Revocare măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr. 56/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 56/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 15500/197/2014/a2
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 56/CONTESTAȚIE
Ședința publică de la 26.02.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – E. M. T.- judecător
GREFIER – C. M. C.
Cu participarea procurorului A. I. din cadrul
Parchetului de pe lângă Tribunalul B.
Pe rol judecarea cauzei penale privind contestația formulată de Ministerul Public, P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva încheierii de ședință din data de 19.02.2015 dată în dosar penal nr_ 14 al Judecătoriei B..
Dezbaterile au fost înregistrate în conformitate cu prevederile art 369 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul inculpat Brenevic Ș. personal și asistat de avocat D. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța procedează la identificarea intimatului inculpat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților asupra cauzei penale privind contestația formulată de Ministerul Public, P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva încheierii de ședință din data de 19.02.2015 dată în dosar penal nr_ 14 al Judecătoriei B..
Având cuvântul, reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea contestației formulată de către P. de pe lângă Judecătoria B., apreciind că încheierea de ședință din data de 19.02.2015 este neîntemeiată sub aspectul revocării măsurii controlului judiciar. Apreciază că această măsură este necesară deoarece în cauză urmează a fi audiați martori, existând posibilitatea influențării acestuia de către inculpat. De asemenea solicită a fi avute în vedere aspecte precum gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului, natura acestora, scopul urmărit de inculpat la săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat. Față de toate aceste considerente apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri sens în care solicită admiterea contestației, desființarea încheierii contestate și menținerea măsurii controlului judiciar față de inculpat.
Având cuvântul apărătorul ales al inculpatului avocat D. D. solicită respingerea contestației formulată de către Ministerul Public și menținerea dispozițiilor încheierii Judecătoriei B. ca legale și temeinice. Învederează că la termenul trecut aproape că s-a dovedit nevinovăția inculpatului, respectiv singurul martor direct a declarat altceva decât la urmărire penală și anume că nu inculpatul este cel care l-a lovit și că victima și inculpatul ar fi avut un raport civil legat de o sumă de bani, motiv pentru care victima i-a remis inculpatului o parte din bani, ca urmare a unui împrumut restituit. În cauză mai sunt de audiat doar 2 martori indirecți sens în care apreciază că soluția instanței de fond este una temeinică și legală.
Având ultimul cuvânt intimatul inculpat solicită respingerea contestației, învederând că a avut o situația financiară proastă, fiind refuzat la angajare din cauza acestei măsuri a controlului judiciar și din cauza naturii infracțiunii pentru care este cercetat. Precizează că a fost refuzat de firme ca ROLEM, CUI și acum a găsit de lucru pe șantier însă această slujbă presupune deplasări iar el dorește să poată să-și întrețină familia și să nu mai fie nevoit să lucreze ca și zilier.
TRIBUNALUL,
Constată că prin încheierea de ședință din data de 19.02.2015 dată în dosar penal nr_ 14 Judecătoria B. a dispus în baza art 362 alin 2 rap.la art 208 alin 2 Cod procedură penală constatarea legalității și temeiniciei măsurii controlului judiciar față de inculpatul Brenevic Ș..
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. cu numărul 4548/P/2014 din data de 30.05.2014 înregistrat la această instanță sub dosar număr_ 14 la data de 30.05.2014, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului B. Ș. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut că în data de 05.05.2014, în jurul orei 18.20, l-a agresat fizic pe P. I. A., în afara barului situat pe .. C., lovindu-l cu palmele peste față, apoi l-a tras de geacă într-un gang din apropiere și l-a obligat să-i remită suma de 100 lei.
În cursul urmăririi penale, față de inculpat s-a dispus măsura reținerii pe o perioadă de 24 ore în data de 06.05.2014 iar ulterior, prin încheierea Judecătoriei B. nr. 36 din 06.05.2014, arestarea preventivă a acestuia pentru o perioadă de 30 zile cu începere din data de 06.05.2014 și până la data de 04.06.2014, inclusiv.
La momentul dispunerii măsurii arestării preventive s-a apreciat de către judecătorul de drepturi și libertăți că sunt îndeplinite condițiile legale, respectiv art. 223 Cod procedură penală, din datele existente în cauză rezultând suspiciunea rezonabilă cu privire la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie de către inculpat iar prin raportare la criteriile prevăzute de art. 223 al. 2 teza finală – modalitatea de săvârșirea a faptei, producerea unei vătămări corporale, anturajul și mediul din care provine inculpatul, se poate reține că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unui stări de pericol pentru ordinea publică.
Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 03.06.2014 s-a dispus înlocuirea acestei măsuri preventive cu măsura controlului judiciar, apreciindu-se că o astfel de măsură este suficientă în cauză, oferind posibilitatea supravegherii comportamentului inculpatului dar și împiedicarea acestuia de a acționa pentru a împiedica aflarea adevărului.
Prin încheierea din data de 25.06.2014 s-a dispus începerea judecății în cauză instanța punând totodată în discuție, din oficiu, verificarea măsurii preventive a controlului judiciar dispuse cu privire la inculpat, care a fost menținută, apreciindu-se că aceasta este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că potrivit art. 362 alin. 2 Cod procedură penală, “În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208.”, iar potrivit art. 208 alin. 2 Cod procedură penală, “Instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.”
În speță, cu privire la măsura preventivă căreia a fost supus inculpatul, s-a apreciat, în conformitate cu dispozițiile sus citate, că aceasta a fost dispusă în mod legal și temeinic. Astfel, din materialul probator administrat în faza urmăririi penale a reyultat în opinia instanței de fond că există o suspiciune rezonabilă în sensul art. 223 alin. (2) Cod procedură penală cu privire la săvârșirea de către inculpat a faptei de tâlhărie pentru care a fost declanșat un proces penal împotriva sa. De altfel, inculpatul recunoaște o variantă a faptei, menționând că de fapt acesta a încercat să își recupereze banii pe care îi datora persoana vătămată și pe care a lovit-o ușor cu dosul palmei.
Cu toate acestea, la acest moment procesual, analizând oportunitatea măsurii luate, instanța de fond a constatat că temeiurile care au determinat-o nu mai subzistă. Ca atare, instanța a ținut seama de timpul trecut de la momentul faptei reținute în sarcina inculpatului, a perioadei cât s-a aflat sub control judiciar, dar și a circumstanțelor personale ale acestuia, în sensul că se află la primul contact cu legea penală, fiind integrat social, sens în care s-a apreciat că nu se mai impune menținerea măsurii dispuse în privința sa, aceasta urmând a fi revocată.
Totodată, din datele existente la dosarul cauzei nu exista suspiciuni în opinia instanței de fond că inculpatul s-ar putea sustrage judecații ori acesta ar putea săvârși o noua infracțiune. De asemenea, s-a mai reținut că există o atitudine de asumare a faptei în materialitatea sa, chiar dacă există anumite nuanțări.Având în vedere că potrivit art. 202 alin. 3 Cpp, “orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”, pentru argumentele expuse mai sus, instanța de fond a apreciat că măsura controlului nu mai apare ca fiind proporțională în cauza de față, nemaiexistând necesitatea unui control atât de strict al comportamentului inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat contestație în termen legal Mnisterul Public solicitând menținrea măsurii preventive.
Examinând cauza Tribunalul constată următoarele:
În mod judicios instanța de fond a constatat că inculpatul este trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. cu numărul 4548/P/2014 din data de 30.05.2014 și cercetat pentru aceea că în data de 05.05.2014, în jurul orei 18.20, l-a agresat fizic pe P. I. A., în afara barului situat pe .. C., lovindu-l cu palmele peste față, apoi l-a tras de geacă într-un gang din apropiere și l-a obligat să-i remită suma de 100 lei.
În ceea ce privește istoricul măsurii preventive se observă că judicios instanța de fond a reținut că în cursul urmăririi penale, față de inculpat s-a dispus măsura reținerii pe o perioadă de 24 ore în data de 06.05.2014 iar ulterior, prin încheierea Judecătoriei B. nr. 36 din 06.05.2014, arestarea preventivă a acestuia pentru o perioadă de 30 zile cu începere din data de 06.05.2014 și până la data de 04.06.2014, inclusiv. La momentul dispunerii măsurii arestării preventive s-au constatat întrunite condițiile prev de art 223 al 2 Cpp și art 202 al 1 Cpăp, apreciindu-se ca fiind necesară măsura preventivă pentru buna soluționare a cauzei. Ulterior, prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 03.06.2014 s-a dispus înlocuirea acestei măsuri preventive cu măsura controlului judiciar, apreciindu-se că o astfel de măsură este suficientă în cauză, oferind posibilitatea supravegherii comportamentului inculpatului dar și împiedicarea acestuia de a acționa pentru a împiedica aflarea adevărului.
Prin încheierea din data de 25.06.2014 s-a dispus începerea judecății în cauză instanța punând totodată în discuție, din oficiu, verificarea măsurii preventive a controlului judiciar dispuse cu privire la inculpat, care a fost menținută, apreciindu-se că aceasta este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal ulterior măsura controlului judiciar a fost menținută în condițiile art 208 al 5 Cpp.
