Modificarea/încetarea obligaţiilor. Art.73, 48, 57, 61 Legea 253/2013. Decizia nr. 429/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 429/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 09-12-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 429
Ședința publică de la 09 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. N.
Grefier D. Ș.
P. de pe lângă Tribunalul Argeș este reprezentat prin
procuror M. P.
S-a luat în examinare spre soluționare contestația formulată de inculpatul B. V. domiciliat în ., ., ., CNP_, împotriva sentinței penale nr. 2462/29.09.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul asistat de avocat ales M. D. în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
S-a procedat la înregistrarea audio a cauzei cu mijloace tehnice conf. disp. art. 369 alin. 1 C.p.p.
Contestatorul prin apărător precum și reprezentanta parchetului precizează că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Apărătorul contestatorului solicită admiterea contestației așa cum a fost motivată pe larg în scris și precizează că motivele contestației vizează două aspecte, respectiv instanța de fond nu a dat eficiență textelor de lege care își au aplicabilitate în speța de față și instanța de fond nu a analizat motivele de temeinicie invocate de petent.
Cu privire la motivele de nelegalitate, apărătorul arată că instanța de fond în mod greșit a respins această contestație, apreciind că în cauză s-ar aplica legea penală mai favorabilă pentru petent, respectiv vechiul cod penal. Apărătorul apreciază că prevederile noului cod penal îi sunt mai favorabile contestatorului, având în vedere că cererea este formulată sub imperiul legii care este în vigoare la acest moment, respectiv Legea 253/2013, legea executării pedepselor precum și art. 95 alin. 2 din Noul cod penal, potrivit cu care „instanța dispune încetarea executării unora dintre obligațiile pe care le-a impus atunci când apreciază că menținerea acestora nu mai este necesară” spre deosebire de vechiul cod penal care nu prevedea această posibilitate. Având în vedere aceste dispoziții legale, apreciază că instanța de fond în mod greșit considerat că petentul a formulat această cerere sub imperiul legii penale vechi și că s-ar impune respingerea acestei contestații.
Cu privire la motivele de netemeinicie, apărătorul contestatorului arată că instanța de fond nu a analizat dacă cererea este temeinică sau nu, dacă îndeplinește condițiile prev. de art. 95 alin. 2 noul cod penal și de legea executării pedepsei. Analizând actele și lucrările dosarului, apărătorul arată că a rezultat cu prisosință că petentul îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a-i fi ridicată măsura care a fost impusă prin sentința de condamnare. Totodată, solicită să se observe că petentul s-a prezentat ori de câte ori a fost chemat la Serviciul de Probațiune, a dat dovezi temeinice de îndreptare ceea ce a condus la întocmirea unor referate favorabile de către Serviciul de Probațiune și la modificarea frecvenței de timp în care petentul să se prezinte la Serviciul Probațiune, respectiv o dată la 3 luni, apoi o dată la 6 luni, întrucât s-a apreciat că riscul de a comite infracțiuni este foarte mic.
Apărătorul arată că la momentul săvârșirii infracțiunii, petentul era angajat ca șofer auto, însă în urma hotărârii de condamnare, contractul de muncă a încetat. Din acel moment petentul se află în imposibilitatea găsirii unui loc de muncă și implicit de a contribui la întreținerea familiei sale, deși a încercat în mod constant să se angajeze. Caracterizarea de la vechiul loc de muncă este foarte bună și cuprinde precizarea expresă a intenției de reangajare.
În concluzie, apărătorul solicită admiterea contestației, desființarea sentinței contestate, iar pe fondul cauzei admiterea cererii petentului și încetarea executării obligației prev. de art. 86/3 alin. 3 lit. e vechiul cod penal, de a nu conduce nici un vehicul pe durata termenului de încercare.
Reprezentanta parchetului pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată, de menținere a sentinței penale contestate ca fiind legală și temeinică și de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Contestatorul având ultimul cuvânt solicită admiterea contestației și ridicarea măsurii de a nu conduce nici un vehicul pe durata termenului de încercare, întrucât dorește să se angajeze pentru a putea să-și întrețină familia.
