Verificare măsuri preventive (art.207 NCPP). Decizia nr. 151/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 151/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 27150/197/2014/a9
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._ 14 /a9
DECIZIA PENALĂ NR 151/CONTESTAȚIE
Ședința publică din data de 04 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G. D.
Grefier I. T. P.
Cu participare PROCUROR A. I. P. de pe lângă Tribunalul B.
Pe rol fiind soluționarea contestațiilor formulate de inculpații M. N. și B. N. M. împotriva încheierii de ședință din data de 28.04.2015 pronunțată de Judecătoria B. .
Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate conform art.369 cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul M. N. ( deținut în Penitenciarul C. ) și asistat de avocat desemnat din oficiu D. R. și inculpatul B. N. M. ( deținut în Penitenciarul C. ) și asistat de avocat oficiu U. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Instanța procedează la identificarea inculpaților M. N. și B. N. M. care precizează că sunt de acord cu apărătorii desemnați din oficiu și menționează că își mențin contestațiile formulate în cauză.
Părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra contestațiilor declarate în cauză de inculpați.
Pentru inculpatul M. N. apărătorul acestuia solicită admiterea contestației formulate împotriva încheierii de ședință din data de 28.04.2015 și cercetarea acestuia în stare de libertate întrucât cercetarea judecătorească este finalizată iar lăsarea în libertate a inculpatului nu ar tulbura ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică, nu trebuie confundat cu pericolul social al faptei. Apreciază arestarea preventivă a inculpatului injustă raportat la gravitatea faptei. Pe fond s-a solicitat achitarea inculpatului, raportat la probatoriul administrat, în baza lit.b teza a doua, întrucât rezultă că inculpatul nu a lovit partea vătămată, aflându-se la distanță de ceilalți doi inculpați. Deși inculpatul are antecedente penale, această situația va fi avută în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei ce i se va aplica. La acest moment solicită admiterea contestației și pentru că inculpatul are posibilitatea de a-și găsi un loc de muncă la pază în S..
Pentru inculpatul B. N. M., apărătorul acestuia solicită admiterea contestației formulate împotriva încheierii de ședință din data de 28.04.2015, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă și nu există temeiuri noi care să impună în continuare menținerea acesteia. Scopul măsurii preventive, cel al bunei desfășurări a procesului penal, nu se mai impune văzând că instanța a rămas în pronunțare asupra fonului cauzei, deci inculpatul nu va mai putea influența părțile. Chiar dacă inculpatul are antecedente penale, acestea vor fi avute în vedere la aplicarea unei pedepse, neavând semnificația necesară pentru menținerea măsurii arestării preventive. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsura mai blândă cea a controlului judiciar.
Reprezentanta parchetului având cuvântul, apreciază că în mod corect s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților raportat la probele administrate în cauză care confirmă starea de fapt reținută prin rechizitoriu. Apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cele personale ale inculpaților conform fișelor de cazier judiciar ale acestora, ambii cu antecedente penale, care însă nu i-au determinat să revizuiască comportamentul infracțional. Arată că inculpații nu au șanse de reintegrare socială iar lăsați în libertate nu există garanții că nu ar relua comportamentul infracțional.
Inculpatul – contestator M. N., având ultimul cuvânt solicită instanței judecarea în stare de libertate sau sub control judiciar deoarece este nevinovat, nu s-a implicat la faptă, nu a lovit partea vătămată. Va respecta dispozițiile instanței și va găsi un loc de muncă.
Inculpatul - contestator B. N. M. având ultimul cuvânt solicită a fi liber, este de o perioadă lungă arestat, de 8 luni și nu prezintă pericol pentru ordinea publică, și-a înțeles greșelile și trage consecințele.
TRIBUNALUL,
Asupra contestațiilor penale de față:
Constată că prin încheierea camerei de consiliu din data de 03.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._/197/2014 s-a dispus:
În baza art. 362 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 208 alin. 4 Cod procedură penală constată legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților M. N., fiul lui N. și al I.-Chivuța, născut în data de 04.01.1996, în municipiul B., domiciliat în municipiul S., . B. și B. N.-M., fiul lui N. și al Lilianei, născut în data de 18.04.1991 în municipiul B., domiciliat în municipiul S., ., ., jud. B., deținuți în baza mandatelor de arestare preventivă nr. 94/03.09.2014 și 95/03.09.2014 emise de Judecătoria B..
În baza art. 208 alin. 2 și 3 Cod procedură penală menține măsura arestării preventive a inculpaților.
