Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Sentința nr. 102/2015. Tribunalul BRAŞOV

Comentarii

0

Sentința nr. 102/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 10-04-2015 în dosarul nr. 8501/62/2013

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA PENALĂ

SENTINȚA PENALĂ Nr. 102/S DOSAR NR._

Ședința publică de la 10.04.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE – E. M. T. – judecător

GREFIER – C. M. C.

Cu participarea procurorului A. G. din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea prezentei cauze penale privind pe inculpații:

- T. D.-M. trimis în judecată pentru săvârșirea:

- unei infracțiuni, în formă continuată, de diminuare a cantităților de produse rezervă de stat, în forma participației improprii, prev. de art. 31 alin. 2 din Cod penal rap. la art. 9 din Legea nr. 82/1992, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal ( 9 acte materiale);

- unei infracțiuni, în formă continuată, de dare de mită, în forma participației improprii, prev. de art. 31 alin. 2 din Cod penal rap. la art. 255 alin. 1 Cod penal și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (10 acte materiale);

- ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) din Cod penal și, în final, art. 33 lit. a) din Cod penal.

- C. V. trimis în judecată pentru săvârșirea:

- unei infracțiuni, în formă continuată, de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecința obținerii pentru altul a unui avantaj patrimonial, prev. de art. 248-248¹ din Cod penal rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal (6 acte materiale);

- unei infracțiuni, în formă continuată, de luare de mită, prev. de art. 254 alin. 1 și 2 din Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal (10 acte materiale);

- unei infracțiuni, în formă continuată, de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penalrap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal(10 acte materiale);

- unei infracțiuni, în formă continuată, de uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal (10 acte materiale);

- toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din Cod penal.

- P. V. trimisă în judecată pentru săvârșirea:

- unei infracțiuni, în formă continuată, de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecința obținerii pentru altul a unui avantaj patrimonial, prev. de art. 248-248¹ din Cod penal rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal (10 acte materiale);

- unei infracțiuni, în formă continuată, de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal (11 acte materiale);

- unei infracțiuni, în formă continuată, de uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal (11 acte materiale);

- toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din Cod penal.

Dezbaterile în cauză au fost înregistrare conform art. 369 alin.1 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 18.03.2015 când părțile prezent au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 25.03.2015, apoi pentru data de 30.03.2015, apoi pentru data de 10.04.2015.

TRIBUNALUL,

Constată că prin rechizitoriul nr. 63/P/2009 din 23.12.2013 DNA – serviciul Teritorial B. a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- T. D.-M., fiul lui I. și Lucreția, născut la 15.01.1961 în mun. B., jud. B., cu același domiciliu, . nr. 3, jud. B., CNP_, posesor al C.I. . nr._, studii superioare, căsătorit, doi copii minori în întreținere, fără ocupație, în prezent încarcerat la Penitenciarul C. pentru executarea unei pedepse privative de libertate, pentru săvârșirea:

- unei infracțiuni, în formă continuată, de diminuare a cantităților de produse rezervă de stat, în forma participației improprii, prev. de art. 31 alin. 2 din Cod penal rap. la art. 9 din Legea nr. 82/1992, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal ( 9 acte materiale);

- unei infracțiuni, în formă continuată, de dare de mită, în forma participației improprii, prev. de art. 31 alin. 2 din Cod penal rap. la art. 255 alin. 1 Cod penal și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (10 acte materiale);

- ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) din Cod penal și, în final, art. 33 lit. a) din Cod penal.

- C. V., fiul lui R. și O., născut la data de 06.03.1949 în mun. București, cu domiciliul în aceiași localitate, Calea Văcărești nr. 340, ., ., cu reședința în mun. București, ., sector 4, posesor al C.I. . nr._, CNP_, studii superioare, divorțat, fără copii minori în întreținere, pensionar, pentru săvârșirea:

- unei infracțiuni, în formă continuată, de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecința obținerii pentru altul a unui avantaj patrimonial, prev. de art. 248-248¹ din Cod penal rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal (6 acte materiale);

- unei infracțiuni, în formă continuată, de luare de mită, prev. de art. 254 alin. 1 și 2 din Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal (10 acte materiale);

- unei infracțiuni, în formă continuată, de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penalrap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal(10 acte materiale);

- unei infracțiuni, în formă continuată, de uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal (10 acte materiale);

- toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din Cod penal.

- P. V., fiica lui B. și M., născută la data de 20.04.1953 în orș. Amara, jud. Ialomița, cu domiciliul în mun. București, ., ., ., posesoare a C.I. . nr._, CNP_, căsătorită, fără copii minori în întreținere, studii superioare, pensionar, pentru săvârșirea:

- unei infracțiuni, în formă continuată, de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecința obținerii pentru altul a unui avantaj patrimonial, prev. de art. 248-248¹ din Cod penal rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal (10 acte materiale);

- unei infracțiuni, în formă continuată, de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal (11 acte materiale);

- unei infracțiuni, în formă continuată, de uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal (11 acte materiale);

- toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din Cod penal.

În cauză s-a dispus urmarea procedurii obișnuite, dat fiind faptul că inculpații nu au înțeles să uzeze de dispozițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală. Prin urmare, se va proceda la analizarea materialului probatoriu existent la dosar, indicat în cele 9 volume de urmărire penală, material probatoriu administrat în faza de judecată.

Este de observat, mai înainte de a proceda la analizarea stării de fapt care formează obiectul cercetărilor, că în rechizitoriu este descrisă o situație premisă pe care se mulează toate faptele deduse judecății sau care ar fi permis comiterea de fapte penale. Deși cu referire la infracțiunea prev. de art. 9 din Legea 82/1992 se va dispune o soluție de achitare pentru considerentele ce vor urma, se constată că restul faptelor care formează obiectul cercetărilor sunt adiacente acesteia, astfel încât se vor analiza aspecte care țin de elementul material al acesteia.

S-a prezentat instanței următorul material probatoriu adunat la urmărire penală: volum I - procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare – fila 1-3; procesul-verbal încheiat la data de 02.12.2009 din care rezultă că sunt elemente privind săvârșirea infracțiunilor de dare și respectiv luare de mită, prev. de art. 255 și art. 254 Cod penal cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 – fila 6-9; procesul-verbal încheiat la data de 05.11.2009 cu ocazia accesării paginii oficiale a MAI-Centrul Național de Administrare a Bazelor de Date privind Evidența Persoanelor și descărcării datelor privind pe T. D. M. împreună cu documentele anexate – fila 26-30; procesul-verbal încheiat la data de 06.11.2009 cu ocazia accesării site-lui oficial al ORC și descărcării datelor privind . B. SA și . împreună cu documentele anexate – fila 31-54; procesul-verbal încheiat la data de 02.12.2009 cu ocazia accesării site-lui oficial al Administrației Naționale a Rezervelor de Stat și descărcării paginilor cuprinzând informații generale și persoanele din conducerea unităților teritoriale împreună cu documentele anexate – fila 55-57; procesul-verbal încheiat la data de 02.12.2009 cu ocazia accesării paginii oficiale a MAI Centrul Național de Administrare a Bazelor de Date privind Evidența Persoanelor și descărcării datelor privind pe C. V. și O. G. împreună cu documentele anexate – fila 58-63; cazierele judiciare ale inculpatului T. D. M. – fila 64-70; adresa nr. 63/P/2009 din data de 11.03.2013 a DNA-ST B. către IPJ B. prin care se solicită să se comunice dacă inculpatul T. D. M. este urmărit general împreună cu adresa de răspuns nr._/IMC din data de 11.03.2013 și documentele anexate – fila 71-75; procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului de apărare inculpatului T. D. M., încheiat la data de 04.02.2010 – fila 76-78; procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului de apărare inculpatului T. D. M., încheiat la data de 20.12.2013 – fila 79-81; declarația inculpatului T. D. M. ., nr._ – fila 82; cazierele judiciare ale inculpatului C. V. – fila 83-84; procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului de apărare inculpatului C. V., încheiat la data de 05.02.2010 – fila 85-87; procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului de apărare inculpatului C. V., încheiat la data de 20.12.2013 – fila 88-91; procesul-verbal încheiat la data de 18.02.2010 cu ocazia predării unor documente de către avocatul A. I., apărătorul ales al inculpatului C. V. împreună cu documentele anexate – fila 92-235; procesul-verbal încheiat la data de 18.04.2011 cu ocazia predării unor documente de către avocatul A. I., apărătorul ales al inculpatului C. V. împreună cu documentele anexate – fila 236-241; declarația olografă a inculpatului C. V., consemnată la data de 05.03.2013 – fila 242-243; declarația inculpatului C. V., ., nr._ – fila 244-254; adresă înaintă de inculpatul C. V. către DNA-ST B. (recepționată la data de 13.03.2013) împreună cu documentele anexate – fila 255-314; cazierele judiciare ale inculpatei P. V. – fila 315-316; declarația martorului P. V., ., nr._ – fila 317-324; procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului de apărare inculpatei P. V., încheiat la data de 06.03.2013 – fila 325-327; procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului de apărare inculpatei P. V., încheiat la data de 18.12.2013 – fila 328-330; declarația olografă a inculpatei P. V., consemnată la data de 06.03.2013 – fila 331-333; declarația inculpatei P. V., ., nr._ – fila 334-341; împuterniciri avocațiale și corespondența purtată cu apărătorii aleși – fila 342-352; volumul II: declarația martorului O. G., ., nr._ – fila 1-11;, declarația martorului Țenchea M. V., ., nr._ – fila 12-22, declarația martorului D. A., ., nr._ – fila 23-27, declarația martorului H. P., ., nr._ – fila 28-35; procesul-verbal încheiat la data de 26.02.2010 cu ocazia ridicării unor documente de la martorul H. P. – fila 36-40; declarația martorului B. I., ., nr._ – fila 41-43; declarația martorului M. S.-F., ., nr._ – fila 44-54; declarația martorului B. M., ., nr._ – fila 55-66; procesul-verbal încheiat la data de 02.02.2010 cu ocazia ridicării unor documente de la martorul B. M. – fila 67-86; procesul-verbal încheiat la data de 02.02.2010 cu ocazia ridicării unor documente de la martorul B. M. – fila 87-89; declarația martorului B. I., ., nr._ – fila 90-106; procesul-verbal încheiat la data de 05.02.2010 cu ocazia ridicării unor documente de la martorul B. I. – fila 107-198; procesul-verbal încheiat la data de 11.02.2010 cu ocazia efectuării unei analize pentru a scoate în evidență eventualele diferențe existente între cantitățile de zahăr, menționate că ar fi fost depozitate în magazia de produse finite a . B. SA, în perioada 03.12._10 – fila 199-202; procesul-verbal încheiat la data de 05.02.2010 cu ocazia ridicării unor documente de la martorul B. I. – fila 203-263; declarația martorului H. M., ., nr._ – fila 264-266 ; declarația martorului N. A., ., nr._ – fila 267-270; declarația martorului B. E., ., nr._ – fila 271-273; declarația martorului B. E., ., nr._ – fila 274-276; declarația martorului D. C.-I., ., nr._ – fila 277-279; declarația martorului B. V., ., nr._ – fila 280-282; declarația martorului J. M., ., nr._ – fila 283-286; declarația martorului V. T., ., nr._ – fila 287-291; declarația martorului S. M., ., nr._ – fila 292-294; declarația martorului B. M., ., nr._ – fila 295-297; declarația martorului S. A., ., nr._ – fila 298-328; declarația martorului T. V., ., nr._ – fila 329-330; declarația martorului G. Ș.-V., ., nr._ – fila 331-336; declarația martorului F. F., ., nr._ – fila 337-340; declarația martorului C. M., ., nr._ – fila 341-343; declarația martorului N. G., ., nr._ – fila 344-347; declarația martorului B. D., ., nr._ – fila 348-350; declarația martorului Tîrțălași A.-C., ., nr._ – fila 351-353; procesul-verbal încheiat la data de 31.01.2013 cu ocazia ridicării unor documente de la martorul Tîrțălași A.-C. – fila 354-356; declarația martorului Tîrțălași A.-E., ., nr._ – fila 357-359; declarația martorului Z. G., ., nr._ – fila 360-364; declarația martorului O. D.-C., ., nr._ – fila 365-367; declarația martorului H. D., ., nr._ – fila 368-371; declarația martorului F. Gyongyver-H., ., nr._ – fila 372-375; declarația martorului Ș.-A. R.-I.-L., ., nr._ – fila 376-382; declarația martorului M. F., ., nr._ – fila 383-390; declarația martorului B. V., ., nr._ – fila 391-396; procesul-verbal încheiat la data de 12.02.2013 cu ocazia audierii martorului T. Lucreția – fila 397; declarația martorului C. C., ., nr._ – fila 398-401; Volumul III: adresa nr. 63/P/2009 din data de 28.01.2009 a DNA-ST B. către Tribunalul B. împreună cu Referatul procurorului din data de 28.01.2010 prin care se solicită emiterea unei autorizații de percheziție pentru sediul social al . B. SA – fila 1-4; procesele-verbale de efectuare a percheziției împreună cu planșa fotografică realizată – fila 7-150; procesul-verbal încheiat la data de 09.02.2010 cu ocazia desigilării coletelor ridicate, la data de 28.01.2010, de la Fabrica de Zahăr B. împreună cu planșa fotografică rezultată – fila 151-162; procese-verbale de ridicare/predare a unor documente de la/către reprezentantul . B. SA – fila 163-180;- adresa nr. 63/P/2009 din data de 08.03.2010 a DNA-ST B. către Facultatea de Matematică și Informatică B. împreună cu Ordonanța procurorului prin care se dispune efectuarea unei constatări tehnico-științifice de către specialiștii din cadrul instituției menționate împreună cu adresa de răspuns nr. 4171/15.03.2010 și documentele anexate – fila 181-195; corespondența purtată de DNA-ST B. la data de 03.03.2010 cu . B. SA, Administrația Națională a Rezervelor de Stat - Unitatea Teritorială 350 și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B. – fila 196-198; procesul-verbal de recoltare a probelor de origine non-animală pentru examen de laborator încheiat la data de 04.03.2010 – fila 199-200; adresa nr. 63/P/2009 din data de 03.03.2010 a DNA-ST B. către Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B. împreună cu Ordonanța procurorului prin care se dispune efectuarea unei constatări tehnico-științifice de către specialiștii instituției mai sus menționate – fila 201-203; adresa nr.2551 din data de 16.03.2010 a Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor B. împreună cu buletinul de analiză nr. 1031 din data de 11.03.2010 – fila 204-213; corespondența purtată de DNA-ST B. la data de 22.09.2010 cu . B. SA, Administrația Națională a Rezervelor de Stat - Unitatea Teritorială 350 și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B. – fila 214-216; adresa nr. 63/P/2009 din data de 22.09.2010 a DNA-ST B. către Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B. împreună cu Ordonanța procurorului prin care se dispune efectuarea unei constatări tehnico-științifice de către specialiștii instituției mai sus menționate – fila 217-222; adresa nr._ din data de 05.10.2010 a Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor B. împreună cu buletinele de analiză nr. 4.557.1 din data de 05.10.2010 și nr. 4556/30.09.2010 – fila 223-229; procesul-verbal încheiat la data de 03.02.2010 cu ocazia accesării site-lui Administrației Naționale a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale și descărcării declarației de avere a inculpatului C. V. împreună cu documentele anexate – fila 230-251; corespondența purtată cu Primăria Sectorului 4 București în vederea stabilirii datelor de identificare ale proprietarului imobilului situat în municipiul B., sector 4, . – fila 252-254; procesul-verbal încheiat la data de 22.02.2013 cu ocazia deplasării în Poiana B. pentru a identifica imobilele care aparțin ori sunt controlate de inculpatul T. D. M. împreună cu planșa fotografică anexată – fila 255-265; procesul-verbal încheiat la data de 20.02.2013 cu ocazia deplasării în mun. București pentru a identifica imobilul care a aparținut inculpatului C. V. împreună cu planșa fotografică anexată – fila 266-275; adresa nr. 63/P/2009 din data de 26.02.2013 a DNA-ST B. către Tribunalul B. împreună cu Referatul procurorului din data de 26.02.2013 prin care se solicită emiterea unei autorizații de percheziție pentru imobilul situat în municipiul București, . – fila 276-280; procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare încheiat la data de 27.02.2013 cu ocazia percheziției efectuate asupra imobilului situat în municipiul București, . împreună cu planșa fotografică anexată – fila 282-423; Volumul IV: adresa nr. 63/P/2009 din data de 28.01.2010 a DNA-ST B. către ANRS prin care se solicită contractele de împrospătare încheiate în anul 2010 cu . B. SA (inclusiv întreaga documentație de atribuire: note de fundamentare tehnico-economică, rapoarte de aprobare a scoaterii produsului la împrospătare, oferte înregistrate, note de negociere, ordine de livrare și recepție, garanțiile instituite potrivit legii, etc.) împreună cu procesul verbal încheiat la data de 28.01.2010 la sediul ANRS cu ocazia ridicării unor documente din care rezultă relația comercială derulată cu . B. SA în perioada 2007-2009 și documentele anexate – fila 1-532; volumul V: adresa nr. 63/P/2009 din data de 31.01.2013 a DNA-ST B. către ANRS prin care se solicită o . documente din care rezultă relația comercială derulată cu . B. SA împreună cu adresa de răspuns nr. 632 din data de 28.01.2010 și documentele anexate – fila 1-54; adresele nr. 532/C/GA și 540/C/GA din data de 28.01.2010 ale ANRS către DNA-ST B. împreună cu documentele anexate – fila 55-115; adresa nr. 63/P/2009 din data de 28.02.2013 a DNA-ST B. către ANRS-UT 350 prin care se solicită întreaga documentație emisă în relația cu . B. SA din care rezultă, relativ la perioada 2008-2010, plata chiriei și adaosului comercial, procesul-verbal de constatare nr. 3000/13.05.2009, corespondența purtată, în perioada 2008-2010, cu . B. SA în vederea regrupării zahărului către unitățile teritoriale aflate în subordinea ANRS împreună cu adresa de răspuns nr. 1121 din data de 04.03.2013 și documentele anexate – fila 116-338; volumul VI: adresa nr. 63/P/2009 din data de 06.05.2010 a DNA-ST B. către Înalta Curte de Casație și Justiție împreună cu Referatul procurorului prin care se solicită declasificarea unui mandat emis în baza Legii nr. 535/2004 împreună cu adresa de răspuns nr. 10/CDC din data de 18.05.2010 și documentele anexate – fila 1-6; adresa nr. 63/P/2009 din data de 26.05.2010 a DNA-ST B. către Înalta Curte de Casație și Justiție prin care se solicită declasificarea unor mandate emise în baza Legii nr. 535/2004 împreună cu adresa de răspuns nr. 14/CDC din data de 02.06.2010 și documentele anexate – fila 7-10; adresa nr._ din data de 09.08.2010 a Serviciului Român de Informații către DNA-ST B. împreună cu documentele anexate – fila 11-15;procesele-verbale de transcriere a unor convorbiri și comunicări telefonice redate în conformitate cu prevederile ar1. 91³ din Cod procedură penală – fila 16-23; adresa nr. 63/P/2009 din data de 03.12.2009 a DNA-ST B. către Tribunalul B. împreună cu Referatul procurorului prin care se solicită interceptarea și înregistrarea unor convorbiri și comunicări telefonice împreună cu adresa de răspuns nr. 137/A/2009 din data de 03.12.2009, adresa nr. 63/P/2009 din data de 28.01.2010 a DNA-ST B. către Tribunalul B. împreună cu Referatul procurorului prin care se solicită interceptarea și înregistrarea unor convorbiri și comunicări telefonice împreună cu adresa de răspuns nr. 9/A/2010 din data de 28.01.2010, adresa nr. 63/P/2009 din data de 01.02.2010 a DNA-ST B. către Tribunalul B. împreună cu Referatul procurorului prin care se solicită interceptarea și înregistrarea unor convorbiri și comunicări telefonice împreună cu adresa de răspuns nr. 11/A/2010 din data de 01.02.2010, procesele-verbale de transcriere a unor convorbiri și comunicări telefonice redate în conformitate cu prevederile ar1. 91³ din Cod procedură penală – fila 67-312; volumul VII: adresa nr. 63/P/2009 din data de 31.01.2013 a DNA-ST B. către ANRS-UT 350 prin care se solicită documentele din care rezultă cursele efectuate la datele de 27.01.2009, 20.07.2009, 30.07.2009 și 06.08.2009 de autovehiculul cu nr. de înmatriculare MAI_ împreună cu adresa de răspuns nr. 668 din data de 04.02.2013 și documentele anexate – fila 1-26; adresa nr. 63/P/2009 din data de 15.02.2013 a DNA-ST B. către ANRS-UT 350 prin care se solicită Regulamentul de funcționare și fișele postului, valabile pentru anul 2009, corespunzătoare lui C. V. și P. V. împreună cu adresa de răspuns nr. 895 din data de 18.02.2013 și documentele anexate – fila 27-75; adresa nr. 63/P/2009 din data de 06.03.2013 a DNA-ST B. către ANRS-UT 350 prin care se solicită lămuriri cu privire la statutul de funcționar public al inculpatei P. V. împreună cu adresa de răspuns nr. 1299 din data de 14.03.2013 – fila 76-77; adresa nr. 63/P/2009 din data de 20.02.2013 a DNA-ST B. către ANRS-UT 350 prin care se solicită foile de prezență întocmite în perioada iulie-august 2009, precum și cererile de concediu medical întocmite pentru datele de 20.07.2009, 30.07.2009 și 06.08.2009 împreună cu adresa de răspuns nr. 937 din data de 20.02.2013 și documentele anexate – fila 78-135; adresa nr. 63/P/2009 din data de 12.12.2013 a DNA-ST B. către ANRS-UT 350 prin care se solicită adresa nr. 6787 din data de 05.11.2009 împreună cu adresa de răspuns nr. 6864 din data de 12.12.2013 și documentul anexat – fila 136-138; corespondența purtată cu ANRS-UT 350 relativ la constituirea de parte civilă a acestei instituții și înscrierea în calitate de creditor în dosarul aflat pe rolul Tribunalului B. având ca obiect insolvența . B. SA – fila 139-152; adresa nr. 63/P/2009 din data de 04.03.2013 a DNA-ST B. către ANRS-UT 350 prin care se solicită, în formă declasificată, contractul nr. S/48/1999 încheiat cu . B. SA împreună cu adresa de răspuns 1151 din data de 07.03.2013 și documentul anexat – fila 153-154; adresa nr. 63/P/2009 din data de 23.02.2013 a DNA-ST B. către Centrul Meteorologic Regional Transilvania Sud Sibiu împreună cu adresa de răspuns nr. 89 din data de 11.03.2010 – fila 155-156; adresa nr. 63/P/2009 din data de 05.03.2013 a DNA-ST B. către ANRS-UT 350 prin care se solicită aplicarea dispozițiilor art. 86 alin. 5 din Legea nr. 188/1999, în sensul că inculpatul C. V. să nu mai conducă activitățile legate de gestionarea zahărului rezervă de stat – fila 157-158; adresa nr. 63/P/2009 din data de 05.02.2010 a DNA-ST B. către, . împreună cu adresa de răspuns nr. 357 din data de 05.02.2010 și documentele anexate – fila 159-176; adresa nr. 63/P/2009 din data de 05.02.2013 a DNA-ST B. către, . împreună cu adresa de răspuns nr. 630 din data de 05.02.2013 și documentele anexate – fila 177-181; procesul-verbal încheiat la data de 11.02.2013 cu ocazia ridicării unei plăci de parchet triplu stratificat, model Sapella, de la reprezentantul . – fila 182; procesul-verbal încheiat la data de 04.03.2013 cu ocazia fixării prin fotografiere a plăcii de parchet triplu stratificat, model Sapella, ridicată de la reprezentantul . împreună cu planșa fotografică realizată – fila 183-190; adresa nr.632 din data de 11.02.2013 a . împreună cu documentele anexate – fila 191-229; volumul VIII: adresa nr. 63/P/2009 din data de 08.03.2010 a DNA-ST B. către Bank Leumi România SA prin care se solicită rulajul conturilor deținute de . B. SA împreună cu adresa de răspuns nr. 936/10.03.2010 și documentele anexate – fila 1-188; adresa nr. 63/P/2009 din data de 11.03.2010 a DNA-ST B. către Bank Leumi România SA prin care se solicită rulajul conturilor deținute de . B. SA împreună cu adresa de răspuns nr. 1028/15.03.2010 și documentele anexate – fila 189-203; adresa nr. 63/P/2009 din data de 11.02.2010 a DNA-ST B. către Agenția Națională de Administrare Fiscală prin care se solicită conturile bancare deținute de C. R.-O., C. V. și C. E. împreună cu adresa de răspuns nr._ din data de 22.02.2010 și documentele anexate – fila 204-207; adresa nr. 63/P/2009 din data de 02.03.2010 a DNA-ST B. către BRD-Groupe Societe Generale prin care se solicită rulajul conturilor deținute de C. R.-O. și C. V. împreună cu adresa de răspuns nr. 1028/_ și documentele anexate – fila 208-240; Volumul IX: adresa nr. 63/P/2009 din data de 11.02.2010 a DNA-ST B. către ANRS-UT 350 prin care se solicită documentația din care rezultă livrările de lapte praf, mănuși chirurgicale și seringi către . B. SA împreună cu răspunsul anexat – fila 1-47; adresa nr. 63/P/2009 din data de 11.02.2010 a DNA-ST B. către ANRS-UT 350 prin care se solicită Raportul nr. 1147/c/M.V/02.06.2009 împreună cu adresa de răspuns nr. 1172 din data de 07.03.2013 și documentele anexate – fila 48-55; memoriu . B. SA înregistrat sub nr. 495/23.02.2010 împreună cu documentele anexate – fila 56-100; adresa nr. 63/P/2009 din data de 22.02.2010 a DNA-ST B. către Casa Județeană de Pensii B. împreună cu adresa de răspuns nr. 1308 din data de 23.02.2010 și documentele anexate – fila 101-104; adresa nr. 63/P/2009 din data de 04.05.2010 a DNA-ST B. către Primăria Comunei B. prin care se solicită bunurile mobile și imobile deținute de T. D. M., M. O. A. și alții împreună cu adresa de răspuns nr. 2643 din data de 06.05.2010 – fila 105-108; adresa nr. 63/P/2009 din data de 04.05.2010 a DNA-ST B. către Primăria Municipiului B.-Direcția de Impozite și Taxe Locale prin care se solicită bunurile mobile și imobile deținute de T. D. M., M. O. A. și alții (inclusiv . B. SA) împreună cu adresa de răspuns nr._ din data de 10.05.2010 – fila 109-126; adresa nr. 63/P/2009 din data de 21.02.2013 a DNA-ST B. către Primăria Municipiului B.-Direcția de Impozite și Taxe Locale prin care se solicită bunurile mobile și imobile deținute de T. D. M. împreună cu adresa de răspuns nr._ din data de 01.03.2013 – fila 127-131; adresa nr. 63/P/2009 din data de 21.02.2013 a DNA-ST B. către Primăria Sectorului 4 București prin care se solicită bunurile mobile și imobile deținute de C. V. împreună cu adresa de răspuns nr. II B NR295.04/26.02.2013 – fila 132-138; adresa nr. 63/P/2009 din data de 21.02.2013 a DNA-ST B. către Primăria Orașului Vălenii de M. prin care se solicită bunurile mobile și imobile deținute de C. V. împreună cu adresa de răspuns nr. 3157 din data de 05.03.2013 – fila 139-159; adresa nr. 63/P/2009 din data de 21.02.2013 a DNA-ST B. către Primăria Sectorului 5 București prin care se solicită bunurile mobile și imobile deținute de P. V. împreună cu adresa de răspuns nr. R/_/1385/25.02.2013 – fila 160-162; procesele-verbale de aplicarea sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile deținute de cei trei învinuiți – fila 166-176; proceduri de citare – fila 217-240; corespondența purtată cu avocații aleși în temeiul art. 172 Cod procedură penală și cereri ale acestora – fila 241-294.

Instanța a procedat la administrarea probei cu martori, fiind audiate toate persoanele care au fost prezentate în rechizitoriu în această calitate, s-au audiat inculpații, s-a procedat la audierea martorilor propuși de inculpați, s-au depus acte în apărare.

Examinând materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:

La momentul sesizării instanței prin rechizitoriu, Legea 82/1992 prevedea printre infracțiuni, la articolul 9, și pe aceea de ”Diminuare sub orice formă, fără aprobare legală, a cantităților de produse rezervă de stat încredințate spre păstrare agenților economici”. În acest sens s-a indicat faptul că, potrivit dispozițiilor legale amintite, rezervele de stat se constituie ca rezerve materiale, destinate intervențiilor operative pentru protecția populației, a economiei și pentru apărarea țării, în situații excepționale care afectează un interes public major, determinate de calamități naturale, epidemii, epizootii, atentate teroriste, accidente industriale și/sau nucleare, fenomene sociale, disfuncționalități ale economiei, conjuncturi externe și în caz de război (art. 1, alin. 1). În același sens se arată că nomenclatorul produselor rezervă de stat avea caracter strict secret și se aproba prin hotărâri ale Guvernului, cu caracter militar, la propunerea Administrației Naționale a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale (A.N.R.S.P.S.) (inițial art. 3 alin. 1).

În rechizitoriu se mai indică dispozițiile Legii 82/1992 în vigoare până în luna februarie 2014:

-Rezervele de stat se administrează de către A.N.R.S.P.S. (art. 1, alin. 2), iar păstrarea pe timp îndelungat a produselor se realizează, de regulă, atât în unitățile teritoriale subordonate, cât și la operatorii economici specializați, care sunt obligați să asigure împrospătarea, integritatea cantitativă și nivelul calitativ al acestora (art. 4 alin. 1 și 2).

-Produsele ajunse la limita termenului orientativ de păstrare îndelungată sau cele care prezintă pericol de depreciere calitativă ori uzură morală se împrospătează sau se preschimbă sortimental, pe baza unui program anual stabilit de A.N.R.S.P.S. (art. 41 alin. 3).

-Potrivit H.G. nr. 1380/2009, partea civilă Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale (A.N.R.S.P.S.) este organizată și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, finanțată integral de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Afacerilor Interne (art. 1 alin. 1).

-A.N.R.S.P.S. are în subordine unități teritoriale cu personalitate juridică, care au ca obiect de activitate administrarea, contractarea, plata, primirea, recepția, depozitarea, asigurarea integrității cantitative și nivelului calitativ al produselor pe timpul păstrării îndelungate, precum și livrarea cu operativitate a acestora (art. 11, alin. 1).

-Conducerea unităților teritoriale este exercitată de către directori executivi care au calitatea de ordonatori terțiari de credite (art. 11 alin. 3). Personalul unităților teritoriale subordonate răspunde disciplinar, material și penal, după caz, pentru neaplicarea prevederilor legale în materie, a ordinelor primite de la A.N.R.S.P.S., precum și pentru neîndeplinirea la termen a sarcinilor, lucrărilor, atribuțiilor și răspunderilor care îi revin (art. 11 alin. 5).

-Atribuțiile, sarcinile și răspunderile individuale ale personalului A.N.R.S.P.S. se stabilesc pe baza regulamentului de organizare și funcționare și a fișelor posturilor (art. 8 alin. 2).

În ceea ce-l privește pe inculpatul C. V., acesta ocupa funcția de director executiv la A.N.R.S.P.S. – U.T. 350 Popești Leordeni, jud. Ilfov din anul 1983, iar potrivit fișei postului (vol. VII, filele 68-71) semnată la 20.10.2008, avea următoarele atribuții de serviciu, cu relevanță în cauză:

- pct. 3 - răspundea de organizarea și conducerea întregii activități a unității teritoriale în ceea ce privește …asigurarea integrității calitative și cantitative a produselor rezervă de stat, îndeplinirea riguroasă a obligațiunilor contractuale…;

- pct. 4 – dispunea măsurile legale și necesare pentru întocmirea …proiectului programului de împrospătare a produselor rezervă de stat…;

- pct. 5 – dispunea măsurile legale și necesare pentru încheierea și executarea în mod corespunzător a contractelor economice în conformitate cu prevederile programelor de… împrospătare…;

- pct. 9 – organiza, controla și răspundea de activitatea de recepție și auto-recepție la primirea și livrarea produselor rezerve de stat;

- pct. 13 – răspundea de încheierea documentelor de constatare a diferențelor cantitative și calitative cu ocazia verificării la recepție a produselor…;

- pct. 16 - …dispunea și urmărea recuperarea pagubelor aduse patrimoniului unității.

Cu referire la inculpata P. V., constatăm că aceasta era la rândul său angajată la A.N.R.S.P.S. – U.T. 350 Popești Leordeni din anul 1976, iar la nivelul anului 2009, a ocupat funcția de referent, clasa III, fiind subordonată directorului adjunct executiv tehnic, respectiv inculpatului C. V.. Printre atribuțiile acesteia de serviciu (vol. VII, filele 72-75) despre care se susține că s-ar fi încălcat sunt indicate:

- pct. 1 – organizarea și răspunderea de activitatea rezervă de stat din sectorul repartizat…, asigurarea integrității cantitative și calitative a produselor, îndeplinirea riguroasă a obligațiilor contractuale…;

- pct. 4 – propunea programul de împrospătare a produselor ale căror termene de păstrare expiră în perioada pentru care se întocmesc propuneri de plan;

- pct. 13 – executa la sediul furnizorilor recepții calitative și cantitative ale produselor ce se livrează rezervei de stat și încheie procese verbale de recepție-custodie…;

- pct. 14 – verifica lunar cantitativ și calitativ custodiile de produse rezervă de stat lăsate în depozit permanent la societățile comerciale depozitare și întocmește proces verbal de verificare;

- pct. 15 – în calitate de împuternicit al A.N.R.S. întocmea procesul verbal de constatare a contravenției la societățile comerciale depozitare care au consumat ilegal custodiile de produse rezervă de stat;

- pct. 20 – urmărea respectarea termenelor de scoatere la împrospătare și împrumut a produselor prevăzute în dispozițiile de livrare;

- pct. 22 – participa la comisiile de verificare cantitativă și calitativă a produselor rezervă de stat primite în unitate și de autorecepție la livrarea acestora, urmărea și răspundea ca produsele ce intră în rezerva de stat să îndeplinească condițiile de calitate și cantitate precizate în fișele tehnice, contractele și documentele emise de furnizori.

Potrivit actelor de la dosar (vol. I, filele 32-36) . B. SA este o societate cu capital românesc - preponderent privat, cu obiect principal de activitate „Cod CAEN 1081 - Fabricarea zahărului”, obținut prin prelucrarea sfeclei de zahăr. La nivelul anului 2009 societatea era administrată de L. I., T. D. V. E. și T. Lucreția.

Cu referire la inculpatul T. D. M. s-a susținut că aceasta este una dintre persoanele care dădeau dispoziții în cadrul societății, fără a deține formal vreo calitate în acest sens; se indică faptul că poziția importantă a inculpatului T. în cadrul . B. transpare și din aceea că inculpatul C. discuta cu inculpatul T. problemele legate de programul de împrospătare a zahărului, contractul de depozit și contractul de schimb având ca obiect produse din rezerva de stat.

Cu referire la acest din urmă inculpat și la posibilitățile sale de a dispune ca și un administrator al societății, în rechizitoriu se indică cuprinsul deciziei penale nr. 4979/5.10.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, prin care s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 2 ani închisoare, în modalitatea executării efective a pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, faptă ce a constatat în aceea că, în calitate de administrator al . B., a cumpărat de la ., prin contractul nr. 3119/29.08.2000, cantitatea de 200 tone tablă zincată în valoare de 4._ ROL și a garantat plata acesteia cu cantitatea de 519.633 kg zahăr depozitat la . B. SA, fără a fi proprietarul acesteia (vol. IX, filele 86-100). Instanța constată că acest aspect are legătură cu cauza, în condițiile în care se dorește a se evidenția poziția inculpatului T. D. M. de coordonator (administrator) de fapt al societății Fabrica de zahăr B..

Se indică, fapt constatat și de către instanță, că între . B. - pe de o parte - și A.N.R.S.P.S. – pe de altă parte - există legături de colaborare încă din anul 1999 (volum V, filele 1-54), fiind indicat contractul de depozit nr. S/48/1999, încheiat pentru o perioadă de 5 ani. Acest contract este recunoscut de toți cei participanți la procedură și rezultă din actele de la dosar. În vederea realizării contractului amintit, Fabrica de Zahăr B. a preluat de la U.T. 350 Popești Leordeni pentru depozitare, în spațiile proprii, o cantitate de zahăr tos ce se constituia în rezervă de stat, fără a fi percepută chirie sau alte cheltuieli de depozitare. Potrivit clauzelor contractuale, asupra produselor primite în depozit nu se putea dispune, sub nicio formă, înstrăinarea sau diminuarea prin consum a stocului existent în depozit, fără autorizație scrisă dată de A.N.R.S. – U.T. 350. Tot potrivit clauzelor contractuale, la solicitarea scrisă a A.N.R.S. – U.T. 350, depozitarul avea obligația livrării urgente a produsului lăsat în depozit la beneficiarii indicați de deponent.

Ulterior anului 1999, prin acte adiționale consecutive, contractul de depozit a fost modificat, în sensul că a fost prelungit pentru încă 5 ani; de asemenea, s-a modificat cantitatea de zahăr lăsată în custodie permanentă, iar depozitarul a perceput chirie pentru cantitatea de zahăr depozitată. De asemenea, . B. SA a primit și deținut în spațiile proprii de depozitare și o cantitate de zahăr cu titlu de custodie temporară, pentru care A.N.R.S.P.S. nu trebuia să plătească chirie, deoarece zahărul se afla în tranzit, urmând să fie regrupat către unitățile teritoriale.

În ceea ce privește cantitatea de zahăr reprezentând rezervă de stat, instanța constată că acesta era păstrată în incinta . B. SA, în general în stare vrac, într-un siloz a cărui capacitate este estimată la peste 20.000 tone; de asemenea, constatăm că și zahărul aflat în custodie temporară se afla depozitat în același siloz, loc în care de altfel se mai aflau și cantități de zahăr proprii depozitarului sau deținute în custodie pentru alte societăți. În cazul regrupării zahărului ANRSPS, o parte din zahărul din siloz era ambalat în saci de polipropilenă de 50 kg și mutat în magazie, în vederea încărcării în mijloace de transport și transferării într-o unitate teritorială a A.N.R.S.P.S..

Potrivit dispozițiilor legale, termenul orientativ de păstrare a produsului zahăr reprezentând rezerva de stat, adică rezerva permanentă, a fost stabilit la 3 ani. În fiecare an are însă loc împrospătarea unei părți din zahărul deținut, împrejurare care presupunea înlocuirea cantităților ajunse la limita termenului orientativ de păstrare îndelungată sau înlocuirea celor cu risc de depreciere calitativă ori de uzură morală; acest fapt se realiza prin efectuarea de operațiuni comerciale de schimb de produse, despre care se susține că nu ar fi avut (nu ar fi trebuit să aibă) influențe financiare. Cum termenul de păstrare a zahărului rezervă de stat a fost stabilit la 3 ani, iar în fiecare an trebuia să aibă loc o reîmprospătare a unei părți din acest produs, constatăm că 1/3 din zahărul rezervă permanentă trebuia împrospătat în fiecare an.

Instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 4/1 al 3 din Legea 82/1992 (în vigoare la momentul încheierii contractului de reîmprospătare în anul 2008, respectiv cea din 14.12.2006) dispune: ”Produsele ajunse la limita termenului orientativ de păstrare îndelungată sau cele care prezintă pericol de depreciere calitativă ori uzură morală se împrospătează sau se preschimbă sortimental, pe baza unui program anual stabilit de Administrația Națională a Rezervelor de Stat.

Programul anual pentru constituirea și reîntregirea stocurilor rezervă de stat, elaborat pe surse de finanțare de către Administrația Națională a Rezervelor de Stat, implică protecția unor interese majore ale statului, are caracter secret și se aprobă prin hotărâri ale Guvernului, cu caracter militar.”

De asemenea, potrivit art. 5 lit. c din Legea 82/1992, produsele pot fi scoase din rezervele de stat și în următoarele situații: ”în vederea împrospătării și/sau preschimbării sortimentale, precum și pentru valorificarea stocurilor disponibile, conform programului anual stabilit de Administrația Națională a Rezervelor de Stat.”

Observăm astfel că există două tipuri de produse rezervă de stat, așa cum a reținut și acuzarea: rezerva intangibilă și stocul disponibil. Amintim că nu trebuie confundată cantitatea de zahăr reprezentând rezerva de stat permanentă, cu produsul zahăr aparținând rezervei de stat, aflat în custodie temporară la Fabrica de Zahăr.

În vederea realizării împrospătării zahărului, în primele luni ale fiecărui an calendaristic UT propune, iar A.N.R.S.P.S. adoptă, programul de împrospătare, program care cuprinde cantitatea de zahăr destinată înlocuirii, de unde provine această cantitate, agentul economic care va realiza împrospătarea și termenele limită de predare/restituire a zahărului care nu putea depăși 180 de zile ( art. 3 din O.G. nr. 11/1995).

Acuzarea menționează că nu doar A.N.R.S.P.S. avea interes în a-și asigura calitatea corespunzătoare a produselor rezervă de stat, interes care ar rezulta cu claritate din modalitatea în care s-au încheiat contractele de depozit; se susține că programul de împrospătare ar fi devenit atractiv și pentru reprezentanții . B. SA care, în ultimii ani, s-ar fi confruntat cu dificultăți financiare și nu și-au mai putut asigura finanțarea curentă prin credite bancare noi.

