Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 338/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 338/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 30-09-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 338
Ședința publică de la 30 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. N.
Grefier D. Ș.
P. de pe lângă Tribunalul Argeș este reprezentat prin
Procuror M. P.
S-au luat în examinare spre soluționare contestațiile formulate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ și de petentul P. F. L. fiul lui D. Titel și M., născut la data de 31.10.1988, domiciliat în mun. Pitești, Calea Bascovului nr. 6, ., ., CNP_, împotriva sentinței penale nr. 133/27.08.2015 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul P. F.-L. asistat de avocat ales A. M. în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
S-a procedat la înregistrarea audio a cauzei cu mijloace tehnice, conf. disp. art. 369 alin. 1 C.p.p.
Reprezentanta parchetului precum și contestatorul prin apărător precizează că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Tribunalul, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cauzei.
Reprezentanta parchetului solicită admiterea contestației formulată de P. de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș așa cum a fost motivată în scris, desființarea sentinței penale nr. 133 /27.08.2015 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș ca nelegală și netemeinică. P. contestă legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate pe fond, în sensul că instanța de fond, în mod greșit, a apreciat că sunt aplicabile și disp. art. 6 alin. 6 C.p., aceste dispoziții nefiind aplicabile deoarece nu se poate pune în discuție faptul că legea nouă este mult mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare pronunțate .
Totodată se arată că prin art. 16 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, se stipulează în mod expres că măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal vechi se menține și după . Codului penal, până la împlinirea termenului de încercare stabilit prin hotărârea de condamnare, această condiție este imperativă și acest lucru presupune ca hotărârea definitivă de condamnare din prezenta cauză prin care s-a dispus măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal vechi nu poate fi modificată în baza disp. art. 598 alin. 1 lit. d C.p.p. rap. la art. 6 C.p..
Reprezentanta parchetului apreciază că sentința penală pronunțată pe fond de Judecătoria Curtea de Argeș încalcă principiul autorității de lucru judecat al unei hotărâri penale definitive.
În concluzie, pentru motivele expuse pe larg în contestație, reprezentanta parchetului solicită admiterea acesteia, desființarea sentinței penale ca nelegală și netemeinică și înlăturarea aspectelor învederate.
Pentru contestatorul P. F.-L. solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată în scris și arată că instanța de fond a recunoscut că cererea petentului este admisibilă sub aspectul legii penale mai favorabile precum și faptul că în conținutul art. 93 alin. 1 și 2 C.p.p., nu se mai regăsește, printre măsurile de supraveghere, și obligațiile dispuse, respectiv aceea a interzicerii dreptului de a conduce un autovehicul așa cum era stabilit prin conținutul art. 86/3 din vechiul cod penal, dar instanța de fond a dispus înlocuirea unei măsuri de supraveghere cu o pedeapsă complementară în condițiile în care nu se dispusese o pedeapsă complementară prin hotărârea penală rămasă definitivă, pronunțată inițial. Apărătorul arată că acest aspect este recunoscut și în motivarea contestației formulata de P., care menționează că petentului nu i s-a stabilit o pedeapsă complementară.
Totodată, apărătorul petentului apreciază că în mod greșit a fost înlocuită o măsură de supraveghere cu o pedeapsă complementară și sunt aplicabile atât dispozițiile alin 5 și 6 din art. 6 C.p., astfel că solicită înlocuirea măsurii de supraveghere, 86/1 vechiul cod penal, ca nefiind regăsită în conținutul art. 93 C.p., cu măsurile de supraveghere dispuse de art. 93 alin. 1 și 2 C.p.
În subsidiar, apărătorul arată că la art. 66 lit. i Noul cod penal, interdicția prevede numai anumite categorii de vehicule stabilite de instanță și nu așa cum a fost stabilit prin art. 86/3 C.p., respectiv nici un autovehicul și solicită stabilirea unor anumite categorii de vehicule pe care petentul ar putea să le conducă până la sfârșitul termenului de supraveghere prevăzut de către instanță.
Cu privire la stabilirea termenului de încercare de 5 ani, care este maximul prevăzut în noul cod, cu privire la pedeapsa complementară, apărătorul arată că instanța de fond a dispus reducerea termenului de la 6 la 5 ani, fără a ține cont că petentului nu i s-a stabilit termenul maxim pe vechiul cod penal.
Totodată, arată că termenul de încercare în vechiul cod se compunea din cuantumul închisorii aplicate la care se adăuga un interval de timp între 2 și 5 ani . Petentul a avut 2 ani închisoare și a primit un spor de 4 ani, cu un an mai puțin decât maximul stabilit de legiuitor și apărătorul apreciază că același raționament trebuia păstrat în cazul de față, termenul de încercare urmând a fi stabilit la 4 ani și nu la 5 ani și apărătorul solicită reducerea termenului de încercare sub limita maximă.
Apărătorul contestatorului, având cuvântul asupra contestației formulată de P. de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș, solicită respingerea acesteia, ca nefondată, deoarece nu se impune înlocuirea măsurii de supraveghere cu o pedeapsă complementară.
Reprezentanta parchetului având cuvântul asupra contestației formulată de petenul P. F.-L., pune concluzii de respingerea acesteia, ca nefondată.
