Omorul calificat (art.189 NCP). Sentința nr. 175/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 175/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 08-07-2015 în dosarul nr. 2213/62/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
SENTINȚA NR. 175/S
Ședința camerei de consiliu din 8 iulie 2015
Președinte: C. I. – judecător
Grefier: I. N.
Cu participarea procurorului: I. B. – din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării cererii de revizuire formulată de către petentul revizuent C. L..
Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate potrivit art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.
Procedură fără citarea părților.
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința camerei de consiliu din 1 iulie 2015, când s-au pus concluzii potrivit celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 8 iulie 2015.
TRIBUNALUL
Constată că petentul condamnat C. L., deținut în Penitenciarul C. a formulat cerere de revizuire a sentinței penale 136/S/23.05.2013 a Tribunalului B. pronunțată în dosarul penal nr._/62/2012. În motivarea cererii petentul arată că nu a avut parte de un proces echitabil,s-au administrat probe doar în acuzare,în apărare nu s-a admis nici un martor, nu a fost legal citat pentru toate termenele sau dacă a fost citat nu a fost prezentat la termen de ANP.
Se mai arată că au fost aspecte de neconstituționalitate în ceea ce privește administrarea probatoriului. S-au emis documente și înscrisuri false,inclusiv documentele medicale de la necropsie,hotărârea s-a întemeiat pe declarația unui singur martor sub acoperire P. C. care nu există, martorii, medicii și experții din dosar au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă
Petentul condamnat solicită audierea unor martori noi M. S., C. D. și G. N., a criticat insuficiența probelor arătând că nu s-a făcut confruntarea sa cu martorii din acuzare, nu s-a făcut expertiză medico-legală la INML, se impune deshumarea, o nouă expertiză medico-legală și obținerea de probe biologice, dar și CT pentru examinarea craniului victimei, a apreciat că se impune reanalizarea unor probe.
În cadrul admisibilității în principiu, instanța constată cererea inadmisibilă urmând a fi respinsă.
Prin sentința penală nr. 136/23.05.2013 pronunțată în dosarul penal nr._/62/2012 al Tribunalului B. în baza art. 174 al. 1 Cod penal, art. 175 al. 1 lit. i Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului C. L. la pedeapsa de 16 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a doua și litera b Cod penal pe o durată de 10 ani pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 al. 1 Cod penal, art. 175 al. 1 lit. i Cod penal.
Pe durata executării pedepsei, inculpatului i se interzice exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a doua și litera b Cod penal.
Prin decizia penală nr. 145/. a Curții de Apel B. s-a respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul C. L. împotriva sentinței penale nr. 136/S din data de 23 mai 2013 a Tribunalului B., pe care a menținut-o.
Prin decizia penală nr. 1733/22.05.2014 a ICCJ s-a admis recursul declarat de către inculpatul C. L. împotriva dec penale nr. 145/. a Curții de Apel B.,s-au casat în parte sentința și decizia și rejudecând a făcut aplicarea art. 5 Cod penal, în baza art. 386 alin 1 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 174 al. 1 Cod Penal, art. 175 al. 1 lit. i Cod penal din 1968 în infracțiunea prevăzută de art. 188 alin 1 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului C. L. la pedeapsa de 11 ani închisoare, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 65 alin. 1 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei. În baza art. 7 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.
În fapt s-a reținut că la data de 20.07.2012, în loc public, (trecerea de pietoni din Piața Agroalimentară din Râșnov) i-a aplicat victimei Z. V. o lovitură de intensitate medie – mare cu un ciocan de tâmplărie într-o zonă vitală (cap), persoana agresată decedând la data de 29.08.2012 datorită complicațiilor survenite.
Starea de fapt a fost reținută de instanțe pe baza materialului probator, respectiv:
- în cursul urmăririi penale au fost culese următoarele probe: procesul verbal de cercetare la fața locului (f. 27 – 28); planșa fotografică conținând aspecte fixate cu ocazia cercetării la fața locului (f. 29 – 33); plicul conținând urme biologice (sânge) ridicate de la fața locului (f. 35); raportul organelor de poliție sosite la fața locului (f. 36 – 37), declarațiile martorilor: S. E. (f. 38), Boldizsar G. (f. 42), I. S. (f. 45), V. F. (f. 46), Koves E. (f. 47), Angelicaa F. (f. 48), Lavinei V. (f. 49), Marcelei – C. C. (f. 52), martorul cu identitate protejată „P. C.” (f. 69), a fost audiat fiul victimei Z. V. Jr. (f. 43 – 44).