Instanța a identificat, după cum mai târziu se va prezenta, declarația unei persoane care a susținut aceste aspecte, însă nu le acordă conotație penală; situația financiar-contabilă a unei societăți nu se dovedește cu martori, ale căror interese pot fi, mai mult sau mai puțin subiective; starea unei societăți comerciale se dovedește cu cifra de afaceri, cu rulajul conturilor, cu aprecierea organismelor financiare privind taxele și impozitele plătite sau nu de acea societate etc. Cu martori poate fi dovedită o eventuală administrare defectuoasă a activității societății. Faptul că activitatea societății Fabrica de Zahăr B. ar fi fost în dificultate, de orice natură, nu constituia nici un impediment la încheierea contractelor de depozit, atâta vreme cât dispozițiile art. 5/2 din L 82/1992 erau îndeplinite. Apoi, este de observat chiar susținerea din ordonanța de neîncepere a urmăririi penale dată în dosar penal nr. 260/P/2010 a DNA – serviciul de combatere a infracțiunilor conexe celor de corupție (fila 168 volum I instanță), în sensul că datorită condițiilor contractuale dificile pentru cel care semna contracte cu ANRSPS, nimeni nu ar fi încheiat contracte cu rezervele de stat. De asemenea, se observă că nu doar un, posibil, management defectuos ar fi putut contribui la situația financiară dificilă a Fabricii de Zahăr B., ci și condițiile în care erau impuse anumite prevederi contractuale privind custodia zahărului; totodată este de remarcat depoziția aceleiași persoane (este vorba de declarația martorului Țenchea) când susține că s-ar fi preluat de la ANRSPS cantități de zahăr depreciat care au împovărat activitatea și economia Fabricii de Zahăr.

În același timp instanța nu poate ignora însăși esența contractului de depozit, indiferent dacă proprietarul produsului dat în custodie este o persoană fizică sau juridică, publică sau privată, contractul de depozit fiind unul oneros, care de regulă ar trebui să aducă beneficii ambelor părți contractante; în acest sens este de verificat dacă s-au depășit, și în ce măsură și manieră, limitele contractului de depozit încheiat. Apoi, trebuie plecat de la faptul că ceea ce se afla în custodia Fabricii de Zahăr reprezintă marfă perisabilă, care are un termen de valabilitate, prin urmare trebuie înlocuită în permanență pentru a nu se depăși termenul limită. Din aceste motive nu se va aprecia ca fiind corectă susținerea că situația financiară dificilă a Fabricii de Zahăr a constituit argumentul pentru care programul de împrospătare ar fi devenit atractiv și pentru reprezentanții . B. SA, altfel decât în condiții de legalitate cu privire la relația contractuală.

Procedura împrospătării prin schimb de produse se materializa prin comercializarea unei cantități de zahăr în prima parte a anului calendaristic de către U.T. 350 către Fabrica de Zahăr B., la prețul din evidența contabilă; cumpărătorul, adică Fabrica de Zahăr B., valorifica mai departe cantitatea de zahăr achiziționată către agenți comerciali la prețul pieței, făcând astfel rost de lichidități necesare pentru plata datoriilor (furnizori, utilități, salarii, etc.); după maxim 180 de zile, . B. SA trebuia să restituie zahărul prin revânzare către U.T. 350, la prețul de achiziție. Această situație a fost acceptată de conducerea ambelor părți contractante și nu a fost apreciată ca fiind neprofitabilă pentru A.N.R.S.P.S., deși dura de mai multă vreme și a continuat o perioadă și după ianuarie 2010. Prin urmare, susținerea că această procedură era benefică doar pentru depozitar este greșită. Acuzarea mai arată că întrucât zahărul se restituia în ultimele luni calendaristice din producția nouă de zahăr a fabricii, împrospătarea reprezenta pentru . B. SA un fel credit fără dobândă (martora Țenchea) pe o perioadă de 6 luni. Instanța constată însă că acest ”credit fără dobândă” era permis de lege și de contractul părților. În acest sens amintim chiar dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea 82/1992 potrivit cu care: ”Operatorii economici care au spre păstrare produse rezervă de stat sunt obligați ca, în cadrul activității lor, să asigure împrospătarea, integritatea cantitativă și nivelul calitativ al acestora, contra cost sau prin crearea unor facilități specifice, stabilite în condițiile legii.”

Nu a fost însă semnalată de către conducerea persoanei vătămate vreo neregulă în această procedură, procedură care de altfel nici nu are relevanță în ceea ce privește modalitatea în care s-ar fi comis faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată (instanța nu este sesizată cu privire la modalitatea de executare a contractului sau cu privire la legalitatea clauzelor contractuale, apreciindu-se astfel că dispozițiile contractuale sunt valabile, legale și doar încălcate).

Se susține că neavând zahăr propriu pentru comercializare, singurele modalități prin care fabrica ar fi putut obține sumele de bani necesare acoperirii cheltuielilor curente erau: una legală, prin comercializarea zahărului din rezerva de stat în cadrul programului de împrospătare, unde și-ar fi manifestat interesul de a contracta cantități din ce în ce mai mari, iar cea de a doua consta în vânzarea de zahăr din stocul intangibil aflat în custodia sa, fără aprobarea A.N.R.S.P.S., așa cum s-ar fi întâmplat în anul 2009.

Se mai arată că, pentru a proceda în oricare dintre modalitățile anterior descrise, inculpatul T. D.-M. și-ar fi asigurat, prin cointeresare materială, colaborarea inculpatului C. V. – directorul executiv al U.T. 350 și, prin intermediul acestuia, pe cea a inculpatei P. V. – referent produse alimentare la aceiași structură, în sensul ca aceștia, pe de o parte, să întocmească și să înainteze conducerii A.N.R.S.P.S. propunerile ca . B. SA să participe în fiecare an la programul de împrospătare cu cantități cât mai mari de zahăr, iar pe de altă parte să nu-și exercite atribuțiile de serviciu legate de verificarea lunară a integrității stocului de zahăr rezervă de stat și să nu sesizeze oficial lipsa produsului.

Apoi, pentru a sprijini pe inculpatul T., se susține că inculpatul C. V. ar fi întocmit documente false prin care a arătat în mod nereal că . B. SA și-ar fi îndeplinit obligațiile contractuale în anul 2009 și, în baza lor, nu s-ar mai fi perceput penalități de întârziere și s-ar fi plătit chirie pentru întreg stocul de zahăr deținut în custodie permanentă. În cuprinsul actului de inculpare se arată că în perioada 2007-2009, . B. SA ar fi înlocuit în fiecare an aproape întreaga cantitate de zahăr deținută în custodie permanentă (2007: 7.803.856,85 kg în custodie - 6.992.372,85 kg împrospătate, 2008: 7.803.856,85 kg în custodie - 10.277.757,98 kg împrospătate, 2009: 12.696.229,70 kg în custodie - 7.753.856,85 kg înlocuite), deși ar fi trebuit să schimbe în fiecare an doar 1/3 din cantitatea deținută, având în vedere termenul orientativ de păstrare a zahărului de 3 ani – termen prevăzut în nomenclatorul produselor rezervă de stat.

Ceea ce este de observat în susținerile de mai sus este că se învederează că s-ar fi înlocuit în fiecare an întreaga cantitate de zahăr din custodia permanentă. Instanța constată că există contradicții în chiar prezentarea făcută, astfel: dacă în anul 2007 s-a împrospătat o cantitate mai mică de zahăr decât exista în custodie, este greu de presupus că în anul 2008 (după cum se indică) s-ar fi împrospătat o cantitate mai mare de zahăr decât cea din custodia permanentă (doar dacă diferența în plus, care este considerabilă – de vreo 3.000 tone, provenea de la un alt proprietar). Se indică apoi că în anul 2009 s-ar fi împrospătat 7.753.856,85 kg din custodia de 12.696.229,70 kg, ceea ce însemnă mai mult cu 3.521 tone decât ce era permis ( 4.232 tone reprezentând 1/3 din totalul cantității deținute în custodie permanentă). Cantitățile de zahăr aflate în custodie temporară se cifrau la 6.277.758 kg zahăr și, deși se aflau în siloz, nu trebuie confundate cu rezerva permanentă, fiind, așa cum se și indică de către acuzare, în „trecere” spre a fi regrupate. Așa fiind, cantitatea de zahăr care interesează cauza este cea de 12.696.229,70 kg.

Scoaterea unei cantități de zahăr din siloz, siloz care cuprinde la începutul anului 2009 aproximativ 18.000.000 kg zahar aparținând ANRSPS, se putea face doar la dispoziția acestei din urmă unități și nu putea atinge rezerva de 12.696.229,70 kg decât în situația de împrospătare cu până la o treime a cantității de zahăr din custodia permanentă, adică cu 4.232.076 kg. Prin urmare, din siloz puteau fi scoase cu dispoziție ANRSPS cantitatea de zahăr aflată în custodie temporară - 6.277.758 kg și cantitatea de 1/3 din rezerva de stat în anul 2009 - 4.232.076 kg, adică în total cantitatea de 10.459.834 kg zahăr pentru regrupare sau reîmprospătare. Restul cantităților de zahăr aflate în siloz și aparținând ANRSPS puteau fi, eventual, scoase din siloz cu aprobarea prealabilă a acestei societăți și cu respectarea dispozițiilor art 5/1 din L 82/1992 și implicit a dispozițiilor art 3 din OG 11/1995.

Se observă însă că OG 11/1995, anterior indicată, prevede facilități pentru depozitar care se pot identifica și în cadrul derulării contractului încheiat între ANRSPS și Fabrica de Zahăr B., aspecte care se vor prezenta mai jos.

Faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, care urmează a fi verificate de instanță constau în aceea că:

1.- inculpatul T. D.-M. în baza unei rezoluții infracționale unice, în lunile ianuarie-martie 2009, mai-septembrie 2009 și în luna ianuarie 2010, ar fi dat dispoziție angajaților . B. SA să scoată și să valorifice, fără aprobarea A.N.R.S.P.S., zahăr din rezerva de stat aflat în păstrare la această societate, cu consecința diminuării rezervei de stat cu cantitatea totală de 6.558.794 kg zahăr (6.279.644 kg în 2009 și 279.150 kg în 2010).

- apoi, în legătură cu același inculpat se indică faptul că în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul anului 2009, prin intermediul angajaților . B. SA, i-ar fi dat inculpatului C. V., directorul executiv al A.N.R.S.P.S. – U.T. 350, produse alimentare, materiale de construcții și i-ar fi achitat servicii de transport în valoare totală de 59.440,55 lei, respectiv produse alimentare în valoare totală de 3.250 lei la datele de 27.01.2009, 20.05.2009, 20.07.2009, 10.09.2009, 26.10.2009, 10.11.2009 și 02.12.2009, piatră decorativă și marmură în valoare totală de 39.300,41 lei achiziționată în lunile iunie-iulie 2009 de la . Ghimbav, jud. B., parchet triplu stratificat în valoare de 15.990,14 lei achiziționat în luna august 2009 de la . B. și a plătit la data de 08.07.2009 suma de 900 lei reprezentând contravaloarea transportului efectuat de . pe ruta Ghimbav-București, în scopul ca acesta să-l sprijine în încheierea și suplimentarea contractului de schimb nr. 2/17.02.2009 și să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu privind asigurarea integrității cantitative a rezervei de stat depozitată la . B. SA.

2.- Cu referire la inculpatul C. V. se susține că în calitate de director executiv al A.N.R.S.P.S.–U.T. 350, în baza aceleiași rezoluții infracționale, și-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu privind asigurarea integrității rezervei de stat la produsul zahăr, în sensul că nu a controlat activitatea realizată de subordonata P. V. la sediul . B. SA, iar în datele de 26.10.2009, 10.11.2009, 20.11.2009 și 02.12.2009 ar fi recepționat formal zahărul împrospătat, cu consecința producerii la nivelul U.T. 350 a unui prejudiciu în valoare de 12.559.288 lei reprezentând contravaloarea cantității de 6.279.644 kg zahăr luată fără drept de inculpatul T. D.-M. din rezerva de stat în anul 2009, a unui prejudiciu în valoare de 114.527,96 lei prin plata nelegală a chiriei aferente cantității de 6.279.644 kg de zahăr scoasă ilegal din rezerva de stat în perioada 29.01.2009 – 01.10.2009, a unui prejudiciu în sumă de 38.569,87 lei prin plata nelegală a chiriei aferente lunii noiembrie 2009, a unui prejudiciu în sumă de 39.584,30 lei prin plata nelegală a chiriei pentru luna decembrie 2009 și a unui prejudiciu în valoare de 3.483,93 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de transport efectuate în interes personal cu autoturismul de serviciu în zilele de 20.07.2009, 30.07.2009 și 06.08.2009 și a salariului primit de martorul Z. G. în zilele respective.

- cu privire la același inculpat se susține că în baza rezoluției infracționale unice, ar fi primit în cursul anului 2009 în mod indirect de la inculpatul T. D.-M. bunuri alimentare, materiale de construcții și servicii de transport în valoare totală de 59.440,55 lei, respectiv la datele de 27.01.2009, 20.05.2009, 20.07.2009, 10.09.2009, 26.10.2009, 10.11.2009 și 02.12.2009 produse alimentare (zahăr, produse de carmangerie și ulei) în valoare totală de 3.250 lei, în lunile iunie-iulie 2009 piatră decorativă și marmură în valoare totală de 39.300,41 lei achiziționată de la . Ghimbav, jud. B., în luna august 2009 parchet triplu stratificat în valoare de 15.990,14 lei achiziționat de la . B., la data de 08.07.2009 contravaloarea transportului în sumă de 900 lei efectuat de ., în scopul de a-l sprijini la încheierea și suplimentarea contractului de schimb nr. 2/17.02.2009 și de a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu privind asigurarea integrității cantitative a rezervei de stat depozitată la . B. SA.

- același inculpat, în baza rezoluției infracționale unice, ar fi întocmit în fals procesul-verbal înregistrat sub nr. 3003/13.05.2013 prin care a constatat în mod nereal deprecierea cantității de 3.300.000 kg zahăr depozitată în magazia . B. SA, procesele-verbale de recepție nr. 1/26.10.2009, nr. 2/10.11.2009, nr. 3/20.11.2009, nr. 4/02.12.2009 și cele 4 fișe de magazie aferente prin care a atestat că s-a introdus în rezerva de stat cantități nereale de zahăr, precum și adresa nr. 6787/05.11.2009 prin care a anunțat, contrar adevărului, că rezerva de stat a fost reîntregită.

- aceluiași inculpat, în baza rezoluției infracționale unice, a folosit cele 10 înscrisuri enumerate în alineatul precedent pentru a justifica propunerea de suplimentare a cantității de zahăr scoasă la împrospătare în anul 2009, plata către . B. SA a cheltuielilor de depozitare aferente lunilor noiembrie și decembrie 2009 și obținerea de la A.N.RS.P.S. a unei părți din suma destinată achitării chiriei.

3.- cu referire la inculpata P. V., referent produse alimentare în cadrul A.N.RS.P.S. - U.T. 350, se susține că, în baza rezoluției infracționale unice, la datele de 26.02.2009, 27.03.2009, 15.04.2009, 12.05.2009, 20.05.2009, 12.06.2009, 14.08.2009, 10.09.2009, 18.12.2009 și 15.01.2010, și-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu privind verificarea integrității cantitative și calitative a zahărului rezervă de stat depozitat la sediul . B. SA, nu ar fi sesizat diminuarea rezervei de stat și nu ar fi aplicat sancțiunile contravenționale prev. de art. 10 din Legea nr. 82/1992, dând astfel posibilitatea inculpatului T. D.-M. să diminueze ilegal rezerva de stat în anul 2009 cu cantitatea de 6.279.644 kg zahăr, cu consecința producerii la nivelul U.T. 350 a unor prejudicii în valoare de 12.559.288 lei reprezentând contravaloarea zahărului și în valoare de 114.527,96 lei reprezentând chiria plătită nelegal pentru acea cantitate, precum și un avantaj patrimonial pentru depozitar constând în contravaloarea chiriei și a amenzilor neaplicate.

- aceeași inculpată, în baza rezoluției infracționale unice, ar fi întocmit în fals procesul-verbal înregistrat sub nr. 3003/13.05.2013 prin care a constatat în mod nereal deprecierea cantității de 3.300.000 kg zahăr din magazia . B. SA, procesele-verbale de verificare din datele de 26.02.2009, 27.03.2009, 15.04.2009, 12.05.2009, 20.05.2009, 12.06.2009, 14.08.2009, 10.09.2009, 18.12.2009, 15.01.2010 prin care ar fi atestat, contrar adevărului, integritatea rezervei de stat.

- aceeași inculpată este trimisă în judecată și pentru aceea că, în baza rezoluției infracționale unice, ar fi depus cele 11 înscrisuri enumerate în alineatul precedent la sediul U.T. 350, iar acestea au fost folosite pentru justificarea propunerii de suplimentare a cantității de zahăr scoasă la împrospătare în anul 2009 și pentru plata către . B. SA a cheltuielilor de depozitare, deși o parte însemnată din zahăr nu se afla în depozit.

Aceste situații de mai sus se impun a fi verificate pentru a se constata dacă există probe la dosar care să se circumscrie faptelor deduse cercetării, iar acesta din urmă dispozițiilor penale în vigoare.

A.Cu referire la infracțiunile de „diminuare în orice formă a rezervei de stat” prev. de art. 8 din Legea 82/1992 în vigoare la momentul sesizării instanței, infracțiune care are însă înrâurire și cu privire la infracțiunile de abuz în serviciu și fals intelectual sau uz de fals (întrucât existența unui prejudiciu nu este doar de esența infracțiunilor menționate, dar existența unui prejudiciu ca urmare a diminuării rezervei de stat, conduce la prejudiciu indicat de către partea civilă), reținem următoarele:

Cu referire la împrejurarea că inculpatul T. D. M. era/este una dintre persoanele care se ocupa de bunul mers al societății Fabrica de Zahăr B.: acest fapt este evident și transpare din toate probatoriile administrate în cauză; această situație nu este una nelegală, existând dese situații în care administratorul de fapt al unei societăți nu coincide cu administratorul de drept al acesteia. Prin urmare, în calitate de administrator de fapt al unei societăți, o persoană poate comite infracțiuni în legătură cu activitatea pe care o derulează sau în legătură directă cu activitatea societății. În același timp constatăm că în cadrul unei societăți comerciale pot exista situații când mai multe persoane se pot ocupa de bunul mers al societății, persoane care pot sau nu să dețină vreo funcție oficială în cadrul acelei societăți. Dacă inculpatul T. D. M. avea vreo interdicție judiciară în a exercita funcția de administrator al vreunei societăți comerciale este o chestiune care excede cercetării infracțiunilor ce formează obiectul cercetării, situația identificată putând fi apreciată, eventual, în cadrul individualizării judiciare a pedepsei.

Conform probelor de la dosar – iar aici avem în vedere declarațiile de martori, declarațiile inculpaților – constatăm că în cadrul societății Fabrica de Zahăr B. exista un organism de conducere din care făceau parte martorii O. G., Țenchea V. etc din care nu făcea parte inculpatul T. D. M.; cu toate acestea, inculpatul T. D. M. obișnuia să se intereseze îndeaproape de bunul mers al societății și chiar să dea dispoziții angajaților ca un adevărat patron, calitate invocată de martori și asumată de inculpat. Întradevăr, calitatea de patron al unei societăți nu se confundă cu cea de administrator al acesteia; este însă de notorietate că patronul societății urmărește bunul mers al întreprinderii sale, chiar dacă documentele oficiale sunt semnate de alte persoane. În condițiile în care patronul societății este și angajat al acesteia, fapt cunoscut de majoritatea celor cu care colaborează, este greu de presupus că un ordin venit din partea patronului nu va fi respectat. Instanța observă că martorii din lucrări au fost vizibili marcați la momentul audierii de situația în care se găsesc, de faptul că trebuie să depună mărturie într-o cauză ce privește o persoană cu care au lucrat și de la care au primit ordine directe. În acest sens sunt declarațiile martorilor B. M., Țenchea V., O. G., B., H. P., D. A. etc; potrivit depozițiilor acestor martori, se constată că inculpatul T. D. M. este unul dintre cei care coordonează activitatea societății. Că acest inculpat nu era singurul care se ocupa de bunul mers al societății este perfect real, însă era unul dintre cei care dădea dispoziții alături de cei din aparatul administrativ și prin urmare putea fi subiect al infracțiunii prev. de art. 9 din Legea 82/1992. În același sens sunt și declarațiile martorei O. G. care a indicat pe inculpatul T. ca fiind cel care a comunicat unde și ce anume să pună în autoturismul cu care se deplasa în control inculpatul C. V..

Faptul că inculpatul T. derula activitatea de inginer în cadrul societății al cărei patron ar fi (el sau familia sa), apărare invocată de inculpat, nu este un argument suficient în sensul că nu ar fi putut să deruleze activități de coordonare a acțiunilor societății; acest fapt trezește suspiciuni cu privire la motivul real pentru care s-ar fi procedat în această manieră. În acest sens este de observat declarația martorei Țenchea care susține că deși administrator al societății ar fi mama inculpatului T., aceasta semna actele în mod formal.

Prin urmare, instanța reține că inculpatul T. D. M. era una dintre persoanele care dădea dispoziții în cadrul . B., alături de ceilalți membrii ai consiliului de administrație, aceștia din urmă respectând la rândul lor dispozițiile inculpatului T.. Această situație nu absolvă însă de răspundere penală alte persoane care ar fi participat la comiterea de fapte penale și nici nu determină aprecierea că inculpatul ar fi fost singura persoană care conducea societatea. Instanța observă însă că situația de administrator de fapt sau de drept al unui agent din cei însărcinați cu păstrarea rezervelor de stat nu are importanță în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art 9 din L 82/1992 în vigoare la momentul sesizării instanței; legea solicita a se verifica, iar acest fapt constituie obiectul cercetării judecătorești, dacă s-a produs în orice mod o diminuare, fără aprobare legală, a cantităților de produse rezervă de stat încredințate spre păstrare agenților economici de către oricare dintre persoanele care au un drept de dispoziție asupra acelor cantități – patron, director, angajat etc. - respectiv oricare dintre persoanele care au obligația de a se conforma dispozițiilor legale, inclusiv persoana juridică.

Se remarcă faptul că zahărul aflat în custodie permanentă constituia rezerva de stat asupra căreia se putea dispune în condițiile legii. Custodia temporară însă, așa cum se susține în chiar actul de acuzare, reprezenta cantitatea de zahăr pentru care A.N.R.S.P.S. nu trebuia să plătească chirie, deoarece zahărul se afla în tranzit, urmând să fie regrupat către unitățile teritoriale care-i aparțineau. Deși toată cantitatea deținută în siloz și depozite constituia proprietatea ANRSPS, nu toată această cantitate făcea parte din rezerva de stat permanentă – intangibilă, astfel cum apare și în art. 1/1 din Legea 82/1992 în vigoare în anul 2009-2010.

Astfel, se constată că, potrivit actului adițional nr. 6878/08.10.2008 la contractul de depozit nr. S/48/1999 (filele 104-106 volum I), depozitarul răspunde de integritatea cantitativă și calitativă a produsului primit pentru depozit potrivit acelui contract și se obligă să ia toate măsurile pentru păstrarea și conservarea în bune condiții, suportând eventualele riscuri aferente pe întreaga perioadă a depozitării. Care era tariful lunar pentru depozitarea zahărului în silozul Fabricii de Zahăr B. SA (respectiv 2,62 lei/tonă/lună, fără TVA - vol. V, filele 7-8) și modul în care se realiza decontarea cheltuielilor de depozitare interesează eventuale pretenții în cauză și urmează a fi apreciat la momentul analizării laturii civile, prețul zahărului fiind un element ce se va analiza prin prisma infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată reținută în cauză.

Conform actului adițional nr 316/19 ianuarie 2009 încheiat de ANRSPS cu Fabrica de Zahar B., începând cu data de 09.10.2008 cantitatea totală de zahăr cristal care era păstrată în custodie permanentă în silozul depozitarului . B. SA a fost stabilită la 12.696.229,70 kg (vol. V, filele 9-10). Este de observat că înscrisul prezentat dispune ca începând cu data de 9 octombrie 2008 – dată care deja trecuse – cantitatea totală de zahăr „ce va fi păstrată în custodie permanentă” să fie cea anterior indicată. Că părțile aveau în vedere la data de 19 ianuarie 2009 compensările ce urmau a se realiza ulterior datei de 9 octombrie 2008 transpare din faptul că potrivit procesului verbal avut în vedere și de inculpații C. și P. în fișa de magazie pe care au semnat-o (înscris care se repetă de mai multe ori în dosarul de urmărire penală – fila 187, fila 208 volum IV, prezentat parțial dar același înscris la fila 50 volum V); de altfel, în luna octombrie 2008 în custodia permanentă a Fabricii de Zahăr se găseau doar 8.696.229, 70 kg zahăr cu aproape 4.000 tone mai puțin decât cantitatea permanentă ce trebuia a fi deținută în siloz. Pentru a ajunge la cantitatea de zahăr stabilită la data de 19 ianuarie 2009, compensarea s-a realizat până la 9 decembrie 2008 (dată consemnată în procesul verbal de magazie – fila 187 verso volum IV etc) când s-a ajuns la cantitatea totală de 12.846.229, 70 kg în siloz; se observă astfel o acceptare de către ambele părți contractuale a unei situații cunoscute, fără ca prin aceasta să se aprecieze maniera de lucru ca fiind nelegală.

Reținem că la data de 28.01.2009 inculpatul C. V. semnează fișa de magazie conform căreia . B. SA deținea în siloz cantitatea totală de 18.973.987,68 kg zahăr aparținând A.N.R.S.P.S.; această cantitate de zahăr provenea, în cea mai mare măsură, din împrospătarea făcută în anul 2008, din campania de zahăr din anul 2008/2009. Din cantitatea de zahăr deținută în silozul Fabricii de Zahăr de către ANRSPS - 18.973.987,68 kg - doar 12.696.229,70 kg reprezentau stocul permanent. Restul cantității de zahăr reprezenta stoc temporar și nu beneficia de același tratament contractual, respectiv pentur acesta nu se percepea chirie.

În acuzare se susține că în perioada anilor 2008/2009 inculpatul C. V. nu ar fi procedat la regruparea zahărului pentru ca astfel inculpatul T. să nu facă cheltuieli în acest sens și pentru a i se lăsa la dispoziție cantități cât mai mari de zahăr. Instanța constată că această afirmație nu este probată, neexistând indicii în acest sens. Se observă, din chiar înscrisul de la fila 186 volum IV - u.p., că toată cantitatea de zahăr recepționată de la Fabrica de Zahăr pentru A.N.R.S.P.S, respectiv 3.127.757,98 kg zahăr care au întregit cantitatea proprietatea A.N.R.S.P.S la 18. 973.987,68 kg, constituie în fapt o cantitate provenită din reîmprospătare. Cum și pentru primul trimestru al anului 2009 s-a propus reîmprospătare conform unui plan (fila 98 volum V u.p.) nu este corectă afirmația că s-ar fi omis a se efectua în perioada amintită o regrupare a zahărului.

Se constată că la data de 19 decembrie 2008 prin adresa nr. 8529/19.12.2008 (vol. V, fila 91), A.N.R.S.P.S. – U.T. 350 a solicitat . B. SA să procedeze la însăcuirea cantității de 4.000 tone zahăr cristal în vederea livrării în depozitele solicitate: U.T. 240 C., U.T. 325 Orbeni și U.T. 350 Popești Leordeni. Instanța constată că această cantitate de 4000 tone de zahăr nu putea proveni din așa numita custodie temporară căci cantitatea de zahăr din siloz nu depășea cantitatea de zahăr aflat în custodie permanentă; abia la momentul însăcuirii (începând cu 29 ianuarie 2009) cantitatea de zahăr necesar a fi regrupată a putut fi mutată din siloz în magazie pentru a se putea distribui conform îndrumărilor ANRSPS. Cum custodia permanentă avea în vedere o cantitate de peste 12.000 tone de zahăr, era imposibil ca scăzând cele 4000 de tone solicitate a fi regrupate să nu se producă și o diminuare a rezervei de stat, aspect avut în vedere în cuprinsul adresei nr 8529/19 decembrie 2008 (fila 91 volum V) care a solicitat ca la momentul însăcuirii să fie avute în vedere procesele verbale din 25 noiembrie 2008, 9 decembrie 2008 și din 18 decembrie 2008. Această cantitate de zahăr ce se solicita avea în vedere contractul de împrospătare nr 2/2008 – contract aflat la fila 352 și următoarele volum IV și care privea cantitatea de zahăr ce urma a fi regrupată în anul 2008.

Instanța constată că la momentul încheierii actului adițional nr. 6878/08.10.2008 – fila 7-8 volum V – ANRSPS avea depozitat la . B. cantitatea de 8.696.229, 70 kg zahăr, aspect care rezultă – așa cum anterior am menționat - din procesul verbal avut în vedere de reprezentatul ANRS, inculpatul C., când semnează fișa de magazie (fila 187 volum V); se observă, potrivit acestui din urmă înscris, că stocul era identic la 10 noiembrie 2008, crește la 25 noiembrie 2008 cu 2.150.000 kg zahăr, cu alte 2.000.000 kg zahăr la 9 decembrie 2008, pentru a ajunge la 18 decembrie 2008 la cantitatea de 14.846.229,70 kg zahăr. Această din urmă cantitate de zahăr trebuie să fi fost avută în vedere – așa cum rezultă și din adresa din 19 decembrie 2008 emisă de ANRS, care dispune: „însăcuirea în saci de polipropilenă a cantității de 4000 tone zahăr cristal care face obiectul proceselor verbale de recepție nr 1/25 noiembrie 2008, nr 2/9 decembrie 2008 și nr 3/18 decembrie 2008.

Din fișa de magazie – fila 187 volum V u.p. – constatăm că la data de 30 decembrie 2008 în siloz se aflau 15.846.229,70 kg zahăr, pentru ca abia la data de 28 ianuarie 2009 să se ajungă la cantitatea de 18.973.987, 68 kg zahăr. Cantitatea de 4000 tone zahăr este însăcuită abia la data de 29 ianuarie 2009, astfel cum reiese din înscrisul de la fila 50 volum V (partea de jos a paginii). Aceste aspecte rezultă din actele de la dosar și trebuiau să fie avute în vedere atât la stabilirea stării de fapt, cât și de expert la momentul realizării expertizei dispuse.

Cu alte cuvinte: la data de 9 octombrie 2008 rezerva de stat deținea în silozul fabricii de Zahăr B. cantitatea de aproximativ 10.000 tone zahăr, cantitate care crește până la data de 28 ianuarie 2009 la peste 18.000 tone; deși în luna ianuarie 2009 se modifică legal cantitatea de zahăr aparținând rezervei de stat, în contract se prevede că acest fapt este valabil ”începând” cu câteva luni mai devreme (9 octombrie 2008 – fila 9 volum V).

Regruparea zahărului trebuia derulată conform unei proceduri standard, indicată de majoritatea celor audiați: depozitarul (Fabrica de zahăr) scoate din siloz cantitatea menționată pentru a fi împrospătată/regrupată, o ambalează în saci de polipropilenă de câte 50 kg și o mută în magazie pentru a putea fi distribuită conform solicitării. În cauză se observă că solicitarea ANRPS din dat de 19 decembrie 2008 a primit rezolvarea la data de 29 ianuarie 2009, această operațiune fiind consemnată în fișa de magazie. Potrivit actelor de la dosar în siloz ar mai fi rămas spre păstrare cantitatea de 14.973.987,68 kg. zahăr aparținând ANRPS (vol. V fila 50).

În siloz însă, potrivit proceselor verbale de verificare pentru perioada care interesează cauza (fila 23, 26, 29, 35, 39, 41, 43 volum V), se afla și zahăr aparținând altor persoane: . zahăr proprietatea depozitarului, astfel încât pentru o verificare efectivă ar fi fost necesară identificarea, cel puțin scriptic, și a acelor cantități de la momentul indicat, chiar dacă acele cantități nu păreau a fi unele importante.

Ulterior însăcuirii, . B. SA a comunicat A.N.R.S.P.S. – U.T. 350 prin adresa nr. 271/04.02.2009, că urmare a condițiilor de depozitare și a problemelor meteorologice ( vânt puternic, precipitații deosebite din perioada 25 - 30.01.2009, care au condus la smulgerea parțială a acoperișului și la infiltrații puternice ale apelor pluviale), a fost afectată prin umidificare cantitatea de 3.500 tone zahăr din cantitatea de 4.000 tone depozitată în magazia plană - pod IV; în acest sens ANRS își manifestă disponibilitatea de a împrospăta cantitatea respectivă în cursul anului 2009 (vol. V, fila 95), dar și o altă cantitate de 3.500 tone după cum rezultă din același înscris.

Delegația desemnată de ANRPS s-a deplasat la sediul Fabricii de Zahăr B. și a constatat că, din cauza condițiilor atmosferice, o bucată din acoperișul magaziei, pe o porțiune de 250 mp., a fost smulsă de vânt și a fost afectată cantitatea de 2.750 tone din cele 4.000 tone, potrivit procesului–verbal înregistrat sub nr. 759/09.02.2009 (vol. V, filele 96-97). Se observă în primul rând că inculpatul C. și P., care s-au deplasat la Fabrica de Zahăr, nu au acceptat aspectele prezentate de reprezentanții Fabricii de Zahăr B., inculpații C. și P. deplasându-se personal și verificând susținerile din adresa nr. 271/04.02.2009 a Fabricii de Zahăr, consemnând o altă cantitate mai mică de zahăr ca fiind afectată de problemele meteorologice; nu există vreun indiciu că inculpații ar fi avut vreo înțelegere în acest sens și nici de ce nu au acceptat situația propusă de reprezentanții Fabricii de Zahăr B..

Se constată că, într-adevăr, în cuprinsul procesului–verbal înregistrat sub nr. 759/09.02.2009 s-a menționat faptul că . B. SA nu mai are stoc de zahăr proprietatea sa; această împrejurare este greșit înțeleasă întrucât din cantitatea inițială de 4000 tone încă nu se dispusese ca 2.750 tone să fie trecute în proprietatea Fabricii de Zahăr, ci doar s-a propus în acest sens, până atunci zahărul era încă în proprietatea ANRSPS.

Constatăm însă că situații similare celei prezente este posibil să fi existat și în anii anteriori lui 2009, iar în acest sens este de amintit adresa de la fila 77 verso volum V dosar u.p., potrivit cu care în anul 2007 s-a procedat la reîmprospătarea urgentă a cantității de 1.500 tone zahăr aparținând ANRSPS. De asemenea, se observă împrejurarea că tot în anul 2007 Fabrica de zahăr B. își exprimă disponibilitatea împrospătării prin schimb de produs a cantității de cca. 4500 tone zahăr, urmare a unei oferte făcute de chiar ANRSPS (fila 73 față și verso dosar u.p. volum V). În anul 2008 situația se repetă, la dosar existând documente în sensul că . își manifestă disponibilitatea de a suplimenta cantitatea de zahăr propusă pentru împrospătare prin schimb (filele 82, 83 și 85 toate față-verso). De altfel, chiar contractul nr 2/2008 anterior indicat relevă faptul că s-au respectat dispozițiile legale.

Se susține de către acuzare că în perioada anilor 2008/2009 inculpatul C. V. nu ar fi procedat la regruparea zahărului pentru ca astfel inculpatul T. să nu facă cheltuieli în acest sens și pentru a-i lăsa acestuia la dispoziție cantități cât mai mari de zahăr. Instanța observă însă că în chiar adresa nr. 761/9 februarie 2009 (fila 98 volum V u.p.) s-a propus spre împrospătare de către C. V., majorarea planului de împrospătare pe trimestrul I, și a cantității constatate deja ca fiind afectate. Reținem din această adresă: „având în vedere că produsul afectat de apele pluviale este impropriu depozitării îndelungate existând pericolul începerii fenomenului de însiropare, propunem suplimentarea urgentă a planului de împrospătare pe trim. I 2009 cu cantitatea de 2750 tone zahăr cristal ambalată în 55.000 saci p.p.1/50. menționăm că Fabrica de Zahăr B. SA B. a fost de acord să efectueze împrospătarea produsului în condițiile stabilite de ANRS Central”. De asemenea, se constată că actele indicate în paragraful anterior fac dovada faptului că s-a solicitat regruparea zahărului și s-a propus suplimentarea cantității pentru anul 2008, în anumite situații la inițiativa persoanei vătămate – ANRSPS.

Totodată constatăm că la data de 17.02.2009, între A.N.R.S.P.S. – U.T. 350 și . B. SA s-a încheiat contractul de schimb nr. 2/17.02.2009 ce are ca obiect împrospătarea prin schimb de marfă, fără influențe financiare, a cantității de 4.453.856,85 kg zahăr cristal. În ceea ce privește această cantitate de zahăr se constată că, potrivit adresei de la fila 98 volum V, era constituită din cantitatea ce a suferit depreciere calitativă la începutul anului 2009 - 2.750.000 kg și cantitatea de 1.703.856,85 kg aflat în custodia Fabricii de Zahăr. Din actele de la dosar reținem însă că toată cantitatea de zahăr indicată provenea din stocul rezervă de stat; în acest sens este adresa întocmită de inculpatul C. V. (fila 98 volum V) potrivit cu care cele 4000 tone de zahăr depozitate în magazie proveneau din „stocul rezervă de stat”, care prin trecerea în magazie deveneau „în custodie temporară” (până la regrupare). Este de remarcat faptul că peste cantitatea de zahăr care reprezenta custodia permanentă și de care se putea dispune în condițiile legii, în siloz se aflau și alte cantități de zahăr aparținând ANRSPS, . chiar depozitarului în anumite perioade de timp.

Potrivit contractului de schimb nr 2 din 17 februarie 2009 (filele 277-282 volum V) urma a fi împrospătată prin schimb de marfă, fără influențare financiară, cantitatea de 4.453.856, 85 kg zahăr cristal ce era format din cantitatea aflată în custodie temporară – 2.750.000 kg zahăr și 1.703.856, 85 kg zahăr scadent la împrospătare în trim. IV 2008 aflat de asemenea în custodie temporară în silozul .. Instanța constată însă că împrospătarea pentru primul trimestru al anului 2009 privea cantitatea de 4000 tone zahăr, astfel cum rezultă din adresa de la fila 91(și 241) volum V, fiind evident vorba în contract de o eroare materială, în fapt fiind inversate locațiile de unde provin cantitățile ce formează obiectul contractului.

Ieșirea zahărului aflat în custodie temporară trebuia să fie realizată până la 30.04.2009, iar reîntregirea rezervei să se realizeze conform dispozițiilor legale în 180 de zile, pe bază de factură. Prețul produsului zahăr cristal pentru cantitatea de 4.453.856,85 kg a fost stabilit la 2 lei/kg.

În vederea realizării contractului de schimb la data de 24.02.2009, A.N.R.S.P.S. – U.T. 350 vinde cumpărătorului . B. SA cantitatea de 2.750.000 kg zahăr, iar prin adresa nr. 1083/24.02.2009 a înștiințat cumpărătorul despre transferul de proprietate al zahărului, care trebuia restituit la data de 23.08.2009 (vol.IV, fila 482). Practic, prin această vânzare din 24.02.2009, întreaga cantitate de zahăr afectată de infiltrațiile de apă din luna ianuarie 2009 a trecut în proprietatea . B. SA. Amintim însă că este vorba de cantitatea de zahăr indicată în procesul verbal de constatare încheiat de inculpații C. și P. nr. 759/09.02.2009 și nu cantitatea indicată inițial de Fabrica de Zahăr.

Apoi, la data de 13.04.2009, A.N.R.S.P.S. – U.T. 350 vinde către . B. SA cantitatea de 100.000 kg zahăr și înștiințează cumpărătorul și despre zahărul care trebuia restituit la data de 10.10.2009 (vol. IV, fila 477).

La data de 14.04.2009, A.N.R.S.P.S. – U.T. 350 vinde din nou către . B. SA cantitatea de 500.000 kg zahăr și înștiințează cumpărătorul și despre zahărul care trebuia restituit la data de 11.10.2009 (vol. IV, fila 475).

Prin actul adițional nr. 1 din 28.04.2009 la contractul de schimb nr. 2/17.02.2009, termenul de livrare din rezerva de stat pentru cantitatea rămasă de 1.103.856,85 kg ( din totalul de 4.453.856,85 kg aprobat pentru împrospătare) a fost prelungit până la data de 10.05.2009 (vol. IV, fila 483); vânzarea cantității de zahăr se produce la data de 4.05.2009, când A.N.R.S.P.S. – U.T. 350 înștuiințează cumpărătorul că zahărul care trebuia restituit la data de 06.11.2009 (vol. IV, fila 473).

Se susține că deși necesarul pentru care obținuse aprobare pentru reîmprospătare ar fi fost epuizat, inculpatul T. D.-M. ar fi făcut demersuri pentru suplimentarea cantității scoase la împrospătare. Se apreciază că inculpatul a fost ajutat în acest sens de inculpații P. și C..

Instanța remarcă în primul rând că trebuie privit diferit cantitățile de zahăr aflate în custodie permanenetă sau temporară și se constată că de la momentul încheieri sale în anul 1999 contractul de depozit între ANRSPS și Fabrica de Zahăr B. a suferit mai multe modificări prin acte adiționale, cum este și actul adițional nr 316/19 ianuarie 2009 potrivit cu care cantitatea aflată în custodie permanentă se majorează (fila 9 volum V).

