Luarea de mită. Art.289 NCP. Sentința nr. 2193/2015. Tribunalul BUCUREŞTI

Comentarii

0

Sentința nr. 2193/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 17-12-2015

DOSAR NR._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ

SENTINȚA PENALĂ NR. 2193

Ședința publică din data de 17.12.2015

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE: A. S.

GREFIER: M. B.

M. P. - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție – a fost reprezentat prin procuror G. V..

Pe rol se află soluționarea cauzei penale privind pe inculpații:

-T. G. R. trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, faptă prev. și ped. de art. 289 alin. 1 C.pen. (Legea nr. 286/2009), cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C.pen. (Legea nr. 286/2009);

-P. A.-C., trimisă în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la luare de mită, faptă prev. și ped. de art. 48 C.pen. (Legea nr. 286/2009) rap. la art. 289 alin. 1 C.pen. (Legea nr. 286/2009), cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C.pen. (Legea nr. 286/2009);

-T. S. V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită, faptă prev. și ped. de art. 255 alin. 1 C.pen. (Legea nr. 15/1968), cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. „a” C.pen. (Legea nr. 15/1968) și art. 5 C.pen. (Legea nr. 286/2009).

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20.11.2015 când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit termen în vederea efectuării pronunțării la data de 04.12.2015, iar ulterior a amânat pronunțarea mai întâi la data de 15.12.2015, apoi la data de 17.12.2015.

TRIBUNALUL,

Prin rechizitoriul dat în data de 04.08.2014 de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Oradea în dosarul de urmărire penală cu nr. 2/P/2014, s-a dispus trimiterea în judecată a următorilor inculpați:

-T. G. R., fiul lui N. și G. F. A., născut la data de 29.05.1967, în București, sector 4, domiciliat în București, sector 5, Calea 13 Septembrie, nr. 235, ., ., cu reședința în București, sector 5, Calea 13 Septembrie, nr. 235, ., ., cetățean român, studii superioare, căsătorit, trei copii minori, suspendat din funcția de director general în cadrul Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, director la societatea comercială S.C. Avangarda 2002 S.A. București, stagiu militar satisfăcut, posesor a CI . nr._, CNP –_, fără antecedente penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de:

• luare de mită, faptă prev. și ped. de art. 289 alin. 1 C.pen. (Legea nr. 286/2009), cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C.pen. (Legea nr. 286/2009);

-P. A.-C., fiica lui V. A. și Z., născută la data de 28.08.1968, în București, sector 5, domiciliată în București, sector 4, ., cu reședința în București, sector 4, ., cetățean român, studii superioare, căsătorită, fără copii minori, director general la societatea comercială S.C. Total .. București, stagiu militar nesatisfăcut, posesoare a CI . nr._, CNP –_, fără antecedente penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de:

• complicitate la luare de mită, faptă prev. și ped. de art. 48 C.pen. (Legea nr. 286/2009) rap. la art. 289 alin. 1 C.pen. (Legea nr. 286/2009), cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C.pen. (Legea nr. 286/2009).

- T. S. V., fiul lui V. și M., născut la data de 18.10.1967, în ., domiciliat în Chișineu Criș, .., jud. A., cu reședința în Chișineu Criș, .., jud. A., cetățean român, studii liceale, căsătorit, un copil minor, director la societatea comercială S.C. West petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș, jud. A., stagiu militar satisfăcut, posesor a CI . nr._, CNP –_, cunoscut cu antecedente penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de:

• dare de mită, faptă prev. și ped. de art. 255 alin. 1 C.pen. (Legea nr. 15/1968), cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. „a” C.pen. (Legea nr. 15/1968) și art. 5 C.pen. (Legea nr. 286/2009).

Rezumând la rubrica „În drept” a rechizitoriului, activitatea pretins infracțională pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a celor trei inculpați, procurorul reține următoarele:

-fapta inculpatului T. G. R. a constat în aceea că, în baza unor înțelegeri anterioare din perioada decembrie 2011 – mai 2012, în calitate de director general al Direcției Generale Politici Industriale și Mediul de Afaceri din cadrul Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, prin intermediul inculpatei P. A.-C., a pretins, în cursul lunii mai 2012, achitarea de către inculpatul T. S. V. a contravalorii cantității totale de 48 mc de beton, în valoare de 14.461,36 lei, primind întreaga cantitate de beton în perioada mai 2012 – iunie 2012, pentru ca, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, să avizeze lista cu semifabricatele și produsele finite înscrise în nomenclatorul de fabricație și să avizeze asimilarea, din punct de vedere al accizelor, a produselor energetice cu produse pentru care sunt stabilite accize în cazul societății comerciale S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș, jud. A.;

-fapta inculpatei P. A.-C. a constat în aceea că, în baza unor înțelegeri anterioare din perioada decembrie 2011 – mai 2012, prin intermedierea legăturii dintre inculpații T. G. R. și T. S. V. și prin transmiterea pretinderii către inculpatul T. S. V., cu intenție, l-a ajutat pe inculpatul T. G. R. să pretindă și să primească cantitatea totală de 48 mc de beton, în valoare de 14.461,36 lei, pentru ca acesta, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, să avizeze lista cu semifabricatele și produsele finite înscrise în nomenclatorul de fabricație și să avizeze asimilarea, din punct de vedere al accizelor, a produselor energetice cu produse pentru care sunt stabilite accize în cazul societății comerciale S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș, jud. A.;

-fapta inculpatului T. S. V. constă în aceea că, în baza unor înțelegeri anterioare din perioada decembrie 2011 – mai 2012, în calitate de reprezentant de fapt și director al societății comerciale S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș, jud. A., în perioada mai 2012 – iunie 2012, i-a remis inculpatului T. G. R. (director general al Direcției Generale Politici Industriale și Mediul de Afaceri din cadrul Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri) cantitatea totală de 48 mc. de beton, în valoare de 14.461,36 lei, pentru ca acesta, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, să avizeze lista cu semifabricatele și produsele finite înscrise în nomenclatorul de fabricație și să avizeze asimilarea, din punct de vedere al accizelor, a produselor energetice cu produse pentru care sunt stabilite accize în cazul societății comerciale S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș, jud. A..

Cu privire la cadrul normativ incident și la situația de fapt, pe lart, procurorul a reținut următoarele:

Potrivit art. 206²² alin. 1 din Legea nr. 571/2003, un antrepozit fiscal poate funcționa numai pe baza autorizației valabile, emisă de autoritatea competentă prin Comisia instituită la nivelul Ministerului Finanțelor Publice pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate.

În vederea obținerii autorizației, pentru ca un loc să funcționeze ca antrepozit fiscal, persoana care intenționează să fie antrepozitar autorizat pentru acel loc trebuie să depună o cerere la autoritatea competentă, în modul și în forma prevăzute în normele metodologice.

În conformitate cu prevederile pct. 84 alin. 2 din Hotărârea de Guvern nr. 44/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, pentru a obține o autorizație de antrepozit fiscal, antrepozitarul autorizat propus trebuie să depună o cerere la autoritatea vamală teritorială.

Cererea trebuie să conțină informații și să fie însoțită de documente cu privire la:

a) amplasarea și natura locului;

b) tipurile și cantitatea de produse accizabile estimate a fi produse și/sau depozitate în decursul unui an;

c) lista produselor accizabile care urmează a fi achiziționate în regim suspensiv de accize în vederea utilizării ca materie primă în cadrul activității de producție de produse accizabile;

d) identitatea și alte informații cu privire la persoana care urmează să-și desfășoare activitatea ca antrepozitar autorizat;

e) organizarea administrativă, fluxurile operaționale, randamentul utilajelor și instalațiilor și alte date relevante pentru colectarea și determinarea accizelor, prevăzute într-un manual de procedură;

f) capacitatea persoanei care urmează a fi antrepozitar autorizat de a satisface cerințele prevăzute la art. 206²⁶;

g) capacitatea maximă de producție a instalațiilor și utilajelor în 24 de ore, declarată pe propria răspundere de persoana fizică sau de administratorul persoanei juridice care intenționează să fie antrepozitar autorizat;

h) deținerea autorizației de mediu/autorizației integrate de mediu, eliberată potrivit legislației în domeniu, sau dovada că au fost întreprinse demersurile în vederea obținerii acestora;

i) dovada constituirii capitalului social minim subscris și vărsat în cuantumul prevăzut în normele metodologice.

Cererea privind acordarea autorizației de antrepozit fiscal trebuie să fie întocmită potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 38 și să fie însoțită de documentele specificate în această anexă. În cazul activității de producție, cererea va fi însoțită și de manualul de procedură.

Totodată, potrivit pct. 84 alin. 9 din Hotărârea de Guvern nr. 44/2004, în perioada de probe tehnologice, antrepozitarul propus are obligația să obțină încadrarea tarifară a produselor finite, precum și încadrarea în nomenclatorul codurilor de produse accizabile, efectuate de autoritatea vamală centrală, pentru care va prezenta acestei autorități:

a) documentația tehnică care reglementează caracteristicile fiecărui produs finit (specificație tehnică, standard de firmă sau similar), precum și alte documente din care să rezulte toate informațiile necesare stabilirii clasificării tarifare și atribuirii codului de produs accizabil, referitoare la caracteristicile produsului finit, natura și cantitatea materiilor prime utilizate, procesul tehnologic de fabricație a produsului finit;

b) o notă întocmită de autoritatea vamală teritorială ca urmare a supravegherii fabricării unui lot din fiecare produs finit din care să rezulte cantitățile de materii prime utilizate, cantitățile de produse finite obținute și consumurile de utilități.