De asemenea a fost audiat inculpatul în prezența apărătorului. În prealabil, în prezența avocatului, inculpatului i s-a adus la cunoștință învinuirea ce i se aduce și drepturile procesuale pe care le are.
Au fost depuse la dosar următoarele procese verbale: proces – verbal de vizionare a înregistrărilor surprinse de camera de luat vederi a sucursalei Raiffeisen Bank Râșnov (f. 53); proces – verbal de cercetare la fața locului decesului lui Z. V. (f. 54 – 55); Planșe foto cu aspectele fixate cu ocazia cercetării de la fața locului decesului lui V. Z. (f. 56 – 66).
A fost depus suportul optic care conține imaginile surprinse de camera de luat vederi a sucursalei Raiffeisen Bank Râșnov (f. 81).
De asemenea, la dosar au fost depuse actele medicale eliberate pe numele victimei, respectiv: Minută medicală (f. 82), Foaia de observație clinică generală (f. 83 – 88); Raportul de expertiză medico – legală care îl privește pe Z. V. la momentul în care acesta se mai afla în viață (f. 89); adresa S.J.M.L. B. către Poliția Orașului Râșnov din care reiese că leziunile traumatice au pus în pericol viața lui Z. V., acesta fiind în viață la momentul respectiv (f. 90); biletul de ieșire din spital (f. 91 – 92); adresa S.J.M.L. B. prin care se precizează că nu se exclude ca producerea leziunilor să se datoreze loviturii aplicate cu un ciocan de 500 g (f. 93).; concluziile preliminare asupra cauzei decesului (f. 94); planșe foto cu aspectele fixate cu ocazia necropsiei lui V. Z. (f. 95 – 106); suportul optic ce conține aspectele fixate cu ocazia necropsiei lui V. Z. (f. 107); plicuri conținând ADN și impresiuni papilare (f. 108 – 109) și raportul de constatare medico – legală autopsie, cadavrul numitului Z. V. (f. 110 – 114).
În cursul judecății, a fost audiat inculpatul C. L. și martorii: S. E., F. A., C. C., Z. G. E., V. L., M. M. și martorul cu identitate protejată P. C.. A fost de asemenea audiat partea civilă Z. V..
În apel a fost audiat martorul B. T. propus în apărare de către inculpat. Cel de-al doilea martor încuviințat în apărare nu a putut fi audiat, fiind plecat de la domiciliu, iar instanța nu a fost în posesia unei alte adrese a acestuia, unde ar fi putut să îl citeze. A fost administrată și proba cu înscrisuri, depuse de către inculpat la ultimul termen de judecată.
În apel, așa cum rezultă din încheierile de ședință inculpatul a mai formulat și alte cereri în probațiune și numeroase memorii care au fost analizate și soluționate, cu motivările din respectivele încheieri de ședință. În privința memoriilor formulate de către inculpat, pe lângă aspectele consemnate în încheierile de ședință,s-a răspuns și în considerentele hotărârii la analiza apelului declarat de către acesta.
Curtea a constatat că din ansamblul materialului probator, la care am făcut referire mai sus, inclusiv din declarația inculpatului se desprinde faptul că inculpatul s-a întâlnit cu victima, prima dată, într-un bar din apropiere, unde a avut loc un incident verbal, iar victima l-a tras pe inculpat de haină, iar ulterior pe trecerea de pietoni.
Ceea ce se contestă de către inculpat este modul de agresare al victimei. Inculpatul susține o variantă care nu este confirmată de mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv faptul că a încercat să se apere la una dintre loviturile victimei, parându-i această lovitură, împrejurare în care victima a căzut și s-a lovit la cap de asfaltul de pe trecerea de pietoni.
Această variantă expusă de către inculpat este contrazisă însă de mijloace de probă precum declarația martorului ocular, cu identitate protejată, la a cărei declarație am făcut trimiteri anterior. Martorul cu identitate protejată P. C. a surprins momentul în care inculpatul a lovit victima cu ciocanul în cap, aceasta din urmă căzând la pământ, iar inculpatul a aruncat ciocanul într-un loc din apropiere.
Marea majoritate a martorilor nu au văzut momentul în care inculpatul a lovit victima cu ciocanul în cap, ci au văzut incidentul după momentul în care victima era căzută, iar inculpatul încerca să îi acorde primul ajutor.