La dosar există date potrivit cu care A.N.R.S.P.S. – U.T. 350 vinde cumpărătorului . B. SA mai multe cantități de zahăr, astfel:

- cu factura nr. 24 din 13.04.2009, A.N.R.S.P.S. – U.T. 350 a vândut cumpărătorului . B. SA cantitatea de 100.000 kg zahăr, iar prin adresa nr. 2255/13.04.2009 a înștiințat cumpărătorul despre transferul de proprietate al zahărului, care trebuia restituit la data de 10.10.2009 (vol. IV, fila 477).

- cu factura nr. 26 din 14.04.2009, A.N.R.S.P.S. – U.T. 350 vinde cumpărătorului . B. SA cantitatea de 500.000 kg zahăr, iar prin adresa nr. 2270/14.04.2009 a înștiințat cumpărătorul despre transferul de proprietate al zahărului, care trebuia restituit la data de 11.10.2009 (vol. IV, fila 475).

- prin actul adițional nr. 1 din 28.04.2009 la contractul de schimb nr. 2/17.02.2009, termenul de livrare din rezerva de stat pentru cantitatea rămasă de 1.103.856,85 kg a fost prelungit până la data de 10.05.2009 (vol. IV, fila 483).

- cu factura nr. 42 din 04.05.2009, A.N.R.S.P.S. – U.T. 350 vinde cumpărătorului . B. SA cantitatea de 1.103.856,85 kg zahăr, iar prin adresa nr. 2789/04.05.2009 a înștiințat cumpărătorul despre transferul de proprietate al zahărului, care trebuia restituit la data de 06.11.2009 (vol. IV, fila 473).

S-a susținut că prin această ultimă vânzare din data de 04.05.2009, stocul scos la împrospătare în anul 2009 a fost epuizat, dar pentru că ar mai fi avut nevoie de bani pentru nevoile sale, inculpatul T. D.-M. ar fi făcut demersuri pentru suplimentarea cantității scoase la împrospătare, fiind ajutat în acest scop de ceilalți doi inculpați.

Instanța observă însă că obiectul contractului nr 2/2009 (fila 487 volum IV) nu este dat de regruparea zahărului pentru anul 2009 așa cum se susține, ci acest contract are în vedere respectarea planului de împrostătare pe anul 2008, mai precis trimestrul IV al acelui an. În acest sens amintim textul contractului nr 2/17 februarie 2009:

„Obiectul contractului: art.I: Obiectul prezentului contract economic privește împrospătarea prin schimb de marfă fără influențe financiare a cantității de 4.453.856, 85 kg zahăr conform raportului 303/C/DIZ/12.02.2009, după cum urmează:

-2.750.000 kg zahăr aflat în custodie temporară la depozitarul Fabrica de Zahăr B. SA depozitat în magazia plană pod IV;

-1.703.856,85 kg zahăr cristal scadent la împrospătare în trimestrul IV 2008 aflat în custodie temporară în silozul depozitarului SA Fabrica de Zahăr B. SA.”

După cum se observă din contractul amintit anterior, este greșită aprecierea că ceea ce s-a propus la schimb reprezintă întreaga cantitate supusă regrupării în anul 2009. În primul rând se constată că s-a propus o regrupare, ceea ce contrazice acuzarea în sensul că în perioada anilor 2008/2009 nu s-ar fi procedat în această manieră de către inculpatul C. V.. Apoi, este de remarcat raportul cu nr 303/C/DIZ/12.02.2009 (fila 100 volum V) care este avut în vedere în chiar contractul de schimb nr 2/2009 indicat în acuzare: aici se prevede că „programul de reîmprospătare al produselor rezervă de stat anul 2009 este prevăzută cantitatea de 2.911,7 tone pentru produsul zahăr cristal depozitat în depozitele proprii ale unităților teritoriale. Programul prevede ieșirea la împrospătare a cantității de 1.703,9 tone în trim. I și a cantității de 1.207,8 tone pe trim. II și restituirea produsului împrospătat în trim III, respectiv în trim. IV a.c.”.

Cu alte cuvinte, prin raportul nr 303/C/DIZ/12.02.2009 s-a propus includerea în programul de împrospătare pentru anul 2009, alături de cantitatea de 1.703.856,85 kg zahăr cristal care ar fi fost prevăzută la împrospătare pe trim I al anului 2009 (deși nu este sigur dacă nu s-a avut în vedere cantitatea scadentă la împrospătare pentru trim IV al anului 2008) și a cantității de zahăr depreciat în luna ianuarie 2009 - 2.750.000 kg zahăr aflat în custodie temporară la depozitarul Fabrica de Zahăr B. SA depozitat în magazia plană pod IV. Astfel, la cantitatea de 2.911,7 tone zahăr (2.911.700 kg) ce s-a aprobat a fi reîmprospătată în anul 2009, se adaugă cantitatea de 2.750.000 kg zahăr anterior amintită – prevăzută încă din luna decembrie 2008, cantitate constatată ca fiind depreciată; rezultă în total cantitatea de 5.661.700 kg zahăr.

Constatăm astfel că ceea ce s-a scos din depozitul Fabricii de Zahăr pentru primul trimestru al anului 2009 conform facturilor prezentate în rechizitoriu: cu factura nr. 24 din 13.04.2009, cantitatea de 100.000 kg zahăr, (vol. IV, fila 477), cu factura nr. 26 din 14.04.2009, cantitatea de 500.000 kg zahăr (vol. IV, fila 475), cu factura nr. 42 din 04.05.2009, cantitatea de 1.103.856,85 kg zahăr (vol. IV, fila 473). Toate aceste sume adunate reprezintă cantitatea de zahăr aprobată pentru reîmprospătare în primul trimestru al anului 2009 (1.703,9 tone), termenul de livrare din rezerva de stat pentru ultima cantitate fiind aprobat a fi până la data de 10 mai 2009 (fila 483 volum IV).

Prin urmare reținem că pâna la data de 10 mai 2005 ceea ce s-a scos din rezerva de stat a fost cantitatea propusă spre reîmprospătare în primul trimestru al anului 2009 - 1.703,9 tone, la care se adaugă cantitatea propusă la împrospătare pentru anul 2008, care nu interesează perioada dedusă cercetării. Faptul că în anul 2009 s-au scos cantități de zahăr aprobate pentru anul 2008 nu presupune că s-au scos în mod nelegal acelea produse din siloz.

În ceea ce privește procesul verbal de verificare din 15.04.2009 (fila 101, volum V) instanța constată următoarele:

- în primul rând greșit s-a apreciat că în magazie nu ar fi putut să se afle cantitatea de zahăr de 3.300.000 kg.

- la data de 28 ianuarie 2009 ANRSPS avea depozitată în siloz la Fabrica de Zahăr cantitatea totală de 18.973.987, 68 kg zahăr; din această cantitate totală, 4000 tone ( 4.000.000 kg) sunt însăcuite la data de 29 ianuarie 2009 și depuse în magazie. La un simplu calcul matematic rezultă că în siloz au mai rămas 14.973.987,68 kg zahăr la finele lui ianuarie 2009.

- cantitatea de 14.973.987,68 kg de zahăr în siloz apare și în procesul verbal de verificare din data de 27 martie 2009 (fila 45 volum V), iar în magazie s-a consemnat că s-ar găsi 1.250.000kg zahăr (rezultați din diferența dintre 4000 tone însăcuite în 29 ianuarie 2009 și cele 2750 tone afectate de intemperii). Prin urmare, ANRSPS avea efectiv la acel moment 14.973.987,68 kg de zahăr în siloz și 1.250.000kg zahăr în magazie, în total 16.223.987,68 kg zahăr.

-din această din urmă cantitate de zahăr aflată efectiv în proprietatea ANRSPS în ianuarie 2009 - 16.223.987,68 kg - se scade cantitatea de 600.000 kg zahăr comercializată conform facturilor nr 24/13 aprilie 2009 și nr 26/14 aprilie 2009 (100.000 kg și 500.000 kg din programul de reîmprospătare aprobat); ambele comercializări rezultă din actele de la dosar că au loc înainte de realizarea procesului verbal din 15 aprilie 2009 (fila 101 dosar), astfel încât în proprietatea ANRSPS trebuia să fie identificată cantitatea totală de 15.623.987,68 kg. (cantitate ce se identifică în procesul verbal de verificare din 14.04.2009, fila 101 volum V - 12.323.987,68 kg aflate în siloz și 3.300.000kg aflat în magazia de produse finite).

-instanța constată că este greșită aprecierea că ANRSPS ar fi vândut la data de 24 februarie 2009 cantitatea de 2.750 tone zahăr către depozitar . B. și că astfel nu ar mai fi avut în proprietate cantitatea de zahăr menționată. Instanța constată că nu a fost vorba de o vânzare cumpărare, ci de un contract de schimb pentru cantitatea de 2750 tone zahăr, schimbul presupunând un transfer de proprietate. Dacă s-ar aprecia în sensul indicat în rechizitoriul, prespune ca din cantitatea totală de 18.973.987, 68 kg zahăr să se fi vândut de către ANRSPS 2.750.000 kg zahăr către depozitar, fără vreo obligație din partea depozitarului de a restitui vreodată cantitatea achiziționată. Faptul că urma ca într-o perioadă de 180 de zile de la momentul predării produsului acesta să fie restituit, nu presupune că Fabrica de Zahăr nu deținea, scriptic deocamdată, cantitatea de zahăr proprietatea sa. Facturile au fost întocmite între cele două unități cocontractante pentru a se putea realiza contabilitatea și evidenția fiscal sumele ce urmau a fi încasate. Diferența constatată între cantitățile ce apar trecute în cele două procese verbale (din 27 martie 2009 – fila 45 volum V și din data de 15.04.2009 – fila 101 volum V) este dată de cantitatea de 600.000 kg deja comercializată, restul cantității fiind dispusă în siloz sau magazie pentru a fi reîmprospătată sau regrupată.

Așa fiind, nu se poate aprecia că inculpata P. a consemnat greșit datele din procesele verbale întocmite. Se observă că, în fapt, ambele procesele verbale (din 27 martie 2009 – fila 45 volum V și din data de 15.04.2009 – fila 101 volum V ) fac referire la aceeași cantitate de produs, 18.973.987, 68 kg zahăr, din care se scade mai întâi cantitatea de 2.750.000 kg trecută în procesul verbal din martie, la care se adaugă și cantitatea de produs comercializată deja în aprilie (adică încă 600.000 kg).

Acest fapt nu este imposibil, constatându-se că se aprobase împrospătarea și a altor cantități de zahăr, pentru care s-a solicitat prelungirea termenului de comercializare până la 10 mai 2009, cantitatea de zahăr de 1.103.856,85 kg zahăr (vol. IV, fila 473) fiind comercializată doar la 4 mai 2009 cu factura nr 42.

Cantitatea de 4000 tone nu se reține că ar fi ieșit din patrimoniul ANRSPS, ci constituia cantitatea supusă reîmprospătării în anul 2008; faptul că s-a procedat la regruparea, din această cantitate, a 2750 tone zahăr în primul trimestru al anului 2009 (tocmai datorită dispoziției date de ANRSP) nu constituie un argument în sensul că acea cantitate de zahăr nu mai revenea în patrimoniul ANRSPS, ci s-a semnat un contract de schimb de produse, iar revenirea produsului în rezerva de stat trebuia realizată, așa cum am menționat, în 180 de zile de la data livrării produsului de către ANRSPS – fila 487 volum V. Cum programul de reîmprospătare pe anul 2009 prevedea o cantitate de zahăr mai mare decât cea aflată în depozit la 15 aprilie 2009, se constată că susținerea potrivit căreia s-au consemnat date nereale în procesele verbale menționate cu privire la cantitatea de produs aflat în magazie nu este întemeiată.

Că nu au mai existat alte ordine de mutare ale zahărului din siloz în magazie este o chestiune care nu are relevanță cu privire la aspectele care au fost efectiv consemnate în cuprinsul proceselor verbale menționate. Ceea ce a consemnat inculpata P. în cuprinsul procesului verbal din data de 15 aprilie 2009 este că a scăzut umiditatea din spațiile de depozitare a produsului zahăr și a început un proces de blocare fizică pentru care a propus urmărirea evoluției procesului de către depozitar.

Comisia tehnică din cadrul . B. SA a efectuat, la rândul ei, o verificare proprie și a identificat aceeași cantitate de zahăr depreciată, potrivit procesului-verbal de constatare nr. 840/27.04.2009 (filele 105-106 volum V).

Apoi, prin adresele nr. 901 și 902/05.05.2009 (identice) depozitarul a anunțat A.N.R.S.P.S. că sesizarea făcută de inculpata P. este corectă, că zahărul s-a întărit în timp datorită problemelor meteorologice care au avut loc în ianuarie, când s-a produs decopertarea unei suprafețe din acoperiș, crescând umiditatea zahărului; totodată depozitarul a anunțat că își asumă răspunderea împrospătării prin schimb a produsului afectat cu produs din campania anului 2009.

La data de 12.05.2009, inculpații C. V. și P. V. se deplasează la sediul . B. SA și au consemnat în procesul-verbal întocmit cu ocazia respectivă, înregistrat sub nr. 3003/13.05.2009 (vol. V, filele 108-109) că toată cantitatea constată ca fiind depreciată 3.300 tone datorită condițiilor de deținere a produsului, astfel încât cantitatea de zahăr era improprie regrupării în unitățile ANRSPS. Acest fapt nu este de neglijat și nu se poate atribui o culpă a inculpaților P. și C. că nu au constatat altceva decât ceea ce observaseră prin propiile simțuri.

Se susține că zahărul mutat în magazie după data de 17.02.2009 nu mai putea fi afectat de infiltrațiile de apă din luna ianuarie 2009. Această apreciere nu are însă suport probatoriu. Se observă că cele 4000 tone de zahăr au fost scoase din magazie în 29 ianuarie 2009, în chiar perioada în care aveau loc evenimentele meteorologice ce au condus la degradarea zahărului. De ce s-a procedat în această manieră de către reprezentanții Fabricii de Zahăr B. și nu s-a acoperit zona decopertată înainte de a se introduce zahărul în magazie, nu formează obiectul de cercetare al prezentei cauze, așa cum nu interesează nici dacă exista o altă locație în care zahărul scos din siloz spre regrupare/împrospătare putea fi deținut. La dosar nu există date că s-ar fi astupat porțiunea decopertată a acoperișului în perioada imediat următoare evenimentului din luna ianuarie 2009 și că alte cantități de zahăr care au fost scoase din siloz în perioada ulterioară nu puteau fi afectate de intemperiile vremii sau de umiditatea din magazie care trebuie să fi fost ridicată, dat fiind perioada de iarnă în care frecvent temperaturile sunt joase și au loc precipitații de diverse tipuri. Cităm din adresa Fabricii de Zahăr: „stocul de 3.300 tone zahăr cristal, datorită umidificării provocate de fenomenele meteorologice produse în perioada 25-30 ianuarie 2009 așa cum rezultă și din procesul verbal din 3.02.2009 când magazia zahăr pod IV a fost decopertată de furtună pe o porțiune de aproximantiv 250 mp, permițând astfel pătrunderea apelor pluviale peste stivele de zahăr ambalat în saci de polipropilenă, prezintă porțiuni de aglomerare, întărite sub forma de bulgări în întreaga masă a produsului. Întărirea produsului s-a datorat creșterii temperaturii în magazie, fapt ce a determinat scăderea bruscă a umidității din stivele afectate de fenomenele meteorologice din luna ianuarie 2009. Această scădere bruscă a umidității a determinat formarea de aglomerări și întărirea produsului în întreaga masă”. Din această adresă reținem că problemele meteorologice din luna ianuarie au afectat nu doar cantitatea de 2750 tone zahăr constatată inițial ca fiind depreciată, ci și restul cantității de 1250 tone zahăr – depozitat în aceeași magazie în care fusese inițial depozitată întreaga cantitate de 4000 tone zahăr, depreciere care s-a produs ulterior datorită condițiilor de păstrare/depozitare a zahărului. Prin urmare, cantitatea de zahăr depozitată în magazia cu acoperișul decopertat a suferit o depreciere a calității prin scăderea bruscă a umidității în porțiunea de stive care au fost afectate de fenomenele meteorologice, iar acest fapt a determinat ulterior, urmare a fenomenului de creștere a temperaturii în magazie, formarea de aglomerări și întărirea produsului în întreaga masă a acestuia (respectiv extinderea fenomenului la produsul deținut în același loc). Ca atare, menținerea în aceleași condiții de depozitare a produsului zahăr scos ulterior din siloz a condus în timp la deprecierea întregii cantități aflate în magazie.

Nu se poate aprecia, în lipsa altor probe, că acest motiv, al condițiilor atmosferice, a fost inventat (de altfel s-a și reținut că la finalul lunii ianuarie condițiile meteo ar fi putut produce astfel de consecințe pentru produsul depozitat în magazie – cu referire la cantitatea de 4000 tone): nu există date că acoperișul a fost refăcut sau că prezența unei cantități de zahăr alterat, umidificat, alături de zahăr care respectă condițiile de regrupare, nu putea produce o extindere a deprecierilor la zahărul proaspăt scos din siloz. Apoi, în situația în care am aprecia că nu ar corespunde realității faptul că s-ar fi scos la reîmprospătare și cantitatea de 3300 tone de zahăr, fiind comis după cum se susține un fals intelectual, atunci cu privire la această cantitate de zahăr nu s-ar putea reține vreo faptă penală căci și caietele indicate în acuzare drept probe dovedesc faptul că s-au scos aceste cantități cu aprobare, fiind încheiat un contract de schimb cu ANRSPS.

Apoi, cu s-a făcut dovada unei înțelegeri între cei trei inculpați în sensul de a se consemna un aspect necorespunzător adevărului în procesul verbal de verificare din 15 aprilie 2009 (fila 101 volum V) sau că cele consemnate de inculpații C. sau P. nu ar fi reale. Se observă de altfel că cea care a constatat deprecierile calitative ale produsului a fost chiar inculpata P. care, în partea de jos a paginii, a învederat și care ar fi cauza celor constatate, indicând necesitatea urmăririi fenomenului de către reprezentanții depozitarului.

La aproape 3 săptămâni de la verificările efectuate de inculpata P., prin adresa nr 901/2009 Fabrica de Zahăr își recunoaște culpa față de deficiențele constatate și, fiind cea care suportă riscul contractului, propune împrospătarea prin schimb a produsului. Modalitatea în care părțile au stabilit că se va proceda la repararea prejudiciului în cazul constatării unor defiențe calitative este o chestiune care excede cercetării; în acest sens reținem însă că depozitarul a propus efectuarea unui schimb de produs - o modalitate identificată pentru a se putea proceda la reîntregirea cantității aflată în depozit, modalitate care nu contravine dispozițiilor art 5 al 1 lit c din L 82/1992 și art 6 din OG 11/1995 care prevăd: ”Produsele din rezervele materiale naționale care, datorită conjuncturii de piață sau altor factori obiectivi, nu au putut fi vândute, depășind termenul de păstrare îndelungată, devenind uzate moral, precum și cele care datorită vechimii s-au degradat parțial sau total, deși au fost păstrate cu respectarea normelor tehnologice, pot fi declasate și scăzute din gestiune la propunerea Administrației Naționale a Rezervelor Materiale, cu avizul Ministerului Finanțelor și cu aprobarea primului-ministru.”

Modalitatea aleasă pentru a se proceda la recuperarea cantității depreciate nu constituie o încălcare a atribuțiilor de serviciu, neexistând probe în sensul unei înțelegeri între inculpatul T. și C. de a se deprecia voit produsul pentru a se putea dispune reîmprospătare, schimb etc a acestuia. Apoi, în chiar cuprinsul caietelor prezentate drept mijloc de probă de către organele judiciare, se notează ca zahărul despre care se susține că ar fi scos din rezervă nelegal, este în fapt zahăr ”declasat”, permis la împrospătare.

Prin urmare, instanța reține că din cantitatea de zahăr existentă în depozit la data de 29 ianuarie 2009 au fost scoase pentru reîmprospătare conform contractului nr 2/2008, cantitatea de 4000 tone de zahăr care se impunea a fi reîmprospătată; acest fapt presupunea înlocuirea chiar cu cantitățile aflate deja în siloz, astfel încât cantitatea efectivă de zahăr aflat în custodie permanentă nu a fost diminuată; spunem aceasta întrucât în caz de reîmprospătare cantitatea de zahăr trebuia însăcuită și depusă în magazie, vândută/schimbată de ANRSPS care ulterior achiziționa același produs pentru a reîntregi rezerva de stat. Această activitate putea avea în vedere 1/3 din 12.696.229,70 kg, adică 4.232.076 kg, astfel încât rezerva de stat se reduce la 8.464.152 kg zahăr. ANRSPS mai avea însă în siloz și cantitatea de 6.277.758 kg zahăr aflat în custodie temporară și care provenea din campania din perioada 2008/2009.

Cantitatea de zahăr însăcuită – 4000 tone (4.000.000 kg) a fost parțial depreciată (2750 tone) astfel că, pentru a se respecta planul de reîmprospătare, ar fi trebuit adus din siloz în magazie produsul similar. Produsul scos din magazie inițial urma a fi restituit – conform contractului de schimb întocmit – din producția de zahăr din anul 2009. Acest fapt nu făcea ca ANRSPS să dețină altă cantitate de produs, faptic fiind consemnate toate operațiunile efectuate. Nu a mai fost necesară o nouă dispoziție de regrupare a produsului în condițiile în care s-a produs un schimb între depozitar și proprietarul mărfurilor, depozitarul trebuind să își execute obligația de restiuire a produsului în termen de 180 de zile de la momentul livrării celor 2750 tone de zahăr.

Că și cantitatea de zahăr scoasă din siloz în vederea respectării planului de reîmprospătare pe anul 2008 a fost la rândul ei depreciată este o chestiune care a fost recunoscută de părți și nu este infirmată de probele de la dosar. Nu s-a dovedit că susținerile din înscrisul prezentat – adresa nr 901/5 mai 2009 (fila 105 volum V) – ar fi fost nereală pentru a se aprecia că aceasta constituie un fals; buletinul de analiză (fila 104 volum V) realizat cu privire la cantitatea de 3.300 tone zahăr relevă blocajul fizic al produsului și prin urmare confirmă cele susținute în procesul verbal de verificare. Acest înscris – buletinul de analiză – nu a fost considerat ca fiind un fals de către organele judiciare, astfel încât conduce la concluzia că cele consemnate în procesul verbal nr 2553 din data de 15 aprilie 2009 sunt corecte (fila 101 volum V). Faptul că a fost aleasă ca și modalitatea de recuperare a prejudiciului încheierea unui contract de schimb de produse, nu constituie o acțiune care poate fi apreciată ca un abuz din partea inculpaților C. și P., ci eventual din partea depozitarului, care nu și-ar fi respectat obligațiile din contract în ceea ce privește condițiile de depozitare. Amintim de asemenea, că nu se producea un schimb de produce cu cele aflate în siloz, ci se consemna că reîntregirea cantității se va realiza din producția din anul în curs; ceea ce se scotea din siloz în depozit constituia înlocuirea de către ANRSPS a cantităților de zahăr schimbate.

Nu s-a indicat nicio altă modalitate în care inculpata P., dar și inculpatul C., ar fi trebuit să acționeze în momentul constatării unor probleme cu privire la depozitarea zahărului, cu excepția celor deja consemnate în procesele verbale menționate. Deși la dosar există fișe ale posturilor celor doi inculpați care nu cuprind decât parțial perioada care interesează cauza (doar pentru inculpatul C. este prezentată fișa postului pentru anul 2008), instanța apreciază că nu ar fi trebuit să existe alte atribuții ale celor doi inculpați, altele decât cele indicate în actele de la dosar (pentru inculpatul C. fișa postului semnată la finele anului 2008, fila 68-71 volum VII, iar pentru inculpata P. fișa postului este semnată la finele anului 2009, fiind evident că se referă la anul 2010 și nu 2009).

În fine, pentru fiecare dintre inculpații P. și C., este consemnat faptul că participă la comisiile de recepție, organizare, controlare a regrupării în unitate a produselor rezervă permanentă de stat, urmăresc și controlează modul de depozitare a produselor rezervă de stat; dispun măsurile care se impun și răspund de păstrarea integrității patrimoniului unității. Prin urmare, cei doi inculpați au în gestiunea proprie rezervele de stat. Nicăieri nu se dispune modalitatea în care trebuia să se acționeze de către cei doi inculpați și, în lipsa unor exemple în acest sens, se va aprecia atitudinea inculpaților prin prisma unor diligențe sporite, dar și prin raportare la dificultatea organizării și conducerii unor astfel de activități ce presupun încheierea și derularea de contracte cu parteneri privați; se constată că prin fișa postului se stabilesc atribuțiile, nu și modalitatea în care acestea trebuie realizate, astfel încât pentru a se constata un eventual abuz în serviciu este necesar să fie verificate mai multe aspecte care țin de organizarea activității în ansamblul ei, fără a se omite faptul că funcțiile de conducere, de dispoziție, implică situații care se impun a fi remediate și nu doar constatate ca fiind greșit realizate; altfel spus, un conducător de unitate nu trebuie doar să identifice problema și să o sancționeze, ci trebuie să ia și cele mai bune măsuri pentru ca aceasta să fie remediată în condiții optime, pentru a nu se ajunge la situații vădit mai dificile pentru unitatea pe care o reprezintă.

În primul rând este de observat dacă, în condițiile evidențierii unor probleme grave, se putea produce o reziliere a contractului de depozit; se pune și întrebarea dacă era benefică sancționarea custodelui care ar fi fost nevoit, în condițiile existenței unor probleme financiare indicate de chiar acuzare, să își restrângă personalul și astfel se putea ajunge la o situație mai grea pentru deponenet, în speță ANRSPS. Instanța nu poate decât să prezume că, în situația în care s-ar fi ajuns la o reziliere a contractului de depozit, cheltuielile ocazionate ar fi fost mai mari decât cele propuse și acceptate în baza unui contract de schimb, căci ar fi implicat regruparea întregii cantități de zahărului existent și așteptarea noii producții de zahăr pentru reîntregirea cantităților permis a fi împrospătate – cu mențiunea, care transpare din actele de la dosar, că doar 12.696.229,70 kg reprezenta stocul permanent de produs deținut de ANRSPS în siloz, diferența de 6.278.757 kg (aproximativ aceeași cantitate ca cea reținută drept prejudiciu în anul 2009) până la 18.973.987, 68 kg zahăr fiind dată de stocul temporar aflat în custodia Fabricii de Zahăr B., dar care nu constituia rezerva de stat, ci pe cea disponibilă a ANRSPS.

Că inculpatul T. (cum se susține) sau conducerea unității Fabrica de Zahăr B. obțineau sume de bani ca urmare a comercializării produsului zahăr este o chestiune evidentă, căci acesta a și fost motivul pentru care s-au încheiat contractele între Fabrica de Zahăr și ANRSPS, contractul de depozit fiind un contract cu titlu oneros. Se susține însă că în modalitatea practicată s-ar fi comis infracțiunile ce formează obiectul cercetării, fiind indicate în probațiune în special declarațiile martorilor, dar și expertiza tehnică contabilă efectuată.

În ceea ce privește fișa postului inculpaților C. și P., instanța are în vedere că și în situația în care s-ar produce o încălcare a prevederilor acesteia, trebuie ținut seama, așa cum am arătat anterior, de faptul că un conducător de unitate are și alte obligații decât cele care rezidă din actul amintit, respectiv acelea de a face ca activitatea să se deruleze în condiții de legalitate, de normalitate în anumite situații, chiar dacă dispozițiile sau actele încheiate uneori sunt mai drastice sau par a încălca obligațiile ce îi incumbă, aceasta întrucât nu toate situațiile problematice sunt avute în vedere la momentul numirii într-o funcție și la stabililrea obligațiilor prin fișa postului. De altfel fișa postului nu indică cum trebuie să se acționeze în situații în care se constată diverse problematici, ci susține că trebuie să se acționeze în vederea realizării intereselor societății la care este angajat cel ce face verificarea, motiv pentru care când se apreciază un eventual abuz în serviciu trebuie avute în vedere consecințele pe care acțiunile întreprinse le au asupra angajatorului și care ar fi fost consecințele dacă s-ar fi procedat în altă manieră – care trebuie să fie indicată pentru a putea fi apreciată.

Se apreciază ca fiind elocventă pentru demonstrarea înțelegerii prealabile dintre inculpații T. D.-M. și C. V. referitoare la suplimentarea contractului de schimb nr. 2/17.02.2009 cu cantitatea de 3.300.000 kg, ca și pentru influența pe care acesta din urmă o avea asupra conducerii centrale, în sensul aprobării întocmai a propunerilor sale, Hotărârea nr. 2/04.05.2009 prin care A.G.O.A. . B. SA a aprobat garantarea cu un imobil a cantității suplimentare de 3.300.000 kg zahăr scoasă la împrospătare, deși, la data emiterii hotărârii, depozitarul nu ar fi anunț A.N.R.S.P.S. despre deprecierea acelei cantități de zahăr, iar inculpații C. V. și P. V. nu efectuaseră controlul la fața locului și nu făcuseră propunere de suplimentare (vol. IV, fila 432). Aceiași hotărâre este menționată și în contractul de garanție imobiliară autentificat la BNP I. M. sub nr. 1193/18.06.2009 (vol. IV, filele 430-431). Acest aspect se constată că nu este întemeiat. Suplimentarea presupune adăugarea la cantitatea inițială a unor noi cantități de zahăr, care să înlocuiască pe cel depreciat.

Instanța constată că într-adevăr, în baza înscrisurilor prezentate de inculpații C. și P., conducerea A.N.R.S.P.S. a aprobat, iar U.T. 350 a încheiat actul adițional nr. 1 din 01.06.2009, prin care s-a suplimentat cantitatea de 4.453.856,85 kg zahăr cristal ce face obiectul contractului de schimb nr. 2/17.02.2009 (fila 487 volum IV) cu cantitatea de 3.300.000 kg depozitată în silozul . B. SA. Termenul de livrare din rezerva de stat a fost stabilit la 31.07.2009, iar restituirea la 180 zile de la data fiecărei livrări, dar nu mai târziu de 10.12.2009 (vol. IV, filele 447-449, înscris aflat în dublu la dosar – filele 450 și urm.). Acest aspect nu constituie o modalitate defectuasă în care s-ar fi efectuat vreo sarcină de serviciu, ci din contră, constatându-se deprecierea unui produs – depreciere confirmată de buletinul de analiză de la dosar, buletin care nu a fost apreciat ca fiind nereal – s-a ales o modalitate care nu pare, în lipsa unei alte variante propuse în acuzare, ca fiind nelegală. Nu s-a indicat care anume trebuia să fie comportamentul inculpaților în situația dată, în condițiile în care în procesul verbal de verificare sunt trecute datele personal constatate. Nu se poate aprecia diligența în exercitarea unei funcții, decât dacă se prezintă cum anume trebuia să se fi acționat și nu s-a acționat și care sunt consecințele fiecăreia dintre variante pentru interesul angajatorului, căci de esența infracțiunii de abuz este nu doar lipsa unei acțiuni sau existența unei acțiuni defectuoase, ci trebuie să se constate că procedându-se în altă manieră nu s-ar fi produs nici un prejudiciu sau acela ar fi fost mai mic.

Că nu s-a aplicat vreo sancțiune de către inculpata P. pentru eventuale nereguli ce ar fi putut fi constatate (modalitatea de depoyitare a zahărului de exemplu) este o chestiune care ține de aprecierea celui care face verificări care, în contextul dat, al tuturor condițiilor obiective, pune în balanță aspectele verificate, dar și posibilitatea de remediere a acestora. Inculpata a sesizat cele întâmplate cu produsul zahăr din siloz, a precizat și care sunt pașii următori de făcut. Niciuna din declarațiile martorilor audiați nu confirmă faptul că în magazie nu s-ar fi aflat cantitatea de zahăr indicată de inculpată în procesul verbal din data de 15 aprilie 2009 și nu se prezintă foarte clar ce anume nu este corect în ceea ce s-a consemnat de către inculpată: nu ar fi existat cantitatea de zahăr sau faptul că acea cantitate nu ar fi putut fi depreciată?.

Observăm astfel că în rechizitoriu se reține că în magazie nu se puteau afla la data de 15 aprilie 2009 decât 1.250.000 kg zahăr, întrucât 2.750 tone fuseseră vândute depozitarului; apoi, deși se susține că logic nu ar fi ca acea cantitate de 3.300 tone zahăr să fie în magazie, aceasta nu putea fi afectată de condițile meteorologice ce avuseseră loc în luna ianuarie 2009 (deși nu exista, nu putea fi afectată). Dacă se apreciază că acea cantitate de zahăr a existat totuși în magazie, atunci trebuia să se aprecieze că și celelalte acte realizate de conducerea Fabricii (buletin de analiză al produsului) ar fi fost nereale. În condițiile în care se presupune că ar fi fost scoase cantități de zahăr în mod ilegal din siloz, atunci și din acest punct de vedere susținerea că era imposibil ca în magazie să se identifice cantitatea de zahăr indicată nu este întemeiată, întrucât scoaterea din siloz presupunea însăcuirea cantității de zahăr și depozitarea sacilor în magazie. Martorii audiați în cauză nu fac însă nicio referire la lipsa zahărului din magazie și, prin raportare la chiar caietele prezentate de către martorii B. și H., se constată că s-au scos de siloz în perioada indicată diverse cantități de zahăr care au fost depuse în magazie. Dacă existau sau nu facturi pentru aceste cantități de zahăr scos din siloz urmează a se analiza mai jos, însă reținem că probele de la dosar nu indică faptul că inculpata P. ar fi consemnat greșit existența cantității de zahăr de 3.300 tone.

În primul rând se observă că la data de 27 aprilie 2009, după cum în chiar actul de sesizare se reține, inculpata P. a consemnat în procesul verbal de verificare a cantităților de zahăr aparținând ANRSPS că există factori care conduc la deprecierea calitativă a produsului verificat, fiind atașat și un buletin de analiză (filele 101-102 volum V). Apoi, la data de 6 mai 2009, prin adresa înregistrată cu nr 936/C/MV/6.05.2009, ANRSPS primește adresa nr 901/5.05.2009 a Fabricii de Zahăr prin care era încunoștiințată de deprecierea a 3.300 tone zahăr, astfel încât cel puțin la data de 6 mai 2009 ANRSPS cunoștea de intenția Fabricii de Zahăr de a proceda la schimbarea zahărului depreciat. La momentul realizării Hotărârii nr. 2/04.05.2009 prin care A.G.O.A. . B. SA a aprobat garantarea cu un imobil a cantității suplimentare de 3.300.000 kg zahăr scoasă la împrospătare, situația cantității de zahăr depreciată era deja cunoscută acestei unități, care tocmai ea semnase buletinul de analiză și emisese o adresă prin care își recunoștea culpabilitatea (fila 103 volum V).

Prin urmare, constatând (la data de 15 aprilie 2009 și 27 aprilie 2009) că produsul zahăr era depreciat și nu putea fi scos la împrospătare în condiții calitative prevăzute de lege, se realizează Hotărârea din 4 mai 2009 prin care A.G.O.A. . B. SA a aprobat garantarea cu un imobil a cantității suplimentare de zahăr, fiind sesizată a doua zi despre aceste aspecte ANRSPS căreia i se aduce la cunoștință și posibilitatea de înlocuire a zahărului prin schimb, schimb ce se va realiza din producția pe anul 2009, cel mai târziu la 10 decembrie a acelui an. Această situație nu era una nefavorabilă pentru ANRSPS și nici în rechizitoriu nu se indică acest aspect; înlocuirea cantității de zahăr depreciat era chiar neceară pentru realizarea intereselor părții civile. Totodată, reamintim că au fost respectate dispozițiile art 5 din OG 11/1995 care prevăd că ”agenții economici care preiau produse din rezervele materiale naționale, sub formă de împrumut în condițiile legii, pot constitui garanții atât în lei, cât și garanții bancare, depozite bancare, gaj în custodia debitorului, ipotecă sau alte garanții”, precum și prevederile art 6 ale aceluiași act normativ: ”Produsele din rezervele materiale naționale care, datorită conjuncturii de piață sau altor factori obiectivi, nu au putut fi vândute, depășind termenul de păstrare îndelungată, devenind uzate moral, precum și cele care datorită vechimii s-au degradat parțial sau total, deși au fost păstrate cu respectarea normelor tehnologice, pot fi declasate și scăzute din gestiune la propunerea Administrației Naționale a Rezervelor Materiale, cu avizul Ministerului Finanțelor și cu aprobarea primului-ministru.

Conducerea A.N.R.S.P.S. a aprobat, iar U.T. 350 a încheiat actul adițional nr. 1 abia la data de 01.06.2009, prin care s-a suplimentat cantitatea de 4.453.856,85 kg zahăr cristal ce face obiectul contractului de schimb nr. 2/17.02.2009 (fila 487 volum IV) cu cantitatea de 3.300.000 kg depozitată în silozul . B. SA.

Se observă astfel că nu există discrepanțe între actele prezentate, antedatări sau aproximări ale unei situații. De asemenea, se constată că nu există probe evidente ale unei colaborări între inculpații C. și T. în sensul de a se produce în mod voit o depreciere a cantității de zahăr sau de a fi permisă scoaterea din rezerva statului a vreunei cantități de produs, din stocul permanenet, mai mare decât cea indicată în contractele încheiate, inclusiv a celor adiționale prin care termenul de livrare a cantității de 3.300.000 kg zahăr cristal s-a prelungit până la data de 15.09.2009 (vol. IV, fila 415).

Astfel, se constată că:

- la data de 13.08.2009, A.N.R.S.P.S. – U.T. 350 vinde . B. SA cantitatea de 1.000.000 kg zahăr cu factura nr. 78/13.08.2009 și inștiințează despre transferul de proprietate al zahărului aflat în custodie temporară (vol. IV, fila413).

- la data de 01.09.2009, A.N.R.S.P.S. – U.T. 350 vinde . B. SA cantitatea de 2.300.000 kg zahăr cu factura nr. 82/01.09.2009 și inștiințează despre transferul de proprietate al zahărului aflat în custodie temporară (vol. IV, fila 410).

Instanța reține că la data de 01.09.2009, conform datelor puse la dispoziție la dosar și prezentate în rehizitoriu . B. SA a intrat în posesia următoarelor cantități de zahăr aparținând ANRSPS, cantitate toatală ce fusese supusă verificărilor în cadrul contractelor anterior menționate: 100.000 kg – factura din 27 martie 2009 – fila 45 volum V; 500.000 kg – factura din data de 15.04.2009 – fila 101 volum V; cantitatea de zahăr de 1.103.856,85 kg - factura nr 42 din 4 mai 2009 (vol. IV, fila 473); 1.000.000 kg - factura nr. 78/13.08.2009 (vol. IV, fila 413); 2.300.000 kg - factura nr. 82/01.09.2009 (vol. IV, fila 410). Este greșită susținerea din rechizitoriu că aceste cantități toate ar fi intrat în proprietatea Fabricii de Zahăr; în realitate doar pentru cantitatea de 3.300 tone există contract de schimb, restul cantităților de zahăr fiind proprietatea ANRSPS care doar le împrospăta prin intermediul Fabricii de Zahăr.

De precizat că:

-potrivit adresei de la fila 91 volum V, cantitatea de 4000 tone zahăr scoasă din depozit la 29 ianuarie 2009 constituia parte a contractului de împrospătare pe anul 2008 și nu 2009, cum greșit s-a reținut. Din această cantitate, doar 1250 tone au rămas în proprietatea ANRSPS, întrucât 2750 au fost schimbate cu Fabrica de zahăr B. ca urmare a constatării unor deprecieri calitative; pentru anul 2009 programul de împrospătare prevede însă o altă cantitate de zahăr: doar 2.911,7 tone (formată din 1.703, 8tone în primul trimestru și cantitatea de 1207,9 tone în trimestrul II). Cantitatea de 2750 tone a intrat în patrimoniul Fabricii de Zahăr, urmare a unui contract de schimb și nu de vânzare cumpărare.

-cantitatea de 2750 tone zahăr a fost reîmprospătată prin schimb (contractul 2/2009), fiind astfel dată dispoziția ca din siloz să fie scoasă, alături de cantitatea de zahăr permisă la împrospătare pe trimestrul I al anului 2009 – de 1.703.856, 85 kg și cantitatea necesară pentru reîntregirea celor 4000 tone scadente în 2008 (de 2.750.000 kg), dar din care s-au scos doar 2.050.000 kg. Prin urmare, în magazie ANRSPS trebuia să fi avut 2.050.000 kg (reîmprospătarea parțială a cantității de 2.750 tone), 1.250.000 kg (cantitatea ce rămăsese din cele 4000 tone) și 1.703.856,85 kg (permisă la împrospătare pe primul trimestru al anului 2009), adică un total 5.003.856,85; la această cantitate se adaugă cea propusă la împrospătare pe trimestrul II 2009 de 1.207,8 tone, în total cantitatea de 6.211,7 tone. Dacă se scade această cantitate de 6.211,7 tone din totalul de zahăr pe care ANRSPS îl deține la 28 ianuarie 2009 - 18.973.987, 68 kg, obținem suma de 12.762.287 kg care nu depășesc stocul care trebuie să se afle în permanență în siloz și care constituie rezervă de stat (de 12.696.229, 7 kg – fila 9 volum V).

