Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr. 17/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 17/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 08-01-2015 în dosarul nr. 2803/205/2014/a17
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 17
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M. L.
Grefier A. T.
P. de pe lângă Tribunalul Argeș reprezentat de procuror E. C..
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația formulată de inculpatul M. N., zis D. M., fiul lui G. si V., născut la data de 06.12.1967, în Mun. Câmpulung, jud. Argeș, domiciliat in Mun. Câmpulung, ., nr. 2, ., ., căsătorit, fără ocupație, studii liceale, fără antecedente penale, posesor al CI, ., nr._, CNP_, împotriva încheierii de ședință din data de 19 decembrie 2014 pronunțate de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._ 4.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul-inculpat M. N. în stare de arest și asistat de avocat I. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 257 al. 1 NCPP.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a procedat la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice potrivit disp. art. 369 alin. 1 C.p.p.
Apărătorul contestatorului – inculpat și reprezentanta Parchetului precizează pe rând că nu mai au alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra contestației.
Tribunalul în raport de această împrejurare, constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Avocat I. G. solicită instanței admiterea contestației potrivit art.4251 pct.7 lit.b C.p.p., desființarea încheierii atacate și rejudecând să se înlocuiască măsura arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, prev. de art.218 C.p.p.
Arată că au trecut 4 luni de zile de când inculpatul M. N. este arestat preventiv, fiind acuzat de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legiuitorul nu prevede pedepse atât de aspre. În ceea ce-l privește pe inculpatul M. N. arată că a fost încălcat art.8 din Codul de procedură penală care conferă oricărei persoane dreptul la un proces echitabil și într-un termen rezonabil, iar raportat la situația specială a inculpatului M. N. apreciază că acest principiu a fost cu atât mai mult încălcat.
Inculpatul M. N. a avut primul o atitudine de recunoaștere, și-a asumat săvârșirea faptelor, mai mult a înțeles să stingă litigiul civil pe cale amiabilă, dar procurorul de caz nu a făcut nicio mențiune în acest sens în rechizitoriul său.
Adaugă faptul că măsura preventivă a arestului poate fi înlocuită cu măsura preventivă a arestului la domiciliu în funcție de anumite criterii, măsura să fie necesară și suficientă. Arestul la domiciliu este suficient în raport de arestarea preventivă și de dispozițiile art. 202 Cod procedură penală.
Având în vedere conduita procesuală a inculpatului, solicită să se constate că inculpatul nu are cum să împieteze asupra procesului penal sau să pregătească săvârșirea alte infracțiuni sau să se sustragă de la judecată odată plasat în arest la domiciliu.
Raportat la conduita inculpatului măsura arestului preventiv trebuie să înceteze, nemaifiind îndeplinite condițiile art.202 C.p.p., măsura nu mai este proporțională cu gravitatea faptelor, iar cu privire la starea de pericol apreciază că aceasta a fost înlăturată prin faptul că inculpatul M. N. a înțeles să stingă litigiul prin împăcarea cu partea vătămată. În această cauză este importantă conduita procesuală a inculpatului care este pe deplin dovedită. Atât inculpatul cât și partea vătămată au anumite drepturi – art. 23 din Constituția României – libertatea persoanei și atunci magistratul trebuie să fie atent când restrânge un drept asupra unei persoane. Mai arată faptul că arestul preventiv este o măsură excepțională, iar legiuitorul a înțeles să introducă măsuri alternative la arestul preventiv.
Mai adaugă faptul că nu a cerut revocarea măsurii arestului preventiv întrucât a apreciat că în cauză este necesară o măsură preventivă pentru a da satisfacție opiniei publice, statului, părții vătămate, care a făcut dovada unor vătămări în cauză, însă, în opinia sa, măsura prevăzută de art.218 C.p.p. ar fi suficientă, raportat și la condițiile art.202 C.p.p.