INSTANȚA
Deliberând constată:
prin sentința penală nr. 2462/29.09.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești, a fost respinsă sesizarea formulată de judecătorul delegat la biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Pitești privind încetarea obligației prevăzute de art. 863 al.3 lit. e C.p. de la 1968 instituită în sarcina condamnatului B. V., prin sentința penală nr. 4901/23.10.2013 a Judecătoriei Pitești definitivă prin decizia penală nr. 828/R/10.12.2013 a Curții de Apel Pitești.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. a fost obligat condamnatul B. V. să achite suma de 50 lei cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
Prin sentința penală nr. 4901/23.10.2013 a Judecătoriei Pitești numitul Buncă V. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 al 1 din OUG nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 320 1 C.p.p. de la 1968 la pedeapsa închisorii de 8 luni. În baza art. 81 C.p. de la 1968 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei. În baza art. 82 C.p. de la 1968 s-a fixat termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
Prin decizia penală nr. 828/R/10.12.2013 a Curții de Apel Pitești a fost admis recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Pitești împotriva sentinței penale nr. 4901/23.10.2013 a Judecătoriei Pitești. A fost casează în parte sentința și, rejudecând a fost înlăturată aplicarea art. 81 C.p. de la 1968 cu toate consecințele. În baza art. 861, 86 2 C.p. de la 1968 s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durată termenului de încercare de 3 ani și 6 luni. Au fost instituite măsurile și obligațiile prevăzute de art. 86 3al. 1 lit. a-d C.p.de la 1968: - să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă instanța de la domiciliu; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență; - măsura prevăzută de art. 863 al. 3 lit. e C.p. de la 1968 (dreptul de a conduce un autovehicul).
Potrivit art. 16 al. 1 din legea nr. 187/2012 măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în baza codului penal de la 1968 se menține și după . noului cod.
În aliniatul 2 se precizează că pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din Codul penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere.
Așadar dispozițiile art.16 al. 2 prevăd aplicabilitatea legii penale mai favorabile până la condamnarea definitivă și nu după rămânerea definitivă a sentinței penale. În prezenta speță, atât judecata în primă instanță cât și apelul declarat de către P. s-au finalizat anterior datei de 01.02.2014, respectiv a intrării în vigoare a noilor coduri.
De asemenea s-a constatat că dispozițiile art. 48 din legea nr. 253/2013 sunt cuprinse în capitolul II denumit ,,Amânarea aplicării pedepsei” iar art. 57 al.2 în capitolul III -,, Suspendarea executării sub supraveghere” prima instituție fiind nou introdusă prin noul cod penal cealaltă fiind semnificativ modificată, cu precădere în defavoarea condamnaților dată fiind în principal obligativitatea de a presta muncă neremunerată în folosul comunității. De asemenea suspendarea executării pedepsei sub supraveghere reglementată de codul penal de la 1968 este mai favorabilă prin raportare la corespondentul acestei modalități de executare din noul cod penal, având în vedere și efectele sale, respectiv beneficiul reabilitării de drept la sfârșitul termenului de încercare în cazul în care în acest interval condamnatul nu mai săvârșește alte infracțiuni.
În analiza aplicării legii penale mai favorabile în condițiile art. 6 C.p., nu se poate proceda la combinarea dispozițiilor mai favorabile, dat fiind nu se poate crea, o altă lege (lex tertia), cu consecința încălcării caracterul unitar al dispozițiilor pe baza cărora are loc încadrarea juridică a faptei, aplicarea pedepsei și a modalității de executare.
Este de necontestat că decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale a vizat doar analiza constituționalității dispozițiilor art.5 C.p., însă un principiu fundamentat al dreptului este acela că, în analiza aplicării legii penale mai favorabile, legea se analizează în ansamblu și nu pe instituții autonome cum s-a încercat a se interpreta odată cu . noilor coduri.
Sigur că din punct de vedere uman, situația petentul stârnește compasiune acesta făcând diverse demersuri în vederea găsirii unui loc de muncă dar instanța este chemată să vegheze la aplicarea legii.
Prin sentința penală nr. 4901/23.10.2013 a Judecătoriei Pitești definitivă prin decizia penală nr. 828/R/10.12.2013 a Curții de Apel Pitești s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că pe perioada termenului de încercare de 3 ani și 6 luni, termen ce începe să curgă de la data rămânerii definitive a sentinței penale, condamnatului i s-a impus obligația de a nu conduce autovehicule.
Așa fiind, nu se poate da curs solicitării de înlăturare a obligația de a nu conduce autovehicule pe perioada termenului de încercare, neputându-se combina elementele care îi sunt favorabile din instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere din două legi penale succesive.