După obținerea încadrării tarifare a produselor finite și a încadrării în nomenclatorul codurilor de produse accizabile, acestea vor fi transmise de antrepozitarul autorizat propus la autoritatea vamală teritorială la care s-a depus documentația în vederea autorizării.

În conformitate cu prevederile pct. 84 alin. 12 din Hotărârea de Guvern nr. 44/2004, în cazul producției de produse energetice, antrepozitarul propus trebuie să depună pe lângă documentația întocmită conform alin. (9) și lista cu semifabricatele și produsele finite înscrise în nomenclatorul de fabricație, precum și domeniul de utilizare al acestora, avizată de M. Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri. Lista va cuprinde și o rubrică aferentă asimilării produselor din punctul de vedere al accizelor.

În cazul antrepozitarilor autorizați propuși prevăzuți la pct. 84 alin. 12 din Hotărârea de Guvern nr. 44/2004, documentația va cuprinde și lista produselor accizabile ce vor fi achiziționate în vederea utilizării ca materie primă, în procesul de producție, precum și încadrarea tarifară a acestora.

Potrivit Regulamentului de Organizare și Funcționare a Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, valabil la data comiterii faptelor, Direcția Generală Politici Industriale și Mediul de Afaceri se organizează și funcționează sub directa coordonare a ministrului economiei, comerțului și mediului de afaceri și este condusă de un director general și doi directori generali adjuncți.

Direcția Generală Politici Industriale și Mediul de Afaceri este compusă din următoarele direcții de specialitate: Direcția Politici Industriale; Direcția Mediul de Afaceri și Organismul Intermediar pentru IMM.

În conformitate cu același regulament, toate documentele cu caracter extern emise de Direcția Generală Politici Industriale și Mediul de Afaceri sau direcțiile subordonate trebuie să fie semnate de directorul general, acestea fiind semnate anterior de directorul general adjunct sau directorul direcției ce emite documentul.

Potrivit art. 6 alin. 3 pct. 3 și pct. 4 ale capitolului 7.4 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, în vigoare la data comiterii faptelor, Direcția Generală Politici Industriale și Mediul de Afaceri avea următoarele atribuții:

- avizarea listei cu semifabricatele și produsele finite înscrise în nomenclatorul de fabricație al operatorilor economici, pentru obținerea autorizației de antrepozit fiscal și

- avizarea asimilării, din punct de vedere al accizelor, a produselor energetice cu produse pentru care sunt stabilite accize.

În urma examinării înscrisurilor existente la dosarul cauzei, a rezultat faptul că, în perioada în care reprezentanții societății comerciale S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș, jud. A. (antrepozitar fiscal propus) au solicitat Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri să avizeze lista cu semifabricatele și produsele finite înscrise în nomenclatorul de fabricație și să avizeze asimilarea, din punct de vedere al accizelor, a produselor energetice cu produse pentru care sunt stabilite accize, inculpatul T. G. R. îndeplinea funcția de director general al Direcției Generale Politici Industriale și Mediul de Afaceri din cadrul Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, direcție competentă să emită avizele solicitate de operatorul economic.

Prin procesul verbal din data de 08.01.2014, Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Oradea s-a sesizat din oficiu, în legătură cu existența unor date și indicii privind comiterea unor infracțiuni de corupție de către numitul T. G. R., în calitate de director general al Direcției Generale Politici Industriale și Mediul de Afaceri din cadrul Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, de către numita P. A.-C., în calitate de angajat al societății comerciale S.C. Total .. București și de către numitul T. S. V., în calitate de reprezentant de fapt al societății comerciale S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș, jud. A. și director în cadrul societății.

În urma probatoriului administrat în cauză, a rezultat faptul că, începând cu data de 01.04.2006, societatea comercială .. Chișineu Criș, jud. A. (actualmente societatea comercială S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș, jud. A.) a fost autorizată ca antrepozit pentru producția de produse energetice (păcură) din prelucrarea reziduurilor minerale.

Prin decizia nr. 337/13.11.2009, Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse supuse Accizelor Armonizate a hotărât revocarea autorizației de antrepozit fiscal de producție produse energetice deținută de societatea comercială .. Chișineu Criș, jud. A.. (autorizația nr. RO0090602PP01 din data de 17.03.2006). Operatorul economic a formulat contestație împotriva deciziei de revocare a autorizației de antrepozit fiscal, contestația fiind respinsă prin decizia nr. 109/15.06.2010.

Împotriva deciziilor nr. 337/13.11.2009 și nr. 109/15.06.2010, reprezentanții societății comerciale .. Chișineu Criș, jud. A. au formulat plângere la Curtea de Apel Timișoara care, prin sentința civilă nr. 13/18.01.2011, a respins acțiunea reclamantei și a menținut deciziile atacate.

Reprezentanții societății comerciale .. Chișineu Criș, jud. A., au declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 13/18.01.2011 a Curții de Apel Timișoara. Prin decizia civilă nr. 4583/06.10.2011, Înalta C. de Casație și Justiție a luat act de faptul că recurenta a renunțat la recursul declarat.

În acest context, prin cererea înregistrată la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A. sub nr. 3344/29.04.2011, reprezentanții societății comerciale S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș, jud. A. (fostă .. Chișineu Criș, jud. A.) au solicitat eliberarea unei autorizații de antrepozit fiscal de producție produse energetice, pentru locația situată în localitatea Apateu, jud. A., care includea și vechiul antrepozit pentru care autorizația inițială a fost revocată definitiv prin decizia nr. 4583/06.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În scopul obținerii autorizației de antrepozit fiscal, în conformitate cu prevederile pct. 84 alin. 12 din Hotărârea de Guvern nr. 44/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Codului Fiscal, antrepozitarul propus trebuia să depună, pe lângă documentația întocmită conform alin. 9 și lista cu semifabricatele și produsele finite înscrise în nomenclatorul de fabricație, precum și domeniul de utilizare al acestora, avizată de M. Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri.

Prin adresa nr. 129/31.05.2011, înregistrată la M. Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri sub nr. 161.434 din data de 01.06.2011, reprezentanții societății comerciale S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș, jud. A. au transmis instituției publice susmenționate lista cu semifabricatele și produsele finite înscrise în nomenclatorul de fabricație, precum și domeniul de utilizare al acestora ,,spre avizare în vederea obținerii Autorizației de Antrepozit Fiscal de Producție – produse energetice”.

În perioada 01.06.2011 – 25.10.2011, reprezentanții Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri – Direcția Generală Politici Industriale și Mediul de Afaceri au solicitat reprezentanților societății comerciale S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș, jud. A., să completeze documentația și să depună diferite precizări suplimentare.

Astfel, prin adresa nr. 116.588 din data de 02.09.2011, sub semnătura directorului general T. G. R., M. Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri – Direcția Generală Politici Industriale și Mediul de Afaceri, a solicitat societății comerciale S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș, jud. A. ca, pentru avizarea listei cu semifabricate și produse finite, să transmită câteva precizări, respectiv avizul de mediu sau autorizația de mediu pentru antrepozitul fiscal propus și bilanțul de materiale al producției de produse finite estimate a fi realizate în primul an de funcționare.

Prin adresa nr. 247/20.10.2011, societatea comercială S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș, jud. A. a transmis către M. Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri – Direcția Generală Politici Industriale și Mediul de Afaceri, bilanțul de materiale al producției de produse finite estimate a fi realizate în primul an de funcționare și adresa nr._/20.10.2011 emisă de Agenția pentru protecția Mediului A., prin care s-a emis acordul de mediu pentru proiectul „Lucrări de modernizare și extindere instalație pentru prelucrare combustibil”.

Prin adresa nr. 117.132/25.10.2011, reprezentanții Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri – Direcția Generală Politici Industriale și Mediul de Afaceri, prin semnătura directorului general – inculpatul T. G. R., au avizat lista cu produse finite și semifabricate din nomenclatorul de fabricație al antrepozitului fiscal propus al S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș, jud. A. ,,cu excepția încadrărilor tarifare ale produselor, care sunt realizate de Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Tehnici de Vămuire și Tarif Vamal”.

Întrucât răspunsul primit de la M. Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri era nemulțumitor, în calitate de reprezentant și director al societății comerciale S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș, jud. A., inculpatul T. S. V. a apelat la serviciile inculpatei P. A.-C., persoană cu multiple relații la nivel guvernamental.

Astfel, în perioada decembrie 2011 – mai 2012, inculpații P. A.-C. și T. S. V. au purtat mai multe convorbiri telefonice, în cadrul cărora inculpata P. A.-C. l-a asigurat permanent pe inculpatul T. S. V. că a discutat problema avizării listei cu produse finite și semifabricate, iar factorii de decizie i-au promis că îi vor ajuta.

Discuțiile pe marginea acestui subiect au început în cursul lunii decembrie 2011, respectiv în data de 16.12.2011, când inculpata P. A.-C. i-a comunicat inculpatului T. S. V. că a discutat cu persoana respectivă (n.n. inculpatul T. G. R.) și că acesta a zis ,,lasă-mă, am înțeles, lasă-mă să văd în ce stadiu și…”, referindu-se la faptul că urma să verifice în ce stadiu se afla procedura de avizare în cazul societății comerciale S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș, jud. A..

Convorbirile telefonice dintre inculpații T. S. V. și P. A.-C. au continuat și în cursul lunii ianuarie 2012, respectiv în data de 13.01.2012, când inculpata P. A.-C. i-a relatat inculpatului T. S. V. faptul că, în ziua precedentă, a discutat cu persoana respectivă (n.n. inculpatul T. G. R.), acesta din urmă spunându-i că în cazul avizării urmează să primească ,,niște clarificări”.

