Verificare măsuri preventive (art.205 NCPP). Decizia nr. 165/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 165/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 449/828/2015/a5
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 165
Ședința publică de la 30 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Grefier L. D.
P. de pe lângă Tribunalul Argeș, reprezentat prin procuror M. P..
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația formulată de inculpatul M. M. născut la 04 Mai 1983 în Călinești - fiul lui I. și al lui A., împotriva încheierii din data de 03 aprilie 2015, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Topoloveni, în dosarul penal nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul M. M. în stare de arest asistat de avocat ales D. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a procedat la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice potrivit art.369 C.pr.penală.
Apărătorul contestatorului inculpat și reprezentanta Parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri sau probe de formulat în cauză.
Judecătorul de cameră preliminară constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul contestatorului inculpat M. M. solicită admiterea contestației, desființarea încheierii de ședință din data de 28.04.2015 ca netemeinică întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă la acest moment, astfel că măsura preventivă nu trebuie să fie excesivă și să nu se întindă pe o perioadă lungă de timp, având în vedere și dispozițiile art.5 alin.3 și art.6 din CEDO.
Arată că, la acest moment procesual, lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere că s-a încheiat urmărirea penală, dosarul se află în faza de judecată, iar inculpatul nu ar influența buna desfășurare a procesului penal, nu poate influența probele și administrarea acestora.
In concluzie, apreciază că nu se justifică menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, iar în subsidiar, în temeiul disp.art.242 alin.2 C.p.p. înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar
Reprezentanta parchetului pune concluzii de respingerea contestației ca nefondată, menținerea încheierii prin care s-a menținut măsura arestării preventive ca legală și temeinică.
Contestatorul-inculpat M. M. având ultimul cuvânt solicită arest la domiciliu.
TRIBUNALUL :
Asupra contestației penale de față, deliberând constată:
Constată că prin încheierea de ședință din data de 28.04.2015 pronunțată de
Judecătoria Topoloveni a fost menținut arestul preventiv față de inculpatul M. M..
Pentru a dispune astfel, în ceea ce îl priveste pe inculpatul Mirita M., trimis in judecata in stare de arest preventiv, instanța de fond a reținut următoarele:
Disp.art.223 alin. (2) Cod proc.penală, statuează că „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
În speță, se constată subzistența temeiurilor care au fost reținute la adoptarea arestării preventive întrucât există presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, iar fapta pentru care a fost cercetat inculpatul e sancționata de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, si, pe baza evaluarii gravitatii faptei, a modului si a circumstantelor de comitere a acesteia, a antecedentelor penale si a altor imprejurari privitoare la persoana acestuia, se constata ca privarea sa de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica.
Masura arestarii preventive a fost luata cu respectarea drepturilor si garantiilor procesuale prevazute de dispozitiile interne si de art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului .
Având în vedere probele administrate pe parcursul întregii urmăriri penale, instanta reține că, în speță există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală si s-a dispus trimiterea sa in judecata– talharie calificata, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani, cumulativ cu condiția existenței pericolului social concret pe care o reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului .
În ceea ce privește gradul de pericol social, instanta reține că acesta rezultă din împrejurările concrete în care se prefigurează săvârșirea infracțiunii, acest inculpat fiind cel care a exercitat efectiv agresiuni asupra persoanei vătămate G. P., iar in ceea ce priveste periculozitatea infractorului trebuie mentionat faptul ca acesta a mai fost condamnat sau trimis in judecata pentru fapte grave de violenta, astfel: a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 183 din Codul penal anterior (loviri sau vătămări cauzatoare de moarte) prin sentința penală nr. 215/6.06.2006 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. 2419/2004 definitivă prin Decizia penală nr. 171/A/2.11.2006 a Curții de Apel Pitești, inculpatul fiind eliberat condiționat la data de 21.06.2011, având un rest rămas de executat de 1329 zile, iar prin rechizitoriul întocmit în dosarul de urmărire penală nr. 1127/P/2013 al Parchetului de pe langa Judecatoria Topoloveni a fost trimis in judecata și pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj .
Având in vedere gravitatea faptei cu privire la care există suspiciunea rezonabilă că a fost comisa de inculpat, instanta apreciază ca lipsa unei reacții prompte a sistemului judiciar ar induce perturbări ale disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că justiția nu este eficientă împotriva unor fapte periculoase și generând un sentiment de insecuritate în societate.
Astfel, temeiurile initiale care au justificat luarea masurii arestarii preventive nu s-au modificat si nici nu au incetat, avand in vedere ca exista probe certe ca lasarea in libertate a inculpatului prezinta pericol pentru ordinea publica prin sentimentul de insecuritate pe care l-ar provoca in randul societatii civile, data fiind natura si gravitatea faptelor pretins comise de acesta, circumstantele reale de savarsire a faptelor, cum sunt expuse in continutul actului de sesizare si, nu in ultimul rand, prin raportare la antecedentele sale .