Declarația martorului cu identitate protejată, este avută în vedere ca element de bază în materialul probator și ca probă directă, deoarece ea se coroborează cu mijloace de probă cu caracter științific, este vorba de expertiza medico-legală și de raportul medico-legal de autopsie, în care sunt descrise leziunile suferite de victimă, modul de producere al acestora și existența legăturii de cauzalitate între actele de agresiune cu ciocanul exercitate de către inculpat și decesul victimei.
În declarația dată în fața instanței de judecată, la termenul din data de 28.02.2013, acest din urmă martor a descris, în condiții de contradictorialitate, în mod amănunțit modalitatea de producere a evenimentului. Acest martor, a arătat în declarația din fața instanței și a descris exact momentul în care inculpatul a lovit victima cu un ciocan în cap o singură dată. Martorul a arătat că victima a fost lovită fără motiv și fără să fi spus ceva. Declarația acestui martor evidențiază faptul că, victima nu a provocat în nici un fel inculpatul la momentul incidentului de pe trecerea de pietoni, iar inculpatul a lovit o singură dată victima cu ciocanul în cap, aspect care explică împrejurarea că aplicarea acestei singure lovituri nu a fost văzută de mai multe persoane, datorită repeziciunii cu care s-au derulat evenimentele și datorită unicității loviturii. Acest martor a văzut și momentul, când după aplicarea loviturii inculpatul a aruncat ciocanul. Martorul a arătat de ce a ales să i se protejeze identitatea, respectiv pentru faptul că îi este frică de inculpat, întrucât acesta din urmă este o fire violentă.
Așa cum rezultă din modul în care și-a expus apărarea inculpatul, acesta susține că nu a lovit victima cu ciocanul, iar că decesul acestei, s-ar fi produs, ca urmare, a căderii și lovirii acestei de asfaltul de pe trecerea de pietoni.
Prin urmare inculpatul a contestat doar modalitatea de lovire a victimei și recunoaște că s-a întâlnit cu aceasta pe trecerea de pietoni, că avea un ciocan în mână, în momentul întâlnirii și că ciocanul l-ar fi aruncat din mână, în momentul în care a încercat să prindă victima, în sensul ca aceasta să nu se lovească de asfalt.
Curtea de Apel a constatat că mijloacele de probă pe care le-a analizat detailat se coroborează între ele și dovedesc faptul că inculpatul a lovit în data de 20 iulie 2012, victima cu un ciocan, în timp ce aceasta din urmă se afla pe trecerea de pietoni, lovitura i-a fost aplicată în zona capului, iar ca urmare a complicațiilor suferite victima a decedat la data de 29.08.2012.Astfel declarația martorului cu identitate protejată se coroborează cu concluziile actelor medicale, acestea contrazicând apărarea formulată de către inculpat, în sensul că, decesul victimei s-ar fi produs ca urmare a loviturii produsă, în cădere de asfalt.
Intenția specifică infracțiunii de omor calificat, respectiv aceea de a suprima viața victimei rezultă din obiectul contondent folosit (un ciocan), din intensitatea loviturii aplicate (mare) și nu în ultimul rând din zona vizată (capul victimei).
Instanța a avut în vedere în susținerea vinovăției inculpatului declarațiile celorlalți martori care au văzut victima imediat după lovire căzută, pe trecerea de pietoni și având sânge pe cap. Planșele atașate procesului verbal de cercetare la fața locului, fila 30 dosar urmărire penală, pun în evidență urmele de sânge de pe trecerea de pietoni, aspect menit să susțină intensitatea loviturii, dar și declarațiile martorilor care au arătat că victima prezenta sânge în zona capului. Aspectele privitoare la urmele de sânge reliefate de planșele foto, contrazic declarațiile martorilor propuși în apărare de către inculpat sau apropiați ai acestuia (ale căror declarații au fost prezentate anterior) care au afirmat că victima nu prezenta urme de sânge.
Potrivit înscrisului medical de la fila 82 dosar urmărire penală, victima a prezentat la prima examinare medicală un traumatism cranio cerebral, hematom subdural fronto tempo parietal stâng, fractură temporală, cu minimă înfundare.
În foaia de observație clinică de la filele 83 și următoarele dosar urmărire penală, se face mențiune de un traumatism cranio cerebral grav pe care l-a prezentat victima. La fila 86 dosar UP în cuprinsul aceleiași foi de observație se menționează că victima a fost internată în stare extrem de gravă, comă GCS -5P.