De asemenea, în data de 23.01.2012 inculpata P. A.-C. i-a comunicat telefonic inculpatului T. S. V. că a discutat cu persoanele cu funcție de decizie, care i-au transmis: „să stau liniștită că suntem, ne, ne ajută.”

În aceeași zi, respectiv în data de 23.01.2012, inculpații T. S. V. și P. A.-C. s-au întâlnit în Municipiul București, . precedată de o convorbire telefonică în care inculpata P. A.-C. a solicitat să se întâlnească cu inculpatul T. S. V. pentru a-i „spune ce și cum …”.

De menționat că, neconcordanțele și rezervele inspectorilor din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale A., cu privire la oportunitatea autorizării antrepozitului fiscal de la punctul de lucru din localitatea Apateu, jud. A., au fost expuse pe larg în referatul nr. 2461 din data de 24.04.2012, referat în care se regăsea și solicitarea expresă de a fi remediate și clarificate și aspectele indicate în adresa 117.132 din data de 25.10.2011 a Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri.

În urma discuțiilor dintre inculpații T. S. V. și P. A.-C., care discutase problema cu inculpatul T. G. R., directorul general al Direcției Generale Politici Industriale și Mediul de Afaceri din cadrul Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, prin adresa nr. 187/11.05.2012, reprezentanții societății comerciale S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș, jud. A., au solicitat direcției de specialitate din cadrul ministerului să revină asupra adresei inițiale nr. 117.132 din 25.10.2011, cu decizia de asimilare din punct de vedere al accizelor, a produselor finite specificate.

Se impune aici precizarea că, întocmirea adresei nr. 187/11.05.2012 de către reprezentanții S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș, jud. A. și transmiterea acesteia către M. Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri au fost determinate de faptul că, în data de 03.05.2012, inculpatul T. G. R. s-a reîntors pe funcția de director general al Direcției Generale Politici Industriale și Mediul de Afaceri, după ce acestuia îi expirase detașarea în cadrul Agenției pentru Implementarea Proiectelor și Programelor pentru Întreprinderi M. și Mijlocii.

Această concluzie se bazează și pe faptul că, în perioada 25.10.2011 – 11.05.2012, societatea comercială S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș, jud. A. nu a remediat și clarificat aspectele indicate în adresa nr. 117.132 din data de 25.10.2011 a Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, împrejurare care rezultă din referatul nr. 2461/24.04.2012 al Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale A..

De altfel, însuși modul „imperativ” în care reprezentanții S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș s-au adresat ministerului, prin adresa nr. 187/11.05.2012, demonstrează faptul că problema era deja discutată cu directorul general T. G. R..

Prin adresa nr. 181.159/22.05.2012, Direcția Generală Politici Industriale și Mediul de Afaceri din cadrul Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, prin semnătura directorului general T. G. R. a avizat lista cu produse finite și semifabricate din nomenclatorul de fabricație al antrepozitului fiscal propus, cu precizările indicate acolo.

Față de solicitarea formulată de societatea comercială S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș, jud. A., prin adresa nr. 187/11.05.2012, se constată faptul că, prin adresa nr. 181.159/22.05.2012, Direcția Generală Politici Industriale și Mediul de Afaceri a avizat lista cu produse finite și semifabricate din nomenclatorul de fabricație al antrepozitului fiscal propus și a avizat asimilarea, din punct de vedere al accizelor, a unui număr de 8 (opt) produse indicate, fără să avizeze asimilarea din punct de vedere a accizelor a celorlalte produse indicate, respectiv: solvent pentru vopsele TIP 2 (cod NC:_;_;_ – benzină), solvent pentru vopsele Tip 1 (cod NC:_;_;_ – benzină), motorină euro (cod NC:_ și combustibil ecologic pentru centrale termice neindustriale (cod NC:_).

Astfel, adresa nr. 181.159/22.05.2012 a Direcției Generale Politici Industriale și Mediul de Afaceri din cadrul Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri reprezintă un aviz parțial, procedura de avizare a listei cu semifabricate și produse finite din nomenclatorul de fabricație al antrepozitarului fiscal propus și de avizare a asimilării, din punct de vedere al accizelor, a produselor energetice cu produse pentru care sunt stabilite accize în cazul societății comerciale S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș, jud. A., fiind în curs de desfășurare în momentul respectiv.

Deosebit de relevantă pentru stabilirea situației de fapt este convorbirea telefonică din data de 23.05.2012, ora 14.52, purtată între inculpații P. A.-C. și T. S. V., redată în întregime:

„T. S. V.:- Da domnule …

C. P.:- Bună ziua, ce faceți?

T. S. V.:- Săru-mâna … C-am băgat telefonu tot cu numere și așa … Sunt în București.

C. P.:- Ești în București?

T. S. V.:- Da.

C. P.:- Fii atent! M-a sunat prietenul nostru ăla important, cel mai important.

T. S. V.:- Așa.

C. P.:- Că mâine e la A..

T. S. V.:- Da.

C. P.:- Și că vrea să se vadă cu tine.

T. S. V.:- Gata, așa facem!

C. P.:- Să bea un suc.

T. S. V.:- Așa facem.

C. P.:- Poți să scrii un telefon?

T. S. V.:- Da. Stați că opresc acuma și să …

C. P.:- Îhî.

T. S. V.:- Stați, stați, stați…

C. P.:- Ești cu mașina?

T. S. V.:- Eu sunt cu mașina acuma.

C. P.:- Că parcă veneai cu avioanele.

T. S. V.:- Am venit cu avioanele … da am avut mai multă treabă pe aici…

C. P.:- (Neinteligibil)

T. S. V.:- Ziceți acuma!

C. P.:- 0742

T. S. V.:- Da.

C. P.:-_

T. S. V.:- 102

C. P.:_

T. S. V.:- 102

C. P.:- 252

T. S. V.:- Da.

C. P.:- R. T. îl cheamă. Vezi că-i director! Spune-i domnu" director!

T. S. V.:- Am înțeles!

C. P.:- Așa, deci vrea să se vadă cu tine mâine să bea o apă, un suc...

T. S. V.:- Așa, așa și vreau și eu.

C. P.:- O dată. Și doi, mai are o temă, e undeva la TIMIȘOARA și vrea să știe dacă pute... poți să-l ajuți cu niște beton.

T. S. V.:- Am înțeles, da discutăm mâine să vedem exact despre ce-i vorba.

C. P.:- Nu poți să-l suni azi să-l întrebi de beton, măcar, să iei tema să vezi dacă, ce vrea și...

T. S. V.:- Ba da, uite, ba da. Îl sun acuma la telefon.

C. P.:- Da? Și dă-mi și mie un beep...

T. S. V.:- Și cu domnu" director pot să discut ce-am avut noi înainte, nu?

C. P.:- Păi, da. Sigur.

T. S. V.:- Și el îi șefu" la băiatul ăla, nu?

C. P.:- Deci, el e cel care semnează!

T. S. V.:- Am înțeles! No, bun. Rămâne atunci să-l sun la telefon acuma.

C. P.:- Da. Și noi vorbim așa mai... Hai să...

T. S. V.:- Da. Am înțeles. Știu eu ce am de făcut!

C. P.:- Domnule, mas... mar... Mi-a spus C. să vă sun. Dați-mi și... Vezi ce vrea cu...

T. S. V.:- Am înțeles. B.. Îl sun acuma.

C. P.:- Că cred că vrea în contu...

T. S. V.:- Am înțeles!

C. P.:- Bine. Hai, te rog …

T. S. V.:- B. … Săru-mâna”.

Din pasajul susmenționat, rezultă faptul că, inculpata P. A.-C. i-a reamintit inculpatului T. S. V. faptul că inculpatul T. G. R. este chiar directorul competent să avizeze lista cu semifabricatele și produsele finite înscrise în nomenclatorul de fabricație și să avizeze asimilarea, din punct de vedere al accizelor, a produselor energetice cu produse pentru care sunt stabilite accize în cazul societății comerciale S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș, jud. A..

În cadrul aceleiași convorbiri telefonice, inculpata P. A.-C. i-a cerut inculpatului T. S. V. să-l contacteze telefonic pe inculpatul T. G. R., care solicită să fie ajutat ,,cu niște beton”.

Dialogul dintre inculpații T. S. V. și P. A.-C. coroborat cu declarația martorului D. G. demonstrează, fără putință de tăgadă, faptul că discuția dintre inculpații T. G. R. și P. A.-C., discuție în cadrul căreia s-a formulat pretinderea foloaselor necuvenite, s-a purtat anterior datei de 22.05.2012.

Astfel, inculpata P. A.-C. i-a precizat în mod expres inculpatului T. S. V. că „prietenul nostru ăla important, cel mai important (n.n. inculpatul T. G. R.)” este „cel care semnează” avizul, iar nu cel care a semnat.

Totodată, conform declarației martorului D. G. – consilier în cadrul Direcției Generale Politici Industriale și Mediul de Afaceri din M. Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, în data de 22.05.2012, aceasta a redactat și listat adresa nr. 181.159/22.05.2012, după care a introdus documentul în mapa de corespondență a directorului compartimentului de specialitate, urmând ca ulterior înscrisul să fie introdus în mapa de corespondență a directorului general al Direcției Generale Politici Industriale și Mediul de Afaceri, respectiv inculpatul T. G. R..

Martorul D. G. a mai susținut că, potrivit procedurii standard aplicată în cadrul Direcției Generale Politici Industriale și Mediul de Afaceri, analizarea și semnarea de către directori a documentelor din mapele de corespondență durează câteva zile, fapt explicabil prin aceea că înscrisurile emise de direcție se întemeiază pe o întreagă documentație, care trebuie studiată de către persoanele cu funcție de decizie.