Contestatorul P. F.-L. având ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței.
INSTANȚA
Deliberând constată:
Constată că, prin sentința penală nr. 133/27.08.2015 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, în bazar art. 598 alin.1) C.proc.pen. a fost admisă în parte contestația la executarea pedepsei formulată de condamnatul P. F. L., fiul lui D. Titel și M., născut la data de 31.10.1988, domiciliat în mun. Pitești, calea Bascovului, nr.6, ., apt.11, jud. Argeș, CNP_.
În baza art. 6 alin. 5 - 6) C.pen. și art. art. 66 alin.1 lit. i) și art. 68 alin.1 lit. b) C.pen.s-a dispus ca petentul P. F. L. PRIN să execute măsura complementară a interzicerii dreptului de a conduce orice autovehicul, măsură stabilită cu titlu de obligație prin sentința nr. 11/2013 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, definitivă prin decizia 189/R/2013 a Curții de Apel Pitești, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 19 martie 2013 și până la data de 18 martie 2018.
În baza art. 275 alin. 3) C.proc.pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
Prin sentința penală nr. 11/2013 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, definitivă prin decizia 189/R/2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002. În baza art. 86 ind.1 C.pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei pentru un termen de 6 ani. În baza art. 86 ind. 3 C.pen. au fost stabilite unele măsuri de supraveghere precum și obligația de a nu conduce nici un autovehicul.
Ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare au intrat în vigoare prevederile noului cod penal.
În opinia petentului, noua lege nu prevede această obligație „de a nu conduce nici un autovehicul” astfel că este mai favorabilă și se impune, pe cale de consecință, admiterea contestației și implicit desființarea obligației stabilite în sarcina sa.
1. Potrivit art. 598 alin.1 lit.d) și art. 598 alin.2 rap. la art. 597 C.proc.pen. contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: (…) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei. În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face la instanța de executare
Potrivit art. 553 alin.1) C.proc.pen. hotărârea instanței penale, rămasă definitivă la prima instanță de judecată sau la instanța ierarhic superioară ori la instanța de apel, se pune în executare de către prima instanță de judecată.
În cauză, petentul a fost condamnat penal prin sentința nr. 11/2013 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, definitivă prin decizia 189/R/2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești. Ca atare, instanța de executare este Judecătoria Curtea de Argeș.
S-a constatat că această instanță este competentă material și teritorial.
2. S-a subliniat anterior că, potrivit art. 598 alin.1 lit.d) C.proc.pen. contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face: (…) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Ca și cauză de modificare a sancțiunii aplicate prevederile art. 6 Noul cod penal.
Potrivit art. 6 alin.5 și 6 Cod penal când legea nouă este mai favorabilă în condițiile alin. (1) - (4), pedepsele complementare și măsurile de siguranță neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta. Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
S-a reținut că, după judecarea definitivă a cauzei, în măsura în care intervine o nouă lege penală, ale cărei prevederi sunt mai favorabile, sub aspectul pedepselor complementare și măsurilor de siguranță, persoana condamnată poate solicita, pe calea contestației la executare, modificarea conținutului acestora pedepse și măsuri.
În concluzie, contestație la executare, este, în principiu, admisibilă.
3. Potrivit art. 93 alin.1) noul cod penal, în măsura în care s-a dispus suspendarea pedepsei, sub supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
De asemenea, potrivit art. 93 alin.2) noul cod penal, în cazul în care s-a dispus suspendarea pedepsei, sub supraveghere, instanța impune condamnatului să execute una sau mai multe dintre următoarele obligații: să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională; să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate; să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală; să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.
S-a constatat așadar că, printre măsurile de supraveghere și obligațiile prevăzute de art.932 cod penal nu se regăsește și aceea a interzicerii dreptului de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanță.
Însă, potrivit art. 66 alin. 1) noul cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi: i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanță.
Ca atare, interdicția aplicată petentului nu se mai regăsește în noua lege ca și ”obligație” dar se regăsește ca și sancțiune complementară.
Ori, potrivit art. 6 cod penal, doar pedepsele complementare și măsurile de siguranță neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, cele care au corespondent urmând a se executa în conținutul și limitele prevăzute de aceasta.
S-a constatat așadar că noua lege prevede corespondent pentru obligația dispusă prin hotărârea de condamnare.
4. Potrivit art. 66 și 68 noul cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării dreptului, pe o perioadă de la unu la 5 ani. Executarea pedepsei interzicerii exercitării dreptului începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Ca atare, potrivit noii legi, interdicția de a conduce anumite categorii de autovehicule poate fi dispusă doar pentru o perioadă de maxim 5 ani.
Ori, din cuprinsul dispozitivului deciziei penale nr. 189/R/2013 nu rezultă pentru ce perioadă s-a dispus, în sarcina petentului, obligația de a nu mai conduce nici un autovehicul.
În lipsa unor dispoziții exprese în decizia de condamnare, se subînțelege că această obligație a fost dispusă pe durata întregului termen de încercare, de 6 ani.