Se observă că acuzarea a apreciat că la cantitatea de de 4.453.856,85 kg prevăzută în contractul de schimb nr. 2/17.02.2009 se adaugă cantitatea de 1.250.000 kg rămasă în magazia IV în vederea regrupării și a cantităților de 1.000.000 kg, respectiv 2.300.000 kg, precizate în adresele nr. 4922/13.08.2009 și nr. 5232/01.09.2009 ale A.N.R.S.P.S. – U.T. 350. Este însă de remarcat o eroare ce apare în contractul de schimb nr 2/2009, eroare ce este preluată și ulterior, referitor la cantitatea de 1.703.856,85 kg permisă la împrospătare pe primul trimestru al anului 2009 și nu pentru anul 2008 cum greșit s-a consemnat. Acest fapt reiese cu claritate din aceea că pentru anul 2008 a fost permisă la împrospătare cantitatea totală de 8000 tone zahăr – din care 4000 tone provin de la Fabrica de Zahăr B. (fila 487 volum IV), această cantitate fiind solicitată spre regrupare abia în 19 decembrie 2008 și însăcuită la 29 ianuarie 2009, cantitatea de zahăr fiind trecută în contractul nr. 2/2009. Cantitatea de 1.703.856,85 kg este prevăzută în contractul de împrospătare pentru primul trimestru al anului 2009, după cum rezultă din înscrisul de la fila 100, volum V, unde apare și cantitatea de 1.207,8 tone permisă la împrospătare pentru trimestru II al anului 2009; pentru anul 2009 este permisă în total împrospătarea pentru 2.911,7 tone, care ar trebui adăugată la cea permisă în anul 2008 și împrospătată tot în 2009 de 4000 tone.

Prin urmare, în contractul de schimb nr 2/2009 este greșit consemnat la rubrica „obiectul contractului” că 1.703.856,85 kg provin din cantitatea permisă la împrospătare în anul 2008, fiind în fapt inversată rubrica cu cea de mai sus: cantitatea de 2.750 tone provine din programul de reîmprospătare aprobat pentru anul 2008 (2750 tone ce fuseseră înlocuite din cele 4000 tone deja însăcuite în 29 ianuarie 2009), iar cantitatea de 1.703.856,85 kg provine tot din custodia temporară a zahărului permis la împrospătare dar în primul trimestru al anului 2009.

Această confuzie se menține chiar și în cuprinsul expertizei dispuse în cauză în cursul urmăririi penale – fila 346 volum V. Se consemnează în cuprinsul expertizei că „nu se precizează dacă cantitatea de 3.300 tone zahăr cristal, suplimentată pentru împrospătare prin schimb de produs, este din stocul de rezervă de stat aflat în custodie permanentă sau în cea temporară în silozul Fabricii de Zahăr”(fila 346 volum V); se mai arată că „în cursul anului 2009, din rezerva de stat aflată în custodia ., a fost valorificată fără documente legale și fără aprobare ANRSPS cantitatea de 6.279.644 kg zahăr cristal, conform declarațiilor unor martori angajați la .”, respectiv doamna B., domnul Boțofan.

Observăm în primul rând că expertul are în vedere la efectuarea expertizei înscrisurile prezentate de martorii Boțofan și B., apreciindu-le ca fiind corecte. Reținem însă că aceste înscrisuri sub semnătură privată sunt doar probe indirecte – nu poate fi verificată efectiv realitatea celor indicate ăîn cuprisnul acestor caiete, în condițiile în care nu există și aici o rubricație care să precizeze dacă zahărul consemnat în carnete a fost scos sau introdus în magazie, dacă pentru vreuna dintre operațiuni au existat documente fiscale justificative și care sunt acestea pentru a se aprecia faptele, data acestora și împrejurările în care aceastea s-ar fi comis. Modalitatea în care se ține evidența contabilă și modalitatea de gestionare a produselor în acest sens constituie o infracțiune de evaziune fiscală al cărei prejudiciu se calculează în alt mod decât cel prezentat, iar pentru această infracțiune s-a dispus disjungerea cauzei. Constatăm în ceea ce privește cele două înscrisuri la care expertul face referire, că doar perioada începând cu luna august 2009 s-ar suprapune pe cele două carnete și ar putea fi luată în considerare la stabilirea unui eventual prejudiciu; pentru perioada de până la 20 august 2009 nu există o confirmare a aspectelor prezentate de martora B. ca fiind veridice. Ceea ce este de remarcat, alături de faptul că scrierea în caietul martorei B. este cursivă, efectuată cu același instrument pe parcursul unui an (cu excepția notărilor cu creionul), că nu rezultă de nicăieri că cele prezentate nu se referă la cantitățile de zahăr pentru care există facturi. Nici martora nu a prezentat pentru care dintre cantitățile de zahăr a avut aprobare de a scoate zahăr din siloz și pentru care nu. Cu toate acestea, ambii martori rețin că există cantități de zahăr declasat, pentru care exista dispoziția de trecere în proprietatea Fabricii de Zahăr. În ceea ce privește caietul prezentat de martorul B. pentru perioada de până la 20 august, se constată că nu există alte documente care să justifice aspectele reținute.

Apoi, la o simplă verificare a celor două caiete (putându-se verifica unul cu celălalt) se constată că în perioada de după 20 august 2009 și până la 2. octombrie 2009 s-ar fi scos din siloz cantitatea de aproximativ 3.500 tone zahăr (se adună sumele ce apar în ambele caiete), în condițiile în care în luna august 2009 cu factura nr. 78/13.08.2009 și în luna septembrie 2009 cu factura nr. 82/01.09.2009 A.N.R.S.P.S. – U.T. 350 vinde . B. SA cantitatea totală de 3.300 tone zahăr. Prin urmare este dificil de apreciat că ceea ce s-a scos din rezerva de stat după luna august 2009 a reprezentat zahăr din rezerva de stat sau zahăr dat în custodie temporară, în copndițiile în care există date că acest produs a fost schimbat (existând astfel document jusitificativ) și a intrat în proprietatea Fabricii de Zahăr.

Nu s-a verificat o corespondență între facturile emise pentru zahărul scos legal din siloz și între cantitățile despre care se afirmă că ar fi fost scoase ”ilegal” din același depozit. Expertul se ghidează în aprecierile făcute doar pe declarațiile și consemnările acestor martori, consemnări care, așa cum anterior am menționat, se suprapun doar pentru perioada de după luna august. Cum pentru restul perioadei, începând cu luna ianuarie 2009 și până la 20 august 2009, nu există decât declarația martorei B., caietul prezentat de aceasta neputând fi interpretat ca o probă suplimentară, instanța nu poate aprecia ca fiind suficientă probațiunea pentru a dovedi lipsa din siloz a zahărului. La aceastea se adaugă faptul că în aceeași perioadă, până în august 2009, a existat aprobare pentru cantitatea de 4.453.856,85 kg de a fi scoase din siloz. Instanța apreciază aceste cantități trecute înc aietele martorilor, prin raportare și la contractele de schimb sau de împrospătare existente la dosar. Se constată apoi că expertul nu a avut în vedere cantitățile de zahăr permise la împrospătare ca urmare a contractelor de schimb, contracte legale, necontestate nici de ANRSPS, nici de Fabrica de Zahăr.

Apoi, chiar dacă am aprecia că din siloz nu ar fi trebuit scoase cantitățile permise la schimb care să înlocuiască produsul declasat, atunci la calculul prejudiciului indicat în cauză s-a indicat o cantitate de produs mai mare decât cea efectiv permisă la schimb. Se constată însă că prin contractele de schimb se permite suplimentarea și nu doar schimbul de produse, schimb care intervine la nivelul ANRSPS și Fabrica de Zahăr, în timp ce suplimentarea presupune adăugarea la produsul inițial a unei noi cantități de produs.

Exista posibilitatea de a se verifica în oglindă aspectele consemnate de martori în caiete și cantitățile reale care au ieșit la împrospătare din siloz în mod legal, conform tuturor contractelor existente la dosar. Diferențele în plus sau în minus trebuie apreciate prin raportare la toate cantitățile de zahăr care s-ar fi comercializat și ținând seama că în siloz nu se aflau doar cantități de zahăr aparținând ANRSPS, dar și prin raportare la anumiți factori calitativi ai produsului măsurat. Pentru fapta de a nu se ține contabilitatea corespunzător de către conducerea Fabricii de Zahăr, instanța nu a fost sesizată, existând o dispoziție de disjungere cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală (infracțiune care, trebuie amintit, nu se poate comite decât cu produse care fac parte din patrimoniul societății care este obligată să țină contabilitatea).

Faptul că martorii au notat pe caiete separate cantități de produs care erau însăcuite nu determină aprecierea că notările acestea sunt cele corecte, neexistând o prezumție în acest sens, cu atât mai mult cu cât se susține comiterea unor infracțiuni de fals. În condițiile în care consemnările martorilor nu pot fi verificate faptic, iar facturile emise în cauză sunt la date apropiate de cele la care s-a realizat însăcuirea, chiar în aceleași zile uneori, relevă că în fapt ceea ce s-a însăcuit de către angajați erau în fapt cantitățile pentru care s-au emis în mod legal facturi, potrivit contractelor încheiate. Apoi, este de remarcat că din siloz în magazie erau aduse și cantitățile de zahăr ce treceau în patrimoniul Fabricii de Zahăr, prin schimb, zahărul pentru ANRSPS trebuind a fi regrupat în continuare conform contractelor. Este de ajuns să fie privit chiar caietul indicat de expert ca fiind „o probă” pentru a se justifica un prejudiciu cauzat și se observă, de exemplu:

- la fila 70 volum II în data de 29 ianuarie 2009 este notat „33x50=1650” și „48x50 2400 ind” ceea ce ar reprezenta zahăr declarat;

- la fila 72 se notează categoria zahăr tos pentru data de 29 ianuarie 2009 „92x50 4600”; pentru 30 ianuarie s-a notat „1938x50_” etc

Exemplele continuă pentru perioada lunii februarie, martie, mai, iunie, iulie, august și septembrie 2009 la categoria zahăr declasat (adică degradat) și pentru aceeași perioadă, dar sunt prevăzute situații mai dese, pentru categoria zahăr tos. Tocmai pentru că au existat situații de zahăr declasat era necesară o reîmprospătare a zahărului. Ceea ce remarcă instanța este apoi că la fila 10 a caietului ( fila 75 volum II) se notează cu creionul unitatea Luduș, o societate care la rândul său deținea zahăr în custodie la Fabrica de Zahăr B.; apoi, un rând mai jos este consemnată cantitatea totală pe care o deținea statul în proprietate - 18.973.987, 68 kg, o scădere a unei cantități de 11.961.600, iar sub acest calcul o altă adunare a cantității de 4.207.743 (probabil kg), pentru ca în josul paginii 11 să apară din nou o adunare cu 4.710.543, iar la fila 13 a caietului (fila 76 volum II) să apară cantitatea de 6.279.644. Este de remarcat că această ultimă sumă (cantitate) reprezintă în fapt cantitatea de zahăr aflată temporar în custodia Fabricii de Zahăr, aspect care rezultă din simpla operație de scădere din suma totoală ce aparținea ANRSPS de 18.973.987, 68 a cantității trecute în caietul prezentat drept mijloc de probă și a se constata că diferența, cu o mică abatere, reprezintă cantitatea de zahăr aflată în siloz, în custodie permanentă, în cuantum de 12.694.343 kg. De asemenea, remarcăm faptul că pe filele caietului se notează și cantități de zahăr aparținând . la fila 13 (fila 76 volum II) apar trecute aprobările pentru cantitățile de: 4.000.000, 100.000, 500.000, 2.050.000, 1.103.856, exact cantitățile care apar și în facturi, mai puțin cantitatea de zahăr ce trebuia împrospătată în trimestrul II al anului 2009.

Trezește suspiciuni că aceste însemnări ale cantităților de zahăr permise la împrospătare apar abia la finalul notărilor, deși aceastea rezultă cu claritate că s-au dat pe parcursul anului. Se observă apoi că în luna ianuarie 2009 s-au aprobat la împrospătare cantitatea de 4000 tone zahăr, cantitate care trebuia scoasă din siloz și adusă însăcuită în magazie. Cantitatea totală de zahăr scoasă din siloz în luna ianuarie 2009 este, la simpla verificare a cantităților trecute, de 155.450 kg; la aceasta se adaugă zahărul declasat de 4.050 kg; toată această cantitate a fost trecută din siloz în magazie, în condițiile în care era permis a fi scoasă cantitatea de 4.000.000 kg (4000 tone). Prin urmare, potrivit caietelor prezentate drept probe, în luna ianuarie nu a fost scoasă din siloz o cantitate de zahăr mai mare decât cea permisă, putându-se aprecia că abia spre finalul lunii februarie s-a atins cantitatea de aproximativ 4000 tone zahăr în magazie. Dacă am aprecia ca fiind veridice cele consemnate în caietele prezentate, atunci se pune întrebarea dacă ceea ce se precizează în rechizitoriu, în sensul că au fost afectate de intemperii la finalul lunii ianuarie 2009 aproximativ 2.750 tone zahăr (sau 4000 tone) ar fi putut fi verificat și apreciat în consecință. Reținându-se însă că ce s-a însăcuit după 29 ianuarie 2009 a reprezentat cantitatea de 4000 tone zahar, cantitate existentă în magazie doar spre finalul lunii februarie, este imposibil de apreciat – doar pe baza caietelor prezentate, situația reală a stocului de zahăr, aspect care constituie însă o altă faptă prevăzută de legea penală, pentru care nu s-a dispus trimiterea în judecată. Prin urmare, dacă am aprecia ca fiind veridice cele consemnate în carnetul martorei B., atunci este imposibil ca la finalul lunii ianuarie să fi fost însăcuite 4000 tone zahăr care să fi fost și afectate de intemperii.

Este evident că toate cantitățile de zahăr propuse spre însăcuire – regrupare/împrospătare, erau impresionante, iar operațiunea nu putea avea loc în doar două-trei zile; acest aspect însă susține chiar afirmația că și cantitatea ce a fost depozitată în siloz pentru a reconstitui cantitatea de 4000 tone zahăr propuse spre regrupare, putea suferi deprecierile constatate prin chiar nota din 15 aprilie 2009, despre care se susține însă că nu ar fi reală.

Apoi, este de remarcat faptul că în cuprinsul expertizei efectuate la urmărire penală s-a specificat că au fost verificate documentele depuse la dosar (facturi, note de calcul, ordine de plată) și s-a constatat că în anul 2009 ANRSPS a achitat cheltuieli de depozitare zahăr cristal aflat în custodie permanentă, fiind evidențiat în tabel suma și cantitatea pentru care s-au achitat sumele date cu titlu de chirie. Se observă că doar pentru 4 luni din anul 2009 cantitatea de zahăr pentru care s-a achitat chirie a fost mai mică decât cantitatea ce constituie rezerva obligatorie, permanentă, pentru aceste perioadă fiind redusă însă și suma reprezentând chirie. Totodată, în chiar cuprinsul expertizei se notează că „pentru constatarea existenței rezervei de stat de zahăr cristal în custodia . B. SA, delegații din partea ANRSPS, în prezența delegaților depozitarului, efectuează lunar verificarea faptică și scriptică a stocului întocmind procese verbale de verificare”. Se prezintă apoi verificările – în număr de 10 în anul 2009 (dintre care două în luna mai și mai puțin lunile iulie, octombrie și noiembrie 2009), ceea ce presupune că expertul a apreciat, așa cum a și consemnat în altă situație în cuprinsul expertizei, că documentele realizate de inculpații P. și C. sunt corecte.

Expertul face la rândul său o evaluare a cantităților de zahăr ce rezultă din documentele prezentate, dar nu observă diferențele, mai sus prezentate, cu referire la cantitățile de zahăr ce au fost trecute în contractul de schimb nr 2/2009. Reamintim că există o eroare privind cantitatea de zahăr scoasă la împrospătare în anul 2009, eroare care se poate observa doar observarea tuturor contractelor încheiate: s-a trecut greșit că 1.703.856,85 kg reprezintă cantitate de zahăr cristal scadent la împrospătare în trimestrul IV al anului 2008, acestă sumă reprezentând cota alocată la împrospătare pentru anul 2009; această inversare a celor două situații se putea observa verificându-se contractele nr. 2/2008 și nr. 2/2009 (în contracul din 2008 se prevede pentru Fabrica de Zahar cantitatea de 4000 tone de scos la împrospătare în anul 2008, cantitate care este solicitată la regrupare doar în decembrie 2008 și însăcuită la 29 ianuarie 2009, cantitate din care doar 1250 tone au fost păstrate în proprietatea ANRSPS, iar 2750 tone au fost schimbate cu depozitarul, aceasta din urmă primind permisiunea – prin contractul nr 2/2009 să scoată la regrupare, în 2009, cantitatea de 2750 tone – pentru reîntregirea cantității necesare în 2008, precum și cantitatea de 1.703.856 tone ce constituie cota de reîmprospătare pentru primul trimestru al anului 2009). Prin urmare, este permisă scoaterea din siloz, alături de cantitatea inițială de 4000 tone și pe cea de 2.750 tone; aceasta din urmă se depreciază la rândul său, iar din siloz mai sunt scoase alte 3.300 tone conform actelor adiționale încheiate în anul 2009.

Termenele de livrare a produsului de la ANRSPS către Fabrica de Zahăr sunt stabilite în contract pentru fiecare cantitate scoasă în parte, fiind trecută și data de restituire a produsului – de regulă în trimestrul III și IV ale anului 2009. Expertiza evidențiază în tabel data facturării, cantitatea de marfă scoasă din custodie – permanentă sau temporară, dar și data și cantiatea restituită (fila 347-348 volum V).

Observăm că în chiar cuprinsul expertizei se prezintă situația centralizatoare dată de ANRSPS cu privire la stocurile permanent și temporar (fila 352 volum V), iar în același timp expertul prezintă o situație identică, dar atribuie o motivație diferită a cantităților de zahăr prezentate, fără a explica de ce anume. Astfel, se observă că toate sumele indicate de expert ca provenind din stocul permanent (fila 347-348 volum V) sunt indicate de ANRSPS ca provenind din stocul temporar, cu excepția cantității de 2.300 tone pentru care ARSPS susține că 1.476 tone ar proveni din custodia permanentă și 823 tone din custodia temporară; și de acestă dată expertul susține contrariul. Mai mult, instanța constată că prin adresa nr 6539/2.12.2013 (fila 143 volum VII dosr u.p.), partea civilă solicită organului judiciar să prezinte care a fost consumul ilegal de zahăr din stoc și lunile care au fost acute în vedere de organul judiciar, întrucât din conținutul proceselor verbale existente la ANRSPS rezultă că nu s-au constatat diferente cantitative față de stocurile scriptice; se solicită a se comunica dacă acest calcul se referă la custodia permanentă sau la cea temporară, întrucât la aceasta din urmă nu sunt prevăzute cheltuieli contractuale. Instanța observă că partea civilă nu a indicat existența vreunui prejudiciu, din contră, susține că din chiar documentele lor (existente și la dosarul de urmărire penală) nu rezultă diferențe cantitative față de stocurile scriptice existente și se solicită a se preciza dacă calculul pe care organele judiciare l-au avut în vedere la calculul prejudiciului reprezintă custodia permanentă sau temporară, căci la aceasta din urmă nu se percep cheltuieli contractuale.

Această confuzie a fost posibilă întrucât nu au fost luate în considerare toate contractele încheiate în anul 2009, dar și perioadele la care se refereau, pentru că s-ar fi putut observa ceea ce partea civilă a recunoscut în chiar adresa înaintată. Că societatea Fabrica de Zahăr nu a introdus în gestiunea proprie potrivit legii cantitățile de zahăr primite (aspect care rezultă din chiar covorbirile telefonice prezentate în probațiune privite în ansamblu, nu fracționat) bnu se poate imputa relației cu ANRSPS. De asemenea, instanța are în vedere că valoarea prejudiciului nu a fost calculată de partea civilă (fila 141 volum VII), ci de expert, părții civile fiindu-i prezentat un prejudiciu pe care și l-a însușit. În acest sens este de remarcat adresa de la filele 139-140 volum VII prin care li se aduce la cunoștință reprezentanților părții civile suma identificată de organele judiciare, fără a se ține seama de chiar stocurile faptice și scriptice realizate în cauză.

Instanța va lua în considerare anexa prezentată de ANRSPS și pe care expertul a prezentat-o, în condițiile în care ea se circumscrie și contractelor nr 2/2008 și nr 2/2009, dar și a actelor adiționale la aceste contracte (unde se prevede de unde anume provine cantitatea de zahăr, câtă vreme atât stocul temporar cât și cel permanent erau depozitate în siloz și doar la regrupare erau trecute în magazie), dar mai ales ținând seama de aspectul învederat în expertiză (fila 349 volum V) unde „se consideră” și nu „se constată” cum ar fi trebuit: „deși nu se precizează din ce categorie de custodie au fost efectuate livrările neautorizate de zahăr cristal, în cantitate de 6.279,644 tone, pe baza situației stocului rezervă de stat existentă în custodie permanentă și temporară în anul 2009 la Fabrica de Zahăr B., consider că aceste livrări s-au efectuat din custodia permanentă”. Instanța constată apoi că probațiunea în acuzare se sprijină pe actele întocmite de martori, fiind calculate toate cantitățile de zahăr din acele caiete, însă în ceea ce privește constractele încheiate de Fabrica de Zahăr și ANRSPS nu sunt avute în vedere toate cantitățile de produs permise la împrospătare și cele schimbate.

În primul rând expertul nu a prezentat modalitatea în care a ajuns la concluzia că 6.279,644 tone provin din custodia permanentă și nu cea temporară – cum ANRSPS indică în fapt și cum rezultă din chiar actele de la dosar. Apoi, nu s-a avut în vedere stabilirea stocului de marfă în diversele perioade ale anului, aspect care rezultă cu evidență din actele de la dosar: astfel, din fișa de magazie – fila 187 volum V u.p. – constatăm că la data de 30 decembrie 2008 în siloz se aflau 15.846.229,70 kg zahăr, pentru ca abia la data de 28 ianuarie 2009 să se ajungă la cantitatea de 18.973.987, 68 kg zahăr. Această din urmă cantitate începe să fie diminuată pe parcursul anului 2009, odată cu eliberarea cantităților de zahăr ce urmau a fi regrupate, reîmprospătate sau date spre schimbare, iar după începerea campaniei de producție – mai precis începând cu 26.10.2009 – cantitățile de zahăr ce trebuiau a fi reîntregite au fost plasate în siloz. D. cantitățile ce erau regrupate ieșau propriu-zis din custodia Fabricii de Zahăr, ele fiind redirecționate conform îndrumărilor ANRSPS.

S-a apreciat că inculpatul T. ar fi ignorat prevederile contractului de depozit nr. S48/1999, dar și sancțiunile penale prevăzute de Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat, în cursul anului 2009, în sensul că ar fi dat dispoziție angajaților . B. SA să scoată zahăr din siloz peste cantitatea aprobată pentru împrospătare. Astfel, s-a susținut că în intervalul 29.01._09 inclusiv, cu excepția lunii aprilie, din silozul fabricii ar fi fost scoasă ritmic și valorificată, fără aprobarea A.N.R.S.P.S., și cantitatea de 6.279.644 kg zahăr prin care s-a diminuat ilegal rezerva de stat. Pentru considerentele mai sus expuse în ceea ce privește probațiunea pe care se sprijină această afirmație – doar caietele martorilor, fără luare în considerare a actelor/contractelor încheiate de părți cu privire la cantitățile de produs evidențiate - nu se poate aprecia dacă și care a fost cantitatea de zahăr scoasă fără documente contabile din silozul Fabricii de Zahăr.

Revenind la aspectele consemnate personal de către martorii B. și B., reamintim că printre acele cantități identificate nu sunt indicate și cele care ar constitui ieșirile cu aprobare de la ANRSPS. Că nu ar fi fost ținută o evidență strictă a produselor intrate și ieșite în/din magazie reprezintă o altă situație, care se cirscumscrie unei alte infracțiuni, care are o cu totul altă situație de fapt decât cea indicată în actul de sesizare. De ce martorii treceau pe caiete personale și nu în registre contabile cantitățile care ieșeau/intrau în/din siloz/magazie este o chestiune care ține de evidența produsului și nu de legala lui deținere; nu s-a făcut dovada că „registrele” ținute de martori nu corespund cantităților scoase cu factură din siloz și apoi din magazie, din contră: notările martorilor corespund, cel puțin în perioada lunii august, cantităților trecute pe facturile de eliberare a zahărului din siloz pentru reîmprospătare sau regrupare. O expertiză tehnică nu ar fi putut stabili situația corectă în cauză în lipsa unor măsurători efective a cantităților de zahăr scoase din siloz, și chiar și din magazia de produse finite, la momentul anului 2009.

Este de remarcat însă că cursul anului 2009 din siloz au fost scoase, cu aprobare, cantitatea de 4000 tone zahăr scadentă în 2008 (nu 2009 cum greșit s-a reținut); parte din aceasta a fost predată spre schimbare depozitarului, fiind improprie regrupării, fiind necesar a se scoate cantitatea de 2.050 tone din siloz pentru întregirea produsului propus spre regrupare (care ar fi fost de 2.750 tone); apoi, cantitatea de zahăr din siloz de 3.300 tone (2.050 tone plus 1.250 tone) s-a constatat a fi depreciată și s-a necesitat reîmprospătarea acesteia; apoi pentru anul 2009 (în trimestrul I și II) au fost aprobate a fi reîmprospătate cantitatea de 2.911,7 tone zahăr.

În ceea ce privește declarația martorului H. P. (fila 28 volum II): se constată că acest martor nu cunoaște decât faptul că s-a scos zahăr din siloz, fapt necontestat de nimeni de altfel. Ce cantitate a fost scoasă și pentru cine, martorul nu cunoaște. În ceea ce privește aprecierea martorului în sensul că „măsurătorile efectuate de organele judiciare la data de 28 și 29 ianuarie 2010 sunt corecte” nu are relevanță în condițiile în care chiar și martorul a făcut obiectul aceleiași proceduri în cursul urmăririi penale - față de martor s-au efectuat cercetări cu privire la infracțiunea prev. de Legea 82/1992.

Martora O. G. (fila 1 volum II): cunoaște cu aproximație cantitatea de zahăr aparținând ANRSPS din siloz: cca 19.000 tone. Acest martor face referire la cantitatea de 7.750 tone de zahăr ce ar fi fost reîmprospătată în anul 2009 și susține că nu există o evidențiere contabilă a cantității de zahăr aparținând ANRSPS, căci nu este în patrimoniul propriu al Fabricii de Zahăr, ci în custodia acesteia. În cadrul primei declarații date la urmărire penală martora nu face vorbire de vreo cantitate de zahăr care ar fi fost scoasă ilegal din siloz. În cadrul celei de a doua declarații martora revine asupra celor afirmate inițial și susține că la începutul campaniei de producție 2009-2010 deficitul din socul ANRSPS era de 13.000 tone, că multe dintre facturile de vânzare zahăr nu erau înregistrate contabil și că a atras atenția conducerii societății asupra posibilității de a fi acuzată pentru infracțiunea de evaziune fiscală; din acest motiv, din acel moment s-ar fi procedat la înregistrarea contabilă a acelor facturi; martora nu cunoaște dacă verificarea stocului de zahăr din siloz se face scriptic sau și faptic. Cu toate că martora cunoaște care era deficitul stocului de zahăr apartinind ANRSPS la începutul campaniei 2009/2010, nu cunoaște care este cantitatea de zahăr care a completat stocul și nici pe ce a care a depășit cota de producție. De asemenea, martora a mai indicat că era folosită de inculpatul T. pentru a face diverse comisioane pentru acesta, că a plătit 7.000 lei la . reprezentând contravaloarea unor materiale de construcție. În fața instaței martora a susținut (fila 102 dsoar instanță) că în vara anului 2009 se vindea zahăr de . dar nu se emiteau facturi pentru că produsul nu era stoc propriu; știe că se plătea o chirie pentru rezerva de stat; nu știe dacă reprezentanții ANRSPS mergeau în siloz să verifice; a existat o diferență de 6000 tone (cantitatea permisă la împrospătare pentru care s-au încheiat actele adiționale în anul 2009: 2.050 tone din cele 2.750 tone, la care se adaugă cele 3.300 tone, ultimele două sume adunate constituie 6.050 tone); martora cunoșate că B. și B. țineau o evidență separată.

Martora Țenchea V. a susținut (fila 12 dosar u.p ) că rezerva de stat era în anul 2009 de peste 12.000 tone, că s-a solicitat reîmprospătarea a 7.700 tone în anul 2009 și că evident că Fabrica de Zahar dorea să reîmprospăteze rezerva pentru că nu mai avea zahăr propriu și nu mai erau bani pentru plata utilităților și angajaților. Martora prezintă apoi modul de încheiere al contractului de schimb, cu mențiunea că zahărul era înlocuit în termen de 180 de zile din producția nouă. În perioada producției, când în siloz se strângea o cantitate apreciabilă de zahăr erau chemați și reprezentanții ANRSPS. Instanța constată astfel că situația prezentată, de a discuta cu reprezentanții ANRSPS pentru a-i invita la depozit, nu constituie o abatere de la fișa postului, în condițiile în care reprezentanții ANRSPS – inculpații C. și P. – veneau să inspecteze cantitățile de zahăr din siloz.

Faptul că erau anunțați factorii de decizie din conducerea ANRSPS telefonic, solicitându-li-se uneori o întârziere la control, nu constituie o abatere de la fișa postului, în condițiile în care această întârziere nu reprezenta o durată în timp consistentă, conducătorul unității fiind cel care aprecia asupra acestui aspect. Instanța reamitește că interesul ANRSPS era nu doar de a deține cantitatea de zahăr în siloz, ci și ca acea cantitate de zahăr să fie corespunzătoare din punct de vedere calitativ. Cum părțile colaborau din anul 1999, s-au putut crea anumite cutume care în fapt nu exced unor relații permise chiar de lege, fiind la latitudinea celui care verifică dacă acest fapt este suficient de grav încât să permită aplicarea unei sancțiuni administrative. Apoi, toată cantitatea de produs se reține că s-a restiuit în perioada campaniei, până în noiembrie 2009, astfel încât atitudinea inculpatului C. de a accepta o întârziere cu câteva zile a verificărilor nu se poate aprecia, din punct de vedere subiectiv, ca un abuz în serviciu, cu atât mai mult cu cât inculpatul a precizat că a înțeles că motivul pentru care era rugat să întârzie verificarea era dat de lipsa gestionarilor de la unitate. De asemenea, potrivit calculelor de mai jos, se constată că exista posibilitatea – nu doar scriptică, ci și faptică, ca toată cantitatea de produs să se regăsească în siloz chiar și înainte de verificare.

Martora Țenchea nu cunoaște însă dacă reprezentanții ANRSPS verificau și faptic zahărul rezervă, dar afirmă (aspect confirmat și de alți martori) că în timpul producției nu are importanță ce cantitate de zahăr este în siloz căci aceasta se modifică permanent. Martora își amintește însă că în cursul anului 2007 Fabrica de Zahăr a preluat de la ANRSPS cantități de zahăr deteriorat pe care l-a vândut, depozitarul ieșind în pierdere. Martora a mai susținut că se recurgea la această metodă de împrospătare a zahărului pentru că nu exista o altă metodă de finanțare a fabricii. Instanța constată că procedura de împrospătare era permisă atât de lege, cât și de contractul părților. Despre inculpatul T., martora Țenchea susține că este angajatul Fabricii de Zahăr în funcția de consilier, însă propriu zis ”acest inculpat conducea fabrica” și intermedia relația cu ANRSPS; martora mai arată că la momentul privatizării Fabrica de zahăr nu avea probleme financiare, care însă au apărut însă la scurt timp, iar prin contractele cu ARSPS se obțineau „adevărate guri de oxigen”. Instanța constată că nici acest aspect nu constituie o ilegalitate; încheierea de contracte este permisă de lege și nu s-a semnalat vreun aspect necorespunzător prevederilor legale la momentul încheierii contractelor. Nu interesează motivația pentru care s-au încheiat contractele cu ANRSPS, dacă aceasta nu ascunde o intenție ilicită, în condițiile în care contractele încheiate, în special contractul de depozit, este un contract cu titlu oneros și presupune, așa cum mai sus am arătat, beneficii pentru ambele părți, indiferent dacă una dintre ele este reprezentantul statului. Nu se poate aprecia, și nici nu s-a indicat, faptul că înțelegerea dintre părți (contractul de depozit inițial din 1999) ar fi fost încheiată în considerarea comiterii de fapte penale – diminuarea rezervei de stat, astfel încât, dacă acest fapt a fost constatat doar la nivelul anului 2009, interesează mai puțin motivația pentru care fapta de ”diminuare a rezervei” s-ar fi comis.

Martora Țenchea a mai susținut că deciziile majore în societate erau luate de inculpatul T., care nu putea deține calitate de administrator datorită unei condamnări penale; despre inculpatul T. s-a susținut că ar fi ocupat biroul directorului general și era salarizat superior consiliul de conducere. Martora a precizat că situația financiară a Fabricii de Zahar s-a înrăutățit progresiv în special în 2009, astfel încât s-au înmulțit acțiunile de evaziune fiscală. Arată că în luna ianuarie sau februarie au existat probleme meteorologice ce au condus la degradarea acoperișului, iar o bucată de tablă a căzut peste mașina sa, nu a fost însă în depozit pentru a verifica pagubele, dar știe că s-au efectuat reparații după eveniment. Martora nu cunoaște cantitatea de zahăr depreciată, declasată și nu-și amintește dacă s-a verificat zahărul în magazia de produse finite în iunie 2009; de asemenea, martora nu cunoaște dacă în anul 2009 a fost scos din fabrică mai mult zahăr decât cel aprobat, dar că în anii anteriori inculpatul T. dădea dispoziție să fie vândute cantități mai mari de zahăr și anunța ca va pune zahărul la loc în 30 de zile, „existând chiar o prevedere în acest sens” (art. 5/4 al 1 din L 82/1992, în vigoare la momentul la care se rețien că s-ar fi comis faptele penale). Martora Țenchea a mai susținut că nu cunoaște cât zahăr s-a vândut și nici producția realizată și a semnat uneori procese verbale de verificare a produsului din siloz sau magazie pentru că semnăturile persoanelor autorizate anterior îi dădeau reprezentarea că acest fapt este corect. În ceea ce privește situația resetării cântarului „cronos”, martora nu cunoaște amănunte.

În fața instanței martora Țenchea a susținut (fila 99 dosar instanță, volum I) că relațiile cu ANRSPS s-au derulat bine în decursul timpului; că în iarna-primăvara anului 2009 a fost o furtună puternică care a condus la decopertarea unei suprafete din acoperiș, s-au făcut demersuri pentru ca zahărul să fie înlocuit și reîmprospătarea cantității de zahăr; inculpata P. și C. veneau să verifice rezerva, din când în când inculpatul C.. Erau fișe separate pentru zahărul societății și cel al rezervei de stat și nu exista posibilitata faptică de a se despărți cantitatea de zahăr rezervă permanentă, de rezerva temporară. Când se scotea zahăr din siloz nu se putea face deosebirea între cele douiă categorii și dacă se efectua verificarea faptică a cantității de zahăr s-ar fi ajuns la disfuncționalități. În 10 ani nu-și amintește martora dacă s-au făcut verificări faptice în timpul producției, dar nu au fost cazuri când verificarea scriptică să nu corespundă cu cea faptică.

Martorul D. (fila 23 volum II): îndeplinea funcția de metrolog-reparator la Fabrica de Zahăr B.; acest martor a precizat că la începutul campaniei cele două ceasuri Chronos ale cântarului se află la poziția 0, fapt care este consemnat într-un proces verbal de la începutul campaniei. Martorul nu cunoaște dacă un astfel de document s-a încheiat în oct. 2009, dar susține că a pus cele două ceasuri în poziția „0” la începutul campaniei. În ceea ce privește resetarea cântarului, martorul D. a susținut că a primit dispoziție în acest sens de la martorul H. P. la data de 14.11.2009, iar până la acel moment se produseseră aproximativ 6.300 tone zahăr, iar până la data de 4 februarie 2010 - data declarației ca martor la urmărire penală - a mai înregistrat alte 6.400 tone. Acest martor mai susține că a participat și la însăcuirea cantității de zahăr din ianuarie 2010 (fila 103 dosar instanță). Este de remarcat că această cantitate apreciată la 6.300 tone corespunde cantității de zahăr permisă la schimb potrivit actelor încheiate de părți, în condițiile în care potrivit art. 5/4 al final. ”Contractele de împrumut, de vânzare-cumpărare sau de schimb, încheiate de unitățile teritoriale subordonate Administrației Naționale a Rezervelor de Stat, constituie titluri executorii”.

Instanța constată că s-a apreciat de către acuzare că este imposibil ca din punct de vedere tehnic în 18 zile, în intervalul 14.11.2009 – 01.12.2009, fabrica să producă cantitatea totală de 6.253.856,85 kg, câtă apare recepționată prin procesele-verbale nr. 3 și 4/2009, deoarece producția zilnică medie ar fi fost de 150 de tone. Instanța constată însă că ceea ce s-a consemnat în procesele verbale menționate este că la 20 noiembrie 2009 s-au recepționat 2.500 tone zahăr, iar la 2 decembrie 2009 - 3.753 tone zahăr (fila 27 verso volum V); acest fapt nu poate fi considerat nereal pentru că ceea ce s-a recepționat în 20 noiembrie 2009 este o cantitate de zahăr provenind din producția de zahăr care a început în 3 octombrie 2009.

NU rezultă de nicăieri că trebuia să fie recepționată toată cantitatea de zahăr produsă de Fabrica de Zahăr în perioada 10 noiembrie 2009-20 noiembrie 2009, așa cum este greșit a se aprecia că doar cantitatea de zahăr produsă în perioada 10-20 noiembrie 2009 a fost avută în vedere la momentul recepționării zahărului prin procesul verbal nr. 3/20.11.2009. Instanța reamintește că prin procesele verbale indicate se recepționa schimbul de produse ce avusese loc cu 180 de zile mai devreme și doar ulterior urma a se proceda la recepționarea cantitățilorde zahăr necesare la împrospătare. Astfel:

-la data de 26 oct. 2009 s-au recepționat 500 tone zahăr; cu toate acestea, campania începuse la 3 octombrie 2009 și se produsese deja mult mai mult decât acea cantitate; în condițiile în care media pe zi era de 150 tone zahăr, în perioada 3-26 oct.2009 s-au produs aproximativ 3.300 tone zahăr. NU toată această cantitate trebuia recepționată la acel moment, ci doar 500 de tone; restul cantității de zahăr produs în perioada menționată a rămas în continuare, cel mai probabil, în siloz (căci nu s-a indicat că în acastă perioadă s-ar fi realizat însăcuiri);

-la data de 10 noiembrie 2009 s-au recepționat confrom procesului verbal nr 2/2009 (fila 27 verso volum V) cantitatea de 1000 tone zahăr. Această cantitate era deja în siloz la data de 26 octombrie, la prima recepție, iar producția de zahăr a continuat. Mergând pe același principiu, indicat și în actul de acuzare cum că în fiecare zi se produceau aproximativ 150 tone de zahăr, la data de 10 noiembrie 2009 trebuie să mai fi existat, alături de cele 3.300 tone deja constatate la 26 octombrie 2009, încă 2000 tone de zahăr din care 1.500 tone au fost recepționate prin procesul verbal nr 2/2009.

- la data de 20 noiembrie 2009 exista cu siguranță posibilitatea de a fi recepționate cele 2500 tone zahăr, iar la data de 2 decembrie 2009 schimbul de produse dintre cele două unități trebuie să fi fost realizat.

Prin urmare, este eronată susținerea că cele consemnate în procesul verbal de recepție sunt nereale. Faptul că s-a produs o resetare a cântarului Chronos la data de 14 noiembrie 2009 nu are relevanță, în condițiile în care se cunoștea cu exactitate când a început campania și deja fuseseră realizate două recepții ale produselor schimbate (nu împrospătate).

Martorul H. (fila 29 volum II): a susținut că în campania din octombrie 2009 – ianuarie 2010 s-a realizat cantitatea de aproximativ 22.000 tone, din care 12.000-13.000 tone ar fi fost depozitată în siloz unde ținea zahărul ANRSPS. Instanța constată astfel că în siloz trebuie să se fi aflat, potrivit depoziției acestui martor, cantitatea de 22.000 tone produsă în anul 2009/2010, alături de cantitatea ce mai rămăsese în siloz aparținând ANRSPS și care nu fusese împrospătată. Martorul H. nu cunoaște cantitate de zahăr deținută de ANRSPS în siloz și nici dacă prin cantitatea de zahăr produsă în campania 2009/2010 s-a ajuns la cifra la care trebuia să se ajungă, prin aceasta înțelegându-se respactarea caluzelor contractuale.

Instanța reamintește că la momentul încheierii contractului de schimb, zahărul aparținând ANRSPS (care nu tot constituia și rezerva de stat obligatorie) trecea în patrimoniul Fabricii de Zahăr care trebuia să îl restituie depozitarului într-un termen de 180 de zile. Teama de a nu putea fi respectat contractul exista, căci riscul contractului era suportat doar de către depozitar. Din acest motiv și martorul H. nu cunoaște dacă s-a ajuns la finalul campaniei 2009/2010 la reîntregirea rezervei, în condițiile în care s-a produs zahăr mai mult decât rezerva permanentă și temporară a ANRSPS, iar zahăr mai era în siloz și la momentul începerii campaniei.