Or, conform probatoriului administrat în cauză, în data de 23.05.2012, inculpatul T. G. R. era deja în Timișoara, aspect ce rezultă fără dubiu din convorbirile telefonice purtate de acesta cu inculpatul T. S. V..

Imediat după terminarea discuției cu inculpata P. A.-C., inculpatul T. S. V. l-a contactat telefonic pe inculpatul T. G. R.. În debutul convorbirii telefonice, chiar după ce inculpatul T. S. V. s-a prezentat, inculpatul T. G. R. a afirmat ,,Aa, am onoarea! De la A..”, semn că știa foarte bine cu cine discută.

În continuarea discuției telefonice, inculpatul T. G. R. i-a comunicat inculpatului T. S. V. că se află la Timișoara ,,Aicea unde am o construcție. ... O pensiune și un restaurant”. Conform înțelegerii telefonice, inculpatul T. S. V. a trimis o mașină la Timișoara, pentru a-l transporta pe inculpatul T. G. R. până în localitatea Chișineu Criș, jud. A..

În acest context, inculpatul T. S. V. l-a contactat telefonic pe martorul T. C. P. S., căruia i-a dispus să se deplaseze la Timișoara, să-l ia pe inculpatul T. G. R. și să-l ducă la hotelul din Chișineu Criș, să-l cazeze acolo într-un apartament, să se ocupe de acesta ,,cu masă, cu tot ce-i de servit acolo la domnul director” și ,,să nu-l taxeze nimic acolo”.

De asemenea, în data de 23.05.2012, în jurul orei 17.59, între inculpații T. S. V. și T. G. R. se poartă o altă convorbire telefonică relevantă pentru stabilirea situației de fapt, inculpatul T. G. R. folosind telefonul martorului T. C. P. S.:

„ R. T.:- Da, dragul meu.

T. S. V.:- Să trăiți!

R. T.:- Păi, eu sunt aicea la pensiune la mine...

T. S. V.:- Așa.

R. T.:- Și văd că băieții nu știu nimic.

T. S. V.:- Nu, eu am trimis ...

R. T.:- C.-mi spusese că...

T. S. V..- Nu, nu, nu, eu, de exemplu, am vorbit, am trimis mașina încolo ca să vă duc, să veniți la mine la hotel, la A., la CHIȘINEU-CRIȘ.

R. T.:- Aaa! Păi, și ăia șapte, opt metri de beton, cine-i trimite?

T. S. V.:- Păi nu știu, că eu n-am, nici n-am apucat să discutăm noi la telefon. Vi-i trebe astăzi sau pe când vi-i trebe?

R. T.:- Păi, azi, mâine, poimâine, cât mai repede, că plouă aicea.

T. S. V.:- Aia discutăm mâine, și văd, pot să trimit, vorbesc eu cu o stație de, cu cineva de la stația de beton și trimitem.

R. T.:- Ca să nu trimit de la București. Știi că …

T. S. V.:- Da nici nu se discută. Nu, nu, nu.

R. T.:- Gata.

T. S. V.:- Eu n-am apucat să discut cu dumneavoastră de beton acuma.

R. T.:- Vă pup și ne vedem diseară atunci.

T. S. V.:- Alo, da veniți la noi la Chișineu Criș? Alo! Alo!”

În continuare, discuția se poartă între inculpatul T. S. V. și martorul T. C. P. S. și are următorul conținut:

„C.:- Alo!

T. S. V.:- Cătăline, no îl duci la Chișineu Criș atunci pe domnu, bun?

C.:- Da, da.

T. S. V.:- Atunci stai să-ți spun ceva. Vezi că eu îs pe drum, vin de la București … numai mâine dimineață ne întâlnim, că eu ajung la noapte târziu, la 12 poate sau la unu.

C.:- B., bine, bine.

T. S. V.:- Spune-i la domnu că la dimineață, la ora 8, ne întâlnim la micul dejun și atunci discutăm și ce o zis acuma că-i trăbă acolo, bun?”

În data de 24.05.2012, inculpatul T. S. V. a contactat telefonic un reprezentant al societății comerciale S.C. General Beton România S.R.L. Timișoara, solicitând să-i livreze cantitatea de 8 mc de beton, la Timișoara, lângă aeroport, în apropierea restaurantului Taverna Sârbului, pentru o fundație la o pensiune, betonul urmând să fie facturat pe societatea comercială S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș, jud. A..

În baza facturii . nr. 506/24.05.2012, cantitatea de 8 mc beton plus cheltuielile de transport și pompat beton, în valoare totală de 2.410,56 lei, a fost livrată la locația din zona localității Ghiroda, în apropierea restaurantului Taverna Sârbului.

Totodată, potrivit aceleiași înțelegeri, în baza facturii . nr. 540/30.05.2012, inculpatul T. S. V. a mai cumpărat de la societatea comercială S.C. General Beton România S.R.L. Timișoara cantitatea de 20 mc beton, în valoare de 6.026,4 lei, care a fost transportată și livrată la pensiunea aflată în construcție, în zona localității Ghiroda, jud. T..

În data de 06.06.2012, inculpatul T. G. R. l-a contactat telefonic pe inculpatul T. S. V., purtând cu acesta următoarea convorbire:

„T. S. V.:- Alo!

T. R.:- Comandante?

T. S. V.:- Ziceți!

T. R.:- Mai trimite...

T. S. V.:- Știți ce-aș vrea să fac? Eu astăzi vin … la ora două plec din TIMIȘOARA, încolo.

T. R.:- Măi! A, mai trimite 20 de metri cubi de ciment acolo. Te rog eu! Că cică încep ploile și până vine ăla...

T. S. V.:- Aha.

T. R.:- Și decontez eu la BUCUREȘTI dacă...

T. S. V.:- B., bun, hai.

T. R.:- Da?

T. S. V.:- No, hai că vorbesc atunci astăzi. B.?

T. R.:- Da? Te rog eu mult.

T. S. V.:- Da. B..

T. R.:- Și te aștept.

T. S. V.:- Ajung... Dacă ajung după-masă, vă pot suna?

T. R.:- La orice oră.

T. S. V.:- No, bun. Hai că încerc să ajung astăzi, atunci.

T. R.:- Te pup. Hai …

T. S. V.:- Salutare. Sănătate!”

În urma acestei convorbiri telefonice și a înțelegerilor anterioare dintre inculpați, conform facturii fiscale . nr. 599/06.06.2012, inculpatul T. S. V. a mai cumpărat de la societatea comercială S.C. General Beton România S.R.L. Timișoara cantitatea de 20 mc beton, în valoare de 6.026,4 lei, care a fost livrată și turnată la fundația pensiunii din apropierea localității Ghiroda, jud. T..

În legătură cu împrejurările în care a fost comandată, livrată și achitată cantitatea totală de 48 mc. de beton, organele de urmărire penală au procedat la audierea martorului Nețin F.-R., în calitate de reprezentant al societății comerciale S.C. General Beton România S.R.L. Timișoara.

Din declarația martorului Nețin F.-R. coroborată cu înscrisurile predate de către societatea comercială S.C. General Beton România S.R.L. Timișoara, a rezultat faptul că inculpatul T. S. V. a comandat cantitatea de 48 mc. de beton, a indicat expres locația unde trebuie livrat betonul și a achitat în întregime contravaloarea acestuia prin transfer bancar din contul societății comerciale S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș, jud. A..

Astfel, în baza unor înțelegeri anterioare din perioada decembrie 2011 – mai 2012, în calitate de director general al Direcției Generale Politici Industriale și Mediul de Afaceri din cadrul Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, prin intermediul inculpatei P. A.-C., inculpatul T. G. R. a pretins, în cursul lunii mai 2012, achitarea de către inculpatul T. S. V. a contravalorii cantității totale de 48 mc de beton, în valoare totală de 14.461,36 lei, pentru ca, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, să avizeze lista cu semifabricatele și produsele finite înscrise în nomenclatorul de fabricație și să avizeze asimilarea, din punct de vedere al accizelor, a produselor energetice cu produse pentru care sunt stabilite accize în cazul societății comerciale S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș, jud. A..

Întreaga cantitate de beton pretinsă prin mijlocirea inculpatei P. A.-C. a fost primită de inculpatul T. G. R. în perioada mai 2012 – iunie 2012, fiind achitată în întregime de către inculpatul T. S. V., prin societatea comercială S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș, jud. A., conform documentelor fiscale existente în cauză. Cantitatea de 48 mc de beton a fost utilizată de către inculpatul T. G. R. la construirea unui imobil în zona localității Ghiroda, jud. T..

Fiind audiat, în fața organelor de urmărire penală, inculpatul T. S. V. a declarat că, în luna august sau septembrie 2012, l-a cunoscut „din întâmplare” pe inculpatul T. G. R., întâlnindu-l la hotelul pe care îl deține la Chișineu Criș. Inculpatul T. S. V. a mai susținut că, înainte ca inculpatul T. G. R. să se cazeze la hotelul din Chișineu Criș, nu a discutat niciodată cu acesta, nu a fost anunțat de către dânsul sau de către altă persoană că urmează să se cazeze la hotel, nici inculpatul T. G. R. și nicio altă persoană nu i-au cerut vreun ajutor.

Conform declarației inculpatului T. S. V., în momentul în care l-a întâlnit „din întâmplare” pe inculpatul T. G. R., la hotelul din Chișineu Criș, au discutat despre intenția acestuia de a construi o pensiune pe amplasamentul situat în zona localității Ghiroda, jud. T., în apropierea restaurantului Taverna Sârbului. Inculpatul T. S. V. mai susține că a intenționat să construiască pensiunea respectivă, în colaborare cu cumnatul acestuia, însă ulterior discuția nu a fost concretizată în contract sau altă înțelegere scrisă.