Prin prisma acestor considerente instanța a respins sesizarea formulată de judecătorul delegat la biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Pitești.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație inculpatul B. V., solicitând admiterea contestației precizând că motivele contestației vizează două aspecte, respectiv instanța de fond nu a dat eficiență textelor de lege care își au aplicabilitate în speța de față și instanța de fond nu a analizat motivele de temeinicie invocate de petent.
Cu privire la motivele de nelegalitate, se arată că instanța de fond în mod greșit a respins această contestație, apreciind că în cauză s-ar aplica legea penală mai favorabilă pentru petent, respectiv vechiul cod penal. Inculpatul apreciază că prevederile noului cod penal îi sunt mai favorabile contestatorului, având în vedere că cererea este formulată sub imperiul legii care este în vigoare la acest moment, respectiv Legea 253/2013, legea executării pedepselor precum și art. 95 alin. 2 din Noul cod penal, potrivit cu care „instanța dispune încetarea executării unora dintre obligațiile pe care le-a impus atunci când apreciază că menținerea acestora nu mai este necesară” spre deosebire de vechiul cod penal care nu prevedea această posibilitate. Având în vedere aceste dispoziții legale, apreciază că instanța de fond în mod greșit considerat că petentul a formulat această cerere sub imperiul legii penale vechi și că s-ar impune respingerea acestei contestații.
Cu privire la motivele de netemeinicie, inculpatul arată că instanța de fond nu a analizat dacă cererea este temeinică sau nu, dacă îndeplinește condițiile prev. de art. 95 alin. 2 noul cod penal și de legea executării pedepsei. Analizând actele și lucrările dosarului, se arată că a rezultat cu prisosință că petentul îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a-i fi ridicată măsura care a fost impusă prin sentința de condamnare. Totodată, solicită să se observe că petentul s-a prezentat ori de câte ori a fost chemat la Serviciul de Probațiune, a dat dovezi temeinice de îndreptare ceea ce a condus la întocmirea unor referate favorabile de către Serviciul de Probațiune și la modificarea frecvenței de timp în care petentul să se prezinte la Serviciul Probațiune, respectiv o dată la 3 luni, apoi o dată la 6 luni, întrucât s-a apreciat că riscul de a comite infracțiuni este foarte mic.
Se mai arată că la momentul săvârșirii infracțiunii, petentul era angajat ca șofer auto, însă în urma hotărârii de condamnare, contractul de muncă a încetat. Din acel moment petentul se află în imposibilitatea găsirii unui loc de muncă și implicit de a contribui la întreținerea familiei sale, deși a încercat în mod constant să se angajeze. Caracterizarea de la vechiul loc de muncă este foarte bună și cuprinde precizarea expresă a intenției de reangajare.
În concluzie, inculpatul solicită admiterea contestației, desființarea sentinței contestate, iar pe fondul cauzei admiterea cererii și încetarea executării obligației prev. de art. 86/3 alin. 3 lit. e vechiul cod penal, de a nu conduce nici un vehicul pe durata termenului de încercare.
Examinând sentința contestată prin prisma motivelor invocate, tribunalul apreciază că în cauză contestația este nefondată.
Astfel, din actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că în raport de disp.art.5 Cod penal și decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale, cererea de înlăturare a obligației impusă condamnatului B. V. de a nu conduce nici un vehicul pe perioada de încercare este nefondată, în cauză neputându-se combina elemente din două legi penale succesive, respectiv vechiul și noul Cod penal.
Tribunalul mai reține că această situație, respectiv impunerea obligației de a nu conduce nici un autovehicul intră sub puterea autorității de lucru judecat, obligația a fost dispusă ca urmare a condamnării petentului în cond.art.861 Cod penal anterior și nu sunt motive de înlăturare a acestei obligații.
În concluzie, în baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală, tribunalul va respinge contestația ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul B. V. domiciliat în ., ., ., CNP_, împotriva sentinței penale nr. 2462/29.09.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr._ .
Obligă contestatorul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.12.2015, la Tribunalul Argeș-Secția Penală.
Președinte,
G. N.
Grefier,
D. Ș.
red.Gh.N.
dact.C.E.C./4 exp.
11.12.2015.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 425/2015.... → |
|---|