În raportul de expertiză medico-legală de la fila 89 dosar urmărire penală sunt reluate în partea expozitivă a acestuia toate afecțiunile victimei ce au fost constatate cu ocazia internării la care am făcut referire anterior. În partea de concluzii a acestui raport, medicii legiști au constatat că leziunile s-au produs prin lovire cu și de corpuri dure, ceea ce susține teza acuzării în sensul că inculpatul a lovit victima în cap iar apoi aceasta a căzut. Acest prim act medico legal atestă două tipuri de leziuni cauzate de lovire directă și de cădere după lovire.
Inculpatul nu a afirmat niciodată pe parcursul cercetării că ar fi lovit victima în cap, în nicio modalitate. Or, leziunile de la nivelul capului victimei descoperite de medici imediat după ridicarea victimei de la fața locului atestă leziuni prin lovire activ temporală dreaptă, acest aspect din actele medicale coroborându-se cu declarația martorului cu identitate protejată.
Vinovăția inculpatului în comiterea faptei în condițiile descrise în hotărârea apelată, mai rezultă și din adresa de la fila 93 dosar urmărire penală, în care medicii legiști au precizat, ca o completare la raportul de expertiză mai sus arătat, că nu este exclus ca lovirea victimei ( plaga contuză fronto - parietală dreapta) să se fi produs cu un ciocan de 500g .
Un alt act medical care completează materialul probator în sensul că, inculpatul a lovit victima cu un ciocan, este raportul de constatare medico –legală autopsie, fila 110 și următoarele dosar urmărire penală, care în partea de concluzii arată într-o manieră foarte clară că: moartea victimei a fost violentă, că decesul s-a datorat traumatismului cranio-cerebral cu . bolții craniene cu înfundare, hematom subdural compresiv și contuzii cerebrale. În cuprinsul acestui raport se arată că în evoluția medicală a victimei după internare s-au produs complicații, ajungându-se la deces. Medicii legiști au concluzionat că leziunile traumatice grave s-au produs prin lovire directă cu ciocanul, intensitatea loviturii fiind medie mare.
Raportul de autopsie exclude teza invocată de către inculpat în apărare, în sensul că decesul victimei s-ar fi produs datorită leziunilor date de căderea victimei pe asfalt. Aceste din urmă lovituri sunt minore și nu au contribuit la felul și cauza medicală a morții.
Mai mult, medicii specialiști care au efectuat raportul de autopsie au stabilit cu certitudine că între decesul victimei și . acesteia din data de 20.07.2012, există legătură de cauzalitate directă, aspect care exclude o altă apărare a inculpatului, în sensul că decesul victimei s-ar fi datorat faptului că nu ar fi fost bine îngrijită.
Concluzionând, ca urmare, a analizei tuturor actelor medicale rezultă, cu certitudine, că decesul victimei s-a produs ca urmare a loviturii aplicate de către inculpat. Mai mult, zona capului unde s-au constatat leziunile care au produs decesul, respectiv fronto - parietală susțin faptul că este vorba de o lovitură aplicată direct în această zonă, a cărei intensitate a provocat consecințele descrise în actele medicale, iar ulterior decesul victimei. Nu pot fi cauzate leziuni, în aceste zone și mai ales în cea frontală de o intensitate așa de mare, prin cădere ( în condițiile din speță), care să conducă la decesul victimei, având în vedere localizarea acestor zone la nivelul capului.
Actul emis de către comisia de avizare și control din cadrul Institutului M. Minovici, aflat la fila 195 dosar primă instanță consolidează probele în susținerea vinovăției inculpatului și subliniază cu certitudine faptul că leziunile cauzate victimei au fost grave de la început, cu potențial tanatogenerator prin ele însele. Ca urmare, între leziunile traumatice și deces există legătură de cauzalitate directă, chiar dacă decesul s-a produs la o perioadă de timp de la agresiune.
S-a apreciat ca nefondată susținerea inculpatului din apel, în sensul că, declarația martorului cu identitate protejată nu s-ar corobora cu nici un mijloc de probă, deoarece această declarație se coroborează pe deplin cu toate actele medicale.
Actele medicale contrazic total apărarea inculpatului, în sensul că acesta nu ar fi făcut altceva decât să îndepărteze victima, când aceasta din urmă încerca să îl lovească, având în vedere că actele medicale atestă că decesul s-a produs ca urmare a loviturii directe exercitate de către inculpat, iar leziunile determinate de cădere, au avut un caracter minor și nu au provocat decesul.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a constatat că este pe deplin dovedită vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de omor calificat, faptă săvârșită de către inculpatul C. L., în condițiile descrise anterior.