Totodată, inculpatul T. S. V. a mai declarat că nu o cunoaște pe inculpata P. A.-C., nu s-a întâlnit niciodată cu aceasta și că nu i-a solicitat niciodată să intervină pe lângă funcționari din cadrul Ministerului Economiei și Ministerul Finanțelor Publice, pentru a-l ajuta în vederea autorizării antrepozitului fiscal.

Ulterior, în fața judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul Bihor, după ce a luat cunoștință de conținutul dosarului de urmărire penală și de convorbirile telefonice interceptate, inculpatul T. S. V. a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul T. G. R., în cursul anului 2012, după ce acesta s-a cazat la hotelul din Chișineu Criș (luna mai 2012), iar pe inculpata P. A.-C. a cunoscut-o cu aproximativ o jumătate de an înainte. Inculpatul T. S. V. a mai declarat că, întâlnirea sa cu inculpatul T. G. R. a fost „programată, fără să știu cu cine mă întâlnesc … Această întâlnire a fost programată în urma unei convorbiri telefonice purtate cu inculpata P. … Îmi aduc aminte că am trimis pe cineva să-l aducă pe inculpatul T. cu mașina la mine la hotel la Chișineu Criș …”.

Declarațiile inculpatului T. S. V. sunt contradictorii și nesincere, ilustrând intenția inculpatului de a crea o altă perspectivă asupra probelor administrate în cauză.

Convorbirile telefonice existente la dosarul cauzei coroborate cu declarațiile martorilor D. G. și T. C. P. S., dovedesc lipsa de veridicitate a susținerilor inculpatului T. S. V..

Astfel, cu ocazia audierii sale în fața organelor de anchetă, martorul T. C. P. S. a declarat următoarele: „în cursul lunii mai 2012, era după data de 20, într-o zi, pe când mă aflam, în interes de serviciu în municipiul A., am fost sunat de către unchiul meu T. S. V., care mi-a cerut să mă deplasez la Timișoara, unde aveam să mă întâlnesc cu domnul T. R..”

Totodată, martorul D. G. a precizat că, în cursul anului 2011, inculpatul T. G. R. a chemat-o în biroul său și, de față cu inculpatul T. S. V., i-a spus următoarele: „haideți să ne lămurim, să mergi la finanțe, la secretariatul comisiei de autorizări, să vedeți demersurile care trebuie făcute pentru ca băieții să demareze treaba”. Conform susținerilor martorului D. G., în cursul anului 2012, inculpatul T. G. R. a chemat-o din nou în biroul său și, de față cu inculpatul T. S. V., i-a spus textual: „haideți să vedem ce trebuie făcut pentru acest acord, să-l ajutăm pe băiatul acesta”.

De remarcat faptul că, în data de 24.05.2012, în jurul orelor 12.13, inculpatul T. S. V. poartă o discuție telefonică cu un reprezentant al societății comerciale S.C. General Beton România S.R.L, discuție din care rezultă practic că inculpatul T. S. V. nu intenționa să construiască pensiunea inculpatului T. G. R., ci doar „să vând și eu ceva.”

„X - Ăhă? Și ce torni acolo?

T. S. V. - O fundație la o pensiune.

X - Aha? Și i-o faci toată de jos? Ridici o Pensiune?

T. S. V. - Da... V. de jos, o parte din lucrări vine așa, no să le fac eu, dar o să contribui și eu cu materiale... o să vând și eu ceva.

X - Am înțeles. No STELI sun în TIMIȘOARA să îmi facă un preț. Unde ai zis la Aeroport?

T. S. V. - Lângă aeroport, lângă Taverna Sârbului.

X - Lângă Taverna Sârbului, lângă aeroport da.”

De asemenea, deși a declarat că inculpatul T. G. R. nu i-a achitat contravaloarea celor 48 mc. de beton, respectiv suma de 14.461,36 lei, totuși inculpatul T. S. V. nu a furnizat nicio explicație plauzibilă, cu privire la absența oricărui demers din partea acestuia, pentru recuperarea sumei de bani.

Totodată, în fața judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul Bihor, inculpatul T. S. V. a declarat că discuțiile telefonice purtate cu inculpata P. A.-C. se refereau la demersurile necesare obținerii unor fonduri europene și la documentația aferentă acestei proceduri, aceasta punându-l în legătură cu mai multe firme de consultanță în domeniu.

Susținerile inculpatului T. S. V. sunt contrazise de probele administrate în cauză, respectiv de convorbirile telefonice interceptate și de adresa nr. 521/28.07.2014, emisă de societatea comercială S.C. West Petrol rafinare S.R.L: Chișineu Criș, jud. A..

Astfel, conform adresei nr. 521/28.07.2014, în perioada ianuarie 2011 – decembrie 2012, în numele societăților comerciale S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș, jud. A. (fostă .. Chișineu Criș, jud. A.), S.C. Maricom Criș S.R.L. Chișineu Criș, jud. A., S.C. Energetic Oil S.R.L. Chișineu Criș, jud. A. și S.C. TS Trans International S.R.L. Cișineu Criș, jud. A. (societăți comerciale controlate de inculpatul T. S. V.), nu au fost încheiate contracte de consultanță în domeniul accesării fondurilor europene, nu au fost întocmite documentații pentru accesarea unor fonduri europene și nu au fost accesate astfel de fonduri europene.

De asemenea, se poate constata cu ușurință faptul că, discuțiile telefonice dintre inculpații T. S. V. și P. A.-C. se caracterizează prin folosirea unui limbaj ascuns, subînțeles, specific mai degrabă unei activități infracționale, iar nu unei proceduri de informare în domeniul accesării fondurilor europene.

În fața organelor de anchetă, inculpata P. A.-C. și-a rezervat dreptul de a nu face nicio declarație.

În fața judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul Bihor, după ce a luat cunoștință de dosarul cauzei și după ce a asistat la audierea inculpatului T. S. V., inculpata P. A.-C. a declarat că, spre sfârșitul anului 2011 – începutul anului 2012, în timp ce se afla în A., l-a cunoscut pe inculpatul T. S. V. care i-a solicitat să-l pună în legătură cu anumite persoane, în vederea obținerii unor fonduri europene, în condiții de legalitate.

Totodată, inculpata P. A.-C. a mai susținut că, la un moment dat, a fost sunată de inculpatul T. G. R., care i-a relatat că „are niște lucrări de construcții în zona Timișoara, știa de inculpatul T., și m-a rugat să încerc să-l ajut să-și procure niște materiale de construcții prin intermediul inculpatului T..”

Chiar dacă a fost rostită într-un alt context, afirmația inculpatei P. A.-C. „atunci când ai o problemă într-o societate și cunoști o persoană care lucrează într-un minister, te duci la acea persoană pentru a-ți procura informațiile necesare”, afirmație făcută în fața judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul Bihor, este deosebit de relevantă pentru stabilirea „modului de acțiune” al inculpatei P. A.-C., o persoană cu legături la nivel guvernamental.

În fața organelor de urmărire penală, inculpatul T. G. R. și-a rezervat dreptul de a nu face nicio declarație.

În fața judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul Bihor, după ce a luat cunoștință de dosarul cauzei și după ce a asistat la audierea inculpaților T. S. V. și P. A.-C., inculpatul T. G. R. a declarat următoarele: „Știam societatea la care lucra, știam că aceasta face parte dintr-un grup de societăți cu reputație foarte bună, aveam și un prieten comun, o persoană din Timișoara, pe care o cunosc de 20 de ani și, în acest context, am întrebat-o (n.n. pe inculpata P. A.-C.) dacă cunoaște în zonă o societate de construcții sau o persoană care se ocupă de construcții, întrucât eu și soția mea avem un teren în Timișoara, pe care urma să ridicăm, conform unui proiect care exista deja, o pensiune.”

Inculpatul T. G. R. a mai susținut că discuția cu inculpata P. A.-C. a fost în termeni generali, respectiv dacă aceasta cunoaște în zonă o persoană, firmă sau companie, care să se ocupe de ridicarea pensiunii. În acest context, inculpatul T. G. R. susține că l-a cunoscut pe inculpatul T. S. V., care i-a fost recomandat de către inculpata P. A.-C..

De asemenea, în declarația dată în fața judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul Bihor, inculpatul T. G. R. a mai precizat următoarele: „Arăt că nu am fost implicat, respectiv nu l-am ajutat pe inculpatul T. să obțină cele două avize de la M. Economiei, nici nu aveam cum, pentru că nu mă ocupam eu de avize în general. Din punct de vedere formal aceste avize erau elaborate de direcțiile de specialitate, semnam și trimiteam către solicitanți aceste avize. Arăt că avizele erau deja emise de către direcțiile de specialitate eu doar aplicam semnătura. Atunci când semnam avize, mă uitam să văd documentele care se află la baza emiterii acestora. Arăt că au fost situații în care am respins solicitări de emiterea unor avize argumentat.”

Deși inculpații P. A.-C. și T. G. R. au fost audiați după ce au luat cunoștință de conținutul dosarului de urmărire penală și au asistat la audierea coinculpaților, totuși între declarațiile acestora există neconcordanțe care demonstrează faptul că aceștia ascund adevărul.

De asemenea, susținerile inculpaților P. A.-C. și T. G. R. sunt contrazise de ansamblul probatoriului administrat în cauză, respectiv înscrisurile care poartă semnătura inculpatului T. G. R., în calitatea sa de director general al Direcției Generale Politici Industriale și Mediul de Afaceri, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, declarațiile martorului D. G., adresa nr. 521 din data de 28.07.2014 a societății comerciale S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș, jud. A..

