveș K. Ș. de autoturismul său și trăgând-o, poarta și stâlpii de susținere ai acesteia fiind distruși; iar ulterior, la data de 31.10.2014 se mai reține că ar fi condus ulterior autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală la momentul prelevării mostrelor biologice de sânge și având permisul anulat conform sentinței penale nr. 785/30.05.2012 a Judecătoriei Aiud.

Cu privire la antecedentele inculpatului și personalitatea acestuia, instanța a avut în vedere fișa de cazier judiciar a acestuia, dar și declarațiile sale și fișa de cazier auto.

Din chiar susținerile inculpatului, potrivit cărora ar fi săvârșit faptele pe fondul consumului de alcool, instanța a apreciat că nimic nu l-ar împiedica pe inculpat ca, o dată pus în libertate, să consume din nou alcool, cu consecința săvârșirii altor fapte asemănătoare, mai ales având în vedere antecedentele penale ale inculpatului, respectiv faptul că a fost condamnat prin sentința penală nr. 785/2012 a Judecătoriei Aiud, pronunțată în dosarul nr._ pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 87 alin 5 din OUG 195/02, precum și cele patru dosare penale finalizate prin soluții de netrimitere în judecată ca urmare a retragerii plângerilor prealabile formulate de persoanele vătămate (membri de familie și vecini), precum și abaterile care rezultă din cazierul auto al inculpatului, care a fost cercetat și sancționat de mai multe ori pentru fapte similare de conducere sub influența alcoolului.

Prin urmare, instanța a apreciat că nu există nicio garanție pe care inculpatul ar putea-o aduce la acest moment pentru a se putea aprecia că o dată pus în libertate nu ar săvârși infracțiuni, de vreme ce inculpatul însuși a recunoscut în fața instanței la acest termen de judecată că nu se poate controla când este sub influența alcoolului, recunoscând și regretând faptele, arătându-se dispus să renunțe la consumul de alcool, arătând că ,,nu-i face bine”. Dar, a apreciat instanța, aceasta este doar o dorință exprimată, neexistând elemente care să determine instanța să aprecieze că inculpatul va și renunța efectiv la a mai consuma alcool. Or, riscul de a se întâmpla exact situația inversă se menține în prezent.

Instanța a considerat necesar a face o precizare referitoare la încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției, potrivit art. 478 și urm Cod. pr. pen., care în niciun caz nu poate conduce la ideea că prin simpla recunoaștere a faptelor și a acceptării unei eventuale pedepse, cu executare în regim de detenție de altminteri, în condițiile în care instanța ar admite acordul, ar fi înlăturată și starea de pericol social a faptelor presupus a fi săvârșite în condițiile în care s-ar dispune punerea în libertate a inculpatului.

Cât privește conduita procesuală a inculpatului, instanța a constatat că a fost arestat preventiv imediat după data presupusei fapte, fiind prezent în fața organelor de urmărire penală și a instanței, motiv pentru care nu a putut face o apreciere a acestei conduite care să fie relevantă din punct de vedere al măsurilor preventive.

Prin urmare și la momentul actual, măsura arestării preventive este justificată, necesară și proporțională cu pericolul concret al faptelor presupus a fi săvârșite.

Sub aspectul celor statuate prin art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului, instanța a analizat posibilitatea luării unor măsuri alternative întrucât numai dacă acestea nu se justifică în cazul concret se poate proceda la menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați (cauza McKay c Regatului Unit). Jurisprudența Curții a fost preluată la nivel normativ de către legiuitor, art. 202 alin. 3 arătând în mod expres că orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației adusă persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

Față de o eventuală revocare a arestării preventive și luare a unei alte măsuri, respectiv control judiciar sau arest la domiciliu, instanța a apreciat că acestea nu se justifică, mai ales că, pentru realizarea scopului de a preveni săvârșirea de alte astfel de fapte, precum și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal – precizează instanța că și în condițiile în care a reținut prezenta cauză în pronunțare, împotriva sentinței ce va fi pronunțată poate fi exercitată calea de atac a apelului – la acest moment, apropiat faptelor, înlăturarea stării concrete de pericol pentru ordinea publică și mai ales pentru persoanele vătămate, nu poate fi realizată doar prin luarea măsurii controlului judiciar prev. de art. 211 C.pr.pen., ci tocmai prin înlăturarea temporară a inculpatului din comunitatea afectată de ecoul presupuselor fapte penale. A subliniat instanța că faptele presupus a fi săvârșite au fost îndreptate inclusiv împotriva unor persoane cu care inculpatul are legături apropiate de rudenie.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul a formulat contestație în termenul legal.