În primul rând se observă că prin încheierea contestată s-au reținut greșit dispozițiile art 223 al 2 Cpp în loc de a fi analizate dispozițiile art 211 Cpp care dispun că măsura controlului judiciar se apreciază în conformitate cu dispozițiile art 202 al 1 Cpp, respectiv prin raportare la necesitatea acesteia pentru buna derulare a judecății. Apoi, mai trebuie ținut seama de dispozițiile art 215/1 al 7 Cpp.
Se observă că măsura preventivă a controlului judiciar s-a dispus și menținut în condiții de legalitate, fiind verificată și ulterior modificărilor aduse codului de procedură penală prin OUG 82/2014. De asemenea, s-au constat întrunite condițiile prev de art 202 al 1 Cpp de către instanță în precedent și nu au fost invocate la acest moment procesual aspecte noi, necunoscute în precedent care să determine o altă apreciere a măsurii preventive.
De asemenea, instanța urmează a avea în vedere dispozițiile art. 207 al. 4 Cod procedură penală, conformitate cu care dacă temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară (în speță instanța) dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.
Măsura controlului judiciar a avut în vedere, conform art. 202 al. 1 Cod procedură penală, că există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și, de asemenea, măsura este necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. Tribunalul constată că la dosar există astfel de probe care duc la suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea faptei reținute în sarcina inculpatului, acestea fiind reprezentate de probatoriul adunat la urmărire penală și în parte administrat în cauză. De altfel, în cursul cercetării judecătorești, s-a procedat la audierea persoanei vătămate care și-a susținut în totalitate declarațiile din faza de urmărire penală și a indicat o stare de temere față de persoana celui cercetat, împrejurarea care nu a fost avută în vedere de instanța de fond. De asemenea, se constată că cercetarea judecătorească continuă, că este necesară audierea și reaudierea unor persoane deja audiate. Este de observat că unul dintre martorii audiați chiar la termenul de judecată la care s-a discutat măsura preventivă a nuanțat declarația dată la urmărire penală, existând suspiciuni cu privire la această atitudine procesuală modificată. În acest sens nu se poate reține vreo modificare a temeiurilor avute în vedere la dispunerea acestei măsuri sub aspectul indiciilor referitoare la săvârșirea unei infracțiunii și la necesitatea menținerii măsurii procesuale.
Cu privire la acest din urmă aspect, în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, Tribunalul va avea în vedere că martorii cei mai importanți din prezenta cauză sunt cunoscuți ai inculpatului, prin urmare existând suspiciunea influențării declarațiilor acestora. Ținând cont de stadiul procesual, faptul că se impune reaudiere de martori, în condiții de declarații contradictorii.
Măsura procesuală se apreciază nu doar prin raportare la durata acesteia care, prin observarea infracțiunii ce formează obiectul cercetării – infracțiune gravă, de tâlhărie – nu poate fi apreciată ca excesivă; împrejurare în care declarațiile martorilor sunt esențiale în cauză, Tribunalul consideră că se impune în continuare menținerea unor măsuri care să împiedice comunicarea inculpatului cu celelalte persoane implicate în cauză.
În același timp, măsura dispusă este proporțională cu scopul urmărit având în vedere că nu s-au impus restrângeri ale libertății de circulație, ci a fost avută în vedere efectiv buna derulare a procedurii.
Față de toate aceste considerente, Tribunalul constată că temeiurile avute în vedere la dispunerea acestei măsuri preventive se mențin, motiv pentru care va desființa încheierea contestată și va menține controlul judiciar instituit cu privire la inculpat, acesta urmând a respecta în continuare obligațiile menționate în încheierea din data de 03.06.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația formulată de Ministerul Public, P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva încheierii de ședință din data de 19.02.2015 dată în dosar penal nr_ 14 al Judecătoriei B. pe care o desființează și rejudecând:
În baza art. 362 alin. 2 raportat la art. 208 alin. 5 Cpp, constată legalitatea și temeinicia controlului judiciar față de inculpatul B. Ș., fiul lui I. si A., născut la data de 05.09.1973, în mun. Onești, jud. Bacău, cu domiciliul în mun. C., ., ., jud. B., posesor al C.I. . nr._, C.N.P._ și menține astfel cum a fost instituită măsura controlului judiciar, măsură dispusă față de inculpat prin încheierea de ședință din data de 03.06.2014 dată în dosar penal nr 15._ al Judecătoriei B..
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.02.2015.
Președinte,Grefier,
E. M. TartlerClaudia M. C.
Red EMT/26.02.2015
Dact CMC/04.03.2015
Ex 5/jud fond. D. C.
| ← Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Sentința nr. 48/2015.... | Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