În baza art. 362 alin.2 C.proc.pen rap la art. 208 alin.5 Cod Procedură penală, constată legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar luat față de inculpata M. B. F., fiica lui F. și a Neluței, născută în data de 19.06.1995, în ., domiciliată în ., jud. B., legitimata CI . nr._, CNP_.
În baza art. 208 alin.5 Cod Procedură penală, menține măsura controlului judiciar luată față de inculpata M. B. F..
În baza art.215 alin. 8, 9 Cod Procedură penală, respinge cererea formulată de inculpata M. B. F. de modificare a obligațiilor afererente măsurii preventive a controlului judiciar.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere, judecătorul primei instanțe a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 9333/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. au fost trimiși în judecată inculpații M. N., fiul lui N. și I. Chivuța, născut la datade 4.01.1996 în mun. B., cu domiciliul în S., ., jud B. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prev de art.233, art. 234 alin.1 lit.d C.pen, cu aplicarea art. 41 și art. 77 alin.1 lit.a C.pen, B. N. M., fiul N. și L., născut la data de 18.04.1991, cu domiciliul în S., ., ., jud. B., CNP_, pentru săvârșirea infracținii de tâlhărie calificată prevăzută de art.233, art. 234 alin.1 lit d C.pen., cu aplicarea art. 41 și art. 77 alin.1 lit.a C.pen. și M. B. F., fiica lui F. și N., născută la data de 19.06.1995 în ., cu domiciliul în ., jud B., CNP_, pentru săvârșirea infracținii de tâlhărie calificată prevăzută de art.233, art. 234 alin.1 lit d C.pen., cu aplicarea art. 77 alin.1 lit.a C.pen..
În cuprinsul rechizitoriului s-a reținut că în data de 02.09.2014, în jurul orei 21.15, M. N., B. N.-M. și M. B.-F. au deposedat-o prin violență pe persoana vătămată U. G. de suma de 150 lei, în timp ce se aflau în stația R.A.T. „P. C.” situată pe . B..
În ceea ce privește pe inculpații M. N. și B. N., în privința temeiurilor arestării preventive, instanța a constatat că acestea sunt în continuare aplicabile și impun privarea de libertate a inculpaților.
Astfel, conform art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Prin urmare, este necesar să existe probe sau indicii temeinice că acesta a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. În analiza acestei cerințe legale, instanța a avut în vedere interpretarea dată art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de către Curtea Europeană care a arătat că „existența unor motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală presupune fapte sau informații de natură a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză a putut comite infracțiunea pentru care este arestată” (CEDH, 30 august 1990, Fox, Campbell . Unit).
Instanța a apreciat că, în speță, există astfel de indicii. În acest sens a avut în vedere probele administrate în dosarul de urmărire penală, respectiv: declarațiile persoanei vătămate, procese-verbale de depistare, cercetare la fața locului, declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor și înscrisuri.
Din conținutul acestor mijloace de probă rezultă indicii temeinice în sensul art. 143 Cod procedură penală cu privire la săvârșirea de către inculpați a faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva lor. Dacă declarațiile inculpaților în ceea ce privește săvârșirea faptei sunt parțial contradictorii, din declarațiile martorilor și ale persoanei vătămate rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații prin acte de violență ar fi sustras persoanei vătămate suma de 150 lei.
Condițiile de ordin obiectiv pe care le implică art. 223 alin. 2 Cod procedură penală sunt întrunite, cuantumul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea de tâlhărie calificată fiind de cel puțin 5 ani închisoare, și anume închisoarea între 3 și 10 ani.
Cu referire la cerința privind pericolul pe care inculpații îl prezintă pentru ordinea publică, instanța a avut în vedere gravitatea faptei, modalitatea de săvârșire a acesteia, dar și antecedentele penale ale inculpaților, anturajul și mediul din care provin aceștia.
În ceea ce privește persoana inculpaților M. N. și B. N., din conținutul fișelor de cazier judiciar rezultă faptul că inculpații M. N. și B. N.-M. au fost condamnați în repetate rânduri pentru fapte îndreptate, în special, împotriva patrimoniului, ambii având antecedente penale care însă nu i-au determinat să-și revizuiască atitudinea față de lege, ci au perseverat în încălcarea ei, fiind așadar de presupus că dacă ar fi lăsați în libertate vor continua să adopte același tip de comportament ilicit pentru a-și asigura existența.