Analiza apărărilor formulate de către inculpat cu ocazie dezbaterii fondului apelului
În fața instanței de apel inculpatul a formulat numeroase critici cu privire la actele medicale întocmite în cauză și la medicii legiști care le-au redactat. Curtea a constatat că în speță nu se impunea audierea medicilor legiști, deoarece mijlocul de probă în cauză, îl reprezintă rapoartele și expertizele efectuate de către aceștia. Instanța de apel a constatat că în speță nu există nicio suspiciune, în sensul că medicii legiști ar fi menționat în expertize și rapoarte aspecte contrare realității.
Împrejurarea invocată de către inculpat care a vizionat în apel suportul pe care a fost înregistrată autopsia și care a arătat că medicii legiști ar fi tăiat din filmare nu poate conduce la concluzia că actele medicale ar fi unele eronate, instanța a concluzionat că nu are nici un motiv pentru care să înlăture din cauză actele medicale.
Mai mult Institutul Național de Medicină Legală M. Minovici a avizat prin Comisia de Avizare și Control raportul de constatare Medico legală (autopsie) nr. 322/AUT/30.08.2012.S-a apreciat că între leziunile traumatice și deces există legătură directă de cauzalitate, chiar dacă decesul s-a produs la cca. 40 de zile de la agresiune și leziunile s-au complicat în final cu casexie (stare de slăbiciune profundă a organismului, legată de o denutriție foarte importantă, nu este o afecțiune în sine ci este strâns legată de o altă cauză), hemoragie digestivă și bronhopneumonie.
Inculpatul cunoștea faptul că victima era în vârstă, că datorită acestui fapt o persoană de o asemenea etate este mai sensibilă, poate fi mai vulnerabilă. Între cei doi era o stare tensionată determinată de neplata la termen a ratelor pentru împrumutul efectuat de victimă pentru familia inculpatului. Din aceasta se poate desprinde și mobilul crimei și anume scăparea de datoriile pe care le avea la acesta și prin acesta la diferite instituții bancare.
Împrejurarea invocată de către inculpat, și atestată de înscrisurile de la dosar, în sensul că, ar fi făcut plângeri penale împotriva unor martori ( fila 114 dosar Curte) sau medici legiști, va putea fi valorificată de către inculpat, în ipoteza unor soluții favorabile în aceste proceduri pentru inculpat, într-o altă cale extraordinară de atac.
Inculpatul a formulat numeroase acuze nefondate și nesusținute de nici un mijloc de probă, în sensul că a studiat mereu actele dosarului, iar de-a lungul timpului s-au înlocuit plicurile din dosarul de urmărire penală, chiar ar fi fost modificată înregistrarea de la banca din apropierea locului faptei. Aceste afirmații au fost înlăturate ca fiind nefondate deoarece nu există dovezi de schimbare a documentelor din dosar. În ceea ce privește CD ul de la banca din apropierea locului faptei, Curtea a constatat că această înregistrare nu surprinde momentul săvârșirii faptei și ca aspectele prezentate de către această înregistrare sunt susținute și descrise și prin declarații de martori ( prezența inculpatului în apropierea locului faptei faptul că acesta avea un ciocan în mână, toate aceste aspecte sunt necontestate chiar și de către inculpat).
Mijloacele de probă administrate în fața instanței de apel nu au reușit să răstoarne acuzațiile aduse inculpatului, martorul audiat cunoscând aspecte indirecte legate de faptă.
Potrivit art. 452 Cod Procedură Penală hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.
Când o hotărâre privește mai multe infracțiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre făptuitori.
Potrivit art. 453 Cod Procedură Penală, revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. b)-d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească definitivă prin care instanța s-a pronunțat asupra fondului cauzei constatând existența falsului sau existența faptelor și săvârșirea lor de respectivele persoane. Deși în cauză petentul condamnat susține că s-ar fi folosit acte false,că hotărârea s-a întemeiat pe declarații mincinoase ale martorilor si experților medicali,acesta nu a dovedit existența unor hotărâri definitive de condamnare a acestora astfel că aceste motive de revizuire vor fi respinse ca neîntemeiate.
În continuare, revizuirea este o cale de atac extraordinară, prin intermediul acesteia nu se poate relua dezbaterea cauzei în fond sau în calea de atac.