Martorul H. a mai afirmat că i s-a adus la cunoștință de către martora B. că inculpatul T. a dat dispoziția resetării cântarului și a dus la îndeplinire această operație; martorul a mai susținut că și-a dat seama că procedând în această manieră pentru cantitatea de zahăr deja intrată în siloz nu ar fi existat aprobări la reîmprospătare. Susține martorul că în această situație practic ar fi fost înapoiată cantitatea de zahăr și se pornea de la „0”. Motivul pentru care martorul a apreciat în maniera anterior descrisă este o chestiune pur personală, nefiind indicat faptul că acesta ar fi cunoscut că s-ar fi scos din siloz cantități de zahăr mai mari decât cele permise de contractele cu ANRSPS. Martorul H. nu cunoaște despre contractele de schimb și a declarat în fața instanței (fila 122) că s-au înlocuit raportele de producție întrucât o cantitate de zahăr din magazie trebuia să fie în siloz; s-a introdus zahpărul scriptic în siloz, dar atâta timp căt zahărul exista faptic nu era nimic suspect. Din acest motiv au trebuit să fie refăcute toate raportele pentru că aveau numele consecutive nu-și amintește dacă s-a golit silozul în anul 2009 sau 2010; martorul a mai susținut că putea exista în siloz zahăr din campaniile precedente.

Martorul B. I. (fila 42 volum II): a susținut că în campania 2009-2010 s-au produs aproximativ 20.000 tone zahăr. Deși susține că a semnat procesele verbale verificare, afirmă că nu a fost prezent personal la verificarea produsului. Și în acestă situație instanța reține că la cele 20.000 tone de produs precizat de martor, trebuie adăugate cantitățile de produs ce au mai rămas în rezervă la momentul începerii campaniei (aproximativ 6000 tone după cum ar rezulta din rechizitoriu).

Martorul M. (fila 49 volum II): susține că are cunoștință despre faptul că s-a scos din siloz o cantitate mai mare de zahăr decât trebuia, nu știe cui aparținea zahărul, dar afirmă că dispoziție în sensul de a scoate zahăr din siloz puteau da martorii Țenchea și B.; același martor susține că pentru a se acoperi că s-ar fi scos din siloz zahăr „mai mult decât trebuia” s-ar fi procedat la resetarea cântarului. Pentru aceleași considerente anterior expuse, instanța constată că resetarea cântarului Chronos nu are nicio înrâurire asupra cantităților de zahăr ce trebuiau restituite și verificate astfel de către inculpații P. sau C., ci eventual doar cu privire la cantitatea de zahăr existentă în siloz. Același martor mai susține că nu a participat la activitatea de verificare a cantităților de zahăr din patrimoniul ANRSPS, cunoaște însă că zahărul e ținut în condiții improprii; totodată martorul a mai afirmat că a fost supraproducție de zahăr în 2009-2010 și nu a primit sarcini de serviciu de la inculpatul Tartaga. Martorul a cunoscut că s-au întocmit acte doar pentru cantitatea de 7.753 tone pentru care era aprobare, pentru restul până la 14.000 tone câte s-ar fi scos nu există acte. Același martor face referire la activitatea de însăcuire care s-ar fi derulat și în luna ianuarie 2010, zahăr care ar fi provenit din același siloz unde se ține rezerva de stat. instanța reamintește că în siloz, potrivit declarațiilor martorilor, nu există posibilitatea de a se partaja cantitățile de zahăr existente, gestiunea acestora fiind ținută scriptic.

În fața instanței martorul M. (fila 144 volum I instanță) a învederat că de fiecare dată proprietarii zahărului verificau stocul urmare a ”unor aprecieri” întrucât sunt mai multe aspecte de verificat: granulație, umiditate. Scoaterea zahărului din siloz se efecuta cu aprobare verbală, fără documente scrise. Martorul a precizat că parte din declarația dată la urmărire penală a avut în vedere aspecte pe care le-a auzit după ce au început cercetările, când lumea a început să vorbească în fabrică; martorul știa că se scoate zahăr din siloz nu din rezervă, iar când a declarat la urmărire penală că s-a procedat la resetarea cântarului a avut în vedere că se dorea să se acopere eventuala cantitate suplimentară. Procesele verbale de verificare a zahărului le semna fără să citască, pentru că avea încredere că erau legal întocmite. Vorbeste destre faptul că silozul a fost golit în luna iulie 2010 (după data comiterii faptei), iar dacă apăreau probleme de calitate ANRSPS trimitea zahărul înapoi; în 2009-2010 s-a depăsit cota de zahăr și nu știe ce s-a întâmplat cu surplusul.

Martorul B. (fila 90 volum II): cunoaște că la fabrică este depozitată o cantitate de zahăr ce aparține rezervei de stat de care se ocupă martora B., iar de activitatea societății Fabrica de Zahăr susține că se ocupă inculpatul T.. Martorul susține că a primit dispoziție de a primi în magazie o cantitate de zahăr aparținând ANRSPS, însă nu cunoaște aspecte legate de acest produs; afirmă însă că parte din zahărul primit era deteriorată; zahărul proprietatea ANRSPS a fost verificat o dată sau de două ori de inculpata P. care s-a prezentat însoțită de inculpatul T.; cunoaște că au existat probleme la acoperișul din magazia de unde provenea zahărul pe care l-a primit, iar întreaga cantitate de zahăr primită s-a vândut în câteva luni primind dispoziție de vânzare. Cu referire la produsul comercializat, martorul a precizat că zilnic vindea cantitatea de 150-200 tone; în ceea ce privește procesele verbale de verificare, martorul susține că deși le-a semnat, nu știe ce conțin; declarația acestui martor se coroborează cu restul probațiunii administrate în cauză și relevă faptul că inculpatul T. ar putea răspunde penal pentru fapta prev de art. 9 din Legea nr. 82/1992. Martorul Boțofan afirmă că zahărul a ieșit din magazia de produse finite conform avizelor de însoțire a mărfii și că în total în magazie ar fi fost adusă, însăcuită, cantitatea de aproximativ 14.000 tone, din care pentru 7.753 tone au existat avize de însoțire a mărfii, iar restul cantității nu a fost evidențiat ca urmare a precizărilor făcute de martorul Țenchea și inculpatul T..

În declarația dată, martorul Boțofan mai susține că a observat sacii cu zahar deteriorat, întărit, după părerea lui a fost vorba de 4-6.000 tone; zahărul deteriorat a fost verificat o data sau de doua ori și de domana P., care a venit însotita de inculpatul Tartaga; despre cantitatea de zahăr deteriorată susține că era umed datorita problemelor aparute la acoperisul silozului. Cu alte cuvinte, martorul Boțofan confirmă faptul că a existat o cantitate de zahăr depreciată ca urmare a unor condiții de depozitare într-o magazie în care acoperișul a fost deteriorat. Martorul a revenit apoi asupra celor declarate inițial (fila 95) și susține că în anul 2008 a fost trimisă cantitatea de 1000 tone de către ANRSPS către Fabrica de zahăr; știe că s-a însăcuit în cursul anului 2009, până la începutul campaniei 2009/2010 cantitatea de 14.000 tone zahăr, că s-au întocmit note de transfer pentru 7.753.856,85 kg, iar restul cantității nu a fost evidențiată scriptic ca urmare a dispozițiilor martorei Tenchea și a inculpatului Tartaga. Instanța constată, cu referire la cantitatea de 4000 tone de zahăr ce a fost însăcuită în data de 29 ianuarie 2009, că aceasta provenea din cantitatea de zahăr propusă la împrospătare pentru anul 2008. De asemenea, este omisă a fi apreciată la urmărire penală restul cantității de zahăr aprobat la reîmprospătare pentru anul 2009, de cca. 1.208 tone. Apoi, se constată că existau cantități de zahăr ce erau predate pentru protocol diverselor persoane indicate de inculpatul T., cantități de zahăr pe care martorului le trecea doar pe bilețele, fără a se întocmi acte în acest sens.

Martora B. M. (fila 56) susține că: a constatat că s-a scos zahăr fără a fi evidențiată operațiunea în documente contabile, însă a văzut consemnat acest aspect într-un caiet; întrucât i-a fost teamă că va fi dată afară, ar fi acceptat să procedeze în același fel și „a luat de bună cantitatea de zahăr menționată pe ultima fișă de magazie”. Martora susține că după ce a preluat gestiunea, a încercat să țină o evidență cât mai corectă a cantităților de zahăr intrate și ieșite din siloz, cantitate care era calculată cu ajutorul notelor de predare întocmite de către inginerii de rafinării. Se constată însă că martora nu verifica faptic cantitatea de zahăr intrată în siloz, ci doar scriptic, iar în siloz se aflau cantități de zahăr aparținând și altor societăți comerciale, în afară de ANRSPS. Martora a susținut că a scos din siloz în anul 2008 cu 2000 tone mai mult decât cantitatea aprobată, iar în anul2 009 aproximativ 6.000 kg mai mult și a constatat ulterior că s-a scos mai mult decât cantiatea aprobată. Instanța observă că martora nu precizează care era cantitatea de zahăr ce putea fi însăcuită, care era cantitatea de zahăr aprobată pentru a fi scoasă din magazie ca aparținând atât societății la care lucra (Fabrica de Zahăr) cât și aparținând ANRSPS, pentru a se putea aprecia afirmația acesteia referitor la cantitățile de zahăr ce ar fi depășit aprobările.

Constatăm în același timp că martora B. indică faptul că inculpata P. se deplasa pentru verificarea zahărului la siloz împreună cu ea și verifica de pe platformă zahărul, platformă situată în centrul silozului; datorită slabei iluminări și a prafului existent în siloz, inculpata P. folosea o lanternă pentru citirea gradațiilor; nu stie cum stabilea P. coloana de zahăr din siloz având în vedere că zahărul era neuniform. Ulterior era chemată cu fișa de magazie la clădirea administrativă, semna procesul verbal de verificare, semna si fișa de magazie. Cel mai scăzut nivel de zahar a fost în septembrie 2009 - 7 m, când s-a defectat și bratul cu melc care nivelează zahărul. În perioada septembrie-decembrie 2009 la siloz s-a prezentat inculpatul C., nu inculpata P., inculpat despre care se susține că nu s-a prezentat pentru verificarea zahărului la siloz; martora mai susține că dacă s-ar fi verificat silozul, s-ar fi constatat că lipsea zahăr. Încă o dată instanța reamintește că martora nu cunoaște contractele încheiate de ANRSPS cu Fabrica de Zahăr B., astfel încât și pentru acest martor cantitățile ce au fost scoase din siloz și depășeau cantitățile aparținând ANRSPS erau apreciate ca fiind scoase nelegal. Având însă la îndemână toate actele care au stat la baza scoaterii zahărului din siloz, instanța poate aprecia că există o corespondență între cantitățile ieșite și cele scriptic consemnate.

Martora B. mai arată, la fel ca și ceilalți martori audiați, că au existat probleme ale acoperișului de la siloz în perioada octombrie 2008 – martie 2009 când 4000 kg zahăr (nu doar 2.750 tone) a fost afectată de problemele meteorologice. Totodată a susținut că în fapt, cantitatea reală de zahăr în campania 2009 - 2010 a fost mai mică cu 500 tone. Cu referire la cântarul Chronos, martora B. a afirmat că acesta a fost resetat noaptea când s-a ajuns la cantitea de 6047 tone zahar, cântarul fiind resetat din dispoziția inculpatului T. și a martorei O. G.. În declarația dată la instanță (118 dosar instanță, volum I) susține că în 2009 în siloz se afla zahăr în cea mai mare parte de la ANRSPS, apoi aparținând Fabricii de Zahăr, iar pe urmă cantitățile de zahăr de la Luduș; în 2009 s-a defectat melcul și nu s-a mai putut citi bine rezerva. Întrebată fiind dacă s-a scos cantitatea de 6000 tone fără documente, răspunsul a fost negativ. Rolul caietului pe care-l ținea susține că era dat de împrejurarea că a doua zi se înregistra financiar contabil cantitatea și documentele ; de asmenea, martora precizează că nu s-a scos zahăr până la repararea melcului, iar în fiecare lună inculpata P. verifica zahărul din siloz, dar nu știe modalitatea de calcul. Despre inculpatul C. martora B. susține că venea doar la recepție și nu verifica silozul; la recepție era prezent si inculpatul T.; datele din fișa martorei corespundeau cu cele din fișa inculaptei P.; cantitățile de la recepție sunt corecte. Această din urmă declarație a fost retractată de martoră, în condițiile în care în cursul procedurii martora a fost reaudită la organul judiciar în cadrul altei proceduri.

În ceea ce privește declarația martorei H. M. (fila 264 volum II), aceasta cunoaste despre însăcuirea zahărului în campania din ianuarie 2010, la fel ca și martora Nysztor A. (fila 268 volum II). Martorele nu cunosc nimic depre actele contabile care au fost încheiate cu acel prilej și nici despre relația contractuală dintre ANRSPS și Fabrica de Zahăr B..

Martorele B. E. (fila 272 volum II), B. E. (fila 274 volum II) cunosc doar că zahărul înspcuit provine din silozul în care se găsește rezerva de stat.

Împrejurarea că zahărul provine din același loc în care se depozitează și rezerva de stat nu are nicio relevanță în susținerea că produsul însăcuit provenea din stocul permanent; spunem aceasta întrucât în siloz mai era depozitată o cantitate de zahăr aparținând . 6.400 tone zahăr. De asemenea, campania fiind deja finalizată, iar potrivit martorilor s-a depășit cantitatea de zahăr maximă posibil a fi menținută, ținând seama de faptul că inclusiv martorul H. (fila 29 volum II) a susținut că în campania din octombrie 2009 – ianuarie 2010 s-a realizat cantitatea de aproximativ 22.000 tone (iar la aceasta se adaugă și cele existente în siloz), se poate afirma că, în lipsa unor date certe, nu este sigur că zahărul scos din siloz în luna ianuarie 2010 – aproximativ 200 tone - aparținea rezervei de stat.

Astfel, dacă în siloz se aflau aproximativ 28.000 tone zahăr (după cum susține martorul H. - 22.000 realizate în campania 2009/2010, aproximativ 6000 tone câte ar mai fi trebuit să aibă ANRSPS potrivit celor susținute în chiar rechizitoriu), iar ANRSPS avea doar cca 18.000 tone, nu s-ar putea cunoaște cu exactitate cui aparține cantitatea de 200 tone zahăr ce ar fi fost însăcuit în luna ianuarie 2010.

Martorii B. V., J. M. nu pot oferi relații cu privire la cantitatea de zahăr deținută de ANRSPS și nici cu privire la cantitatea de zahăr ce era împrospătată în fiecare an.

Instanța constată că și restul martorilor audiați în cauză relevă faptul că inculpatul T. D. M. era persoana care se ocupa de administrarea în fapt a societății Fabrica de Zahăr B..

Acuzarea susține că s-au scos din rezerva de stat, în perioada ianuarie – septembrie 2009, cantitatea totală de 14.033.500,85 kg zahăr (7.753.856,85 kg pentru împrospătare și 6.279.644 kg ilegal), din totalul de aprox. 20.000.000 kg existentă la nivelul întregii țări și astfel s-ar fi creat un pericol social deosebit determinat de faptul că, în cazul apariției uneia dintre situațiile enumerate în art. 1 din Legea nr. 82/1992 exista un pericol grav. Se mai arată însă că întreaga cantitate de zahăr luat în mod ilegal – adică 6.279.644 kg, a fost pus la loc din producția nouă de zahăr obținută în campania agricolă 2009-2010, deoarece începând cu data de 03.10.2009 și până la 14.11.2009, întreaga producție de zahăr cristal a fost destinată completării zahărului valorificat fără aprobarea A.N.R.S.P.S., evidența pe zile calendaristice și cantități fiind consemnată olograf de martorii B. M. și B. I. în caietele personale (vol. II, filele 70-86, 112-156).

Instanța reamintește că mai înainte de a se constata care anume produs și ce cantități au fost scoase din siloz este necesar a se verifica toate contractele existente la dosar, respectiv contractele nr 2/2008 și nr 2/2009. Fiecare dintre aceste contracte prevede, așa cum și mai sus am arătat, cantitatea de zahăr ce urma a fi scoasă la împrospătare din rezerva de stat, adică din custodia permanentă și anume: contractul nr 2/2008 prevede pentru Fabrica de Zahăr B. cantitatea de 4000 tone zahăr, cantitate ce a fost scoasă din siloz – după sau înainte de 29 ianuarie 2009 (spunem aceasta întrucât nu exista posibilitatea fizică, obiectivă, de a fi însăcuită cantitatea de 4000 tone într-o singură zi); această cantitate de zahăr nu reprezintă însă cantitatea de zahăr permisă la împrospătare pe anul 2009, ci pe anul 2008 după cum rezultă din toate actele de la dosar. Că această cantitate permisă pentru anul 2008 urma a fi scoasă la împrospătare în luna ianuarie 2009, pune în lumină o altă situație: cea a nerespectării clauzelor contractuale în anul 2008 și nu pe cele din anul 2009. Faptul că în anul 2008 nu s-a procedat la împrospătarea zahărului poate conduce la aprecieri cu privire la exeuctarea contractului în acel an; împrejurarea că urma ca în 2009 să se împrospăteze zahărul pentru anul 2008 nu constituie un argument în sensul că acel produs se va împrospăta din rezerva din anul 2009. Că din aceeași rezervă urma a fi împrospătat zahărul nu are nicio relevanță, interesul ANRSPS fiind acela ca, în condiții de legalitate, cantitatea de zahăr din siloz să fie împrospătată. Contractul pentru anul 2009 prevede împrospătarea cantității de 2.911,7 tone zahăr. Pornind de la cantitatea de zahăr aflată în siloz în custodie permanentă – 12.696.229,70 kg constatăm că atât cantitatea permisă la împrospătare pentru anul 2008, cât și cea permisă la împrospătare pentru anul 2009 nu depășeau o treime din cantitatea ce putea fi împrospătată. Mai mult decât atât, este de remarcat faptul că pentru anul 2008, la momentul încheierii contractului nr 2/2008, s-a avut în vedere o altă cantitate de zahăr ce formează obiectul custodiei permanente, cantitate care s-a modificat abia în cursul anului 2009 ( a se vedea actul adițional de la fila 9 volum V) cu începere din 9 octombrie 2008(?); cum doar în luna decembrie 2008 ANRSPS a ajuns să dețină în silozul Fabricii de Zahăr B. cantitatea de zahăr prevăzută în contractul din ianuarie 2009 ca reprezentând rezervă de stat, nu exista fizic posibilitatea ca – în situația în care se împrospăta cantitatea de zahăr de 4000 tone mai înainte de 9 decembrie 2008 să nu se aducă atingere rezervei de stat. Tocmai de aceea s-a așteptat întregirea cantității de rezervă de stat și s-a dat dispoziție de însăcuire a celor 4000 tone de zahăr în luna ianuarie 2009, dată la care ANRSPS avea în proprietate în depozit cantitatea totală de 18.973.987, 68 kg zahăr, cantitate formată din 12.696.229, 70 kg rezerva obligatorie și 6.277.758 kg rezervă temporară (fila 50 volum V - partea de jos a paginii).

Că cele două cantități prevăzute la împrospătare în 2008 (4000 tone) și 2009 (2.911,7 tone) urmau a fi scoase din același siloz unde era ținută în comun întreaga cantitate de zahăr a ANRSPS, nu determină concluzia că aceasta ar fi fost scoasă și din aceeași rezervă, cea din 2009. Pin urmare, cantitatea de 4000 tone de zahăr deși se scoate în anul 2009, are în vedere reîmprospătarea rezervei de stat pentru 2008. Tocmai de aceea, după ce s-a constatat că a fost depreciată cantitatea de 2.750 tone din cele 4000 de zahăr scoase la împrospătare în anul 2009 pentru anul 2008, s-a procedat la suplimentarea – prin contractul 2/2009 – a cantității de zahăr stabilită la împrospătare în anul 2009 - de 2.911, 7 tone zahăr. În ceea ce privește cantitatea de 3.300 tone de zahăr (cantitate care întregită cu cele de mai sus ajunge la totalul de 12.261 tone) se constată că aceasta a intrat în patrimoniul Fabricii de Zahăr în luna septembrie 2009. Că s-au întocmit acte doar pentru parte dintre operațiunile anterior menționate este evident, însă acest fapt formează obiectul unei alte infracțiuni pentru care cauza a fost disjunsă.

Prin urmare se constată că există probe că s-ar fi scos din siloz cantități de zahăr, pentru care au existat aprobări, fără a fi însă întocmite acte valabile pentru a fi introduse în contabilitate. În această manieră este dificil de identificat ce s-a întâmplat cu cantitățile de zahăr scoase din siloz și nu de identificat ce cantitate s-a scos din siloz.

În ceea ce privește susținerea că s-ar fi procedat la resetarea cântarului Chronos pentru a nu se identifica eventuale cantități de zahăr scoase în mod nelegal instanța reține: resetarea cântarului Chronos se putea dispune din varii motive: pentru a se ascunde ceva, vreun bun supus impozitării sau pentru a ușura măsurarea zahărului ce trebuia restituit de către Fabrica de Zahăr conform contractelor de schimb, copntracte a căror nerespectare atrăgea răspunderea doar a depozitarului(căci cântarul a fost resetat când s-a restituit zahărul primit la schimb); de asemenea, cântarul putea fi resetat și pentru a marca începutul măsurătorilor privind zahărul împrospătat de ANRSPS. Dacă exista o înțelegere între inculpatul C. și T., cum se susține, pentru a se ascunde eventuale cantități de zahăr scoase ilegal din siloz, nu era necesar a se proceda la resetarea cântarului căci în fapt inculpații s-ar fi ascuns unul pe celălalt, prin chiar acțiunea de resetare – observată de foarte mulți angajați. Apoi, deja inculpatul C. recepționase parte din zahăr, cel dat la schimb, astfel încât, cel puțin din perspectiva relațiilor cu ANRSPS nu era necesară resetarea cântarului.

Prin urmare constatăm că resetarea cântarului Chronos are la bază ascunderea altei infracțiuni cu referire strictă la activitatea Fabricii de Zahăr și a produselor comercializate de aceasta.

Se susține că activitatea infracțională a inculpatului T. D.-M. - de diminuare a rezervelor de stat - ar fi continuat și după încheierea programului de împrospătare din anul 2009 și a campaniei de fabricație (ianuarie 2010), când acesta ar fi dat dispoziție angajaților să ambaleze zahăr din siloz și să-l transfere în magazie în vederea valorificării, astfel că, în zilele de 14, 15, 16 și 18.01.2010 s-ar fi scos ilegal din silozul fabricii cantitatea totală de 279.150 kg zahăr, așa cum rezultă din însemnările personale ale martorului B. I. (vol. II filele 106, 117 verso). Se mai susține că o mică parte din zahărul scos ilegal din rezerva de stat la mijlocul lunii ianuarie 2010 a fost regăsită în magazia de produse finite cu ocazia percheziției domiciliare din data de 28.01.2009, fiind vorba de 13.268 kg zahăr, din care 3.650 kg ambalate în 73 saci/50 kg și 9.618 kg ambalate în pungi de 1 kg (vol. III, fila 10).

Instanța constată, din chiar depozițiile martorilor audiați, că în campania de producție a zahărului 2009/2010 a existat extraproducție, că s-a completat conform graficului reîntregirea produsului rezervă de stat. Totodată se constată că martorii au susținut că în siloz au existat cantități mai mari de 20.000 tone de zahăr, fiind de față la momentul prelucrării materiei prime. Dacă se apreciază că declarațiile și susținerile martorilor, în ceea ce privește cantitatea de zahăr care ar fi fost scoasă fără documente din siloz, sunt corecte, atunci trebuie apreciate în același sens aceleași declarații care susțin că s-a produs reîntregirea rezervei de stat în campania din 2009/2010. Apoi, este de remarcat că nu s-a avut în vedere la momentul efectuării constatării tehnico științifice privind volumul zahărului în siloz (fila 185 și urm. Volum III) stabilirea volumului total al silozului și cantitatea efectivă de zahăr pe care aceast siloz o putea cuprinde la acel moment; de asemenea, raportul de constatare tehnico științifică este realizat la finalul lui ianuarie 2010, în condițiile în care s-a dovedit că s-a procedat la însăcuirea unei cantități de zahăr și după data de 15 ianuarie 2010 (în zilele de 14, 15, 16 și 18.01.2010), dată la care inculpata P. ar fi realizat o verificare a zahărului rezervă de stat.

Apoi, trecerea unei perioade de timp, chiar și de două săptămâni, de la momentul verificărilor efectuate de inculpata P. (15 ianuarie 2010), coroborat cu faptul că ceea ce se deține în siloz este un produs ce se poate degrada în timp, sunt aspecte care corborate nu conduc la concluzia că ceea ce s-a consemnat în procesul verbal întocmit la data de 15 ianuarie 2015 (fila 23 volum V ) este nereal. Ceea ce remarcă instanța în plus față de aspectele identificate în cadrul celor două măsurători, este faptul că înălțimea coloanei de produs a fost stabilită prin raportare la înălțimea coloanei de produs (de către inculpata P.) și prin raportare la înălțimea coloanei de zahăr la nivelul roții melcate.

În ceea ce privește infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. D. M. – „diminuare a rezervelor de stat, în orice modalitate, în mod nelegal” prevăzută de art 9 din L 82/1992 în forma participației improprii. În ceea ce privește situația reținerii participației improprii, se constată că în rechizitoriu se face referire la faptul că angajați ai Fabricii de zahăr B. ar fi fost contrânși să comită fapte penale, de diminuare a rezervei de stat. Fără a mai analiza acest aspect, instanța constată că:

-potrivit art 9 din L 82/1992 în forma anterioară datei de 1.02.2014 era sancționată: „Diminuarea sub orice formă, fără aprobare legală, a cantităților de produse rezervă de stat încredințate spre păstrare agenților economici, în măsura în care nu constituie o infracțiune mai gravă.”

-În prezent, aceeași faptă anterior indicată, nu mai este prevăzută drept infracțiune; legiuitorul a stabilit că diminuarea produselor rezervă de stat poate constitui contravenție dacă: „Operatorii economici prevăzuți la art. 4 nu reîntregesc, în termen de 30 de zile de la data constatării diminuării, cantitățile de produse rezervă de stat.

Neîndeplinirea obligației prevăzute la alin. 1 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei.

Sancțiunea se aplică persoanelor juridice.

Constatarea contravenției și aplicarea sancțiunii se fac de către împuterniciții Administrației Naționale a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, precum și de alte organe de control financiar anume împuternicite în acest scop.”

Apărarea a susținut că în prezent fapta de ”diminuare a rezervelor de stat” a fost dezincriminată; de asemenea s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de ”diminuare a rezervelor de stat” în una din infracțiunile de ”abuz de încredere”, ”gestiune frauduloasă” sau ”delapidare”.

Instanța constată că, prin raportare la conținutul constitutiv al infracțiunilor anterior menționate, nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice întrucât:

-infracțiunea de ”diminuare în orice modalitate a rezervelor de stat” este o infracțiune adiacentă infracțiunii de gestiune frauduloasă sau delapidare, fiind rezultatul comiterii unor astfel de infracțiuni.

-prevederea din conținutul dispoziției art. 9 din Legea 82/1992 „…sub orice formă, fără aprobare legală…” are în vedere că diminuarea se poate produce prin oricare din modalitățile: gestiune frauduloasă, delapidare, abuz de încredere, furt etc. Ceea ce sanționează textul art 9 din L 82/1992 anterior modificării este consecința faptei de gestiune frauduloasă, delapidare etc și nu modalitatea în care se ajunge la „diminuarea rezervei de stat”. Expresia „fără aprobare legală” are în vedere împrejurarea că infracțiuni de „delapidare”, „abuz de încredere”, „gestiune frauduloasă” etc ce au ca urmare diminuarea rezervei de stat se pot produce chiar și cu un acord dat potrivit legii.

Așa fiind, infracțiunea prev de art 9 din L 82/1992 anterior modificării este o infracțiune de pericol și nu de rezultat cum sunt infracțiunile prin intermediul cărora această faptă se comite. Acest aspect a fost avut în vedere și în cuprinsul actului de acuzare când se afirmă că: „Prin scoaterea din rezerva de stat, în perioada ianuarie – septembrie 2009, a cantității totale de 14.033.500,85 kg zahăr (7.753.856,85 kg pentru împrospătare și 6.279.644 kg ilegal), din totalul de aprox. 20.000.000 kg existentă la nivelul întregii țări, s-a creat un pericol social deosebit determinat de faptul că, în cazul apariției uneia dintre situațiile enumerate în art. 1 din Legea nr. 82/1992, statul ar fi fost în imposibilitatea de a reacționa eficient.”

Spre deosebire de infracțiunea prev de art. 9 din Legea 82/1992 anterior modificării, infracțiunile de „delapidare”, „abuz de încredere”, „gestiune frauduloasă” etc sunt infracțiuni de rezultat. Cele două tipuri de infracțiuni nu se exclud, având natură juridică distinctă.

În cazul prev de art. 9 din Legea 82/1992 anterior modificării nu ne aflăm în situația de normă specială care derogă de la cea generală, întrucât: nu se indică norma generală, în condițiile în care în vechea reglementare infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebit de grave se pedepsea de legiuitor cu sancțiunea închisorii de la 10 la 20 ani, mai mare decât cea prevăzută de art. 9 din Legea 82/1992. Dacă s-ar interpreta în sensul că infracțiunea prev de art. 9 din Legea 82/1992 este o dispoziție specială în raport cu norma generală, atunci, prin raportare la chiar prevederile acestui act normativ care dispun că această infracțiune se reține doar dacă nu există o alta mai gravă, dacă prejudiciul nu depășea cuantumul de 200.000 lei sau nu se producea o consecință deosebit de gravă se reținea infracțiunea prev de art. 9 din Legea 82/1992 anterior modificării, iar în cazul în care aveam îndeplinite condițiile privind „consecințele deosebit de grave” s-ar fi reținut infracțiunea generală, însă doar în cazul infracțiunii de delapidare (căci restul infracțiunilor nu erau sancționate mai drastic decât legea specială). Acest aspect ar constitui o situație de imprevizibilitate legislativă, care nu a fost în veere de legiuitor.

Faptul că în prezent nu mai este sancționată penal „diminuarea rezervei de stat” nu presupune că modalitatea în care acest fapt se produce, adică exact „…orice formă…” nu s-ar putea reține în cauză. Infracțiunea de ”gestiune frauduloasă” sau cea de ”delapidare” sunt modalități prin care se producea infracțiunea de „diminuare a rezervelor de stat”, neinteresând dacă pentru vreuna dintre acestea s-ar fi dispus trimiterea în judecată, fiind doar necesar să se constate o diminuare a stocului rezervă de stat.

Prin urmare, instanța nu poate dispune o schimbare de încadrare juridică, căci infracțiunea prev de art. 9 din Legea 82/1992 anterior modificării este corect reținută în speță, ci eventual o extindere a acțiunii penale care însă în prezent nu se mai poate realiza în acest stadiu procesual. Nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice într-o infracțiune care nu a fost avută în vedere în cadrul cercetărilor căci atunci s-ar deforma însuși scopul procesului penal: inculpatul cunoaște că a fost trimis în judecată pentru o anumită faptă și ajunge să fie condamnat pentru o cu totul alta, pentru care nu a fost în măsură să-și susțină apărările; aici avem în vedere că fiecare dintre modalitățile propuse spre a fi avute în vedere la schimbarea de încadrare juridică se comite într-o anumită modalitate, ceea ce presupune verificarea și a acestor elemente, atât în cursul urmăririi penale – care lipsește pentru „delapidare” sau „gestiune frauduloasă”, cât și a judecății, judecată care se mărginește la ce anume a fost reținut în cursul unei urmăriri penale. O faptă poate îmbrăca forma juridică a două infracțiuni, cum este și cazul în speță, iar trimiterea în judecată doar pentru una dintre aceste fapte nu permite, în cazul dezincriminării acesteia, condamnarea pentru cealaltă infracțiune prin schimbarea încadării juridice, căci nu este vorba de o schimbare de încadrare juridică, ci de o extindere a acțiunii penale. Extinderea acțiunii penale trebuie să se realizeze legal, în cadrul altei proceduri.

Revenind la infracțiunea de „diminuare a cantității de produse rezervă de stat”, se constată că aceasta în prezent poate constitui, eventual, contravenție dacă operatorii economici care au spre păstrare produsul rezervă de stat nu întregesc în termen de 30 de zile de la data constatării diminuării (în orice mod, spunem noi) cantitățile de produse rezervă de stat; sancțiunea în acest caz este aplicabilă doar persoanelor juridice (infracțiunea se putea comite de oricare persoană care răspunde penal, nefiind indicat în vechia reglementare că s-ar putea comite doar de persoana juridică).

Prin urmare, în prezent, prin voința legiuitorului infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. D. M., respectiv infracțiunea prevăzută de art. 9 din Legea 82/1992 anterior modificării, nu mai este prevăzută de legea penală, putând constitui cel mult o contravenție. Împrejurarea că fapta inculpatului poate îmbrăca mai multe calificări juridice nu permite ca în caz de dezincriminare a uneia dintre infracțiuni să se dispună schimbarea încadrării juridice pentru o alta care nu ar fi dezincriminată, fiind vorba de un concurs ideal de infracțiuni.

Pentru aceste consdiderente cererile de schimbare a încadrării juridice se vor respinge și se va dispune achitarea inculpatului T. D. M. pentru infracțiunea de „diminuare fără drept a rezervelor de stat”, întrucât fapta nu mai este prevăzută de legea penală.

În ceea ce privește infracțiunile de „abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecința obținerii pentru altul a unui avantaj patrimonial”, „fals intelectual” și „uz de fals”, instanța, alături de considerentele mai sus expuse cu privire la infracțiunea de „diminuare în orice modalitate a rezervelor de stat”, reține următoarele:

Potrivit art. 248 Cod penal -1969, dispoziție aflată în vigoare la momentul la care s-ar fi comis fapta și ale cărei prevederi trebuie să fie regăsite ca fiind întrunite în cauză, abuzul în serviciu constă în: „Fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului”. În primul rând trebuie verificat dacă „nu s-a întocmit sau s-a întocmit un act în mod defectuos”.

Inculpatului C. V. i se reproșează faptul că nu a controlat activitatea realizată de subordonata P. V. la sediul . B. SA, iar în datele de 26.10.2009, 10.11.2009, 20.11.2009 și 02.12.2009 a recepționat formal zahărul împrospătat, cu consecința producerii la nivelul U.T.350 a unui prejudiciu în valoare de 12.559.288 lei reprezentând contravaloarea cantității de 6.279.644 kg zahăr luată fără drept de învinuitul T. D.-M. din rezerva de stat în anul 2009, a unui prejudiciu în valoare de 114.527,96 lei prin plata nelegală a chiriei aferente cantității de 6.279.644 kg de zahăr scoasă ilegal din rezerva de stat în perioada 29.01.2009 – 01.10.2009, a unui prejudiciu în sumă de 38.569,87 lei prin plata nelegală a chiriei aferente lunii noiembrie 2009, a unui prejudiciu în sumă de 39.584,30 lei prin plata nelegală a chiriei pentru luna decembrie 2009 și a unui prejudiciu în valoare de 3.483,93 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de transport efectuate în interes personal cu autoturismul de serviciu în zilele de 20.07.2009, 30.07.2009 și 06.08.2009 și a salariului primit de martorul Z. G. în zilele respective.

Instanța constată că nicăieri nu s-a învederat modalitatea în care inculpatul C. ar fi trebuit să acționeze în ceea ce privește controlul activității inculpatei P.. În actul de sesizare s-a indicat doar că scoaterea ilegală de zahăr din rezerva de stat a cantității de 6.279.644 kg zahăr a fost posibilă prin neîndeplinirea sarcinilor de serviciu de către învinuiții C. V. și P. V., cu consecința producerii unui prejudiciu material de 12.559.288 lei, reprezentat de contravaloarea zahărului, calculat la prețul de 2 lei/kg. De asemenea se susține că acest prejudiciu ar fi fost recuperat prin introducerea în siloz a zahărului din producția nouă, în perioada 03 octombrie – 14 noiembrie 2009.

Potrivit fișei postului inculpata P. V. avea obligația să verifice cel puțin o dată pe lună integritatea cantitativă și calitativă a stocului de zahăr aflat în custodia . B. SA. Ca procedură se indică faptul că inculpata trebuia să urce în siloz, să măsoare înălțimea coloanei de zahăr prin citirea scalei de valori înscrisă pe peretele silozului, să preleveze probe de zahăr pentru a fi analizate de laboratorul fabricii și să calculeze greutatea zahărului după formula existentă pe procesul-verbal tipizat de verificare. După completarea procesului-verbal, acesta era semnat de reprezentanții A.N.R.S.P.S. – U.T. 350 și, respectiv, ai depozitarului.

Cu privire la aceste infracțiuni instanța reține declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv cele ale martorilor M., B. și B.. Astfel, martorul B. a precizat că a văzut-o pe inculpata P. de două ori venind să inspecteze produsul de zahăr aflat în depozitul pe care-l gestiona; împrejurarea că martorul nu a identificat decât două astfel de momente nu înseamnă că nu au existat mai multe astfel de ocazii, cu atât mai mult cu cât martorii B. și M. susțin contrariul. Martorul M. S. (fila 50 volum II) a afirmat că inculpata P. venea periodic să verifice rezerva de stat și a semnat, chiar dacă nu participa efectiv la verificare, procesele verbale întocmite de reprezentanta ANRSPS. Martora B. susține însă (fila 60 josul paginii volum II) că inculpata P. a fost prezentă la Fabrica de Zahăr o dată pe lună pentru a verifica stocul rezervei de stat și dezvoltă chiar modalitatea în care se proceda: „de fiecare dată dumneaei a mers la silozul în care se afla zahărul și a privit masa de zahăr de pe platforma situată în jurul stâlpului central al silozului. De fiecare dată doamna P. a fost însoțită de mine. Datorită slabei iluminări din siloz și a prafului existent scala verticală ce a trebuit să indice nivelul zahărului nu era vizibilă. Pentru acest lucru foloseam o lanternă”.

Împrejurarea că inculpata P. nu a fost observată și de alte persoane când sosea în control nu presupune că aceasta nu efectua controlul la sediul societății Fabrica de Zahăr. De altfel în rechizitoriu nu se reține că inculpata nu ar fi fost prezentă pentru a efectua verificările la sediul fabricii, ci că nu ar fi făcut măsurătorile în siloz potrivit normelor legale.

Astfel, se susține că după data de 29.01.2009 când a început scoaterea ilegală de zahăr din siloz, inculpata P. V. s-a deplasat de 10 ori la Fabrica de Zahăr B. și a efectuat verificări ale cantității de zahăr în zilele de 26.02.2009 (proces-verbal de verificare înregistrat sub nr. 1163/27.02.2009), 27.03.2009 (proces-verbal de verificare înregistrat sub nr. 1813/30.03.2009), 15.04.2009 (proces-verbal de verificare înregistrat sub nr. 2553/16.04.2009), 12.05.2009 (proces-verbal de verificare înregistrat sub nr. 3000/13.05.2009), 20.05.2009 (proces-verbal de verificare înregistrat sub nr. 3157/21.05.2009), 12.06.2009 (proces-verbal de verificare înregistrat sub nr. 3607/15.06.2009), 14.08.2009 (proces-verbal de verificare înregistrat sub nr. 4962/17.08.2009), 10.09.2009 (proces-verbal de verificare înregistrat sub nr. 5454/11.09.2009), 18.12.2009 (proces-verbal de verificare înregistrat sub nr. 7907/21.12.2009) și 15.01.2010 (proces-verbal de verificare înregistrat sub nr. 329/15.01.2010) constatând scriptic, de fiecare dată, că în siloz și magazie este depozitată întreaga rezervă de stat. Se învederează că cele consemnate nu ar corespunde realității întrucât din experiența măsurătorilor realizate de-a lungul anilor a rezultat că, un metru înălțime coloană de zahăr depozitat în siloz conține aproximativ 800-900 tone zahăr, în funcție de densitatea acestuia, astfel că, prin simpla vizualizare a gradului de umplere a silozului era ușor de aproximat cantitatea de zahăr existentă.

Instanța a analizat în precedent doar parte dintre procesele verbale despre care se susține că nu ar corespunde realității și nu s-a constatat ca acestea să fie întocmite cu nerespectarea dispozițiilor legale. În condițiile în care inculpata P. a fost prezentă la verificări, iar martorii au confirmat acest lucru, prezentând inclusiv modalitatea în care se proceda la măsurătoare, nu se poate aprecia că măsurătoarea este nelegală. Faptul că organele judiciare au efectuat măsurători în cadrul unei expertize tehnice, măsurătoare care nu ar fi cu mult diferită de cea a inculpatei P., dar realizată în condițiile în care de la ultima verifricare a inculpatei a trecut o perioadă de timp în care în siloz ”s-a umblat”, nu presupune că măsurătoarea efectuată de inculpată la data de 15 ianuarie 2010 nu a fost corectă. Dacă măsurătoarea organelor judiciare venea înainte de a se ”umbla” în siloz, atunci expertiza realizată putea fi apreciată în probațiune.

Instanța reamintește că densitatea unui produs perisabil se modifică în timp, trebuind a fi avută în vedere la momentul analizării cantității de zahăr din siloz sau magazie inclusiv greutatea specifică a produsului care se modifică în raport de analizele efectuate. Astfel, instanța constată diferențe între parametrii avuți în vedere la momentul efectuării constatării tehnico științifice: măsurătoarea efectuată de specialiști are în vedere patru verificări ale coloanei de zahăr pe înălțime; din acest motiv înălțimea coloanei de zahăr este apreciată de specialiști ca fiind de 22,18 m (fila 185 volum III), în timp ce în procesul verbal de verificare din 15 ianuarie 2010 ( fila 20 volum III) se prevede înălțimea de 23, 01, cu aproape un metru mai mult decât în cadrul măsurătorilor făcute de specialiști. Apoi, măsurătorile specialiștilor se fac la finalul lunii ianuarie 2010 și în cadrul măsurătorilor făcute de specialiști este prevăzută aceeași greutate specifică a produsului, în condițiile trecerii unui interval de timp și fără a se analiza produsul zahăr. În acest sens este de observat că procesele verbale realizate în decursul timpului prevăd greutăți specifice diferite pentru fiecare lună a anului: dacă în luna ianuaire 2009 și 2010 greutatea specifică este de 0,870 (fila 20 volum III și fila 53 volum V), în februarie și martie 2009 este de 0,890 (fila 48 volum V), în aprilie 2009 de 0,890 (fila 43 volum V), în mai de 0,920 (fila 39 volum V) și exemplele continuă pentru celelalte luni (filele 26,29, 32, 35 volum V).