Prin urmare, în condițiile în care inculpații nu au un loc de muncă ori alte surse licite de venit, nu beneficiază de sprijin real pentru întreținere și nici de supraveghere adecvată din partea rudelor sale sau a altor instituții, instanța a considerat că aceștia, în prezent, nu prezintă nici o garanție că nu vor relua comportamentul infracțional odată puși în libertate – a se vedea în acest sens că inculpatul M. N. a săvârșit presupusa faptă în perioada în care a fost liberat condiționat, inculpatul B. N.-M. are un cazier impresionant (f. 71-74 d.u.p.), astfel că singura măsura adecvată pentru înlăturarea pericolului pe care îl prezintă pentru ordinea publică este arestul preventiv.
În contextul unor asemenea manifestări din partea inculpaților, instanța a considerat că la acest moment subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, măsură care se impune cu prioritate față de celelalte măsuri preventive.
Raportat la cele mai sus arătate, instanța a considerat că în continuare se impune menținerea măsurii arestării preventive această măsură fiind în prezent singura măsură preventivă aptă să asigure scopurile prevăzute de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.
Față de cele expuse, în baza art. 208 alin. 2 și 3 Cod procedură penală, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpați, iar în baza art. 208 alin. (3) Cod procedură penală raportat la art. 207 alin. (4) Cod procedură penală, a menținut starea de arest a acestora.
În ceea ce o privește pe inculpata M. B.-F., instanța a reținut în drept următoarele dispoziții: art. 362 alin. 2 Cod procedură penală, în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208. Potrivit art. 208 alin. 2, 3 și 5 Cod procedură penală, instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului. Dispozițiile art. 207 alin. (3) - (5) se aplică în mod corespunzător. Astfel, conform art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, se dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat. Instanța constată că, potrivit art. 211 raportat la art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, măsura preventivă a controlului judiciar poate fi dispusă dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Raportat la dispozițiile legale invocate, instanța a apreciat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru menținerea măsurii controlului judiciar a inculpatului M. B. F., această măsură preventivă presupune, a priori, existența unor probe sau indicii temeinice care să susțină, cu suficientă putere, suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune.
Astfel, condiția impusă de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală care reglementează „scopul, condițiile generale de aplicare și categoriile măsurilor preventive” este aceea a existenței probelor sau indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit o infracțiune, proba fiind privită ca orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei și care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal.
Prin menținerea măsurii preventive nu trebuie să se aducă atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, iar acest obiectiv se realizează prin respectarea riguroasă a garanțiilor libertății persoanei prevăzute de normele constituționale și de dispozițiile procedurii penale.
Instanța și-a format convingerea că până în acest moment procesual, ansamblul probatoriu susține presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpata M. B. a infracțiunii pentru care este cercetată. În plus, instanța reține că deși nu are antecedente penale inculpata mai are un proces pe rolul Judecătoriei B. –_/197/2014 – în care este cercetată tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie calificată.
Față de considerentele expuse instanța, în baza art.362 alin. 2 raportat la art. 208 alin. 5 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar dispusă față de inculpata M. B. pe care o va menține.
Sub aspectul cererii formulată de inculpata M. B. având ca obiect modificarea controlului judiciar, în sensul de a i se permite să vină în mun. B., instanța a reținut că una din obligațiile aferente controlului judiciar constă în interdicția de a părăsi localitatea Prejmer. Inculpata și-a întemeiat solicitarea pe împrejurarea că, prin intermediul unei Fundații, a reușit să își găsească un loc de muncă pentru care însă ar trebui să se deplaseze în Mun. B.. Instanța a apreciat că, deși argumentul ar putea fi întemeiat, el nu a fost dovedit în nici un fel, iar simpla susținere a inculpatei nu poate sta la baza schimbării obligațiilor stabilite în sarcina ei.
În consecință, în baza art.215 alin. 8, 9 Cod procedură penală, instanța a respins cererea formulată de inculpata M. B. F. de modificare a obligațiilor aferente măsurii preventive a controlului judiciar.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat contestație inculpații M. N. și B. N.-M., care prin apărători, au solicitat în principal a se dispune judecarea în stare de libertate și în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventiv cu o altă măsură preventivă mai ușoară dat fiind stadiul procesual, faptul că inculpații nu ar mai putea să influențeze în vreun fel probatoriul care este finalizat.
Contestațiile formulate de inculpații M. N. și B. N.-M. nu sunt fondate și vor fi respinse pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
În prezent s-a încheiat a treia fază procesuală, aceea de cercetare judecătorească, dosarul de fond aflând-se în perioada amânării pronunțării.