Verificând legalitatea și temeinicia încheierii atacate prin prisma celor expuse, precum și din oficiu, T. constată caracterul nefondat al contestației formulate.

Conform art. 362 alin. 2 C.pr.pen., ,,în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecații, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventiv, procedând potrivit dispozițiilor art. 208 C.pr.penală”.

Conform art. 208 alin. 4 C.p.p., în tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.

Menținerea acestei măsuri trebuie raportată și la prevederile art. 223 alin. 2 C.p.p., conform cărora măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată ,,dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul Penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”

Din actele efectuate în cauză până în prezent, rezultă că sunt probe care să nască presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapte prevăzute de legea penală, respectiv a săvârșit infracțiunile de distrugere, violare de domiciliu, amenințare, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care avea o îmbibație alcoolică peste limita legală la momentul prelevării mostrelor biologice de sânge, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia permisul de conducere i-a fost anulat, prev. de art. 253 alin.1 Cod P. cu aplic. art 41 alin.1 Cod P. cu ref. la art. 43 alin. 1 Cod P., 224 alin. 1 Cod P. cu aplic. art 41 alin.1 Cod P. cu ref. la art. 43 alin. 1 Cod P., 206 alin. 1 Cod P. cu aplic. art 41 alin.1 Cod P. cu ref. la art. 43 alin. 1 Cod P., art. 336 alin. 1 Cod P. cu aplic. art 41 alin.1 Cod P. cu ref. la art. 43 alin. 1 Cod P., art. 336 alin. 2 Cod P. cu aplic. art 41 alin.1 Cod P. cu ref. la art. 43 alin. 1 Cod P., cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod P..

T. va avea în vedere, în aprecierea pericolului pentru ordinea publică, următoarele:

- natura și gravitatea faptelor de care este acuzat, arătate mai sus.

- împrejurările concrete de comitere a faptelor. Astfel, inculpatul a distrus poarta persoanei vătămate Komiveș K. Ș., legând-o de autoturismul său și trăgând-o jos, distrugând poarta și stâlpii de susținere ai acesteia, iar la data de 31.10.2014 a condus pe drumurile publice autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală la momentul prelevării mostrelor biologice de sânge și având permisul anulat, conform sentinței penale nr. 785/30.05.2012 a Judecătoriei Aiud.

- persoana inculpatului – acesta a recunoscut că devine violent când consumă alcool, iar instanța constată că acesta a mai fost condamnat anterior pentru infracțiuni comise pe fondul consumului de alcool, astfel că asigurările acestuia că își va schimba comportamentul, nu sunt convingătoare în cauză.

- sentimentul de insecuritate pe care acest gen de infracțiuni îl generează în rândul societății civile, în condițiile în care persoane care comit în mod repetat infracțiuni (inclusiv de violență) pe fondul consumului de alcool, sunt lăsate în libertate, aspecte ce impun și justifică o reacție fermă din partea autorităților statului.

Nu este îndeplinită nici condiția depășirii unui termen rezonabil în care inculpatul a fost privat de libertate, de la momentul arestării și până în prezent trecând aproximativ o lună, iar acordul de vinovăție încheiat în cauză a stabilit o pedeapsă cu închisoarea cu executare.

Aspectele evidențiate mai sus impun menținerea arestării preventive a inculpatului, neimpunându-se înlocuirea cu o măsură preventivă mai ușoară.

În baza art. 272, art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Pentru aceste motive,

În numele legii

Decide

În temeiul art. 206 C.p.p., respinge, ca nefondată, contestația formulată de către inculpatul G. M., născut la data de 10.02.1971 în Aiud, Jud. A., cu domiciliul în Lopadea Nouă, ., jud. A., împotriva încheierii Judecătoriei Aiud din data de 02.12.2014, pronunțată în dosar nr._ 14 .

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 05.12.2014.

Președinte,

M. I. M.

Grefier,

A. G.

Redactat: M.I.M

Tehnoredactat: A.G./2ex/ 05 Decembrie 2014

ROMÂNIA

T. A.

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

COPIA MINUTEI DECIZIEI PENALE NR. 478/2014