Problema care se pune și care este extrem de delicată pentru că, în opinia sa, nu există aproape nicio graniță între arestul preventiv și arestul la domiciliu, este aceea a suficienței. Trebuie să se dovedească că arestul la domiciliu este și o măsură suficientă, pentru că așa cere art.218 C.p.p., să fie îndeplinite cumulativ aceste condiții.
Referitor la inculpatul M. N., precizează că printre criteriile de care vorbește codul de procedură penală, conduita inculpatului este cel mai important criteriu după care magistratul se orientează. Arată că inculpatul M. a recunoscut săvârșirea faptelor, a înțeles consecințele săvârșirii acestor fapte și, mai mult, a acoperit pretențiile civile ale părții vătămate. Solicită a se avea în vedere și modalitatea de săvârșire a faptelor, anume că amenințările au rămas doar în faza de vorbe, niciodată inculpatul M. nu a înțeles să pună în practică acele amenințări. Mai mult, în ceea ce privește infracțiunea de șantaj, în opinia sa, lipsește starea de temere a părții vătămate, având în vedere că inculpatul M. N. și partea vătămată au fost buni prieteni.
În concluzie solicită admiterea contestației formulate de inculpatul M. N. și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă.
Reprezentanta Parchetului pune concluzii de respingerea contestației ca nefondată, menținerea încheierii pronunțată de Judecătoria Câmpulung ca fiind legală și temeinică, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Contestatorul-inculpat M. N. având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată:
La data de 7.01.2015, a fost înregistrată la această instanță contestația formulată de către inculpatul M. N. împotriva încheierii din data de 19.12.2014, pronunțată de Judecătoria Câmpulung.
Prin încheierea contestată s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, formulată de către inculpatul M. N..
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Examinând cererea formulată de inculpat, instanța reține că, potrivit disp. art. 242 alin. 2 NCPP " măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1".
Potrivit art. 218 NCPP " alin. 1, arestul la domiciliu se dispune de către judecătorul de drepturi și libertăți, de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanța de judecată, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 223 și luarea acestei măsuri este necesară și suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute la art. 202 alin. 1”.
Aliniatul 2 al aceluiași articol prevede că aprecierea îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. 1 se face ținându-se seamă de gradul de pericol al infracțiunii, de scopul măsurii, de sănătatea, vârsta, situația familială și alte împrejurări privind persoana față de care se ia măsura" .
În aceste condiții, instanța constată că textul invocat face trimitere la disp. art. 223 NCPP pentru a fi verificate condițiile prevăzute în acest text de lege drept criterii pentru aprecierea luării măsurii arestului la domiciliu.
Articolul 223 NCPP prevede la alin. 2 că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronice sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În acest context, se constată că din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, cum este cazul infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 207 alin. 3 Cod penal, iar modul și circumstanțele în care s-au săvârșit faptele sunt de natură să inducă o reală stare de pericol pentru ordinea publică.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată.
În acest context, instanța apreciază că înlocuirea măsurii arestului preventiv ar determina o stare de pericol pentru ordinea publică și ar crea o neîncredere și insecuritate în rândul persoanelor care respectă legea, măsura arestării preventive fiind în continuare proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse acestora.
Din perspectiva acestui criteriu, se apreciază că menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului este oportună în scopul protejării ordinii publice, pentru crearea unui climat de siguranță al persoanelor fizice.
Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță a faptelor, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică care apare ca o urmare firească, având în vedere natura infracțiunilor.
De asemenea și faptul că inculpatul M. N. susține că s-a împăcat cu partea vătămată și i-a achitat acesteia suma de 10.000 euro despăgubiri materiale și morale este insuficientă pentru a conduce la înlocuirea arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Instanța, apreciază că până la acest moment măsura arestării preventive luată față inculpat este proporțională cu gravitatea acuzației, iar luarea unei măsuri mai puțin restrictive nu se justifică deoarece din datele cauzei rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele reținută în sarcina sa.