Potrivit dispozițiilor art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată ,,dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții …. Sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Față de dispozițiile mai sus invocate, se constată că probele administrate în cauză până în acest moment procesual, respectiv probatoriile reținute în actul de trimitere în judecată și cele ce au fost administrate în etapa cercetării judecătorești care tocmai s-a finalizat, și care au constituit obiect a numeroase analizări din partea magistraților de la instanțele de fond și control judiciar – conturează suspiciunea rezonabilă că inculpații M. N. și B. N.-M. pot fi autorii faptelor penale pentru care sunt arestați preventiv.
Prima instanța, în mod judicios a constatat, la acest moment procesual că, în speța analizată, în privința inculpaților M. N. și B. N.-M. planează în continuare pericolul de a fi tulburată ordinea publică, înțelegând prin ordine publică acea caracteristică a unei societăți în care domină siguranța, securitatea, respectul față de drepturile cetățenilor, și care presupune existența unor măsuri care să asigure funcționarea normală a sistemului, menținerea liniștii cetățenilor și a respectării drepturilor acestora, instanța apreciază că pericolul pentru o asemenea ordine publică, dovedit cu probele de la dosar, există și impune menținerea față de inculpați a măsurii arestării preventive.
Probele administrate în cauză reprezintă tot atâtea probe cu privire la pericolul pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea acestora în libertate, prin luarea în considerare atât a circumstanțele reale ale faptelor penale, respectiv faptul că cei doi inculpați sunt trimiși în judecată pentru comiterea de infracțiuni cu un grad de periculozitate ridicat prin modalitatea de săvârșire astfel cum se conturează la acest moment, acțiunea conjugată a acestora cu alți inculpați cercetați în prezenta cauză, dar și a circumstanțelor personale ale inculpaților just subliniate de judecătorul primei instanțe.
Față de toate aceste circumstanțe, dar și față de gravitatea faptelor comise și aspectele ce țin de persoana inculpaților corect evidențiate în încheierea contestată, se constată că cerințele impuse de art. 223 Cod procedură penală sunt în continuare îndeplinite, astfel că, la acest moment procesual, în cauză măsura arestării preventive a inculpaților este în conformitate cu prevederile art. 202 Cod Procedură Penală fiind în continuare necesară, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, singura măsura adecvată pentru înlăturarea pericolului pe care aceștia îl prezintă pentru ordinea publică este arestul preventiv, măsura arestării fiind totodată și proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților.
Din perspectiva dispozițiilor art.5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului se constată că, de la adoptarea măsurii preventive au fost parcurse fazele procesuale ale urmăririi penale, Camerei preliminare și cercetării judecătorești, dispozițiile legale care guvernează aceste etape procesuale au fost respectate de organele judiciare, trecerea timpului neafectând în forma diminuării sau înlăturării, efectele temeiului inițial de arestare .
Luând în considerare toate aspectele anterior evidențiate, și Tribunalul apreciază că, la acest moment procesual, față de inculpații M. N. și B. N.-M., o altă măsura preventivă mai ușoară, nu este suficientă pentru realizarea scopului înscris în art. 202 al. 1 Cod procedură penală.
În consecință, în mod judicios, în baza art. 362 rap. la art. 208 Cod procedură penală, judecătorul primei instanțe a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive față de acești inculpați se mențin,sens în care, temeinic și legal a menținut față de inculpații menționați anterior măsura arestării preventive .
Pentru considerentele expuse, în baza art. 425/1 al. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, contestațiile formulate de inculpații M. N. și B. N.-M. se vor respinge ca nefondate, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 275 al.4 Cod procedură penală în privința cheltuielilor judiciare avansate de stat în calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate contestațiile formulate de contestatorii inculpați M. N. și B. N. M. împotriva încheierii ședinței publice din data de 28.04.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal cu nr._ 14, încheiere pe care o menține .
În baza art. 272 Cod procedură penală, onorariul de 100 lei al apărătorului din oficiu D. R. desemnat pentru contestatorul M. N. și onorariul de 100 lei al apărătorului din oficiu U. M. desemnat pentru contestatorul B. N. M. se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 275 al. 2 Cod procedură penală obligă pe fiecare contestator la plata către stat a sumei de câte 140 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 04.05.2015.
Președinte,Grefier,
M. G. D. I. T. P.
Red. MGD/22.05.2015
Tehnored.ITP/22.05.2015/5 ex.
Jud fond.M.T.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 181/2015.... | Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Sentința nr.... → |
|---|