Instanța constată că împrejurările invocate de către revizuent în susținerea cererii de revizuire-respectiv greșita apreciere sau insuficiența probelor, încălcarea dreptului la un proces echitabil,neadministrarea unor probe în apărare constituie aspecte și apărări care au fost puse în discuție, analizate și lămurite prin probele administrate în cele trei cicluri procesuale.
Susținerea tezei că hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională în sensul că ar exista aspecte de neconstituționalitate în ceea ce privește administrarea probatoriului va fi respinsă ca nedovedită.
Din analiza dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul că:
- trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
- faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Cu privire la înțelesul expresiei „fapte sau împrejurări”, în literatura de specialitate, ca și în practica judiciară, s-a considerat că semnifică probele propriu-zise, adică elementele de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, respectiv, orice întâmplare, situație, stare care în mod autonom sau în coroborare cu alte probe poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.
Așa cum a stabilit încă din 1976 Tribunalul Suprem (decizia nr. 1643/1976), textul art. 453 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală se referă la „fapte și împrejurări”, deci la fapte probatorii și nu la mijloace de probă noi, căci altfel revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea, situație de natură a afecta principiul securității raporturilor juridice aplicabil și în materie penală, ca parte a procesului echitabil. Fără îndoială că noile fapte sau împrejurări urmează a fi dovedite de mijloace de probă noi. Dar elementele de probă noi la care se referă art. 453 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală trebuie să fie de natură a demonstra fie că faptul constatat nu a existat, fie că cel condamnat nu a luat parte la comiterea lui.
Nu pot fi, însă, considerate „probe noi” în sensul cerut de lege dovezile care aduc numai un surplus de argumente noi, care completează mijloacele de probă deja administrate, jurisprudența în materia revizuirii fiind bine stabilită în ceea ce privește inadmisibilitatea cererilor prin care se tinde la prelungirea probatoriului sau reexaminarea materialului probator pe baza căruia a fost pronunțată hotărârea inițială,această ultimă teză fiind incidentă în speță nemulțumirea petentului fiind legată de modul de interpretare a probelor științifice atât de instanța de fond cât și de cea de apel și recurs .
Este adevărat că necunoașterea faptelor sau împrejurărilor de către instanță nu trebuie înțeleasă în mod absolut, în sensul că despre faptele sau împrejurările respective nu s-a amintit nimic în actele și lucrările dosarului, ci în sensul că ele nu au putut fi luate în considerare la soluționarea cauzei din lipsa posibilității dovedirii lor.
În speță,instanța constată că împrejurările invocate de către revizuent în susținerea cererii de revizuire nu au caracter de noutate, în sensul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală, constituind aspecte și apărări care au fost puse în discuție, analizate și lămurite prin probele administrate în cele două cicluri procesuale.
Nu pot fi, însă, considerate „probe noi” în sensul cerut de lege dovezile care aduc numai un surplus de argumente noi, care completează mijloacele de probă deja administrate, jurisprudența în materia revizuirii fiind bine stabilită în ceea ce privește inadmisibilitatea cererilor prin care se tinde la prelungirea probatoriului (cum este situația din speță, inculpatul solicitând audierea unor martori noi M. S., C. D. și G. N. dar și confruntarea sa cu martorii din acuzare,o nouă expertiză medico-legală la INML, deshumarea dar și efectuarea unui CT pentru examinarea craniului victimei) sau reexaminarea materialului probator pe baza căruia a fost pronunțată hotărârea inițială,această ultimă teză fiind incidentă în speță nemulțumirea petentului fiind legată de modul de interpretare a probelor atât de instanța de fond cât și de cele de control judiciar.
Față de aceste considerente în baza art. 462 Cod procedură penală instanța va respinge ca inadmisibilă cererea formulată de petentul condamnat C. L., deținut în Penitenciarul C. a formulat cerere de revizuire a sentinței penale 136/S/23.05.2013 a Tribunalului B. pronunțată în dosarul penal nr._/62/2012.
Văzând și dispozițiile articol 275 alin 2 Codul de procedura penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ș T E
Respinge cererea formulată de către petentul condamnat C. L., deținut în Penitenciarul Miercurea C. privind revizuirea sentinței penale nr. 136/23.05.2013 pronunțată în dosarul penal nr._/62/2012 al Tribunalului B..
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă condamnatul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 8.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. I. I. N.
Red. C.I./9 iulie 2015
Tehnored. I.N./9 iulie 2015/5 ex.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 261/2015.... | Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Sentința nr.... → |
|---|