Este de remarcat faptul că Legea 82/1992 prevede în cuprinsul art 4 al 2: „Operatorii economici care au spre păstrare produse rezervă de stat sunt obligați ca, în cadrul activității lor, să asigure împrospătarea, integritatea cantitativă și nivelul calitativ al acestora, contra cost sau prin crearea unor facilități specifice, stabilite în condițiile legii.

Potrivit art. 5 alin. 1 lit. c: „ Produsele pot fi scoase din rezervele de stat în următoarele situații: în vederea împrospătării și/sau preschimbării sortimentale, precum și pentru valorificarea stocurilor disponibile, conform programului anual stabilit de Administrația Națională a Rezervelor de Stat”.

Conform actelor de la dosar, așa cum am arătat și anterior, Fabrica de Zahăr B. deținea în custodie de la ANRSPS cantitatea de 18.973.987, 68 kg zahăr, din care 12.696.229,70 kg rezerva obligatorie și 6.277.758 kg rezerva disponibilă sau temporară. Din această cantitate s-a împrospătat cantitatea de 4000 tone valabil însă pentru anul 2008; 2750 tone au fost schimbate de ANRSPS cu Fabrica de Zahăr, iar restul de 1250 tone zahăr a rămas în proprietatea ANRSPS. S-a procedat apoi la scoaterea din rezervă a cantității de 2.050 pentru a fi adăugată la cantitatea ce mai rămăsese în magazie în proprietatea ANRSPS; toată această cantitate care însumează 3.300 tone a fost permisă la împrospătare pentru problemele tehnice constatate, fiind schimbată tot de Fabrica de Zahăr. În total aceste cantități însumează 9.350 tone, cantitate ce nu depășește rezerva obligatorie. La toată această cantitate permisă pentru anul 2008 și pentru problemele apărute conform art.5 lit. c din Legea 82/1992, se adaugă cantitatea permisă la împrospătare în anul 2009 de 2.911 tone, în total 12.261 tone; la aceasta ar mai trebui adăugată cantitatea de aproximativ 700 tone (cât a lipsit din cele 2.050 tone scoase la împrospătare) și se ajunge la cantitatea permis a fi scoasă în anul 2009. Chiar dacă toată cantitatea de zahăr menționată anterior a fost scoasă la împrospătare, regrupare sau schimb în anul 2009, ea reprezintă și zahărul scos la împrospătare pentru anul 2008 – de 4000 tone.

Așa cum am arătat anterior, împrejurarea că s-au întocmit acte de gestiune doar pentru parte dintre operațiunile anterior menționate și că angajații societății, inclusiv cei care aveau în gestiune silozul sau magazia de produse finite, nu cunoșteau toate contractele încheiate între depozitar și deponent cu privire la produsul aflat în custodie, nu denotă faptul că produsul a fost scos din siloz fără aprobare.

Legalitatea scoaterii din custodia Fabricii și a zahărului care îi aparținea conform contractelor de schimb (2.750 tone și 3.300 tone) este o chestiune care privește fapta de evaziune fiscală pentru care în cauză s-a dispus disjungerea. Totodată, împrejurarea că în magazia de produse finite s-ar mai fi găsit la momentul efectuării percheziției și zahăr provenit din cantitățile date la schimb în anul 2009 sau din cel scos în luna ianuarie 2010 și despre care nu s-a făcut dovada că nu ar reprezenta un plus față de cantitățile deținute de ANRSPS, nu determină aprecierea că actele întocmite ar fi false. Reamintim și faptul că deși ANRSPS a făcut schimb de produse cu Fabrica de Zahăr pentru cantitatea de aproximativ 6050 tone, această cantitate de zahăr nu a dispărut din proprietatea ANRSPS, ci urma a se transmite la o dată ulterioară produs în schimb (fapt care s-a realizat în noiembrie 2009). Prin urmare, tot zahărul dat la schimb de ANRSPS către Fabrica de Zahăr urma a reveni la o dată ulterioară, care nu putea depăși 180 de zile conform contractelor de schimb, în proprietatea fizică a ANRSPS. În situația în care depozitarul nu își respecta angajamentul contractual, interveneau dispozițiile privind riscul contractului, contract care era încheiat tocmai din acest motiv cu garanție imobiliară, astfel cum prevede art. 5/4 din Legea 82/1992:

-al 1 „Pentru produsele scoase cu titlu de împrumut pe termen scurt sau pentru împrospătare, operatorii economici vor constitui garanții reale mobiliare sau imobiliare, ale căror cuantumuri să asigure reîntregirea stocurilor.

-al 2 În cazul în care executarea garanției pentru stingerea datoriilor depășește 30 de zile de la data termenului de restituire sau scadență, operatorii economici vor suporta pentru obligațiile restante și majorări de întârziere, în cuantumul celor în vigoare pentru creanțele bugetare, calculate de la data scadenței până la stingerea în totalitate a acestora.

- al 4 Contractele de împrumut, de vânzare-cumpărare sau de schimb, încheiate de unitățile teritoriale subordonate Administrației Naționale a Rezervelor de Stat, constituie titluri executorii.”

Instanța reține că lucrarea constând într-o constatare tehnico științifică întocmită de specialist din cadrul organului judiciar (fila 341 volum V) are în vedere doar actele privind cantitățile de zahăr ce au fost scoase la împrospătare, fără a ține seama de contractele de schimb încheiate de ANRSPS cu Fabrica de zahăr, contracte ce au permis trecerea în proprietatea Fabricii de Zahăr B. a unei cantități de zahăr de aproximativ 6.050 tone aparținând ANRSPS (la care se vor adăuga cele 200 tone însăcuite în ianuarie 2010 despre care nu există probe suficiente că ar fi aparținut ANRSPS). S-a pornit în analiza expertizei de la faptul că înscrisurile prezentate de martori sunt veridice, fără a mai fi avute în vedere actele oficiale întocmite în cauză. S-a constatat eronat că Fabrica de zahăr a scos la împrospătare legal doar cantitatea de aproximativ 7.000 tone, iar cca. 6000 tone ar fi nelegal scoase din rezervă. Dacă am aprecia ca fiind veridic acest calcul, atunci mai rămân cele aproximativ 6.050 tone (6.250 cu cele 200 de tone în plus) care au trecut legal în proprietatea Fabricii de zahăr prin contractele de schimb încheiate și care nu au fost avute în vedere la constatarea tehnico științifică, ceea ce ar presupune că ANRSPS ar fi avut în proprietate: cca 7000 tone scoase legal, cca. 6000 tone scoase ilegal, restul de cca 6000 tone aflate în siloz (care corespund chiar declarațiilor date de martori cum că în luna septembrie mai era o coloană de cca 7 m de zahăr) și cele cca. 6000 tone din contractele de schimb, adică un total de cca. 25.ooo tone, fapt care era imposibil. Prin urmare, cantitatea de cca 6000 tone avută în vedere de raportul de constatare tehnico științifică în sensul că ar fi nelegal scoasă din siloz, identificată parțial și în caietele martorilor, este identică cu cantitatea de cca. 6000 tone zahăr primit la schimb de Fabrica de zahăr, produs care acum îi aparținea și de care putea dispune ca un bun proprietar, dar pentru care, există posibilitatea să nu fi întocmit documente interne financiar contabile, cu excepția contractelor de schimb încheiate. Lipsa documentelor interne financiar contabile, care să poată fi puse astfel la dispoziția angajaților, a făcut posibilă aprecierile martorilor în sensul că o cantitate de cca. 6000 tone a fost scoasă din siloz în mod nelegal; instanța reamintește că lipsa documentelor financiar contabile constituie o cu totul altă infracțiune decât cea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

De asemenea, instanța observă că au fost avute în vedere la momentul constatării tehnico științifice cantitățile de zahăr de la momentul măsurătorii, nu cele avute în vedere de inculpată la momentul verificărilor (posibil și o altă metodă de calcul, fiind prezentate de specialiști patru înălțimi ale produsului zahăr în siloz); de asemenea, nu s-au avut în vedere ieșirile de produs și s-a luat în considerare o altă greutate specifică a zahărului, respectiv cea avută în vedere de inculpata ; în acest fel este evidentă diferența dintre cele două măsurători. Altfel spus, organele judiciare au măsurat zahărul existent la finalul lunii ianuarie 2010, dar au aplicat nu doar o altă metodă de calcul, fără a se ține seama de eventuale alte ieșiri de produs din siloz.

Această situație trezește suspiciuni cu privire la simetria celor două măsurători și nu presupune că cele consemnate de inculpată în procesul verbal indicat sunt false. Totodată, măsurătoarea făcută de organele judiciare nu poate fi apreciată nici în considerarea celorlalte procese verbale de verificare din celelalte luni ale anului 2009, constatarea tehnico-științifică fiind viciată la momentul întocmirii sale. O expertiză cu privire la situația de fapt, care să aibă în vedere cel puțin situația din 15 ianuarie 2010, nu se mai poate face cu exactitate în acest moment.

De asemenea, nu poate fi primită susținerea potrivit căreia cantitatea de 6.279.644 kg zahăr scoasă în anul 2009 fără aprobarea A.N.R.S.P.S. ocupa în siloz o înălțime de circa 7 metri, iar inculpata P. V. avea posibilitatea să constate lipsa masivă de produs prin simpla vizualizare a înălțimii coloanei de zahăr, indiferent de data calendaristică de realizare a controlului. Spunem aceasta întrucât mai sus am prezentat că parte din cantitățile de zahăr au fost scoase din siloz pe parcursul unui an de zile, perioadă în care Fabrica de zahăr B. a primit în proprietate, urmând să restituie potirvit legii cantitatea de cca. 6.050 tone (plus încă 200 tone) zahăr după 180 zile.

Instanța a precizat mai sus care anume cantitate rezultă din acte că a fost scoasă din siloz, astfel: s-a aprobat în luna ianuarie 2009 suplimentarea cu cantitatea de 4000 tone supusă împrospătării în anul 2008 a cantității de zahăr aprobată la împrospătare în anul 2009, adică 2.911,7 tone. Astfel, s-au însăcuit în ianuarie 2009 (sau începând cu 29 ianuarie 2009) și scoase din siloz cantitatea de 4000 tone zahăr care privesc anul 2008; din această cantitate – ieșită deja din siloz – 2.750 tone a fost degradată și s-a propus și aprobat suplimentarea cantității de zahăr supus împrospătării pentru anul 2009 cu cantitatea de 2.750 tone. Din această cantitate de 2.750 tone aprobată, se scoate doar cantitatea de 2.050 tone zahăr care apar în magazia de produse finite; această din urmă cantitate de zahăr se adaugă la cea de 1.250 tone zahăr care se afla în proprietatea ANRSPS, în magazie, și astfel în magazie există cantitatea de 3.300 tone zahăr. Această cantitate de 3.300 tone zahăr a suferit la rândul său intemperii (explicațiile pentru această situație au fost prezentate mai sus), motiv pentru care se suplimentează din nou cantiatea de zahăr aprobată a fi împrospătată cu cea de 3300 tone zahăr. La acestea se adaugă cantitatea de 2.911,7 tone permise la împrospătare pentru anul 2009. Împrejurarea că nu s-au întocmit documente financiar contabile, note de contabilitate, facturi etc. (sau cel puțin la dosar nu au fost prezentate) de către Fabrica de Zahăr B. cu privire la toate cantitățile mai sus descrise, nu presupune că cele consemnate de inculpata P. sau inculpatul C., căci o perioadă se referă și la activitatea acestuia din urmă, sunt greșite.

Motivul pentru care angajații Fabricii de Zahăr B. nu au emis toate documentele financiar contabile cu privire la cantitățile de marfă ce îi înteresau direct și pentru care se produsese un schimb de produse, nu interesează cauza, inculpata P. fiind cercetată relativ la fapte în legătura cu activitatea derulată pentru ANRSPS și nu pentru Fabrica de Zahăr B.. Prețul de desfacere pentru produsele schimbate prin intermediul Fabricii de Zahăr B. nu interesează cauza, nici unul dintre inculpați nefiind trimis în judecată pentru valoarea produsului ce constituie obiect al contractelor de schimb. Cu referire la o eventuală infracțiune de evaziune fiscală se efectuează cercetări în cauza disjunsă din prezentul dosar. Că martorii, angajați ai Fabricii de zahăr B., nu au primit toate documentele justificative pentru cantitățile de zahăr scoase din siloz și astfel s-a apreciat că acea cantitate de zahăr s-ar fi scos nelegal, nu este un argument că actele întocmite de inculpații P. și C. ar fi false.

Infracțiunea prev de art. 289 Cod penal-1969 dispune că este infracțiune „falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări”. Modalitatea în care inculpații au înțeles să verifice realitatea din teren nu constituie un argument în sensul că actul pe care l-au realizat este fals, ci poate constitui un argument apreciabil în cazul infracțiunii de abuz în serviciu, prin nerespectarea dispoziției privind fișa postului.

În ceea ce privește activitatea inculpatei P. V., mai sus am arătat că probele de la dosar nu confirmă faptul că aceasta nu s-ar fi deplasat în interiorul silozului sau al magaziei pentru a verifica personal produsul ce constituie rezervă de stat. În acest sens apreciem declarația martorei B. care prezintă, atât la urmărire penală, cât și în fața instanței, procedura de verificare a cantității de zahăr din siloz.

Pentru a se putea reține infracțiunea de fals intelectual trebuie să se constate existența unei intenții directe în a falsifica un înscris sau cel puțin să se știe de cel ce realizează falsul că ceea ce se consemnează nu este real; această situație rezultă cu claritate din chiar dispoziția legală care solicită a se „atesta unele fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări”.

Se constată că ceea ce se impută inculpatei este faptul că a constatat în mod nereal deprecierea cantității de 3.300.000 kg zahăr din magazia . B. SA, iar prin procesele-verbale de verificare din datele de 26.02.2009, 27.03.2009, 15.04.2009, 12.05.2009, 20.05.2009, 12.06.2009, 14.08.2009, 10.09.2009, 18.12.2009, 15.01.2010 ar fi atestat, contrar adevărului, integritatea rezervei de stat. Din probatoriul mai sus analizat, dar și din actele de la dosar nu rezultă că actele întocmite de inculpată ar cuprinde mențiuni nereale.

Cu referire la consemnarea deprecierilor privind cantitatea de 3.300 tone zahăr instanța a făcut referire în prima parte a considerentelor referitor la infracțiunea de ”diminuare a rezervelor de stat”. Reamintim că: majoritatea martorilor audiați (B., B., Tenchea, O. etc) au făcut referire la faptul că în luna ianuarie 2009 a fost afectată în magazie o cantitate de zahăr din cel scos la împrospătare pentru anul 2008. Acest aspect a fost confirmat în scris și de inculpații P. și C. care s-au deplasat la fața locului; aceștia au constatat însă că nu toată cantitatea de 4000 tone de zahăr a fost depreciată, ci numai 2.750 tone pentru care au și propus schimbul de produse. Martora B. însă a menționat că toată cantitatea propusă la reîmprospătare fusese afectată, aspect care fusese comunicat și în scris ANRSPS; niciun alt martor din lucrări nu precizează că doar parțial ar fi fost afectată cantitatea de 4000 tone zahăr, deși doar 2750 tone au fost consemnate a fi fost depreciate. Că restul cantității de zahăr rămasă în magazie a fost parțial afectată de condițiile de depozitare din ianuarie 2009 sau a fost afectată ulterior fiind ținută într-o magazie improprie este un aspect care poate fi posibil și nu s-a dovedit că nu ar fi fost așa.

S-a susținut că zahărul mutat în magazie după data de 17.02.2009 nu mai putea fi afectat de infiltrațiile de apă din luna ianuarie 2009. Această apreciere am constatat că nu are însă suport probatoriu, întrucât: cele 4000 tone de zahăr au fost scoase din magazie în ianuarie 2009, în chiar perioada în care aveau loc evenimentele meteorologice ce au condus la degradarea zahărului; de ce s-a procedat în această manieră de către reprezentanții Fabricii de Zahăr B. și nu s-a acoperit zona decopertată înainte de a se introduce zahărul în magazie, nu formează obiectul de cercetare al prezentei cauze, așa cum nu interesează nici dacă exista o altă locație în care zahărul scos din siloz spre regrupare/împrospătare putea fi deținut. La dosar nu există date că s-ar fi astupat porțiunea decopertată a acoperișului în perioada imediat următoare lunii ianuarie 2009 și că alte cantități de zahăr care au fost scoase din siloz în acea perioadă nu puteau fi afectate de condițiile de depozitare, de umiditatea din magazie care trebuie să fi fost ridicată, dat fiind perioada de iarnă în care frecvent temperaturile sunt joase și au loc precipitații de diverse tipuri. Reamintim adresa Fabricii de Zahăr: „stocul de 3.300 tone zahăr cristal, datorită umidificării provocate de fenomenele meteorologice produse în perioada 25-30 ianuarie 2009 așa cum rezultă și din procesul verbal din 3.02.2009 când magazia zahăr pod IV a fost decopertată de furtună pe o porțiune de aproximantiv 250 mp, permițând astfel pătrunderea apelor pluviale peste stivele de zahăr ambalat în saci de polipropilenă, prezintă porțiuni de aglomerare, întărite sub forma de bulgări în întreaga masă a produsului. Întărirea produsului s-a datorat creșterii temperaturii în magazie, fapt ce a determinat scăderea bruscă a umidității din stivele afectate de fenomenele meteorologice din luna ianuarie 2009. Această scădere bruscă a umidității a determinat formarea de aglomerări și întărirea produsului în întreaga masă”. Din această adresă reținem că problemele meteorologice din luna ianuarie au afectat nu doar cantitatea de 2750 tone zahăr constatată inițial ca fiind depreciată, ci și restul cantității de 1250 tone zahăr – depozitat în aceeași magazie în care fusese inițial depozitată întreaga cantitate de 4000 tone zahăr, depreciere care s-a produs ulterior datorită condițiilor de păstrare/depozitare a zahărului. Prin urmare, cantitatea de zahăr depozitată în magazia cu acoperișul decopertat a suferit o depreciere a calității prin scăderea bruscă a umidității în porțiunea de stive care au fost afectate de fenomenele meteorologice, iar acest fapt a determinat ulterior, urmare a fenomenului de creștere a temperaturii în magazie, formarea de aglomerări și întărirea produsului în întreaga masă a acestuia (respectiv extinderea fenomenului la produsul deținut în același loc). Ca atare, menținerea în aceleași condiții de depozitare a condus în timp la deprecierea întregii cantități aflate în magazie.

Nu se poate aprecia, în lipsa altor probe, că acest motiv, al condițiilor atmosferice, a fost inventat (de altfel s-a și reținut că la finalul lunii ianuarie condițiile meteo ar fi putut produce astfel de consecințe pentru produsul depozitat în magazie – cu referire la cantitatea de 4000 tone) sau că prezența unei cantități de zahăr alterat, umidificat, alături de zahăr care respectă condițiile de regrupare nu putea produce o extindere a deprecierilor la zahărul proaspăt scos din siloz. Apoi, organele judiciare au apreciat că nu exista posibilitatea ca în magazie să se găsească și cantiatea de 3.300 tone zahăr; dacă această cantitate nu s-ar fi aflat în magazie, atunci nu se mai punea problema inventării unui motiv de depreciere a cantității de zahăr după cum se susține.

Instanța a prezentat anterior faptul că în magazie exista posibilitatea de a fi depozitată cantitatea de 3.300 tone zahăr, întrucât fusese aprobat deja contractul de schimb nr. 2/2009 și împrospătarea astfel a cantității de zahăr de 2.750 tone alături cantitatea de 1.703.856,85 kg zahăr cristal care era prevăzută la împrospătare pe trim I al anului 2009 (1.703, 8 tone dibntr-un total de 2.911, 7 tone).

Nu s-a făcut dovada unei înțelegeri între inculpații C. și P. sau între aceștia și inculpatul T. sau chiar o altă persoană din conducerea Fabricii de Zahăr în sensul de a se consemna un aspect necorespunzător adevărului în procesul verbal de verificare din 15 aprilie 2009 (fila 101 volum V) sau că cele consemnate nu ar fi reale. Se observă de altfel că cea care a constatat deprecierile calitative ale produsului zahăr a fost chiar inculpata P. care, în partea de jos a procesului verbal întocmit la data de 15 aprilie 2009 a învederat și care ar fi cauza celor constatate și a indicat necesitatea urmăririi fenomenului de către reprezentanții depozitarului. Ulterior, la aproape 3 săptămâni de la verificările efectuate de inculpata P., prin adresa n.r 901/2009 Fabrica de Zahăr își recunoaște culpa față de deficiențele constatate și, fiind cea care suportă riscul contractului, propune împrospătarea prin schimb a produsului.

Că și cantitatea de zahăr scoasă din siloz în vederea respectării planului de reîmprospătare pe anul 2008, a fost la rândul ei depreciată este o chestiune care a fost recunoscută de părți și nu este infirmată de probele de la dosar. Nu s-a dovedit că susținerile din înscrisul prezentat – adresa nr. 901/5 mai 2009 (fila 105 volum V) – ar fi fost nereală pentru a se aprecia că aceasta constituie un fals; buletinul de analiză (fila 104 volum V) realizat cu privire la cantitatea de 3.300 tone zahăr relevă blocajul fizic al produsului și prin urmare confirmă cele susținute în procesul verbal de verificare și apărarea formulată de inculpata P.. Acest înscris – buletinul de analiză – nu a fost considerat ca fiind un fals astfel încât conduce la concluzia că cele consemnate în procesul verbal nr 2553 din data de 15 aprilie 2009 este corect (fila 101 volum V).

Se susține că inculpata P. ar fi ales să nu-și îndeplinească sarcinile de serviciu astfel că, în loc să raporteze superiorilor lipsa zahărului, prin procesele verbale de verificare din datele de 26.02.2009, 27.03.2009, 15.04.2009, 12.05.2009, 20.05.2009, 12.06.2009, 14.08.2009, 10.09.2009, 18.12.2009, 15.01.2010 ar fi atestat, contrar adevărului, integritatea rezervei de stat deși trebuia să solicite depozitarului să reîntregească stocul în maxim 30 zile și să-i aplice amenda contravențională prevăzută de art. 10 din Legea nr. 82/1992.

Inculpata P. a susținut (fila 16 volum I instanță) că mare parte din cantitatea de zahăr aparținând ANRSPS se afla în siloz la data de 15 aprilie 2009, iar 4000 tone se aflau în magazie; susține că a măsurat zahărul, a fost în siloz cu gestionara, că silozul era slab luminat și a citit gradația de pe siloz; inculpata a mai susținut că e posibil să greșească întrucât înalțimea silozului este de 24 m; procesul verbal nr 3003/2009 este corect întocmit, societatea Fabrica de Zahăr trebuia să ambaleze zahărul și să îl înlocuiască pe cel depreciat. Din punct e vedere al inculpatei, procesele verbale pe care le-a întocmit sunt legale; mai arată că discuta procesele verbale cu inculpatul C. și cu martorul P. M..

Instanța a făcut vorbire anterior de parte din procesele verbale întocmite de inculpata P. și s-a constatat deja că cele consemnate în datele de 26.02.2009, 27.03.2009, 15.04.2009, 15.01.2010 nu s-au dovedit a fi nereale. Nu este probată susținerea că nu era posibil ca în proprietatea ANRSPS să se afle cantitățile de zahăr menționate în procesele verbale de verificare, fără să se fi făcut o comparație chiar cu cele prevăzute în contractele de schimb sau contractele de împrospătare dintre ANRSPS și Fabrica de Zahăr B., care de altfel nu infirmă cele consemnate de martorii B. și B. în, spunem noi, contabilitatea dublă ținută. De altfel, cantitatea de produse aparținând rezervei de stat a fost scoasă din siloz cu aprobare, iar parte din aceasta a trecut în patrimoniul Fabricii de Zahăr pe parcursul anului 2009.

Cu referire la verificările din datele de 12.05.2009, 20.05.2009 se constată că abia la data de 1 iunie 2009 conducerea A.N.R.S.P.S. a aprobat, iar U.T. 350 a încheiat actul adițional nr. 1 prin care s-a suplimentat cantitatea de 4.453.856,85 kg zahăr cristal ce face obiectul contractului de schimb nr. 2/17.02.2009 (fila 487 volum IV) cu cantitatea de 3.300.000 kg depozitată în silozul . B. SA. Prin urmare, cantitățile de zahăr din cele două procese verbale de verificare trebuie să fie identice cu cele din procesul verbal din 15 aprilie 2009, întrucât nu se constată întocmite niciun fel de acte între . și ANRSPS în această perioadă. Se observă astfel că nu există discrepanțe între actele prezentate, antedatări sau aproximări ale unei situații.

De asemenea, instanța constată că nu există probe ale unei colaborări între inculpații C. și T. în sensul de a se produce în mod voit o depreciere a cantității de zahăr sau de a fi permisă scoaterea din rezerva statului a vreunei cantități de produs, din stocul permanenet, mai mare decât cea indicată în contractele încheiate. Apoi, se constată că prin actele adiționale la contractele de schimb, termenul de livrare a cantității de 3.300.000 kg zahăr cristal (dată la care efectiv zahărul trecea în proprietatea Fabricfii de Zahăr, și până atunci era proprietatea ANRSPS conform contractelor de schimb elocvente în acest sens) s-a prelungit până la data de 15.09.2009 (vol. IV, fila 415).

Astfel, reamintim că:

- la data de 13.08.2009, A.N.R.S.P.S. – U.T. 350 vinde . B. SA cantitatea de 1.000.000 kg zahăr cu factura nr. 78/13.08.2009 și inștiințează despre transferul de proprietate al zahărului aflat în custodie temporară (vol. IV, fila413).

- la data de 01.09.2009, A.N.R.S.P.S. – U.T. 350 vinde . B. SA cantitatea de 2.300.000 kg zahăr cu factura nr. 82/01.09.2009 și inștiințează despre transferul de proprietate al zahărului aflat în custodie temporară (vol. IV, fila 410).

Prin urmare, procesul verbal de verificare din 12.06.2009 trebuia să cuprindă aceeași cantitate de produs în proprietatea ANRSPS cu cea din 20 mai 2009, dar mai puțin cu 1000 tone în 14.08.2009; apoi, prin procesul verbal de verificare din 10.09.2009 cantitatea de zahăr trebuie să scadă cu încă 2.300 tone.

Instanța reamintește că restul cantităților de zahăr de cca.7000 tone permise la împrospătare sau regrupare pentru anii 2008 si 2009 (4000 tone în 2008 și 2911,7 tone în 2009), dacă se aflau încă în siloz sau în magazia de produse finite nu are importanță, întrucât nu au ieșit din proprietatea ANRSPS care a dispus regruparea lor.

Mai mult, este elocventă adresa nr 6539/2.12.2013 (fila 143 volum VII dosr u.p.).prin care ANRSPS confirmă faptul că nu a existat nicio cantitate de zahăr scoasă din siloz fără aprobare, că nu există un prejudiciu și solicită organelor judiciare lămuriri în acest sens.

Din acest motiv vine și aprecierea eronată a conducerii ANRSPS, despre care vom discuta la aprecierea prejudiciului și în ce anume a constat acesta, cum că s-a achitat chirie pentru un produs care ar fi fost scos ilegal din patrimoniul său. În primul rând pentru cantitatea de cca. 6.277 tone zahăr nu se percepea chirie fiind vorba de rezerva temporară, așa cum rezultă din adresa anterior indicată, dar și din cele prezentate în actul de sesizare. Apoi, cantitatea de zahăr care a fost scoasă din siloz pentru reîmprospătare deși provine din rezerva de stat, nu face parte din custodia permanenetă, nefiind indicat de ce s-a apreciat în această modalitate de către organele judiciare. Ce nu permite legea și contractul părților este scoaterea din rezerva permanentă a mai mult de 1/3 din totalul zahărului aflat în curstodie permanentă. Modalitatea în care este valorificat zahărul de către cel care îl primește pentru împrospătare (în speță de Fabrica de Zahăr) sau spre regrupare nu constituie obiectul verificărilor dosarului prezent.

Că la data de 18 decembrie 2009 s-a consemnat cantitatea corectă de produs revenită în stoc rezultă din aceea că la momentul efectuării percheziției s-a consemnat o cantitate apropiată de cea reținută și de inculpata P. la verificarea din 15 ianuarie 2015. Tocmai din acest motiv este discutabilă interpretarea dată convorbirilor telefonice prezentate ca referindu-se la lipsa din siloz a cantităților de produs.

Astfel, s-a susținut că din convorbirile telefonice din datele de 28.01.2010, ora 20:14:13, și 29.01.2010, ora 07:17:10 purtate de inculpatul C. V. cu inculpata P. V. și martorul Țenchea V., după intervenția organelor de urmărire penală, rezultă că prima persoană își exprimă nesiguranța cu privire la integralitatea stocului de zahăr: „El era, în mare, era acolo, nu e o problemă, știi?”, „în orice caz, după mine, este stocu’ perfect, o să iasă. Fără probleme…” și încearcă să găsească un temei legal pentru valoarea densității zahărului utilizată în formula de calcul a greutății (vol. VI, filele 198-203, 208-214).

Instanța nu apreciază că folosirea pronumelui în convorbirea telefonică prezentată are în vedere neapărat o cantitate de produs, doar pentru că este urmat de adjectivare. Convorbirea are legătură însă cu acțiunile judiciare întreprinse și dacă se ”caută un temei legal” pentru densitatea zahărului nu presupune că s-a încercat o falsificare a vreunui înscris. Mai mult, constatăm din chiar cuprinsul convorbirii prezentate că inculpata a făcut verificări în siloz, a constatat că zahărul era nivelat pentru ”că erau picioare” pe suprafața produsului, că exista o defacțiune la ”melc, la acesta de nivelează”. Apoi, inculpata a precizat că este posibil să fi greșit la măsurătoare întrucât condițiile de citire ale zahărului din siloz erau dificile; în convorbirea telefonică menționată inculpata arată că ”de tasat, era tasat” zahărul, că dacă nu ”era tasat, existau gropi”. Referirile la densitățile zahărului par interesante însă când se referă la faptul că ”trebuie identifică calea legală”; se observă că însăși organul judiciar care a făcut măsurătorile a ținut seama de densitatea prezentată de inculpata P. în procesul verbal din 15 ianuarie 2010 și chiar dacă a rezultat o cantitate mai mică decât cea măsurată de P. (ținând seama și de faptul că s-a scos între timp zahăr din siloz) nu presupune că măsurătoarea acesteia nu era corectă. Apoi, în condițiile în care ar fi lipsit din siloz o cantitate de peste 1.000 tone de zahăr aparținând ANRSPS la data de 28.01.2010, nu se explică expresia reținută în acuzare: ”în mare, era acolo” cu semnificația că rezerva era diminuată.

Apoi, este precizată convorbirea telefonică dintre martora O. G. și inculpatul T. din data de 28.01.2009, orele 14:19:36 și 14:20:38, din care, potrivit acuzării ar rezulta că rezerva de stat era diminuată: „TDM: …L-avem tot în stoc…ducă să-l vadă.

OG: Aproape…

TDM: Da…

OG: Nu chiar…”

….

TDM: Te gândești că-i gol…

OG: Îhî…E… (vol. VI, filele 170-171, 172-173).

Instanța constată că această convorbire este scoasă din context, căci privind întreaga discuție reținem că inculpatul T. învederează martorei să stea liniștită că e toată cantitatea de zahăr acolo, ”oricum e în plus”, ”că-l avem tot acolo…pot să și măsoare”.

Temerea martorilor este însă alta și transpare din chiar convorbirile indicate dintre inculpații C. și P.: ”Problema, dacă este, este la ei ….Noi n-avem probleme” (fila 200 volum VI), aspect care rezultă din toate convorbirile prezentate, dar și din convorbirile martorei O. cu inculpatul T.:

T. ”E-n plus în siloz…Păi da de ce să nu se vadă, că se vede…

O.: păi e prăfuit…de la praful de zahăr s/a pus pe gradație acolo și nu prea se vede…

T.: păi să șteargă (…) să le-arăți toate actele oricum e în plus acolo, că noi aveam în plus…

O.: da. știu…” (fila 192 volum VII).

Interesantă este discuția telefonică dintre martora Țenchea cu inculpatul C. în care prima îl anunță pe cel de-al doilea că acel control care se realiza ”nu era de la ei” ci de la București, că nu se știe ce se caută, dar ”de la una se ajunge la alta” și de-acolo au ajuns să intre în contabilitate ”unde-i dezastru”.

Prin urmare, nu există indicii în cuprinsul convorbirilor telefonice că s-ar face referire la lipsa produsului zahăr sau diminuarea acestuia, ci la problemele în contabilitate pentru care inculpații C. și P. nu considerau să aibă vreo vină. Că cei care sunt cercetați, precum și martorii din lucrări stau de vorbă despre percheziția ce se realiza este un fapt care nu are conotație penală, în condițiile în care nu se adusese acestora la cunoștință la acel moment nicio acuză penală.

Se constată că nu există probe în sensul că procesele verbale întocmite de inculpata P. ar cuprinde mențiuni nereale și reamintim că modalitatea în care fabrica de Zahăr B. ținea evidența contabilă nu era atribuția acestei inculpate. Așa fiind, pentru considerentele anterior precizate, constatând că nu există probe suficiente că s-a comis infracțiunea de fals intelectual, în temeiul art. 16 lit. c Cod procedură penală se va dispune achitarea inculpatei P. V. pentru infracțiunea, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal -1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din C.pen.-1969 (11 acte materiale). Neexistând probe că s-ar fi comis fapta de fals intelectual, aceeași soluție se impune a fi dispusă și cu privire la acțiunea de depunere a celor 11 înscrisuri la sediul U.T. 350 pentru a fi folosite pentru justificarea propunerii de suplimentare a cantității de zahăr scoasă la împrospătare în anul 2009 și pentru plata către . B. SA a cheltuielilor de depozitare. Așa fiind și pentru infracțiunea, în formă continuată, de uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal -1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal - 1969 (11 acte materiale) se va dispune achitarea inculpatei în temeiul art. 16 lit. c Cod procedură penală.

Cu referie la infracțiunea de abuz în serviciu instanța reține că în exercitarea unor atribuții de control, verificare, sancționare, legea obligă nu doar la adoptarea unui comportament conform, ci și adaptat fiecărei situații în parte. Apoi, probatoriul de la dosar nu identifică existența vreunei infracțiuni de fals, respectiv nu există date că rezerva de stat aflată în custodie a fost diminuată fără aprobare legală, astfel încât inculpata nu putea, legal, să sancționeze custodele.

Întrucât nu există probe că inculpata P. V. a comis faptele de fals intelectual și uz de fals, întrucât nu s-a făcut dovada existeței vreunei înțelegeri între inculpați în sensul ca inculpata P. să întocmească documente neconforme realității sau să nu își exercite atribuțiile de serviciu, constatând în același timp că există documente justificative pentru toate operațiunile de ieșire de produs din patrimoniul ANRSPS, că nu există probe că inculpata ar fi încercat în vreun fel să faciliteze obținerea de avantaje de orice natură Fabricii de Zahăr B., că și-a respectat îndatoririle de serviciu conform fișei postului în limitele funcției și prin raportare la situația din teren, se constată că nu există probe în sensul că aceasta ar fi comis infracțiunea de abuz în serviciu pentru care s-a dispus tirmtireas în jduecată - art. 248-248¹ din Cod penal -1969 rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal -1969 (10 acte materiale) sens în care se vor aplica și în acest caz dispozițiile art. 16 lit. c Cod procedură penală.

Cu referire la inculpatul C. V., în actul de sesizare s-a reținut: după începerea producției de zahăr la data de 3.10.2009, inculpata P. V. nu ar mai fi verificat stocul de zahăr, însă la sediul fabricii s-ar fi prezentat inculpatul C. V. în scopul recepționării cantităților de zahăr restituite de . B. SA în baza contractului de schimb nr. 2/17.02.2009, deși această atribuție revenea învinuitei P. V., conform fișei postului.

Astfel, se învederează că la 26.10.2009 inculpatul C. a recepționat 500.000 kg zahăr (proces-verbal de recepție nr. 1/2009 și factura 7113/26.10.2009), la data de 10.11.2009 a recepționat 1.000.000 kg (proces-verbal de recepție nr. 2/2009 și factura 7262/10.11.2009), la data de 20.11.2009 a recepționat 2.500.000 kg (proces-verbal de recepție nr. 3/2009 și factura 7421/20.11.2009) și la data de 02.12.2009 a recepționat 3.753.856,85 kg (proces-verbal de recepție nr. 4/2009 și factura 7537/02.12.2009).

Se precizează că la momentul efecturării recepțiilor, inculpatul C. V. nu a vizualizat sau măsurat zahărul, ci doar a consemnat în cele 4 procese-verbale și în fișele de magazie aferente niște cantități de zahăr stabilite aleatoriu, care nu corespundeau realității, dar care trebuiau să însumeze, la final, întreaga cantitate de 7.753.856,85 kg zahăr scoasă la împrospătare de către ANRSPS.

În ceea ce privește neverificarea personală, în siloz, a cantităților de zahăr, instanța reține, astfel cum au susținut majoritatea martorilor din lucrări, că în perioada campaniei de producție, datorită specificului activității de producere a zahărului, este riscant să se coboare în siloz pentru a se verifica cantitatea de zahăr ce se restituia. În această perioadă cantitatea de zahăr era verificată prin intermediul cântarului Chronos.

Cu privire la inculpatul C. V. se reține în actul de inculpare că în baza rezoluției infracționale unice, a întocmit în fals procesul-verbal înregistrat sub nr. 3003/13.05.2013 prin care a constatat în mod nereal deprecierea cantității de 3.300.000 kg zahăr depozitată în magazia . B. SA, procesele-verbale de recepție nr. 1/26.10.2009, nr. 2/10.11.2009, nr. 3/20.11.2009, nr. 4/02.12.2009 și cele 4 fișe de magazie aferente prin care a atestat că s-a introdus în rezerva de stat cantități nereale de zahăr, precum și adresa nr. 6787/05.11.2009 prin care a anunțat, contrar adevărului, că rezerva de stat a fost reîntregită.

În ceea ce privește procesul-verbal înregistrat sub nr. 3003/13.05.2013 privind cantiatea de 3.300 tone zahăr, aceleași aspecte avute în vedere în ceea ce o privește pe inculpata P. se rețin și cu privire la inculpatul C., și nu vom mai reveni asupra acelorași considerente.

Cu referie la cele patru procese verbale și fișele de magazie aferente reținem pe de o parte că modalitatea în care s-a realizat măsurarea cantităților de zahăr nu constituie un argument în sensul că documentele realizate cuprind date nereale. Trebuie verificat dacă aceste documente cuprind sau pot cuprinde prevederi nereale, sarcina probei revenind acuzării.

Cu referire la infracțiunile de ”fals intelectual” și ”abuz în serviciu”, instanța constată că s-a apreciat de către acuzare că este imposibil ca din punct de vedere tehnic în 18 zile, în intervalul 14.11.2009 – 01.12.2009, fabrica să producă cantitatea totală de 6.253.856,85 kg, câtă apare recepționată prin procesele-verbale nr. 3 și 4/2009, deoarece producția zilnică medie ar fi fost de 150 de tone. Instanța a reținut mai sus că ceea ce s-a consemnat în procesele verbale menționate este că la 20 noiembrie 2009 s-au recepționat 2.500 tone zahăr, iar la 2 decembrie 2009 - 3.753 tone zahăr (fila 27 verso volum V); acest fapt nu poate fi considerat nereal pentru că ceea ce s-a recepționat în 20 noiembrie 2009 este o cantitate de zahăr provenind din producția de zahăr care a început în 3 octombrie 2009.

NU rezultă de nicăieri că trebuia să fie recepționată toată cantitatea de zahăr produsă de Fabrica de Zahăr în perioada 10 noiembrie 2009-20 noiembrie 2009, așa cum este greșit s-a aprecia că doar cantitatea de zahăr produsă în perioada 10-20 noiembrie 2009 a fost avută în vedere la momentul recepționării zahărului prin procesul verbal nr 3/20.11.2009. Instanța reamintește că prin procesele verbale indicate se recepționa schimbul de produse ce avusese loc cu cel mult 180 de zile mai devreme. Astfel:

-la data de 26 oct. 2009 s-au recepționat 500 tone zahăr; cu toate acestea campania începuse la 3 octombrie 2009 și se produsese deja mult mai mult zahăr decât acea cantitate; în condițiile în care media pe zi era de 150 tone zahăr, în perioada 3-26 oct.2009 s-au produs 3.300 tone zahăr. NU toată această cantitate trebuia recepționată la acel moment, ci doar 500 de tone câte erau prevăzute în factura nr. 26 din 14.04.2009 (când A.N.R.S.P.S. – U.T. 350 a vândut cumpărătorului . B. SA cantitatea de 500.000 kg zahăr, iar prin adresa nr. 2270/14.04.2009 a înștiințat cumpărătorul despre transferul de proprietate al zahărului, care trebuia restituit la data de 11.10.2009 - vol. IV, fila 475). Restul cantității de zahăr produs în perioada menționată a rămas în continuare, cel mai probabil, în siloz (căci nu s-a indicat că în această perioadă s-ar fi realizat însăcuiri);

-la data de 10 noiembrie 2009 s-au recepționat confrom procesului verbal nr 2/2009 (fila 27 verso volum V) cantitatea de 1000 tone zahăr. Această cantitate era deja în siloz la data de 26 octombrie, la prima recepție, iar producția de zahăr a continuat. Mergând pe același principiu, indicat și în actul de acuzare cum că în fiecare zi se produceau aproximativ 150 tone de zahăr, la data de 10 noiembrie 2009 trebuie să mai fi existat, alături de cele 3.300 tone deja constatate la 26 octombrie 2009, încă 2000 tone de zahăr din care 1.500 tone au fost recepționate prin procesul verbal nr 2/2009.