Astfel, susținerile inculpatei P. A.-C. referitoare la faptul că discuțiile cu inculpatul T. S. V. se refereau doar la intenția acestuia de a obține fonduri europene, în condiții de legalitate, sunt contrazise de adresa nr. 521/28.07.2014, din care rezultă că, în perioada ianuarie 2011 – decembrie 2012, societățile comerciale S.C. West Petrol rafinare S.R.L. Chișineu Criș, jud. A. (fostă .. Chișineu Criș, jud. A.), S.C. Maricom Criș S.R.L. Chișineu Criș, jud. A., S.C. Energetic Oil S.R.L. Chișineu Criș, jud. A. și S.C. TS Trans International S.R.L. Cișineu Criș, jud. A. (societăți comerciale controlate de inculpatul T. S. V.), nu erau interesate deloc de obținerea unor fonduri europene.

Se constată, de asemenea, că inculpații T. G. R. și P. A.-C. se contrazic și cu privire la natura ajutorului pe care inculpatul T. S. V. trebuia să-l acorde inculpatului T. G. R.. Astfel, în timp ce inculpata P. A.-C. susține că ajutorul ar consta în procurarea unor materiale de construcții, inculpatul T. G. R. se referă la un ajutor constând în ridicarea pensiunii.

Chestionat fiind de către judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul Bihor, inculpatul T. S. V. nu a putut preciza dacă societatea comercială S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș, jud. A., care este o rafinărie, a fost implicată vreodată în lucrări de construcții sau achiziții de materiale, în favoarea unor persoane fizice, cu excepția inculpatului T. G. R..

În ceea ce privește susținerile inculpatului T. G. R., referitoare la împrejurările în care l-a cunoscut pe inculpatul T. S. V. și la procedura de emitere a avizelor de către M. Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, se impune precizarea că acestea sunt contrazise de declarația martorului D. G..

Pe lângă aspectele semnalate deja în cuprinsul prezentului rechizitoriu, cu ocazia audierii în calitate de martor, numita D. G. a declarat că, imediat după instalarea inculpatului T. G. R. ca director general al Direcției Generale Politici Industriale și Mediul de Afaceri, acesta a impus regula generală ca orice document care emană de la direcție să-i fie prezentat și să fie contrasemnat de inculpat, indiferent de numărul persoanelor din cadrul direcției care semnau anterior respectivul document.

În apărarea sa, inculpatul T. G. R. a depus la dosarul cauzei ordinul nr. 2873/03.11.2011 al Ministrului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, potrivit căruia, începând cu data de 03.11.2011, inculpatul a fost detașat la Agenția pentru Implementarea Proiectelor și Programelor pentru Întreprinderi M. și Mijlocii, pentru o perioadă de 6 luni.

Totodată, inculpatul T. G. R. a depus la dosarul cauzei și ordinul nr. 882/17.05.2012 al Ministrului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, potrivit căruia, începând cu data de 03.05.2012, inculpatul s-a reîntors pe funcția de director general al Direcției Generale Politici Industriale și Mediul de Afaceri din cadrul Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri.

Faptul că, în perioada 03.11.2011 – 03.05.2012, inculpatul T. G. R. a fost detașat pe o altă funcție, nu exclude existența unor înțelegeri anterioare între inculpați, ci consolidează starea de fapt rezultată din ansamblul probelor administrate în cauză.

Astfel, inculpatul T. G. R. cunoștea caracterul temporar al absenței sale din funcția de director general al Direcției Generale Politici Industriale și Mediul de Afaceri, precum și faptul că urma să se reîntoarcă pe funcție în data de 03.05.2012.

În data de 10.05.2012, imediat după revenirea pe funcție a inculpatului T. G. R., între inculpații T. S. V. și P. A.-C. se poartă o convorbire telefonică, în cadrul căreia interlocutorii stabilesc să se întâlnească în București, vizavi de televiziune, pentru a discuta „două vorbe, doar că …”.

A doua zi, respectiv în data de 11.05.2012, reprezentanții societății comerciale S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș, jud. A., au întocmit adresa nr. 187/11.05.2012, solicitând direcției de specialitate din cadrul ministerului să revină asupra adresei inițiale nr. 117.132 din 25.10.2011, cu decizia de asimilare din punct de vedere al accizelor, a produselor finite specificate.

Ulterior acestei solicitări, sub semnătura inculpatului T. G. R., M. Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri – Direcția Generală Politici Industriale și Mediul de Afaceri a emis adresa nr. 181.159 din data de 22.05.2012, prin care s-a avizat lista cu produse finite și semifabricate din nomenclatorul de fabricație al antrepozitului fiscal propus, cu precizările indicate acolo.

Totodată, inculpatul T. G. R. a mai depus la dosarul cauzei și Hotărârea de Guvern nr. 548/23.05.2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 364/30.05.2012, prin care Direcția Generală Politici Industriale și Mediul de Afaceri din cadrul Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri s-a împărțit în două direcții, respectiv Direcția Politici Industriale și Direcția Mediul de Afaceri.

Faptul că actul normativ susmenționat a intrat în vigoare ulterior datei de 30.05.2012 (data publicării în monitorul oficial), demonstrează odată în plus că, la data comiterii faptelor care constituie obiectul prezentei cauze, inculpatul T. G. R. îndeplinea funcția de director general al Direcției Generale Politici Industriale și Mediul de Afaceri din cadrul Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, având în competență atât avizarea listei cu semifabricatele și produsele finite înscrise în nomenclatorul de fabricație, cât și avizarea asimilării, din punct de vedere al accizelor, a produselor energetice cu produse pentru care sunt stabilite accize în cazul societății comerciale S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș, jud. A..

Este de remarcat faptul că, în vara anului 2012, chiar și după ce Direcția de Politici Industriale a ieșit de sub coordonarea inculpatului T. G. R., acesta a chemat-o „la raport” pe consilierul superior D. G. care, consultându-se cu directorul I. C.-C., a refuzat să se prezinte în biroul inculpatului, aspect ce rezultă din declarația martorului D. G..

În apărarea sa, inculpatul T. G. R. a mai depus la dosarul cauzei mai multe fotografii, susținând că acestea ar demonstra faptul că nu există niciun imobil și nicio fundație la adresa din localitatea Ghiroda, jud. T..

Conform procesului verbal din data de 31.07.2014, întocmit de ofițerii de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Timișoara, delegați în cauză, în vecinătatea restaurantului Taverna Sârbului, pe raza localității Ghiroda, jud. T., pe marginea drumului de legătură dintre municipiul Timișoara și Aeroportul Internațional Timișoara, se află o construcție în curs de edificare, constând în fundație clădire și fundație gard împrejmuitor. Fundația clădirii este realizată din beton armat, până la cota zero, respectiv este turnat beton în fundație, până la nivelul pământului. Deasupra pământului există un cofraj din lemn, nefiind turnat beton în zona elevației. (partea fundației situată de la suprafața pământului în sus).

Fundația clădirii este realizată pentru un număr de 12 încăperi.

Gardul împrejmuitor al suprafeței de teren este în curs de edificare, fiind turnat beton armat până la cota zero, peste care sunt poziționați bolțari din beton și armătură metalică.

Procurorul a concluzionat că procesul-verbal susmenționat, coroborat cu declarațiile inculpaților T. S. V. și T. G. R., cu procesele-verbale de redare a convorbirilor sau comunicărilor telefonice, cu declarația martorului Nețin F.-R. și cu înscrisurile predate de societatea comercială S.C. General Beton România S.R.L Timișoara, demonstrează fără dubiu că inculpatul T. G. R. este de rea-credință, încercând prin orice mijloace să ascundă adevărul și să inducă în eroare organele judiciare.

Pentru reținerea acestei situații de fapt, procurorul a învederat că a avut în vedere următoarele mijloace de probă:

- proces verbal de sesizare din oficiu; (filele 217 – 218, vol. I)

- proces verbal din data de 11.03.2014, întocmit de procurorul din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Oradea, împreună cu anexele acestuia; (filele 222 – 279, vol. I)

- procese verbale de redare în formă scrisă a unor convorbiri sau comunicații telefonice; (filele 227 – 273, vol. I)

- proces verbal din data de 30.06.2014, întocmit de procurorul din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Oradea, împreună cu anexele acestuia; (filele 280 – 339, vol. I)

- declarația martorului T. C. P. S.; (filele 1 – 4, vol. II)

- declarația martorului D. G.; (filele 5 – 16, vol. II)

- adresa nr. 181.159/22.05.2012, emisă de M. Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri – Direcția Generală Politici Industriale și Mediul de Afaceri, în original; (filele 17 – 19, vol. II)

- declarația martorului I. C. C.; (filele 20 – 24, vol. II)

- declarația martorului Nețin F.-R.; (filele 25 – 29, vol. II)

- adresa nr. 786/22.07.2014, emisă de S.C. General Beton România S.R.L. Timișoara, împreună cu înscrisurile anexate; (filele 37 – 63, vol. II)

- declarația inculpatului T. S. V., dată în fața judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul Bihor; (filele 89 – 91, 97, vol. II)

- declarația inculpatei P. A.-C., dată în fața judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul Bihor; (filele 92, 93, 98, vol. II)

- declarația inculpatului T. G. R., dată în fața judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul Bihor; (filele 94 – 96, 99, vol. II)

- adresa nr. 521/28.07.2014, emisă de S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș, jud. A.; (filele 106 – 107, vol. II)

- regulamentul de organizare și funcționare a Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri; (filele 161 – 178, vol. II)

- adresa nr. 727.016/21.05.2014, emisă de Ministerul Finanțelor Publice, împreună cu înscrisurile anexate; (filele 191 – 243, vol. II)