Revenind asupra disp. art. 6 noul cod penal s-a reținut că, dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă. Așadar, perioada maximă pentru care se poate dispune interdicția de a conduce autovehicule este de 5 ani, inferioară celei stabilite prin hotărârea de condamnare.
Împotriva acestei sentințe au formulat contestație P. DE PE L. JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ și contestatorul P. F. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
P. DE PE L. JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ a susținut că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală deoarece în cauză nu sunt aplicabile disp.art.6 alin.1 Cod penal privind legea penală mai favorabilă sub aspectul cuantumului pedepsei închisorii aplicate contestatorului și în aceste condiții instanța de fond nu putea să facă aplicarea disp.art.5 și 6 Cod penal cu atât mai mult cu cât, potrivit disp.art.6 alin.1 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată în baza vechiului Cod penal se menține și după . noului Cod penal, până la împlinirea termenului de încercare stabilit prin hotărârea de condamnare.
Contestatorul P. F. L. a criticat în principal sentința pronunțată de instanța de fond sub aspectul greșitei înlăturări a interdicției de a nu conduce nici un autovehicul în condițiile în care această obligație nu se regăsește printre măsurile de supraveghere și obligațiile ce se pot impune în cazul executării pedepsei sub supraveghere potrivit Codului penal .
Într-un alt motiv, s-a arătat că în măsura în care obligația impusă contestatorului se regăsește în pedepsele complementare prev.de legea nouă, să se stabilească la ce categorie de autovehicul se referă obligația impusă prin sentința de condamnare.
În ultimul motiv privind contestația formulată, s-a solicitat reducerea termenului de încercare și corelativ a obligației de a nu conduce nici un autovehicul, la nivelul termenului de încercare maxim prev.de noul Cod penal.
Examinând sentința contestată prin prisma motivelor invocate, tribunalul apreciază că în cauză contestația formulată de parchet este fondată, iar contestația formulată de contestator este nefondată.
Astfel, din actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că în mod greșit instanța de fond a admis în parte contestația formulată și a dispus ca petentul P. F. L. PRIN să execute măsura complementară a interzicerii dreptului de a conduce orice autovehicul, măsură stabilită cu titlu de obligație prin sentința nr. 11/2013 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, definitivă prin decizia 189/R/2013 a Curții de Apel Pitești, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 19 martie 2013 și până la data de 18 martie 2018, deoarece obligația impusă contestatorului de instanța care a dispus condamnarea, constând în interdicția de a nu conduce nici un vehicul este obligație reglementată de disp.art.863 Cod penal anterior, iar fapta pentru care a fost condamnat contestatorul a fost săvârșită la data de 05.08.2012, sub imperiul vechii legi penale, iar în cauză nu sunt motive de aplicare a disp.art.6 alin.1 Cod penal și de reducere a pedepsei.
În aceste condiții, nu pot fi aplicabile nici disp.art.6 alin.5 și 6 Cod penal, deoarece interdicția de a nu conduce nici un autovehicul a fost aplicată de instanța care a dispus condamnarea contestatorului ca o obligație corelativă a dispunerii în cauză a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cond.art.861 Cod penal anterior, iar potrivit art.6 alin.1 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată în baza vechiului Cod penal se menține și după . noului Cod penal, până la împlinirea termenului de încercare stabilit prin hotărârea de condamnare.
Conform dispozițiilor deciziei 265/2014 a Curții Constituționale la stabilirea legii penale mai favorabile nu se pot avea în vedere dispoziții legale din două sau mai multe acte normative, aprecierea făcându-se global și nu pe instituții autonome.
Astfel, o obligație stabilită în temeiul disp.art.863 vechiului Cod penal nu poate fi asimilată pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanță prev.de disp.art.66 alin.1 lit.i Cod penal.
Pentru aceleași motive, nu se poate dispune nici reducerea termenului de încercare inclusiv a duratei pentru care s-a dispus obligația interzicerii de a nu conduce nici un autovehicul, la nivelul termenului de încercare maxim reglementat de noul Cod penal.
În aceste condiții, tribunalul constată că în cauză contestația la executare formulată de contestatorul P. F. L. este neîntemeiată.
În concluzie, în baza disp.art.4251 alin.7 pct.2 lit.a Cod procedură penală, tribunalul va admite contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș, va desființa sentința, iar pe fond va respinge contestația la executare formulată de contestatorul P. F. L. .
În baza disp.art.4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul P. F. L..
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, va obliga contestatorul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația formulată de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ.
Desființează sentința penală nr. 133/27.08.2015 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, în dosarul nr._, iar pe fond respinge contestația la executare formulată de contestatorul P. F. L. fiul lui D. Titel și M., născut la data de 31.10.1988, domiciliat în mun. Pitești, Calea Bascovului nr. 6, ., ., CNP_.
Respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul P. F. L. împotriva sentinței penale nr. 133/27.08.2015 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, în dosarul nr._ .
Obligă contestatorul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.09.2015, la Tribunalul Argeș-Secția Penală.
Președinte,
G. N.
Grefier,
D. Ș.
red.Gh.N.
dact.C.E.C./4 exp.
02.10.2015.
jud.fond C.A.S.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 978/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 339/2015.... → |
|---|