- la data de 20 noiembrie 2009 exista cu siguranță posibilitatea de a fi recepționate cele 2500 tone zahăr, iar la data de 2 decembrie 2009 schimbul de produse dintre cele două unități trebuie să fi fost realizat.

Toate aceste cantități de zahăr recepționate porveneau din cantitățile permise la schimb în decucrsul anului 2009.

Prin urmare, este eronată susținerea că cele consemnate în procesul verbal de recepție sunt nereale. Faptul că s-a produs o resetare a cântarului Chronos la data de 14 noiembrie 2009 nu are relevanță, în condițiile în care se cunoștea cu exactitate când a început campania și deja fuseseră realizate două recepții ale produselor schimbate (nu împrospătate), iar resetarea cântarului Chronos nu avea cum să influențeze recepția și cantitatea de produs realizată până atunci.

Martorul H. (fila fila 29 volum II): a susținut că în campania din octombrie 2009 – ianuarie 2010 s-a realizat cantitatea de aproximativ 22.000 tone, din care 12.000-13.000 tone ar fi fost depozitată în siloz unde ținea zahărul ANRSPS. Instanța constată astfel că în siloz trebuie să se fi aflat, potrivit depoziției acestui martor, cantitatea de 22.000 tone produsă în anul 2009/2010, alături de cantitatea ce mai rămăsese în siloz aparținând ANRSPS și care nu fusese împrospătată. Acest aspect este puțin credibil, în condițiile în care la percheziție s-a identificat o cantitate de produs asemănătoare cu cea măsurată de inculpata P.; acest fapt trezește suspiciuni cu privire la cunoașterea de către martor a calității ”nelegale” a unei cantități de zahăr scoase din siloz.

Martorul H. a mai afirmat că i s-a adus la cunosțtință de către martora B. că inculpatul T. a dat dispoziția resetării cântarului și a dus la îndeplinire această operație; martorul a mai susținut că și-a dat seama că procedând în această manieră pentru cantitatea de zahăr deja intrată în siloz nu ar fi existat aprobări la reîmprospătare (dat fiind cantitățile indicate de martor ca fiind în siloz, este greu de presupus că acesta a cunoscut că parte din zahărul scos din siloz reprezenta o operațiune nelegală). Susține martorul că în această situație practic ar fi fost înapoiată cantitatea de zahăr și se pornea de la „0”. Instanța constată însă că nimeni, cu excepția celor din conducerea fabricii de zahăr, nu cunoștea despre toate contractele încheiate de ANRSPS cu Fabrica de Zahăr și de aici aprecierea că restul cantității de zahăr scoasă din siloz, alta decât cea care era în proprietatea efectivă a ANRSPS, ar fi fost nelegală. Actele de la dosar dovedesc însă contrariul și aruncă o umbră de îndoială nu cu privire la buna credință a martorilor, ci a posibilităților lor de a înțelege toate aspectele care se derulau la locul de muncă.

Martorul B. I. (fila 42 volum II): a susținut că în campania 2009-2010 s-au produs aproximativ 20.000 tone zahăr. Deși susține că a semnat procesele verbale verificare, afirmă că nu a fost prezent personal la verificarea produsului. Și în acestă situație instanța reține că la cele 20.000 tone de produs precizat de martor, trebuie adăugate cantitățile de produs ce au mai răms în rezervă la momentul începerii campaniei (aproximativ 6000 tone după cum ar rezulta din rechizitoriu). Prin urmare nici acest martor nu confirmă faptul că cele consemnate în procesele verbale de recepție întomite de inculpatul C. sunt nereale.

Martorul M. (fila 49 volum II): susține că are cunoștință despre faptul că s-a scos din siloz o cantitate mai mare de zahăr decât trebuia, nu știe cui aparținea zahărul, dar afirmă că dispoziție în sensul de a scoate zahăr din siloz puteau da martorii Țenchea și B.; același martor susține că pentru a se acoperi că s-ar fi scos din siloz zahăr „mai mult decât trebuia” s-ar fi procedat la resetarea cântarului. Pentru aceleași considerente anterior expuse, instanța constată că resetarea cântarului Chronos nu are nicio înrâurire asupra cantităților de zahăr ce trebuiau restituite și verificate astfel de către inculpații P. sau C., ci eventual doar cu privire la cantitatea de zahăr existentă în siloz. Același martor mai susține că nu a participat la activitatea de verificare a cantităților de zahăr din patrimoniul ANRSPS, cunoaște însă că zahărul e ținut în condiții improprii (aspect ce justifică inclusiv susținerea că și cele 3.300 tone zahăr se puteau deteriora ca urmare a condițiilor meteorologice din luna ianuarie); totodată martorul a mai afirmat că a fost supraproducție de zahăr în 2009-2010 și nu a primit sarcini de serviciu de la inculpatul Tartaga. S-au întomit acte doar pentru cantitatea de 7.753 tone pentru care era aprobare, pentru restul până la 14.000 tone câte s-ar fi scoas nu există acte. Se constată că întradevăr pentu cantitatea de 7.753 tone existau documente de la ANRSPS, pentru restul cantităților trebuiau emise documente financiar contabile de către Fabrica de Zahăr în baza contractelor de schimb încheiate. Lipsa documentelor pentru celelalte cantități nu determină aprecierea că ele sunt scoase fără autorizare din siloz, ci că ele pot face obiectul unor tranzacții ce s-ar circumscrie unei alte infracțiuni (la care chiar martorii fac referire – evaziune fiscală).

Și martorul B. a declarat că parte din zahărul primit de la ANRSPS era deteriorat; cunoaște că au existat probleme la acoperișul din magazia de unde provenea zahărul pe care l-a primit, iar întreaga cantitate de zahăr primită s-a vândut în câteva luni (fără a preciza câte), primind dispoziție de vânzare. Martorul Boțofan a afirmat că zahărul a ieșit din magazia de produse finite conform avizelor de însoțire a mărfii și că în total în magazie ar fi fost adusă, însăcuită, cantitatea de aproximativ 14.000 tone – cantitate care se apropie de cea reală scoasă cu aprobare din rezervă, din care pentru 7.753 tone au existat avize de însoțire a mărfii, iar restul cantității nu a fost evidențiat ca urmare a precizărilor făcute de martorul Țenchea și inculpatul T.. Motivul pentru care inculpatul T. și martora Țenchea au dat dispoziții în sensul indicat de martor excede cauzei, întrucât cantitatea de zahăr ce a fost schimbată era proprietatea Fabricii de Zahăr și conducerea acestei societăți putea dispune de ea, de la momentul intrării în patrimoniul său, după bunul plac, cu respectarea condițiilor legale. Dacă s-au respectat sau nu dispozițiile legale privind comercializarea produselor de zahăr este o chestiune ce nu interesează însă cauza.

În ceea ce privește declarația martorei B., aceasta a fost analizată mai sus. Reținem însă că și aceasta face referire la cantități de zahăr mai mari care ar fi fost scoase din rezervă fără a exista acte contabile. Și aici aveam de a face cu altă infracțiune pentru care însă s-a disjuns cauza. Faptul că martorei nu i s-au pus la dispoziție toate documentele la momentul când a scos zahpăr din siloz nu înseamnă că operațiunea de scoatere a zahărului din siloz era nelegală. Neînregistrarea operațiunii din punct de vedere contabil nu înseamnă că operațiunea nu a fost permisă sau că nu a existat acea operațiune.

Faptul că în anul 2008 s-ar fi scos din siloz cu 2000 tone mai mult decât ”era permis” nu face obiectul judecății. Plecând de la premisa că martora B., ca și majoritatea martorilor audiați nu cunosc toate documentele în baza cărora s-au dat dispoziții de a se scoate zahăr din siloz, e posibil ca și în alți ani să se fi procedat în mod asemănător, modalitate care însă nu constituie vreo nelegalitate din punct de vedere al trecerii în patrimoniul Fabricii de Zahăr a cantităților de zahăr de la ANRSPS. Martora B. a afirmat că în perioada septembrie-decembrie 2009 la siloz s-a prezentat inculpatul C., nu inculpata P., inculpat care nu s-a prezentat pentru verificarea zahărului la siloz; martora mai susține că dacă s-ar fi verificat silozul, s-ar fi constatat că lipsea zahăr. Având în vedere că în siloz a mai rămas zahăr înainte de începerea campaniei, iar cantitățile însumate de pe chiar caietele martorilor sunt identice cu cele despre care se susține că ar fi fost scoase legal dar și ilegal din siloz, ținând seama că operațiunile de schimb au fost permise, se constată că cele consemnate de inculpatul C. V. nu pot fi apreciate ca fiind nereale. Modalitatea în care s-ar fi verificat zahărul în siloz este apreciată însă în considerarea infracțiunii de abuz în serviciu, prin nerespectarea dispozițiilor privind fișa postului.

Se observă însă că modalitatea în care inculpatul C. a înțeles să facă verificările, fără deplasarea în siloz și prin verificarea doar a cântarului Chronos, nu a condus la stabilirea unor date inexacte în procesle verbale verificate, cantitățile de produs existând în siloz așa cum s-a consemnat, indiferent de resetarea sau nu a cântarului Chronos. Reamintim că producția de zahăr, campania din 2009/2010 a început la 4 octombrie 2009, s-au produs aproximativ 150 -200 tone de zahăr pe zi, ceea ce semnifică faptul că exista posibilitatea ca în siloz să se identifice la 26 octombrie 500 tone zahăr, iar la 10 noiembrie 1000 tone și la 25 noimebrie 2500 tone, astfel încât în decembrie să se regăsească în siloz toată cantitatea reprezentând rezerva de stat, astfel cum a și reținut inculpata P. în procesul verbal din lunile decembrie 2009 și ianuarie 2010. Este de remarcat că și campania de zahăr a continuat până la începutul lunii ianuarie 2010.

Nu s-a făcut dovada faptului că între inculpatul T. și inculpatul C. V. existau alte relații decât cele strict profesionale, legate de modul de derulare a contractelor dintre ANRSPS și Fabrica de Zahăr B.. Nu există probe în sensul că incupatul C. ar fi încercat ca, procedând în maniera anterior descirsă, să fraudeze interesele societății al cărei angajat era în favoarea societății Fabrica de zahăr. Nu există dovezi în sensul că cei doi inculpați ar fi discutat relativ la consemnarea nereală a unor situații – cele privind cantitățile de zahăr depreciate – pentru a se aprecia că și restul actelor întocmite ar putea reprezenta documetne nereale. Împrejurarea că inculpatul C. mai întârzia controlul la solicitarea reprezentanților Fabricii de Zahăr, nu presupune că documentele pe care le-a întocmit la chiar momentul deplasării pentru verificare sunt nereale.

În ceea ce privește susținerea acuzării în sensul că inculpatul C. a consemnat în fals recuperarea întregii cantități împrospătate la data de 02.12.2009, se învederează faptul că producția de zahăr a continuat până în ziua de 06.01.2010 și nici atunci nu s-a reușit întregirea rezervei de stat: în acest sens sunt indicate măsurătorile efectuate cu ocazia percheziției domiciliare de la . B. SA. În ceea ce privește acest raport se constată că nu s-a avut în vedere la momenul întocmirii acestuia faptul că din siloz, după verificările inculaptei P., au mai fost scoase diverse cantități de zahăr. Apoi, este discutabil dacă se putea reșține aceeași densitate a produsului.

Cu referire la contravaloarea serviciilor de transport efectuate în interes personal cu autoturismul de serviciu în zilele de 20.07.2009, 30.07.2009 și 06.08.2009 și a salariului primit de martorul Z. G. în zilele respective, instanța constată că, pentru a constitui infracțiune de abuz în serviciu contra intereselor publice trebuie să se constate că în „exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu știință inculpatul nu a îndeplinit un act ori l-a îndeplinit în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități sau un prejudiciu acesteia”. Inculpatul a recunoscut și chiar a achitat pretențiile constând în contravaloarea curselor indicate.

Instanța constată că întradevăr inculpatul a dat dispoziție unui angajat de-al său să efectueze pentru sine mai multe transporturi de marfă. Acest fapt nu este suficient pentru a se reține infracțiunea de abuz în serviciu; trebuie să se constate că prin fapta sa inculpatul a intenționat cauzarea unei tulburări însemnate bunului mers al ANRSPS sau un prejudiciu acesteia. Nu s-a indicat și nici instanța nu a identificat ca fapta/faptele să fi pus ANRSPS în dificultate de orice natură. Trecând peste faptul că aspectul indicat este utilizat, cu o frecvență mai mare sau mai mică, de toți conducătorii unei unități, de stat sau particulară, ca și de angajații acesteia, trebuie analizată importanța actului pentru bunul mers al societății, întrucât nu orice act poate fi apreciat un abuz; tocmai de aceea există situația auditului de specialitate care verifică cheltuieli făcute și dispune în situația unor plăți nelegale sau neconforme legii restituirea sumelor sau contravaloarea serviciilor efectuate în contra prevederilor legale, fără ca prin aceasta să se aprecieze ca fapta este un abuz în serviciu. Nu se poate aprecia că acțiunea inculpatului de a folosi un autovehicul pentru transport personal în câteva rânduri a fost comisă cu știința și dorința de a se produce un prejudiciu angajatorului sau că dispoziția sa poate fi apreciată ca îndeplinirea în mod defectuos a atribuțiilor de serviciu; folosirea bunurilor unității de către persoana angajată, chiar bunuri de care aceasta poate dispune în exercitarea atribuțiilor de serviciu, trebuie să prezinte o consistență, apreciabilă, pentru a se putea reține o intenție de prejudiciere a patrimoniului acelei unități, iar fapta s-ar putea încadra juridic în altă infracțiune. Paguba despre care se susține că ar fi fost creată de inculpat nu se încadrează, singură, în dispozițiile art 248/1 Cp -1969; la aceasta se adaugă faptul că nu există date că inculpatul C. și-ar fi neglijat atribuțiile de serviciu, nu prin încălcarea fișei postului, ci prin luarea acelor decizii care să influențeze în sens negativ bunul mers al unității. Plata de către inculpat a sumelor de bani care s-au apreciat a constitui un prejudiciu în înțelesul infracțiunii de abuz în serviciu (cu consecințe deosebit de grave) constituie, prin raportare la chiar faptele deduse cercetării, că nu s-a acționat cu știință în scopul comiterii unei fapte prevăzute de legea penală, respectiv aceea de „abuz în serviciu”.

În condițiile în care au existat dispoziții de scoatere de produs aparținând rezervei de stat conform contractelor încheiate și plecând chiar de la însemnările din caietele martorilor care relevă că s-a înapoiat cât s-a scos din siloz, constatând că Fabrica de Zahăr nu a pus la dispoziție gestionarilor toate actele necesare formării și aprecierii acestora în sensul că scoaterea din siloz a zahărului nu este legală, se constată că nu există probe din care să rezulte că inculpatul C. V. a comis infracțiounile de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal(10 acte materiale), uz de fals prev. de art. 291 Cod penal rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal (10 acte materiale) și abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecința obținerii pentru altul a unui avantaj patrimonial” în formă continuată prev. de art. 248-248¹ din Cod penal-1969 rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal -1969 (6 acte materiale).

Împrejurarea că inculpatul T. și C. se cunoșteau și aveau o relație de amiciție, este perfect normal în condițiile în care inculpatul C. era reprezentul ANRSPS, agenție ce încheiase un contract cu societatea Fabrica de Zahăr B., unitate pe care o verifica și printre ai cărei patroni se număra și inculpatul T..

În ceea ce privește convorbirile telefonice prezentate în susținerea acuzării (din data de 17.12.2009, ora 11:16:31, din data de 18.12.2009, orele 09:18:19 și 09:19:59 - vol. VI, filele 122-123, 132-134, 135-136) acestea nu fac dovada existenței vreunui abuz, ci se constată că se referă la clarificări privind facturările. Nu s-a făcut dovada că nu există o eroare materială, așa cum există în multe dintre actele prezentate spre verificare în dosar, fără a se aprecia însă în mod negativ acest lucru; aici avem în vedere chiar înscrisul de la fila 9 volum V, care de asemenea cuprinde inadverdențe care nu au fost apreciate deloc în apărare de acestă dată. Totodată și contractul de schimb nr 2/2009 (fila 487 volum IV) cuprinde date inversate astfel încât s-a produs o confuzie cu privire la proveniența produsele rezervă de stat ce urmau a fi înlocuite.

Convorbirea telefonică din data de 29.12.2009, ora 11:27:20, când martorul O. G. îi transmite inculpatului C. V. că problema este rezolvată și se poate veni pentru verificare și semnarea documentelor (vol. VI, filele 147-149) nu face referire la care anume acte sunt de semnat, în condițiile în care restul actelor de la dosar dovedesc faptul că deja se semnase pentru rezerva de stat.

Faptul că inculpatul C. a prezentat în apărare propriile calcule prin care demonstra existența în silozul fabricii a întregului stoc de zahăr rezervă de stat, în mod judicios nu au fost acceptate; constatăm însă că ceea ce diferă nu sunt neapărat densități diferite ale zahărului, mai mari (0,97 g/cm³ și 0,95 g/cm³ - vol. I, filele 235 verso, 299 verso) decât valoarea de 0,87 g/cm³ înscrisă de învinuita P. V. în procesul-verbal de verificare din 15.01.2010, ci faptul că acestea au în vedere calcule efectuate în luni diferite (februarie și martie 2010), în condițiile în care produsul zahăr nu mai este același ca în data de 15 ianuarie 2010 când s-a calculat de inculpata P.. Instanța a constatat însă că și calculele făcute de experți au în vedere măsurători ale zahărului efectuate în 28 ianuarie 2010 – la 2 săptămâni de la verificarea făcută de inculpata P. – dar apreciind asupra densității reținute de inculpată, deși trebuia făcută o nouă analiză a zahărului pentru a se stabili densitatea de la momentul efectuării expertizei (28 ianuarie 2010) și nu de la momentul calculelor din 15 ianuarie 2010. Prin urmare o măsurare corectă a zahărului trebuia să aibă în vedere nu numai o dată cât mai apropiată de cea a ultimei verificări, dar și eventualele ieșiri de produs din custodie, cât mai ales densități ale zahărului calculate la momentul efectuării actului de verificare, neputându-se aprecia cantități prin măsurători făcute la date diferite.

Totodată instanța are în vedere și considerentele rezoluției din 4 martie 2011 a DNA central – fila 166 dosar instanță, în care, cu referire la un alt doar – 260/P/2010 s-a reținut că deși existau restanțe ale Fabricii de zahăr B., în anul 2010 ANRSPS a înțeles să semneze din nou contracte cu aceeași societate întrucât s-a ținut cont de situația financiară grea a operatorului economic singurul care mai acceptă relațiile cu ANRSPS. Apoi, aici se prevede că la data de 23 aprilie 2010 nu mai existau debite ale Fabricii de zahăr către ANRSPS.

B.În ceea ce privește infracțiunile de luare și dare de mită, instanța constată următoarele:

Între ANRSPS și Fabrica de Zahăr B. se derulează contracte comerciale cu titlu oneros, contractele încheiate fiind pentru Fabrica de Zahăr, așa cum a spus martora Țenchea, o gură de oxigen pentru derularea în bune condiții a activității societății. Pentru Fabrica de Zahăr semnează actele, în calitate de director, numita T. Lucreția, mama inculpatului T. D. I.. Cu toate acestea, fabrica este reprezentată la nivel neoficial de inculpatul T. care, așa cum susțin cei mai mulți dintre martorii care au avut contact direct cu acesta, este cel care dă dispoziții și ale cărui ordine sunt ascultate de către toți angajații.

ANRSPS este reprezentată în relațiile cu Fabrica de Zahăr B. de către inculpatul C. V., căruia inculpata P. V. îi era superior.

În rechizitoriu se susține că pentru a-l determina să-și încalce atribuțiile de serviciu în beneficiul său, inculpatul T. D.-M. i-a dat inculpatului C. V. cu titlu de mită, în cursul anului 2009, mai multe bunuri alimentare și materiale de construcție necesare edificării casei din mun. București, ..

Instanța constată că există probe la dosar în sensul că inculpatul C. V. a primit în cursul anului 2009 de la inculpatul T. D. M. diverse produse alimentare sau materiale de construcție, astfel:

a) M. constând în produse alimentare

Cu ocazia vizitelor la sediul . B. SA având ca scop exercitarea atribuțiilor de seriviciu, respectiv verificarea lunară a stocului de zahăr și recepția acestuia după împrospătare, inculpatul C. V. a primit personal sau prin intermediul subordonaților P. V. și Z. G. de la inculpatul T. D.-M., prin angajații acestuia, mai mulți saci cu zahăr și sticle de ulei comestibil, după cum urmează:

- la data de 27.01.2009 – 4 saci cu zahăr de câte 50 kg fiecare, cu ocazia unui transport efectuat de șoferul Z. G.;

- la data de 20.05.2009 – 1 sac de zahăr, cu ocazia verificării efectuate de P. V.;

- la data de 20.07.2009 – 5 saci de zahăr, cu ocazia unui transport efectuat de șoferul Z. G.;

- la data de 14.08.2009 – 5 saci de zahăr, cu ocazia verificării efectuate de P. V.;

- la data de 10.09.2009 – 75 kg zahăr, cu ocazia verificării efectuate de P. V.;

- la data de 26.10.2009 - 4 saci cu zahăr, cu ocazia recepției zahărului realizată personal;

- la data de 02.12.2009 – 3 saci cu zahăr și 90 sticle de un litru cu ulei de floarea soarelui, cu ocazia recepției zahărului realizată personal;

- la data de 10.11.2009, 3 saci cu zahăr, 10 bucăți de salam și 5 kg de pastramă, cu ocazia recepției zahărului realizată personal;

Cu referire la acest ultim caz, reținem că activitatea infracțională s-a desfășurat după cum urmează: aflându-se la sediul . B. SA pentru recepția zahărului împrospătat, inculpatul C. V. a fost contactat telefonic de inculaptul T. D.-M., care i-a comunicat că o va trimite pe secretara sa V. T. să-i ducă niște produse de carmangerie la mașină. Imediat, inculaptul T. D.-M. i-a telefonat martorei V. T. și i-a dat dispoziție să ducă în mașina directorului 10 bucăți de salam și 5 kg de pastramă, activitate realizată prin intermediul martorului S. M., care lucra la cantina societății. La scurt timp, inculpatul C. V. i-a telefonat inculpatului T. D.-M. și i-a cerut 2-3 saci cu zahăr, cerere acceptată de cel din urmă.

Instanța constată ca fiind întemeiată susținerea că zahărul predat inculpatei P. V. și martorului Z. G. în perioada ianuarie – septembrie 2009 nu era destinat acestora ci inculpatului C., nu doar pentru că acesta din urmă avea putere de a decide în cadrul activității derulate cu Fabrica de Zahăr, dar ținând seama și de chiar depozițiile inculpaților. Astfel, inculpatul T. a susținut că a dat inculpatului C. produse alimentare, așa cum a procedat și în cazul altor delegații (fila 11 volum I instanță), produse care nu erau în inventarul Fabricii; aceste produse au fost date cu titlul de protocol, considerându-le astfel. Inculpatul T. susține că deține o fermă de animale care deservește angajații fabricii, unde sunt produse diverse alimente sau se produce un schimb cu produse de la alte societăți. În ceea ce privește sacii de zahăr dați inculpatului C., se susține că aceștia erau necesari pentru probe și bănuia că se recolta din mai multe locuri.

Inculpatul C. a susținut că nu are cunoștință să se fi scos zahăr din rezerva de stat fără aprobarea sa. Susține că a rugat un angajat în calitate de șofer al ANRSPS să îi transporte niște materiale de construcții din B. la București. De asemenea, inculpatul C. a susținut că a dat inculpatului T. suma de 4000 lei; nu a vizualizat zahărul în siloz pentru că nu se putea în timpul campaniei; susține că rezerva de stat era de 18.900 tone, din care 6.300 tone custodie temporară, iar restul în custodie permanentă; nu era afectată cantitatea de zahăr rezervă de stat întucât mai era zahăr depozitat și la alte unități; o singură dată a fost rugat să întârzie verificarea și a crezut că nu sunt gestionarii prezenți. Este de remarcat că inculpatul C. confirmă ceea ce este trecut în ordonanța procurorului din 4 martie 2011 a DNA central – fila 166 dosar instanță, în care, cu referire la un alt doar – 260/P/2010 s-a reținut că Fabrica de zahăr era singura unitate care accepta să lucreze cu rezerva de stat. Inculpatul C. a susținut că de fiecare dată când se prezenta la Fabrică lua doi-trei saci cu zahăr, că a primit o pungă cu produse alimentare care mirosea urât și a aruncat-o. Valoarea totală a produselor alimentare primite de inculpatul C. se ridică la suma de 3.305 lei, compusă din 2.650 lei reprezentând 1.325 kg zahăr la prețul de 2 lei/kg, 360 lei reprezentând 90 l ulei de floarea soarelui la prețul de 4 lei/l, 175 lei reprezentând aprox.7 kg salam la prețul de 25 lei/kg, 120 lei reprezentând 5 kg de pastramă la prețul de 24 lei/kg. Toate aceste produse primite, chiar cu o valoare ridică, ar fi putut fi apreciate ca reprezentând un ”cadou” făcut de cei de la Fabrica de Zahăr pentru bunele relații contractuale; se constată însă că aceste produse nu au fost singurele pe care inculpatul C. le-ar fi acceptat, ceea ce ne determină să apreciem în ansamblu activitatea infracțională.

Inculpatul C. a susținut că a primit produsele însă le-a luat pentru a face verificări ale produsului zahăr. Instanța constată însă că la dosar există probe că zahărul a fost dat pentru acest inculpat, în acest sens fiind depozițiile martorilor mai sus menționați dar și declarațiile inculpatului T. și chiar cele ale inculpatului C.. Inculpatul C. nu a dovedit că aceste bunuri au fost primite pentru a fi efectuarte verificări ale calității produsului; spunem aceasta întrucât nu doar zahăr a fost primit de inculpat, ci și alte bunurui alimentare despre care s-a susținut că ar fi de protocol.

În ceea ce privește această afirmație, a existenței unui protocol urmare căruia s-ar remite diverse produse cu titlu de cadou, instanța constată următoarele: Un protocol reprezintă o înțelegere, de cele mai multe ori scrisă, cu privire la o viitoare colaborare în viitor și care presupune mimarea acțiunilor ce vor trebui efectuate. Protocolul nu presupune oferirea de bani sau produse, indiferent de natura lor, ci este modalitatea în care aceste bunuri sau sume de bani sunt remise.

În cauza de față se constată într-adevăr o rutină în acțiuni de dare și luare de produse, acțiuni care au loc la momentul sosirii în control a inculpatului C.; nu se constată însă existența unei înțelegeri în sensul că inculpatul T. să ofere de fiecare dată inculpatului C. produse alimentare. Motivul pentru care unul oferă, iar celălalt primește bunurile este evident: bunele relații contractuale între societățile pe care cei doi le reprezintă. Bunurile date/primite au o oarecare consistență, chiar dacă cei inculpați încearcă să le ofere o importanță derizorie. Apoi, valorarea sau cantitatea bunului primit la fiecare act material nu are relevanță în condițiile în care aceste acțiuni se derulează la fiecare întâlnire dintre cei doi, creându-se deja o rutină care, în momentul întreruperii, poate avea repercusiuni cu privire la interesele ambelor părți.

De asemenea, inculpatul C. cunoștea foarte bine care sunt atribuțiile sale de serviciu și, chiar și în situația în care le îndeplinea corespunzător – cum este cazul în speță, cel puțin în ceea ce privește produsul rezervă de stat – nu avea dreptul să primească, în exercitarea acestor atribuții, produse sau servicii provenind de la persoane (fizice sau juridice) a căror activitate o controla. Pericolul în cazul infracțiunii de luare de mită nu este acela al diminuării unui patrimoniu și creșterea patromoniului celeilalte persoane, căci infracțiunea de dare/luare de mită nu este o infracțiune contra patrimoniului, ci pericolul este dat de faptul că pot exista situații în care cel care primește trebuie să adopte un comportament la care se așteaptă cel care oferă bunul/serviciul, creându-se astfel pericolul ca realitatea nu doar să fie eludată voit (iar de aici se poate ajunge chiar la crearea de prejudicii), ci ca actitivitatea persoanei care controlează să fie dirijată nu de dispozițiile legale, ci de interesul particular al unei/unor persoane.

Tocmai de aceea inculpații nu dau relevanță decât sumelor mai mari care au fost primite, nu și celor mai puțin importante. Inculpatul T. a afirmat că este greu de crezut că a dat inculpatului C. produse alimentare de 3.250 lei și materiale de construcție de 59.440,55 lei pentru ca acesta să accepte prejudicierea rezervei de stat cu 12.559.288 lei, o valoare care li se pare mult mai mare față de valoarea presupusei mite.

Instanța a prezentat anterior că nu valoarea mitei este importantă, ci faptul că se crează un pericol ca cel care oferă să se aștepte la un anumit comportament din partea celui care primește bunurile/serviciile, oricând, astfel ca acesta să nu mai respecte prevederile legale și să se ajungă la un control al activității celui care verifică pe mituitor de chiar acesta din urmă. Că s-a luat o rudă de salam (sau poate două, trei) nu are relevanță decât cu privire la aspecte de moralitate și, se poate spune, clasă a celor două persoane implicate, într-un fel sau altul, în activitatea infracțională. Acest, așa zis, protocol are însă o consistență importantă, nederizorie ca să poată fi apreciată lipsită de pericol social: protocolul este întins pe o perioadă destul de îndelungată de timp (care posibil să depășească cadrul procesual) constituie un contract mutual între părți, paralel celui real dintre societățile care sunt reprezentate, cu privire la comportamentul pe care fiecare trebuie să-l adopte în viitor – mituitorul să predea în continuare bunuri, iar cel mituit să intervină la momentul oportun. Că aceste aspecte nu sunt recunoscute de părți este evident și este de apreciat faptul că nu s-a realizat scopul infracțiunii de dare/luare de mită; aici amintim faptul că nu este obligatoriu ca cel mituit să procedeze în maniera la care mituitorul se așteptă, ci să se creeze pericolul ca acest fapt să se poată produce în viitor. Este evident că părțile nu vor aprecia niciodată că prin oferirea de bunuri/cadouri de orice natură se pot crea relații apropiate, de amiciție sau, și mai grav, de subordonare ierarhică, și care pot conduce în timp la apariția fenomenelor de abuz în serviciu. Că în acest caz nu s-a ajuns la o încălcare a atribuțiilor de serviciu, cel puțin nu în maniera în care s-a dispus trimiterea în judecată, este o chestiune ce va fi apreciată la individualizarea judiciară a sancțiunilor și a modalității de executare a acestora. Relevant, iar instanța reține, este că inculpatul T. a dat, iar inculpatul C. a primit diverse produse/servicii în legătură cu îndatoririle de serviciu ale acestuia din urmă, inclusiv cu privire la contractul de schimb nr 2/2009 reținut în actul de inculpare, contract aflat în derulare pe parcursul anului 2009. Împrejurarea că inculpatul C. nu și-a încălcat îndatoririre de serviciu nu înseamnă că infracțiunea de dare/luare de mită nu s-a produs, ci nu s-a produs scopul în vedera căreia produsele/serviciile au fost date.

Instanța va aprecia în probațiune în ceea ce privește această faptă inclusiv notările făcute de martorul H. pe parcusrul anului 2009 din care rezultă cantitatea de produs zahăr dată inculpatului C. din dispoziția inculpatului T., notări care nu doar că dovedesc acțiunea de dare/luare de mită, dar, dacă pentru cei doi incupați bunurile oferite nu constituie ceva relevant, din punct de vedere al legii penale acestea se numesc obiect al infracțiunii de dare/luare de mită.

Instanța apreciază în probațiune cu privire la infracțiunea de dare/luare de mită și depoziția martorei V. T. (fila 289 volum II) care a susținut că inculpatul T. i-a spus să pună 10 rude de salam și 5 kg pastramă în portbagajul autoturismului cu care venise inculpatul C. în control, precum și câțiva saci cu zahăr; nu-și amintește dacă există și situații similare cu referire la inculpații T. și C. sau dacă acest din urmă inuclpat a înțeles să plătească marfa care i s-a pus în mașină.

Martora S. M. (fila 293 volum II) a susținut că i s-a comunicat de martora V. T., care la rândul său primise ordin de la inculpatul T., să pună o plasă cu salam și pastramă în autoturismul cu care se deplasa inculpatul C. în control.

Martora B. M. (fila 296 volum II) a arătat că microferma care produce produse alimentare aparține familiei inculpatului T.; martora a susținut că au existat câteva situații în care i s-a solicitat de către martora V. T. să ducă câteva produse alimentare în biroul secretarei patronului T. D., pentru a fi predate acestuia.

A fost audiat și martorul S. A. care (fila 298 volum II) susține că a avut câteva comenzi de la inculpatul T. care-i solicita să producă diverse cantități de produse alimentare ( pastramă și o singură dată salam), nu elibera factură fiscală, fiind plătit de icnulpatul T. în produse – saci cu zahăr.

b) M. constând în piatră decorativă și marmură

Cu privire la această faptă se reține că la începutul lunii iunie 2009, inculpații T. D.-M. și C. V., însoțiți de soția acestuia din urmă, s-au deplasat la sediul . Ghimbav, jud B., societate specializată în prelucrarea și comercializarea produselor din piatră naturală, în scopul ca soții C. să-și aleagă produse necesare casei în construcție, astfel că martorul Cirigan Ș.-V. le-a oferit detaliile necesare, precum și mostre de piatră utilizată la placajul exterior.

Se constată că, ulterior, la data de 07.06.2009, inculpatul T. D.-M. i-a telefonat martorului amintit mai sus și i-a comunicat cantitatea de produs ce urma a fi cumpărată - 160 mp de piatră tip „codru cioplit”, iar apoi a negociat prețul acesteia la suma de 6.717,31 euro și a cerut ca documentele de livrare să fie întocmite pe . B. SA. În consecință, la data de 08.06.2009, . a emis și transmis pe faxul . B. SA nota de comandă nr. 0794, iar după confirmarea acesteia, a emis în aceiași zi factura proformă 0013 pentru suma de 6.717,31 euro.

Apoi, la data de 11.06.2009, . B. SA a plătit în contul vânzătorului de la BCR suma de 6.717,31 lei, însă, constatând confuzia referitoare la tipul monedei, furnizorul l-a anunțat pe inculpatul T. D.-M. și a convenit ca suma respectivă să fie considerată avans, sens în care . a emis factura nr._/11.06.2009, iar la rubrica delegat l-a înscris pe inculpatul T. (vol. VII, fila 164).

Furnizorul a livrat vânzătorului piatra „codru cioplit” după aproximativ o lună, interval în care inculpatul T. D.-M. s-a interesat constant de stadiul comenzii și soții C. au mai făcut o vizită la sediul societății pentru a-și alege tipul de marmură utilizat la placarea treptelor și confecționarea glafurilor la ferestre, iar la 06.07.2009 au trimis prin fax necesarul de marmură.

La aceiași dată, se constată că inculpatul C. V. i-a comunicat telefonic martorului G. Ș.-V. că a doua zi va veni cineva să ridice piatra și i-a cerut să emită documentele de livrare pe numele său și nu pe al Fabricii de Zahăr, astfel că, în aceiași zi, vânzătorul a întocmit comanda nr. 1030 în care piatra „codru cioplit” a fost trecută pe numele C. V., precum și oferta de preț nr. 1029 pentru produsele din marmură în valoare de 2.500 euro (vol. VII, filele166, 173-174).

În aceiași zi, . a întocmit factura storno nr._ în vederea restituirii avansului de 6.717,31 lei plătit de . B. SA (vol. VII, fila 165).

Produsele comandate la . s-au achitat în numerar, în trei tranșe:

- la data de 06.07.2009, o persoană neidentificată a plătit suma de 10.612,50 lei (echivalentul a 2.500 euro) pentru piatra „codru cioplit” (BF_) și suma de 4.245 lei (echivalentul a 1.000 euro) pentru glafuri (BF_);

- la data de 20.07.2009, după ce a primit banii de la inculpatul T. D.-M., martorul O. D.-C. s-a deplasat la sediul . și a achitat suma de 6.435 lei (echivalentul a 1.500 euro) pentru treptele de marmură (BF_);

- la data de 30.07.2009, după ce a primit banii de la același inculpat T. D.-M., martorul O. D.-C. s-a deplasat din nou la sediul . și a achitat suma de 18.007,91 lei (echivalentul a 4.217,31 euro) pentru restul de piatră „codru cioplit” (BF_);

Materialele de construcție descrise mai sus au fost livrate și transportate în mun. București în 4 etape, în următoarele împrejurări:

- în primele zile ale lunii iulie 2009, inculpatul T. D.-M. i-a cerut martorului B. D., șef serviciu agricol la . B. SA, să-i facă rost de un camion pentru efectuarea unui transport de piatră de la Ghimbav la București. În acest scop, B. D. a apelat la sprijinul martorului Târțălași A.-E., administratorul . B., un colaborator mai vechi, care a stabilit ca transportul să se realizeze cu autobasculanta cu nr. de înmatriculare_, condusă de șoferul N. G., pentru suma de 900 lei. Declarațiile martorei se coroborează cu cele ale inculpaților T. și C..

La data de 07.07.2009, martorul N. G. a ridicat de la sediul . Ghimbav cantitatea de 70 m² piatră „codru cioplit” și a transportat-o la sediul A.N.R.S.P.S.–U.T. 350 Popești-Leordeni. A doua zi, martorul Târțălași A.-E. a emis factura fiscală nr._/08.07.2009 în valoare de 900 lei către . B. SA, care a achitat contravaloarea transportului în aceiași zi, conform chitanței nr._/08.07.2009 (vol. II, filele 355-356).

Împrejurarea că suma de bani provenea din veniturile . B. SA sau a oricărui alt angajat (sau neangajat al acesteia) instanța va reține că suma de 900 lei reprezintă mită oferită învinuitului C. V..

- apoi, la data de 20.07.2009, în urma dispoziției primită de la inculpatul C. V., martorul Z. G., șofer la A.N.R.S.P.S. – U.T. 350 Popești-Leordeni, s-a deplasat cu autovehiculul de serviciu marca Saviem cu nr. de înmatriculare MAI_ la sediul . Ghimbav, de unde a încărcat treptele din marmură și le-a transportat la casa în construcție a învinuitului din mun. București.

- în condiții similare, la datele de 30.07.2009 și 06.08.2009, martorul Z. G. a transportat 50 m² de piatră „codru cioplit” și, respectiv, ultimii 40 m² din același produs.

Toate aceste împrejurări sunt probate atât cu declațiile inculpatului C., cât și cu cele ale martorului Z. G., dar și cu dovada deplasărilor efectuate.

În ceea ce privește deplasările efectuare de martorul anterior amintit în datele de 20.07.2009, 30.07.2009 și 06.08.2009, instanța și-a expus punctul de vedere anterior, în cadrul considerentelor privind infracțiunea de abuz în serviciu.

Valoarea totală a pietrei „codru cioplit” și a marmurei achiziționată de la . și achitată de inculpatul T. D.-M. se ridică la suma de 39.300,41 lei.

c) M. constând în parchet triplu startificat

În cursul lunii august 2009, inculpatul T. D.-M. a comandat la magazinul aparținând . din mun. B. cantitatea de 160 m² parchet triplu stratificat model Sapella, destinat utilării casei din mun. București a învinuitului C. V..

După sosirea parchetului de la furnizor, la data de 19.08.2009, inculpatul T. D.-M. i-a dat șoferului său H. D., în numerar, suma de bani necesară și l-a trimis să achite produsul, astfel că vânzătorul a emis factura fiscală nr._/19.08.2009 în valoare de 15.990,14 lei pe numele inculpatului C. V. și a eliberat bonul fiscal nr. 4853, ca dovadă a încasării prețului (vol. VII, filele 180-181). Aceste aspecte rezultă din chiar depozițiile martorului Z..

După câteva zile, martorul H. D. s-a întâlnit cu martorul Z. G. și l-a direcționat la magazinul aparținând ., de unde acesta din urmă a încărcat parchetul și l-a transportat la casa inculpatului C. V. din mun. București.

P. Sapella, piatra ”codru cioplit”, treptele și glafurile de marmură au fost identificate cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la data de 27.02.2013 la imobilul situat în mun. București, ., sector 4, ce aparține în prezent numitei C. E., în urma partajului voluntar cu învinuitul C. V.. (vol. III, filele 282-423).

Valoarea parchetului achiziționat de la . și achitat de inculpatul T. D.-M. se ridică la suma de 15.990.