- proces verbal din data de 31.07.2014, întocmit de către ofițerii de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Timișoara, împreună cu planșa foto anexată; (filele 332 – 339, vol. II)

- proces verbal din data de 01.08.2014, întocmit de procurorul din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Oradea, împreună cu anexele acestuia; (filele 341 – 344, vol. II)

- proces verbal de redare în formă scrisă a unei convorbiri telefonice; (filele 343 – 344, vol. II)

- adresa nr. 129/31.05.2011, emisă de S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș către M. Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri; (filele 9 – 10, vol. III)

- adresa nr. 116.588/02.09.2011, emisă de Direcția Generală Politici Industriale și Mediu de Afaceri către S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș, jud. A.; (fila 1, vol. IV)

- adresa nr. 117.132/25.10.2011, emisă de Direcția Generală Politici Industriale și Mediu de Afaceri către S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș, jud. A.; (fila 46, vol. IV)

- adresa nr. 187/11.05.2012, emisă de S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. Chișineu Criș, jud. A. către Direcția Generală Politici Industriale și Mediu de Afaceri; (filele 52 – 56, vol. IV)

- adresa nr. 181.200/17.05.2012 emisă de Direcția Generală Politici Industriale și Mediu de Afaceri către Ministerul Finanțelor Publice; (filele 146 – 147, vol. IV)

- referatul nr. 2461/24.04.2012 al direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale A.; (filele 12 – 15, vol. IX)

- suporți optici conținând înregistrarea convorbirilor sau comunicațiilor telefonice purtate de inculpații T. S. V., P. A.-C. și T. G. R.;

- declarațiile inculpatului T. S. V.; (filele 8 – 24, 123 – 135, 210 – 216, vol. I)

- declarațiile inculpatului T. G. R.; (filele 82 – 96, 149 – 161, vol. I)

- declarațiile inculpatei P. A.-C.; (filele 45 – 57, 136 – 148, vol. I)

- înscrisuri, corespondență și documente predate de către M. Economiei; (filele 1 – 381, vol. III și filele 1 – 420, vol. IV)

- înscrisuri, corespondență și documente predate de către Ministerul Finanțelor Publice; (filele 1 – 213, vol. V; filele 1 – 574, vol. VI, filele 1 – 271, vol. VII; filele 1 – 267, vol. VIII; filele 1 – 492, vol. IX; filele 1 – 433, vol. X; filele 1 – 539, vol. XI; filele 1 – 398, vol. XII; filele 1 – 207, vol. XIII și filele 1 – 534, vol. XIV).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția I Penală în data de 06.08.2014, sub nr._ .

În cadrul procedurii de cameră preliminară, toți cei trei inculpați au formulat cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Prin încheierea din data de 18.12.2014, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 345 alin. 1) C.p.p., a respins ca neîntemeiate excepțiile formulate de inculpații T. G. R., P. C. A. și T. S. V. cu privire la legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Oradea cu nr. 2/P/2014 din data de 04.08.2014, precum și a administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală în dosarul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Oradea cu nr. 2/P/2014. Prin aceeași încheiere, în baza art. 346 alin. 1) C.p.p., judecătorul a constatat legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul cu nr. 2/P/2014 emis la data de 04.08.2014 de către M. P.–P. de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiției- Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Oradea, prin care au fost trimiși în judecată inculpații T. G. R., P. C. A. și T. S. V., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Oradea cu nr. 2/P/2014 și a dispus începerea judecății cauzei.

Încheierea a fost contestată de inculpații T. S. V. și T. G. R..

Prin încheierea nr. 121/CO/CP/05.02.2015, Curtea de Apel București-Secția I Penală au fost respinse ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații T. G. R. și T. S. V. împotriva încheierii de ședință din data de 18.12.2014.

În cadrul cercetării judecătorești au fost audiați cei trei inculpați, martorii D. G., I. C.-C., T. C.-P.-S., Z. O. R., L. C. G., C. C. V., Nețin F. radu și au fost depuse înscrisuri.

În urma analizei materialului probator administrat în cauză, precum și a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul reține următoarele:

Situația de fapt expusă în actul de sesizare a instanței este conformă cu realitatea.

Astfel, Tribunalul reține că societății comerciale S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. (fostă ..), în care numiții T. M. și T. D. dețineau calitatea de asociați și administratori (certificat constatator O.N.R.C. fila-ele 102-104 vol. IX d.u.p.), i-a fost eliberată în anul 2006 o autorizație de antrepozit fiscal pentru locul din localitatea Apateu, județul A., revocată prin Decizia nr. 337/13.11.2009 a Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, fapt care rezultă din răspunsul Ministerului Finanțelor Publice-Direcția Management al Domeniilor Reglementate Specific, având nr. 727.016/2/21.05.2014 (filele 191-198 vol. II d.u.p.).

Istoricul demersurilor efectuate de S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. (fostă ..) pentru obținerea unei noi autorizații de antrepozit fiscal pentru locul din localitatea Apateu, județul A., sunt expuse pe larg în răspunsul sus-menționat. Astfel, noua solicitare a fost înregistrată sub nr. 3344, în data de 29.04.2011 la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamala A..

Pe parcursul acestor demersuri, a fost emis de către M. Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri-Direcția Generală Politici Industriale și Mediu de Afaceri-Direcția Politici Industriale, între altele, și înscrisul cu nr._/22.05.2012 (filele 318-320 vol. I d.u.p.), înscris menționat în actul de sesizare a instanței, cu privire la care se face precizarea că ar fi constituit un aviz parțial. Din analiza acestui înscris rezultă că s-a avizat lista produselor semifabricate și a produselor finite înscrise în nomenclatorul de fabricație, nu s-a realizat și asimilarea din punctul de vedere al accizelor, a produselor cuprinse în nomenclatorul de fabricație, în condițiile în care, din primele mențiuni ale acestui înscris, rezultă că prin adresa emisă de S.C. West Petrol Rafinare S.R.L., având nr. 187/11.05.2012, această societate comercială solicitase nu numai avizarea de către M.E.C.M.A. a listei de semifabricate și produse finite înscrise în nomenclatorul de fabricație, ci și asimilarea produselor cu produse echivalente pentru care sunt stabilite accize.

Tribunalul reține că, potrivit Regulamentului de organizare și funcționare al Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, aflat la filele 161-178 vol. II d.u.p., în cadrul acestui minister funcționa la momentul respectiv Direcția Generală Politici Industriale și Mediul de Afaceri, care era condusă de un director general și doi directori generali adjuncți; toate documentele cu caracter extern emise de Direcția Generală Politici Industriale și Mediul de Afaceri sau direcțiile subordonate trebuia să fie semnate de directorul general, acestea fiind semnate anterior de directorul general adjunct/directorul de direcție ce emite documentul. În subordinea acestei direcții funcționa Direcția Politici Industriale, care era formată din trei compartimente, printre care și C. Strategii și Reglementare a Sectoarelor Industriei Prelucrătoare, care avea printre atribuții avizarea listei cu semifabricate și produse finite înscrise în nomenclatorul de fabricație al operatorilor economici pentru obținerea autorizației de antrepozit fiscal și avizarea asimilării, din punct de vedere al accizelor, a produselor energetice cu produse pentru care sunt stabilite accize.

Prin urmare, pentru obținerea autorizației de antrepozit fiscal, ere necesară nu doar avizarea listei cu semifabricate și produse finite înscrise în nomenclatorul de fabricație al operatorilor economici, ci și avizarea asimilării, din punct de vedere al accizelor, a produselor energetice cu produse pentru care sunt stabilite accize.

În perioada în care acest „aviz parțial” a fost emis, inculpatul T. G. R. era cel care deținea funcția de director general al Direcției Generale Politici Industriale și Mediu de Afaceri din cadrul Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, el fiind, de altfel, cel care a semnat înscrisul, împreună cu directorul general adjunct A. M. și consilierul G. D.. Prin ordinul cu nr. 2873 din 03.11.2011 al Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri (fila 300 vol. II d.u.p.), inculpatul fusese detașat pentru o perioadă de 6 luni, începând cu data de 03.11.2011, la Agenția pentru Implementarea Proiectelor și Programelor pentru Întreprinderi M. și Mijlocii, însă prin ordinul cu nr. 882 din17.05.2012 al aceluiași minister (fila 301 vol. II d.u.p.), detașarea acestuia la Agenția pentru Implementarea Proiectelor și Programelor pentru Întreprinderi M. și Mijlocii a încetat începând cu data de 03.05.2012, inculpatul reluându-și activitatea în cadrul aceleiași direcții, în funcția deținută anterior detașării, aceea de director general. Prin ordinul nr. 2507 din 26.06.2013 al Ministerului Economiei (fila 302 vol. II d.u.p.), inculpatului care deținea funcția de director general al Direcției Generale Mediu de Afaceri, i-a fost suspendat de drept raportul de serviciu cu M. Economiei, ca urmare a trimiterii în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată.

Revenind la valoarea juridică a înscrisului cu nr._/22.05.2012 emis de către M. Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri-Direcția Generală Politici Industriale și Mediu de Afaceri-Direcția Politici Industriale, Tribunalul constată, lecturând răspunsul Ministerului Finanțelor Publice-Direcția Management al Domeniilor Reglementate Specific cu nr. 727.016/2/21.05.2014, că faptul neasimilării de către M.E.C.M.A., din punctul de vedere al accizelor a produselor finite ce urmau a fi realizate în atrepozitul fiscal propus, pentru care prin lege nu este prevăzut un nivel de accize, dar care urmează a fi utilizate drept combustibil pentru motor sau pentru încălzire, a constituit unul dintre motivele pentru care, în ședința din data de 08.08.2012, Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate a hotărât amânarea luării unei decizii. Nu s-a stabilit un termen fix, dispunându-se ca amânarea să aibă loc până la întrunirea condițiilor enumerate de Comisie și aduse la cunoștința operatorului economic prin adresa nr. 726.047 din 14.08.2012. Printre aceste condiții figura și asimilarea de către M. Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri din punctul de vedere al accizelor, a produselor cuprinse în nomenclatorul de fabricație al societății destinate a fi utilizate drept combustibil pentru motor sau pentru încălzire, și pentru care legislația nu prevede un nivel al accizelor.