Apreciind proporționalitatea dintre măsura arestului preventiv și cea a arestului la domiciliu, instanța apreciază că cel puțin pentru acest moment, se justifică pe deplin măsura arestului preventiv.
Instanța apreciază că, în acest moment, nicio altă măsură nu poate fi aptă să asigure realizarea scopului prevăzut de art. 202 NCPP.
Împotriva încheierii, în termen legal, a formulat contestație inculpatul, apreciind-o ca nelegală și netemeinică, cu motivația că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, a recunoscut fapta, este arestat de 4 luni, a achitat pretențiile civile ale părții vătămate și a avut o bună conduită procesuală.
Examinând încheierea contestată., sub aspectul criticilor formulate, tribunalul constată:
Contestația este nefondată.
Coroborând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și, în raport de aceasta, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Contrar susținerilor inculpatului, faptele presupus săvârșite prezintă un grad sporit de pericol social, determinat de caracterul de repetabilitate, de cooperare dintre el și alți coinculpați, de starea emoțională produsă asupra părților vătămate, precum și de valoarea sumelor de bani pretinse.
Inculpatul susține că s-a împăcat cu partea vătămată și, de asemenea, invocă faptul că a recunoscut faptele, însă aceste aspecte nu sunt suficiente pentru a se aprecia că se impune înlocuirea arestului preventiv, fie și cu arestul la domiciliu, cel puțin în acest stadiu procesual.
Prin înlocuirea măsurii arestului preventiv în acest moment și pentru motivele invocate, în primul rând inculpatul M. dar și oricare alt inculpat ar fi tentat să creadă că poți săvârși orice faptă penală, iar dacă aceasta este descoperită este suficient să recunoști și să acoperi prejudiciul față de persoana asupra căreia au exercitat presiuni psihice ori fizice, pentru a beneficia de revocarea, ori înlocuirea măsurii arestului preventiv.
În plus, față de stadiul procesual, orice măsură în afara arestului preventiv, ar putea crea posibilitatea inculpatului să influențeze părțile vătămate, ori martorii din cauză, tocmai datorită temerii ce a produs-o prin prezumtiva activitate infracțională.
De asemenea, trebuie avută în vedere și amploarea pe care a luat-o acest fenomen al cămătăriei și șantajului și, în primul rând, inculpatul trebuie să înțeleagă că societatea dezaprobă categoric astfel de practici, iar legea penală trebuie aplicată ferm în ceea ce privește sancționarea, dar și apărarea cetățenilor.
Nu în ultimul rând, tribunalul apreciază că perioada de aproape patru lini de arest preventiv nu poate fi considerată ca fiind o perioadă ce a depășit termenul rezonabil de arest preventiv și, cu atât mai mult, jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracțiunile care fac obiectul sesizării instanței, așa cum prevăd dis.art.239 C.p.p.
Față de toate aceste considerente, urmează ca în baza art. 425 ind.1 alin.7 pct. 1 lit.b C.p.p, să se respingă contestația ca nefondată.
Văzând și disp.art.275 alin.2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul M. N., zis D. M., fiul lui G. si V., născut la data de 06.12.1967, în Mun. Câmpulung, jud. Argeș, domiciliat in Mun. Câmpulung, ., nr. 2, ., ., căsătorit, fără ocupație, studii liceale, fără antecedente penale, posesor al CI, ., nr._, CNP_, împotriva încheierii de ședință din data de 19 decembrie 2014 pronunțate de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._ 4.
În baza art.275 NCPP, obligă contestatorul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 Ianuarie 2015, la Tribunalul Argeș – Secția Penală.
Președinte,
I. M. L.
Grefier,
A. T.
Red. I.M.L
Dact. NE/ 2 ex
14.01.2015
| ← Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Sentința nr. 25/2015.... | Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Sentința nr. 20/2015.... → |
|---|