Cu referire la infracțiunea de dare de mită, inculpatul T. nu a negat oferirea de produse din gospodăria proprie, însă a negat scopul în vederea cărora aceastea au fost predate. Fără a mai face o analiză a diferențelor care există între termeni ”mită” și ”protocol”, instanța reamintește că în cazul de față inculpatul a intenționat păstrarea bunelor relații între cei doi parteneri comerciali: aici nu este vorba atât de valoarea bunurilor sau serviciilor oferite – valoare care nu este chiar așa de redusă după cum se susține – ci de constanța acestor bunuri, de oferirea cu regularitate la fiecare control, ceea ce sporește suspiciunea că reprezintă o plată anticipată.

Aceste bunuri alimentare, vegetale sau animaliere, ar fi putut fi considerate, în lipsa oricăror alte probe, o cantitate neglijabilă în raport cu activitatea efectuată, însă constatăm că în sarcina inculpatului se reține și faptul că a achiziționat produse pentru inculpatul C., produse pentru care nu primise bani de la acest inculpat. În acest sens instanța reține în probațiune convorbirea telefonică din data de 10.11.2009, ora 09:38:37, prin care inculpatul T. D.-M. îi comunică inculpatului C. V. că îi va da câteva bucăți de salam și pastramă (vol. VI, filele 18-19); convorbirea din data de 10.11.2009, 09:39:50, potrivit căreia inculpatul T. D.-M. îi cere martorului V. T. să pună în mașina directorului C. V. 10 bucăți de salam și 5 kg de pastramă (vol. VI, filele 20-21); convorbirea din data de 10.11.2009, ora 09:40:20, prin care inculpatul C. V. îi pretinde inculpatului T. D.-M. 2-3 saci cu zahăr (vol. VI, filele 22-23). De asemenea, sunt probe în sensul infracțiunii de dare de mită constând în produse alimentare și declarațiile martorilor: V. T., din care rezultă că, la data de 10.11.2009, inculpatul T. D.-M. i-a cerut telefonic să pună 10 bucăți de salam și 5 kilograme de pastramă în mașina directorului C. V., aflat la sediul . B. SA (vol. II, filele 287-291); S. M., potrivit căreia, spre sfârșitul anului 2009, la solicitarea lui V. T., a luat din cantină mai multe bucăți de salam și pastramă și le-a pus pe bancheta din spate a unei mașini (vol. II, filele 292-294).

Împrejurarea că inculpatul T. D. M. se ocupa de adminsitrarea Fabricii de Zahăr este evidentă, de aici și interesul său în a întreține în bune condiții relațiile cu partenerii contractuali. Faptul că aceștia își respectau atribuțiile de serviciu, nu absolvă pe inculpatul T. de vina de a fi oferit produse sau servicii pentru ca în situația în care s-ar fi constatat probleme acestea să nu fie descoperite.

Este de observat că discuțiile telefonice prezentate în probațiune, unele dintre ele exced cadrului procedural, făcând referire la posibile activități viitoare care nu intră în obiectul acțiunilor de dare de mită. Intenția inculpatului T. de a vinde cantități de zahăr și care ar rezulta din discuțiile telefonice de la datele de 30.12.2009, ora 09:18:28, 09.02.2010, ora 09:06:44, 10.02.2010, orele 13:03:45, 16:42:26 și 11.02.2010, ora 10:37:44 (discuția indicată excede perioadei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, chiar și în cazul infracțiunii prev de art 9 din Legea 82/1992), nu au putut fi apreciate în cadrul probațiunii cu privire la infracțiunea de ”diminuare a rezervei de stat” și implicit a infracțiunilor de ”abuz în serviciu” sau de ”dare de mită” căci fac referire la evenimente care nu s-au produs, sunt ipotetice și, dacă în cazul cantităților de zahăr din anul 2009 au existat documente justificative pentru scoaterea din siloz a cantităților de zahăr, nu cunoaștem dacă și în viitor nu s-ar fi utilizat astfel de documente legale.

Cu referie la infracțiunea de dare de mită constând în produse alimentare și materiale de construcție, vinovăția inculpatului rezultă din procesul-verbal întocmit de organul judiciar la data de 05.02.210 prin care s-au ridicat bonurile olografe întocmite de martorul B. I., cuprinzând persoana care i-a dat dispoziție să scoată zahăr din magazie, cantitatea predată, persoana care a ridicat produsul și mijlocul de transport utilizat, printre acestea aflându-se și bonurile din datele de 27.01.2009, 20.05.2009, 20.07.2009, 14.08.2009, 10.09.2009, 26.10.2009 și 02.12.2009, din care rezultă predarea mai multor saci cu zahăr și sticle cu ulei de floarea soarelui martorului Z. G. și inculpaților P. V. și C. V. (vol. II, filele 107-198). Martorul G. V.-Ș. a susținut că inculpatul T. D.-M. i-a însoțit pe soții C. la magazin, a comandat și negociat produsul piatră „codru cioplit” și i-a cerut ca documentele de livrare să fie întocmite pe . B. SA, această din urmă soceitate fiind și cea care a achitat suma de 6.717,31 lei în baza comenzii și facturii proforme eliberate. Martorul a susținut că, la data de 06.07.2009, inculpatul C. V. i-a trimis comanda de marmură și i-a cerut ca toate documentele de livrare să fie întocmite pe numele său, inclusiv cele emise anterior, astfel că a refăcut comanda inițială de piatră și a stornat factura proformă (vol. II, filele 331-336).

Instanța apreciază în probațiune și declarațiile martorilor F. F. și C. M., angajate la ., care au descris modalitatea de plată a materialelor de construcție, etapele și persoanele care le-au ridicat și achitat (vol. II, filele 337-343), dar și declarația martorilor B. D., Târțălași A.-E. și Târțălași A.-C. din care rezultă că inculpatul T. D.-M. s-a interesat de modalitatea de transport a produselor.

Instanța reține, ca o dovadă a faptului că produsele achiziționate pentru inculpatul C. nu erau achitate cu sume provenind de la acesta, rezultă din aceea că inculpatul T. nu a dat toți banii pentru produse în același timp, deși nimic nu-l împiedica să o facă. În acest sens instanța apreciază declarațiile martorilor: O. D. potrivit căreia, în vara anului 2009, învinuitul T. D.-M. i-a dat în mai multe rânduri sume de bani și l-a trimis la sediul . să achite produse din piatră și marmură, pe care le-a predat, împreună cu documentele justificative, unui șofer de la A.N.R.S.P.S. (vol. II, filele 365-367); H. D., care a arătat că, în cursul lunii august 2009, T. D.-M. i-a dat o sumă de bani și l-a trimis la magazinul . să achite contravaloarea parchetului comandat anterior, iar după câteva zile l-a condus pe șoferul învinuitului C. V. să ridice și să transporte marfa la destinație (vol. II, filele 368-371).

Inculpatul C. V. nu s-a considerat vinovat de niciuna dintre faptele deduse cercetării și a considerat că bunurile primite de la inculpatul T. constând în produse alimentare – salam – nu reprezintă o valoare apreciabilă pentru a se putea susține că fapta prezintă pericolul social necesar atragerii răspunderii penale. Inculpatul C. V. a negat primirea de bunuri sau alte foloase de la inculpatul T. D.-M. sau alți angajați ai fabricii de Zahăr. Acesta a susținut că, după ce și-a ales modelul de piatră, marmură și parchet, pentru a evita deplasările repetate la B., la data de 23.06.2009 i-ar fi dat inculpatuluiTartagă D.-M. suma de 14.000 euro în numerar destinată achitării materialelor de construcție de mai sus și a transportului acestora la București și a întocmit un înscris olograf doveditor, în prezența unui martor, pe care l-a depus la dosar în copie xerox legalizată la notar.

Instanța constată însă că, dacă în ceea ce privește cantitatea de zahăr din 27 ianuarie 2009 există documente justificative pentru care inculpatul a luat zahăr de la Fabrică (volum I, fila 282) livrările din datele de 27.01.2009 (4 saci), 20.05.2009 (1 sac), 20.07.2009 (5 saci), 14.08.2009 (5 saci), 10.09.2009 (75 kg), 26.10.2009 (4 saci), 10.11.2009 (3 saci) și 02.12.2009 (3 saci de zahăr și 90 sticle cu ulei de floarea soarelui) n-au fost însoțite de documente oficiale, ceea ce demonstrează caracterul lor oneros. Deși nu există o probă directă în acest sens, instanța constată că probatoriul indirect este suficient, constituind un mănunchi de prezumții care susțin acuzarea și devin astfel probe directe. În acest sens sunt apreciate și înscrisurile olografe puse la dispoziție de gestionarul B. I. (volum II, filele 206-263), care și-a notat toate ieșirile de zahăr din magazia sa în scopul justificării minusurilor din gestiune, dar și de însăși declarația inculpatului care a susținut că a primit zahăr, însă a învederat că scopul a fost altul. Așa cum și anterior am arătat, era obligația inculpatului de a dovedi că aceste cantități de zahăr ar fi ajuns la verificare și nu au fost predate spre folosul său. Inculpatul T. a recunoscut la rândul său că oferea, nu doar inculpatului C., ci și altor persoane diverse produse din gospodăria proprie pentru ”protocol”.

Totodată, inculpatul C. nu a oferit o explicație pentru uleiul primit și chiar nu a negat primirea produselor de origine animalieră și a specificat (fără relevanță juridică însă) că le-a dat altei persoane - șoferului.

Instanța constată că susținerea părților în ceea ce privește veridicitatea actului de predare/primire a unor sume de bani cu tilu de depozit nu poate fi primită. Este de observat în primul rând că înscrisul depus de inculpatul C. V. în apărare este infirmat de chiar probele existente la dosar, ceea ce confirmă faptul că nu a cunoscut datele de la dosar și a încercat astfel să-și ascundă faptele. Astfel, în condițiile în care inculpatul T. D.-M. i-a însoțit la începutul lunii iunie 2009 pe soții C. la sediul . pentru a-și alege modelul de piatră și a aflat de la aceștia detalii despre achiziție, demersurile sale de a negocia prețul pietrei „codru cioplit”, de a cere martorului G. Ș.-V. să-i emită documentele pe . B. SA, de a accepta comanda și de a achita suma de 6.717,31 lei demonstrează fără echivoc existența infracțiunii de corupție.

Se constată că la data de 07.06.2009, inculpatul T. D.-M. i-a telefonat martorului amintit mai sus și i-a comunicat cantitatea de produs ce urma a fi cumpărată - 160 mp de piatră tip „codru cioplit”, iar apoi a negociat prețul acesteia la suma de 6.717,31 euro și a cerut ca documentele de livrare să fie întocmite pe . B. SA. În consecință, la data de 08.06.2009, . a emis și transmis pe faxul . B. SA nota de comandă nr. 0794, iar după confirmarea acesteia, a emis în aceiași zi factura proformă 0013 pentru suma de 6.717,31 euro. Apoi, la data de 11.06.2009, . B. SA a plătit în contul vânzătorului de la BCR suma de 6.717,31 lei, însă, constatând confuzia referitoare la tipul monedei, furnizorul l-a anunțat pe inculpatul T. D.-M. și a convenit ca suma respectivă să fie considerată avans, sens în care . a emis factura nr._/11.06.2009, iar la rubrica delegat l-a înscris pe inculpatul T. (vol. VII, fila 164).

Inculpații C. și T. nu au oferit nicio explicație pentru sumele de bani oferite până la data de 23 iunie 2009 (data întocmirii actului sub semnătură privată), respectiv de unde proveneau. Acest aspect confirmă faptul că după declanșarea urmăririi penale în cauză, inculpații au plăsmuit înscrisul olograf denumit „chitanță de mână”, din care rezultă că, la data de 23.06.2009, s-ar fi predat inculpatului T. D.-M. suma de 14.000 euro în scopul de a-i achita materialele de construcție și transportul acestora inculpatului C.. Acest înscris constituie un mijloc de probă în defavoarea inculpaților C. și T..

Apoi, deși în suma de 14.000 euro era inclus și transportul materialelor de construcții, suma de 900 lei, reprezentând contravaloarea transportului din data de 07.07.2009 a fost achitată de . B. SA, așa cum rezultă din factura . AGR nr._/08.07.2009, chitanța nr._/08.07.2009 și declarațiile martorilor Târțălași A.-E., Târțălași A.-C. și B. D.; transporturile de piatră și marmură din datele de 20.07.2009, 30.07.2009 și 06.08.2009 au fost efectuate de către martorul Z. Ghorghe, șofer în cadrul A.N.R.S.P.S.–U.T. 350, cu autobasculanta de serviciu, iar contravaloarea lor a fost achitată de instituția de stat.

Din declarația martorului G. Ș.-V. rezultă că soții C. și-au ales marmura model Brescia Sarda pentru trepte și glafuri la începutul lunii iulie 2009 și i-au trimis comanda scrisă la data de 06.07.2009. În consecință, la data întocmirii „chitanței de mînă” – 23.06.2009, învinuitul C. V. nu avea cum să treacă denumirea explicită a marmurei în acest înscris, din moment ce nu alesese, încă, modelul; în mod similar, parchetul triplu stratificat Sapella a fost achiziționat și plătit integral la data de 19.08.2009, astfel că inculpatul nu știa și nu putea preciza cu două luni înainte în „chitanța de mînă” numele produsului și al vânzătorul .; inculpatul C. nu a prezentat „chitanța de mînă” în apărare în cadrul primei declarații pe care a oferit-o în cauză. Martorul care a semnat chitanța de mână vine astfel să confirme nu susținerea apărării, ci chiar pe cea a cuzării, fiind evident că inculpatul C. nu a identificat nicio altă persoană care să semneze înscrisul antedatat.

O altă dovadă a faptului că înscrisul ”chitanță de mână” a fost întocmit ulterior săvârșirii infracțiunilor de corupție, este declarația martorului Z. G. potrivit căreia, la ultimul transport, a plătit personal la casieria . suma de 400 lei, primită de la inculpatul C. V., pentru achiziționarea suplimentară a două trepte de marmură, declarație care se coroborează cu bonul fiscal nr 0004 din 06.08.2009 (vol. I, fila 270). Achitarea marmurei în valoare de 400 lei de către C. V. nu se justifică în condițiile în care la 23.06.2009 îi dăduse bani inculpatului T. D.-M. tocmai în acest scop.

Actul material de luare de mită din data de 10.11.2009 constând în produse de carmangerie și zahăr este confirmat de conținutul convorbirilor telefonice purtate de învinuitul T. D.-M. cu învinuitul C. V. la orele 09:38:37, 09:40:20 și cu martorul V. T. la orele 09:37:22, 09:39:50 (vol. VI, filele 16-23), precum și de declarațiile martorilor V. T., S. M. și Z. G., care au confirmat predarea bunurilor respective (vol. II, filele 287-291, 292-294, 360-364).

În drept, fapta inculpatului T. D. M. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul anului 2009, prin intermediul angajaților . B. SA, i-a dat inculpatului C. V., directorul executiv al A.N.R.S.P.S. – U.T. 350, produse alimentare, materiale de construcții și i-a achitat servicii de transport în valoare totală de 59.440,55 lei, respectiv produse alimentare în valoare totală de 3.250 lei la datele de 27.01.2009, 20.05.2009, 20.07.2009, 10.09.2009, 26.10.2009, 10.11.2009 și 02.12.2009, piatră decorativă și marmură în valoare totală de 39.300,41 lei achiziționată în lunile iunie-iulie 2009 de la . Ghimbav, jud. B., parchet triplu stratificat în valoare de 15.990,14 lei achiziționat în luna august 2009 de la . B. și a plătit la data de 08.07.2009 suma de 900 lei reprezentând contravaloarea transportului efectuat de . pe ruta Ghimbav-București, în scopul sugerat al derulării în bune condiții a contractului de schimb nr 2/2009, prin aceasta înțelegându-se sprijinirea oricăror probleme ce ar fi intervenit în cadrul derulării acestui contract acest fapt presupunând și posibilitatea de a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu privind asigurarea integrității cantitative a rezervei de stat depozitată la . B. SA, întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni în formă continuată de dare de mită, prev. de art. 255 alin. 1 Cod penalși art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal(10 acte materiale), infracțiune comisă în stare de recidivă post executorie.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. D. M. – participație improprie la infracțiunea de dare de mită, instanța constată faptul că, dacă o persoană înțelege să remită sume de bani cu titlu de mită prin intermediari, acest fapt nu presupune o participație improprie la infracțiunea de dare de mită, căci relația ce se stabilește este între cele două persoane – cel care oferă și cel care ia mita, neavând relevanță dacă sumele de bani, serviciile etc ajung la mituit prin intermediul altei persoane fizice sau juridice (prin poștă, bancă etc). Nu se poate aprecia că persoana care a pus bunurile în autoturism sau care a predat banii pentru inculpat, este cel care dă mita, ci eventual, dacă cunoaște destinația sau scopul oferirii sumelor de bani, se poate aprecia că este complice la infracțiunea de dare de mită. Tocmai de aceea, instanța va proceda la schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. D. M. din participație improprie la infracțiunea de ”dare de mită” în autorat la comiterea aceleiași infracțiuni.

Pentru infracțiunea de ”diminuare a rezervei de stat”, având în vedere considerentele de mai sus, se va dispune achitarea inculpatului T. D. M., fapta nemaifiind prezăzută de legea penală.

Fapta inculpatului C. V. care, în baza rezoluției infracționale unice, a primit în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, în cursul anului 2009 în mod direct de la inculpatul T. D.-M. bunuri alimentare, materiale de construcții și servicii de transport în valoare totală de 59.440,55 lei, respectiv la datele de 27.01.2009, 20.05.2009, 20.07.2009, 10.09.2009, 26.10.2009, 10.11.2009 și 02.12.2009 produse alimentare (zahăr, produse de carmangerie și ulei) în valoare totală de 3.250 lei, în lunile iunie-iulie 2009 piatră decorativă și marmură în valoare totală de 39.300,41 lei achiziționată de la . Ghimbav, jud. B., în luna august 2009 parchet triplu stratificat în valoare de 15.990,14 lei achiziționat de la . B., la data de 08.07.2009 contravaloarea transportului în sumă de 900 lei efectuat de ., în scopul sugerat și asumat că ar putea sprijini eventuale nereguli în timpul derulării contractului nr. 2/17.02.2009, aceasta presupunând și posibilitatea de a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu care au în vedere și asigurarea integrității cantitative a rezervei de stat depozitată la . B. SA, întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, în formă continuată, de luare de mită, prev. de art. 254 alin. 1 și 2 din Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (10 acte materiale).

Pentru restul faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C., constatând că nu există probe care să confirme acuzarea, se va dispune achitarea acestui inculpat în temeiul art. 16 lit. c Cod procedură penală.

În ceea ce privește infracțiunile de dare și luare de mită s-a apreciat în rechizitoriu că s-ar fi comis în scopul încălcării atribuțiilor de serviciu ale inculpatului C. V. cu referire la executarea contractului nr. 2/2009 și să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu privind asigurarea integrității cantitative a rezervei de stat depozitată la . B. SA și s-a reținut că s-ar fi și produs infracțiunile pentru care s-a dat/luat mită. Instanța constată că fapta de dare/luare de mită există independent de încălcarea sau nu a atribuțiilor de serviciu, nefiind obligatoriu ca să se constate existența și a celorlalte infracțiuni pentru a se putea reține infracțiunile de corupție. Tocmai de aceea instanța reține faptul că deși inculpatul C. și-a respectat atribuțiile de serviciu, acest fapt nu absolvă pe inculpatul T. de vina de a fi oferit produse sau servicii pentru ca în situația în care s-ar fi constatat probleme acestea să nu fie descoperite; faptul că nu se poate constata existența vreunei fapte de natură penală în sarcina inculpatului T. nu presupune că inculpatul C. nu ar fi avut motiv să primească produse sau servicii cu titlu de mită. Infracțiunea de luare/dare de mită este în continuare prevăzută de legiuitor și, în cazul de față constă în primirea de produse sau servicii în scopul sugerat și asumat de a nu îndeplini atribuțiile de serviciu. Scopul pentru care produsele sau serviciile au fost date/primite nu are relevanță câtă vreme nu s-a justificat un interes legal pentru aceaste.

Cu referire la inculpata P. V., pentru motivele mai sus arătate, constatând că nu s-a dovedit nicio legătură subiectivă între faptele acesteia și cele ale inculpatului C., că nu există probe suficiente care să dovedească faptul că aceasta nu și-a respectat atribuțiile de serviciu, că nu există probe certe că cele consemnate de inculpată în procesele verbale de verificare ar fi nereale, se va dispune achitarea acesteia pentru toate infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. c Cod procedură penală.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, instanța constată că aceasta este legea penală veche prin raportare atât la cuantumul pedepselor ce se pot aplica, dar și de faptul că, în situația inculpatului T. D. M. acesta se află în stare de recidivă post executorie ceea ce ar fi atras majorarea cu încă jumătate a cuantumului pedepselor aplicabile.

În procesul de individualizare judiciară a sancțiunii ce se va aplica inculpaților T. D. M. și C. V. instanța va avea în vedere, pe de o parte, modalitatea în care s-a comis infracțiunea dar și persoana inculpaților.

Astfel, se constată că fapta de dare și luare de mită evolua în timp, în sensul de a deveni o cutumă și nu o acțiune de protocol. Apoi, modalitatea în care inculpații au înțeles să se apere, prin utilizartea unui înscris antedatat, dar care conține inadvertențe evidente cu restul probelor de la dosar, vine nu doar în sprijinul acuzării, dar face dovada și a lipsei de sinceritate și implicit de asumare a unei răspunderi penale.

De asemenea, instanța constată că în această activitate de dare/luare de mită au fost implicate și alte persoane care însă nu au fost trimise în judecată, ceea ce întărește convingerea că aceste acțiuni infracționale nu se mai practicau pe ascuns, ci se acționa fără temerea de a fi surprinși de eventuali martori. Apoi, nu trebuie omis scopul cu care s-a acționat de fiecare dintre inculpați, precum și de răspunderea pe care o aveau.

Așa fiind, se va dispune schimbarea încadrării juridice din art. 31 alin. 2 din Cod penal rap. la art. 255 alin. 1 Cod penal și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prev de art. 255 alin. 1 Cod penal -1969 cu aplic art. 78/2000, art. 41 alin. 2 Cod penal -1969, art. 37 lit. b Cod penal și art. 5 Cod penal și pentru infracțiunea de dare de mită se va dispune condamnarea inculpatului T. D. M. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

Instanța constată că inculpatul se află în executarea unei pedepse cu închisoare de 4 ani și 8 luni închisoare, iar potrivit fișei de cazier judiciar fapta pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința penală nr. 2997/2014 a Judecătoriei B. este concurentă cu cea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată în prezenta cauză, astfel încât în baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal -1969 se va dispune ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza II, lit. b Cod penal -1969 cu corespondent în art. 66 al. 1 lit. a,b Cod penal.

În baza art. 71 Cod penal 1969 se vor interzice inculpatului ca și pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza II, lit. b Cod penal -1969, cu corespondent în art. 66 al 1 lit. a,b Cod penal, inculpatul fiind nedemn să exercite drepturile electorale pasive.

În baza art 36 Cod penal -1969 se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată din 1.05.2002 la 4.10.2002, din 28.10.2004 la 31.08.2005 și din 11.11.2013 la zi.

Cu referire la inculpatul C. V. instanța va dispune condamnarea acestuia la pedepasa de 3 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II, lit. b Cod penal -1969 cu corespondent în art. 66 al. 1 lit. a,b Cod penal, pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. 1 și 2 din Cod penal -1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal-1969 (10 acte materiale) și art 5 Cod penal.

În baza art. 71 Cod penal 1969 se vor interzice inculpatului ca și pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II, lit. b Cod penal -1969, cu corespondent în art. 66 al. 1 lit. a,b Cod penal, inculpatul fiind nedemn să exercite drepturile electorale pasive.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a sancțiunii aplicate instanța are în vedere, alturi de considerentele care au stat la baza stabilirii cuantumului pedepsei și vârsta inculpatului, faptul că acesta este pensionar, astfel încât o eventuală executare în regim de detenție nu ar putea conduce la o resocializare a acestuia – scopul principal pentru care se aplică pedeapsa.

Așa fiind, în baza art. 86/1 Cod penal-1969 va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 5 ani, iar în baza art. 86/3 Cod penal -1969 pe durata termenului de încercare inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

-să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București conform programului ce va fi comunicat de această instituție;

-să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Se va atrage atenția inculpatului asupra comportamentului său viitor, care poate atrage, în cazul comiterii de noi fapte penale, revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Potrivit art. baza art. 71 al 5 Cod penal -1969 se vor suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

Având în vedere soluțiile pronunțate în latura penală a cauzei, se va dispune ridicarea măsurii asiguratorie instituită prin ordonanța procurorului din data de 02.12.2013 prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea inculpatului T. D. M. până la concurența sumelor de 59.440,55 lei, respectiv asupra cotei de ½ din imobilul situat în mun. B., .. 18, compus din construcție în suprafață de 1.235,51 m² și terenul aferent în suprafață de 819,72 m ², înscris în CF_ B., nr. top 2068/3, evaluat la suma de 1.200.000 euro, echivalentul a 5.376.000 lei la cursul din data de 19.12.2013, aflat în proprietatea învinuitului T. D.-M.; de asemenea, se va ridica măsura asiguratorie instituită prin ordonanța procurorului din data de 02.12.2013 prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea inculpatului P. V. până la concurența sumei de 114.527,96 lei, respectiv asupra ½ din apartamentul situat în mun. București, ., ., sector 5, înscris în CF nr._ a mun. București, sector 5, nr. top 467/44, evaluat la suma de 55.000 euro, echivalentul a 245.850 lei la cursul din data de 18.12.2013.

Întrucât în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului C. V. pentru infracțiunea de luare de mită, se va dispune confiscarea de la inculpat a sumelor sau a contravalorii produselor primite cu acest titlu, respectiv a sumei de 59.440,55 lei reprezentând obiect al mitei; se va menține măsura asiguratorie instituită de procuror prin ordonanța din data de 02.12.2013 până la concurența acestei sume, respectiv sechestrul asigurator asupra ½ din imobilul situat în orașul Vălenii de M., .. 15, jud. Prahova, constituit din casă de vacanță în suprafață utilă de 60 m² și teren aferent de 1518 m², înscris la Primăria Vălenii de M. în rolul fiscal nr. 6862, evaluat la suma de 40.000 euro, echivalentul a 178.800 lei la cursul oficial din 20.12.2013; ridică sechestrul asigurător instituit prin aceeași ordonanță cu privire la inculpatul C. V., respectiv asupra apartamentul situat în mun. București, Calea Văcărești nr. 340, ., număr cadastral 1664/14, înscris în CF_ București, sector 4, la P1/1, evaluat la suma de 110.000 euro, echivalentul a 491.700 lei la cursul oficial din 20.12.2013 și autoturismul marca Hyundai, model Tucson, capacitate 1975 cm³, . KMHJN81BP6U333639, ._, fabricație 2006, înmatriculat sub nr._, evaluat la suma de 10.000 euro, echivalentul a 44.700 lei la cursul oficial din 20.12.2013, toate aflate în proprietatea învinuitului C. V..

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța constată următoarele:

Persoana vătămată ANRSPS s-a constituit parte civilă cu suma de 114.527,96 lei sumă reprezentând chiria acordată pentru cantitatea de zahăr scoasă ilegal din rezerva de stat. În cursul judecății partea civilă a precizat că pretențiile sale nu sunt doar față de inculpați, ci și față de Fabrica de Zahăr B.. Instanța a respins cererea de introducere în cauză a acestei societăți, ca fiind formulată după termenul prevăzut de lege, astfel încât această societate nu este parte în prezenta procedură.

În rechizitoriu se arată că prin diminuarea rezervei de stat în anul 2009 cu cantitatea de 6.279.644 kg zahăr scoasă ilegal din rezerva de stat s-a produs o pagubă în patrimoniul U.T. 350 de 12.559.288 lei reprezentată de valoarea zahărului calculată la 2 lei/kg, însă aceasta a fost acoperită prin restituirea zahărului în perioada 03.10.2009 – 14.11.2009. Cu privire la infracțiunea de ”diminuare a rezervei de stat”, observăm că instanța a dispus achitarea inculpatului T. D. M. întrucât fapta nu mai este prevăzută de legea penală; prin urmare, eventuale pretenții în acest sens de la inculpatul T. sau de la ceilalți doi inculpați, dar și cu privire la oricare alte persoane s-ar aprecia că ar fi produs un prejudiciu ANRSPS, se pot formula în fața instanței civile, instanță care va aprecia dacă fapta există și, în cazul în care există, care este întinderea prejudiciului.

Cu referire la infracțiunea de abuz în serviciu s-a apreciat de asemenea că ar exista un prejudiciu în același cuantum ca și în cadrul infracțiunii de ”diminuare a rezervei de stat”. pe de o parte instanța constată că probele de la dosar nu relevă că s-ar fi scos zahăr din rezervă fără aprobare, iar cantitățile de zahăr despre care se susține că nu ar fi avut acoperire în acte au fost scoase nu din rezerva permanentă, ci din cea temporară, aspect care rezultă cu claritate din chiar adresa ANRSPS (fila 143, adresa nr. 6539/2.12.2013) prin care această societate solicită organului judiciar să prezinte care a fost consumul ilegal de zahăr din stoc și lunile care au fost avute în vedere de organul judiciar, întrucât din conținutul proceselor verbale existente la ANRSPS rezultă că nu s-au constatat diferențe cantitative față de stocurile scriptice; totodată se solicită a se comunica dacă acest calcul se referă la custodia permanentă sau la cea temporară, întrucât la aceasta din urmă nu sunt prevăzute cheltuieli contractuale.

Susținerea potrivit căreia prejudiciul actual nerestituit produs părții civile A.N.R.S.P.S. – U.T. 350 prin infracțiunile de abuz în serviciu ar fi reprezentat de suma de 114.527,96 lei, constituind chiria acordată nelegal în cursul anului 2009 pentru cantitatea de 6.279.644 kg zahăr scoasă din rezerva de stat, care nu a fost sesizată de cei doi funcționari publici, de suma de 38.569,87 lei reprezentând chirie pentru luna noiembrie 2009 și 39.584,30 lei reprezentând chiria pentru luna decembrie 2009 este eronată. În primul rând s-a constatat că zahărul a fost scos din siloz cu aprobare; faptul că Fabrica de Zahăr a omis a trece documentele sale interne cantitățile de zahăr preluate de la ANRSPS nu determină aprecierea că zahărul a fost scos nelegal din siloz. Apoi, Fabrica de Zahăr nu a indicat existența unui prejudiciu, iar diferența de produs constatată la percheziție nu se circumscrie prejudiciului indicat. De asemenea, este apreciată și anexa prezentată de partea civilă expertului care a calculat prejudiciul în cauză

De asemenea, instanța are în vedere că față de inculpații C. și P. s-a dispus o soluție de achitare, neexistând probe că aceștia ar fi intenționat să abuzeze de funcția deținută și nici nu s-a constatat că au încheiat procese verbale în fals sau că datorită acțiunii lor s-a creat un prejudiciu părții civile, sens în care, coroborat și cu împrejurarea că prejudiciul nu a fost calculat de partea civilă care nu a indicat cu claritate de ce a apreciat ca neconform realității contractele de schimb încheiate cu Fabrica de Zahăr și chiar a continuat relația contractuală cu această societate, pretențiile formulate în cauză cu privire la cei doi inculpați se vor respinge.

Împrejurarea susținută în rechizitoriu în sensul că în perioada ulterioară lunii ianuarie 2010 . B. SA a regrupat la 3 unități teritoriale ale A.N.R.S.P.S cantitatea de 6.277.757,98 kg zahăr deținută în custodie temporară, iar în baza contractului de schimb nr. 20/23.04.2010 a procedat în anul 2010 la împrospătarea cantității de 6.992.372,85 kg zahăr, din care a restituit doar aproximativ 2.000.000 kg, nu susține nici faptele, nici prejudiciul indicat în prezenta cauză. Se cuvine a preciza doar că, în baza acestor din urmă documente, în anul 2010 din siloz au fost scoase cantități de peste 13.000 tone zahăr. Reținem că statul avea rezerva permanentă intactă la finele anului 2009; dacă la finele anului 2010 a intervenit procedura insolvenței, asupra cauzelor care au determinat-o instanța nu se poate pronunța întrucât excede procedurii.

Văzând și dispozițiile art. 274, 275 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

1.Respinge cererile de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.31 alin. 2 din Cod penal rap. la art. 9 din Legea nr. 82/1992, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal ( 9 acte materiale) în infracțiunea de delapidare prev. de art. art. 295 alin. 1 Cod penal, rap. la art. 308 și 309 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (9 acte materiale) sau în infracțiunea de gestiune frauduloasă prev. de art. 214 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal cu corespondent în art. 242 alin. 1 Cod penal.

În baza art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală dispune achitarea inculpatului T. D.-M., fiul lui I. și Lucreția, născut la 15.01.1961 în mun. B., jud. B., cu același domiciliu, . nr. 3, jud. B., CNP_, posesor al C.I. . nr._, studii superioare, căsătorit, doi copii minori în întreținere, fără ocupație, în prezent încarcerat la Penitenciarul C. pentru săvârșirea infracțiunii de diminuare a cantităților de produse rezervă de stat, în forma participației improprii, prev. de art. 31 alin. 2 din Cod penal rap. la art. 9 din Legea nr. 82/1992, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal ( 9 acte materiale).

În baza art. 255 alin. 1 Cod penal -1969 cu aplicarea art. 78/2000, art. 41 alin. 2 Cod penal -1969, art. 37 lit. b Cod penal și art. 5 Cod penal prin schimbare de încadrare juridică din art. 31 alin. 2 din Cod penal rap. la art. 255 alin. 1 Cod penal și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, condamnă inculpatul T. D. M. fiul lui I. și Lucreția, născut la 15.01.1961 în mun. B., jud. B., cu același domiciliu, . nr. 3, jud. B., CNP_, posesor al C.I. . nr._, studii superioare, căsătorit, doi copii minori în întreținere, fără ocupație, în prezent încarcerat la Penitenciarul C. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de dare de mită.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal contopește pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta sentință cu pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de ar.t 64 alin. 1 lit. a teza II, lit. b Cod penal aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2997/2014 a Judecătoriei B. și dispune ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II, lit. b Cod penal -1969 cu corespondent în art. 66 alin. 1 lit. a,b Cod penal.

Cu aplicarea art. 71, 64 alin. 1 lit. a teza II, lit. b Cod penal -1969, cu corespondent în art.66 alin.1 lit. a,b Cod penal.

În baza art. 36 Cod penal -1969 deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată din 1.05.2002 la 4.10.2002, din 28.10.2004 la 31.08.2005 și din 11.11.2013 la zi.

2. În baza art. 254 alin. 1 și 2 din Cod penal 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal -1969 (10 acte materiale) și art. 5 Cod penal condamnă inculpatul C. V., fiul lui R. și O., născut la data de 06.03.1949 în mun. București, cu domiciliul în aceiași localitate, Calea Văcărești nr. 340, ., ., cu reședința în mun. București, ., sector 4, posesor al C.I. . nr._, CNP_, studii superioare, divorțat, fără copii minori în întreținere, pensionar, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată la pedeapsa de 3 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II, lit. b Cod penal -1969 cu corespondent în art. 66 alin. 1 lit. a,b Cod penal.

Cu aplicarea art. 71, 64 alin. 1 lit. a,b Cod penal -1969, cu corespondent în art. 66 alin. 1 lit. a,b Cod penal.

În baza art. 86/1 Cod penal -1969 suspendă sub supraveghere executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86/3 Cod penal -1969 pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

-să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București conform programului ce va fi comunicat de această instituție;

-să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 86/4 Cod penal -1969.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal -1969 suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală dispune achitarea aceluiași inculpat cu privire la infracțiunile de:

-„abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecința obținerii pentru altul a unui avantaj patrimonial” în formă continuată prev. de art. 248-248¹ din Cod penal -1969 rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal -1969 (6 acte materiale),

-„fals intelectual”, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal -1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal -1969 (10 acte materiale);

-„uz de fals” în formă continuată prev. de art. 291 Cod penal -1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal -1969 (10 acte materiale).

3. În baza art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală dispune achitarea inculpatei P. V., fiica lui B. și M., născută la data de 20.04.1953 în orș. Amara, jud. Ialomița, cu domiciliul în mun. București, ., ., ., posesoare a C.I. . nr._, CNP_, căsătorită, fără copii minori în întreținere, studii superioare, pensionar, pentru săvârșirea:

- unei infracțiuni, în formă continuată, de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecința obținerii pentru altul a unui avantaj patrimonial, prev. de art. 248-248¹ din Cod penal -1969 rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal -1969 (10 acte materiale);

- unei infracțiuni, în formă continuată, de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal -1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal -1969 (11 acte materiale);

- unei infracțiuni, în formă continuată, de uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal -1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal - 1969 (11 acte materiale).

În baza art. 397 Cod procedură penală respinge solicitarea de acordare a daunelor materiale formulată de partea civilă A.N.R.S.P.S. – U.T. 350 față de inculpații P. V. și C. V. ca neîntemeiată și lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă față de inculpatul T. D. M..

Ridică măsura asiguratorie instituită prin ordonanța procurorului din data de 02.12.2013 prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea inculpatului T. D. M. până la concurența sumelor de 59.440,55 lei, respectiv asupra cotei de ½ din imobilul situat în mun. B., .. 18, compus din construcție în suprafață de 1.235,51 m² și terenul aferent în suprafață de 819,72 m ², înscris în CF_ B., nr. top 2068/3, evaluat la suma de 1.200.000 euro, echivalentul a 5.376.000 lei la cursul din data de 19.12.2013, aflat în proprietatea învinuitului T. D.-M.; ridică măsura asigurătorie instituită prin ordonanța procurorului din data de 02.12.2013 prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea inculpatului P. V. până la concurența sumei de 114.527,96 lei, respectiv asupra ½ din apartamentul situat în mun. București, ., ., înscris în CF nr._ a mun. București, sector 5, nr. top 467/44, evaluat la suma de 55.000 euro, echivalentul a 245.850 lei la cursul din data de 18.12.2013.

În baza art. 404 Cod procedură penală, art. 19 din Legea 78/2000 dispune confiscarea de la inculpatul C. V. a sumei de 59.440,55 lei reprezentând obiect al mitei și menține măsura asiguratorie instituită de procuror prin ordonanța din data de 02.12.2013 până la concurența acestei sume, respectiv sechestrul asigurator asupra ½ din imobilul situat în orașul Vălenii de M., .. 15, jud. Prahova, constituit din casă de vacanță în suprafață utilă de 60 m² și teren aferent de 1518 m², înscris la Primăria Vălenii de M. în rolul fiscal nr. 6862, evaluat la suma de 40.000 euro, echivalentul a 178.800 lei la cursul oficial din 20.12.2013; ridică sechestrul asigurător instituit prin aceeași ordonanță cu privire la inculpatul C. V., respectiv asupra apartamentul situat în mun. București, Calea Văcărești nr. 340, ., ., sector 4, număr cadastral 1664/14, înscris în CF_ București, sector 4, la P1/1, evaluat la suma de 110.000 euro, echivalentul a 491.700 lei la cursul oficial din 20.12.2013 și autoturismul marca Hyundai, model Tucson, capacitate 1975 cm³, . KMHJN81BP6U333639, ._, fabricație 2006, înmatriculat sub nr._, evaluat la suma de 10.000 euro, echivalentul a 44.700 lei la cursul oficial din 20.12.2013, toate aflate în proprietatea învinuitului C. V..

Constată că următoarele obiecte constituie mijloace de probă și rămân atașate dosarului:

- un suport optic, tip CD, marca VERBATIM (duplicat al suporturilor optice înregistrate sub nr. DNA_ST Bv-532/MS-DVD/2009, DNA_ST Bv-533/MS-DVD/2009, DNA_ST Bv-534/MS-DVD/2009, DNA_ST Bv-535/MS-DVD/2009, DNA_ST Bv-538/MS-DVD/2009, DNA_ST Bv-18/MS-DVD/2010, DNA_ST Bv-19/MS-DVD/2010, DNA_ST Bv-20/MS-DVD/2010, DNA_ST Bv-22/MS-DVD/2010, DNA_ST Bv-25/MS-CD/2010 și DNA_ST Bv-110/MS-CD/2010 în registrul de evidență medii de stocare al Serviciului Teritorial B.) asigurat cu sigiliul “Ministerul Public PNA 208”,ce conține înregistrările convorbirilor și a comunicărilor telefonice utile cauzei;

- un plic din hârtie de culoare maro inscripționat olograf „Documente primite prin adresa A.N.R.S.P.S. – U.T. 350 nr. 632/28.01.2010 – dosar penal nr. 63/P/2009” care conține documente clasificate „secret de serviciu”, astfel cum au fost descrise în procesul – verbal încheiat la data de 27.11.2013 aflat în volumul V al dosarului de urmărire penală – filele 4-6, asigurat cu sigiliul “Ministerul Public PNA 208”;

- un plic din hârtie de culoare maro inscripționat olograf „Documente clasificate – dosar penal nr. 63/P/2009” care conține documente clasificate „strict secret”, astfel cum au fost descrise în procesul – verbal încheiat la data de 25.11.2013 aflat în volumul V al dosarului de urmărire penală – filele 58-59, asigurat cu sigiliul “Ministerul Public PNA 208”.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală dispune obligarea inculpatului T. D. M. și C. V. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de câte 2.000 lei; restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 10.04.2015.

Președinte,Grefier,

E. M. TartlerClaudia M. C.

Red EMT/24.06.2015

Dact CMC/24.06.2015

Ex6

← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 117/2015....		Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 120/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor (art.342 NCP). Sentința nr. 96/2015. Tribunalul BRAŞOV Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 117/2015. Tribunalul BRAŞOV Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 120/2015. Tribunalul BRAŞOV