În consecință, întrucât temeiurile ce au stat la baza luării inițiale a măsurii preventive nu s-au modificat până în prezent și având în vedere și faptul că în cauză nu a fost depășit termenul rezonabil în care poate fi dispusă o astfel de măsură privativă de libertate (termen la care se referă art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție), instanta apreciază că privarea de libertate a inculpatului Mirita M. este în continuare necesară bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată și al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni și că măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului, și înlăturării pericolului concret ca ordinea publică să fie tulburată de punerea în liberate a inculpatului Mirita M., o altă măsură preventivă, mai blândă, nefiind suficientă.
În contextul celor expuse, instanta apreciază că nu sunt întrunite condițiile pentru a se dispune revocarea măsurii preventive și nici înlocuirea cu altă măsură preventivă mai ușoară - respectiv măsura controlului judiciar și măsura arestului la domiciliu, care nu s-ar justifica și nu ar fi optime pentru înlăturarea stării de pericol, cât și pentru buna desfășurare a procesului penal, inculpatul Mirita M. neprezentand suficiente garantii ca ar respecta obligatiile instituite in cadrul unei masuri preventive mai blande .
Coroborând toate aceste elemente privitoare la persoana inculpatului, dar și circumstanțele reale în care se presupune ca s-au petrecut faptele și despre care s-a reținut că există suspiciunea rezonabilă că au fost comise de inculpat, instanta constată că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale, iar temeiurile care au stat la baza luării inițiale a acestei măsuri preventive nu s-au modificat, justificând menținerea arestării preventive.
În contextul celor expuse, instanta a apreciat că nu sunt întrunite condițiile pentru a se dispune revocarea sau inlocuirea măsurii arestarii preventive cu masura controlului judiciar sau cu masura arestului la domiciliu, cererile formulate in acest sens de inculpatul Mirita M. urmand a fi respinse .
Împotriva încheierii de ședință din data de 03.04.2015, în termen legal, a formulat contestație inculpatul M. M., solicitând desființarea acesteia și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar ori arestul la domiciliu.
Examinând încheierea contestată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, potrivit disp. art. 425/1 alin. 4 NC.p.p., Tribunalul apreciază contestația nefondată, din următoarele considerente:
Având în vedere probatoriul administrat precum și stadiul cauzei, Tribunalul consideră că în mod corect instanța de fond a stabilit că temeiurile ce au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a contestatorului.
În ceea ce privește legalitatea și temeinica măsurii preventive, Tribunalul apreciază că aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și a tuturor garanțiilor procesuale.
De asemenea, Tribunalul apreciază că temeiurile reținute în încheierea de arestare impun în continuare privarea de libertate a contestatorului.
În legătură cu acest aspect, Tribunalul consideră că în momentul de față, disp. art. 223 alin2 NC.p.p., își au pe deplin aplicabilitate în speță.
Starea de pericol pentru ordinea publică despre care vorbește textul citat, constă într-o incertitudine a relațiilor sociale ocrotite de legea penală în condițiile în care furtul a devenit un fenomen alarmant.
Tribunalul apreciază că singura măsură preventivă aptă să ducă la realizarea scopului prev. de art. 202 alin. 1 și 3 NC.p.p., este privarea de libertate, interesul general al societății, acela de a se asigura securitatea membrilor săi și a relațiilor sociale, primând în raport cu interesul personal a celor care comit fapte penale.
De asemenea, privarea de libertate este singura măsură proporțională cu gravitatea acuzației aduse și singura aptă să realizeze scopul pentru care a fost luată.
În acest sens este și jurisprudența CEDO care a statuat că în cazul săvârșirii unor infracțiuni de o anumită gravitate, interesul public este cel care trebuie preponderent ocrotit, caz în care libertatea individuală poate fi restrânsă, chiar suprimată.
Este adevărat că în Convenția Europeană a Drepturilor Omului se statuează în art. 5 că individul are dreptul la libertate și securitate, însă când securitatea societății este afectată prin comiterea unor fapte antisociale, libertate celui ce se dedă la astfel de fapte trece pe plan secund.
Așa fiind, în baza art. 425/1 alin 7 pct. 1 lit. b C.p.p. urmează să fie respinsă contestația ca nefondată.
Văzând și disp. art. 275 alin 2 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul M. M., fiul lui I. și A., născut la data de 04.05.1983 în ., domiciliat în com. Bogați, . jud. Argeș, CNP_ împotriva încheierii din data de 28.04.2015, pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul penal nr._ 15.
În temeiul art.275 alin.2 C.pr.pen., obligă contestatorul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 aprilie 2015, la Tribunalul Argeș-Secția penală.
Președinte,
M. D.
Grefier,
L. D.
redMD/dactMD
2ex/08.05.2015
| ← Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Sentința nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 161/2015.... → |
|---|