Potrivit aceluiași răspuns al Ministerului Finanțelor Publice-Direcția Management al Domeniilor Reglementate Specific, Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate a hotărât autorizarea S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. ca antrepozitar de producție produse energetice, fiind emisă autorizație pe numele acestuia, abia în data de 28.06.2013. Rezultă că în acest sens, printre altele, s-a avut în vedere și faptul că, potrivit noilor reglementări din domeniul accizelor, introduse prin Legea 168/2013, societatea a prezentat lista cu semifabricatele și produsele finite înscrise în nomenclatorul de fabricație, precum și domeniul de utilizare al acestora, iar asimilarea produselor din punctul de vedere al accizelor a fost realizată de către S.C. Premium S.A., societate care îndeplinea condițiile prev. de art. 206²² alin. 3²) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Prin urmare, până la momentul când societatea comercială S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. a reușit să obțină autorizarea ca antrepozitar, s-a schimbat competența de a efectua asimilarea produselor din punctul de vedere al accizelor, aceasta nemaiaparținând M. Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri.

Convorbirile telefonice transcrise în conținutul proceselor-verbale aflate la dosar, coroborate cu declarațiile date în cauză, susțin concluzia săvârșirii infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a celor trei inculpați. Lecturând conținutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în ordinea cronologică a convorbirilor, nu este inițial foarte clar pe cine și ce anume vizează inculpații T. și P. în convorbirile în cadrul cărora se manifestă cu o maximă precauție, evitând exprimările explicite, lucrurile lămurindu-se prin prisma convorbirii telefonice pe care cei doi o poartă în data de 23.05.2012, care va fi și ea analizată în cele ce urmează.

Convorbirea purtată de inculpații T. și P. în data de 16.12.2011, transcrisă la filele 227-229 vol. I d.u.p, atestă faptul că inculpata P. purtase anumite discuții în interesul inculpatului T., pentru rezolvarea unei situații de care acesta era interesat, cu o persoană nenominalizată și cu privire la care nu furnizează detalii cu ocazia acestei convorbiri. Inculpata P. îi comunică inculpatului T. faptul că această persoană i-a menționat că mai are nevoie de timp, inculpata menționând că nu dorește să fie percepută că ar exercita presiuni asupra acestei persoane. Astfel, inculpatului T., care anunță că va veni în București, o întreabă pe inculpată cum să procedeze („Cum putem face?”), iar inculpata îi răspunde:

„Păi, nu, că nu știu sigur dacă …. adică mi-a zis: lasă-mă două, trei zile.”

La întrebarea inculpatei, inculpatul menționează că nu venea special în acest scop la București, dar că s-a gândit că, dacă tot vine în București, să vină și pentru „treaba asta”. În acest moment inculpata menționează că nu dorește să exercite nici un fel de presiune („Păi, da, da’ nu, nici nu pot să presez, înțelegi?”), adăugând că persoana vizată i-a cerut un răgaz pentru a se lămuri: „Adică nu sunt sigură, io nu sunt sigură dacă el îi e clar. Că a zis: lasă-mă, am înțeles, lasă-mă să văd în ce stadiu și…”

Tribunalul constată că la momentul la care cei doi inculpați poartă această convorbire, fusese deja înregistrată la M. Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri cererea formulată de societatea comercială S.C. West Petrol Rafinare S.R.L.

Și în convorbirea telefonică purtată de aceiași doi inculpați în data de 11.01.2012, transcrisă la filele 230 și 231 vol. I d.u.p., este vorba tot despre o deplasare la București a inculpatului T., care depindea de o discuție pe care inculpata P. anticipa că o va avea în perioada imediat următoare cu o persoană pe care nu o individualizează:

TSV: „Așa. Ăăă…săptămâna viitoare aș vrea să ajung acolo.

PAC: Am înțeles. Bine, hai!

TSV: Este bine?

PAC: Vorbim.

TSV: B.. Vă sun io înainte de a pleca cu o zi.

PAC: Oricum, zilele astea tre’ să vorbesc cu cine trebuie. Că a zis că după Sfântul I..

TSV: Am înțeles. Și mă sunați dumneavoastră atunci mâine-poimâine?

PAC: Te sun io când. Da, te sun”.

Peste două zile, în data de 13.02.2012, cei doi inculpați poartă o nouă convorbire, care pare să fie în continuarea precedentei, în cadrul căreia inculpata P. menționează că a discutat cu persoana vizată de cei doi, că se află în imposibilitate să îi menționeze un termen, nefiindu-i nici ei comunicat, dar că inculpatul T. urmează să primească anumite „clarificări”:

TSV: „Când, când o să ajung eu?

PAC: Hmmm? Nu știu când. Momentan nu mi-a zis încă. Nu mi-a dat niciun termen. Am vorbit și ieri…

TSV: Așa…

PAC: Mi-a zis că o să primești niște clarificări.”

În perioada următoare au avut loc mai multe convorbiri telefonice între aceiași doi inculpați, în cadrul cărora inculpatul T. încearcă să obțină răspunsuri concrete, iar inculpata P., deși nu este în măsură să i le furnizeze, reiterează afirmația că va primi niște clarificări, și îi spune că persoana la care se referă îi va ajuta:

Un exemplu în acest sens îl oferă următoarele replici din convorbirea din data de 23.01.2012, transcrisă la filele 236-238 vol. I d.u.p.:

TSV: „Și n-ar trebui să ne întâlnim astăzi?

PAC: Păi, io mesajul ți l-am…tre’ să așteptăm un semn de acolo. Dacă primesc ăștia ai tăi ceva, îmi spui. Tre’ să primească niște clarificări.

TSV: Îhî.

PAC: Da’ mi-au zis să stau liniștită că suntem, ne, ne ajută.

TSV: Am înțeles.

PAC: N-am mai mult de atât. Înțelegi?”

TSV: Am înțeles.

PAC: Cum am mai mult, cum te…”

Tribunalul reține că, așa cum rezultă din înscrisurile atașate la dosar, între M. Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. s-a derulat o corespondență bogată.

În cadrul aceleiași convorbiri, cei doi stabilesc să se întâlnească pentru astabili modul în care să colaboreze:

PAC: „Eventual când ne, când ne vedem, îți spun eu cum să colaborăm. Să-ți trimit câteva mesaje. Facem o…

…………………………

PAC: Faci de acolo vreun sfert de oră, douăzeci de minute… și eu la fel…și ne vedem un minut…și-ți spun ce și cum…”

Pe data de 09.02.2012 inculpatul T. o apelează pe inculpata P., iar aceasta, cunoscând care este motivul pentru care inculpatul o apelează, începe să relateze direct aspectele de interes pentru acesta. Astfel, îi spune că n-a „mai fost că-i cam brambureală acolo cu schimbările” și își exprimă speranța că „nu schimbă pe cine trebuie”. Inculpatul îi cere să-i precizeze când îl va suna, inculpata spunându-i că este necesar să mai treacă puțin timp („tre’ să-i mai las un pic”), pentru că dacă s-ar duce în momentul respectiv, nu ar obține nici un rezultat („Mă duc aiurea, știi.”)

Din această convorbire rezultă că rămăsese stabilit ca inculpata să facă anumite demersuri în interesul inculpatului (să se ducă „acolo”), pentru succesul acestor demersuri prezentând interes ca persoana la care se referă să ocupe în continuare o anumită funcție.

Inculpatul o contactează telefonic pe inculpată și în data de 03.04.2012, din modul în care inculpata începe direct să îi relateze inculpatului rezultatul demersurilor efectuate în ultimul timp rezultând că aceasta nu avea nicio îndoială cu privire la subiectul de interes pentru inculpatul T., în legătură cu care acesta o apelează. Inculpata îi comunică interlocutorului că în ziua precedentă se văzuse „cu cineva din zona aia”, și că sunt „în evaluare” și că respectivul „speră să finalizeze evaluarea”, în condițiile în care sunt două etape, una administrativă, iar cea de-a doua, financiară (inculpata nu este sigură cu privire la denumirea celei din urmă etape („nu știu cum se numește, financiară”), existând probabilitatea să se finalizeze în iunie, din cauza lipsei de personal (filele 241 și 242 vol. I d.u.p.).

Deosebit de importantă sub aspect probatoriu este convorbirea telefonică purtată între aceiași interlocutori în data de 23.05.2012, inițiată de inculpata P., transcrisă la filele 249-251 vol. I d.u.p.:

„T. S. V.:- Da domnule …

C. P.:- Bună ziua, ce faceți?

T. S. V.:- Săru-mâna … C-am băgat telefonu tot cu numere și așa … Sunt în București.

C. P.:- Ești în București?

T. S. V.:- Da.

C. P.:- Fii atent! M-a sunat prietenul nostru ăla important, cel mai important.

T. S. V.:- Așa.

C. P.:- Că mâine e la A..

T. S. V.:- Da.

C. P.:- Și că vrea să se vadă cu tine.

T. S. V.:- Gata, așa facem!

C. P.:- Să bea un suc.

T. S. V.:- Așa facem.

C. P.:- Poți să scrii un telefon?

T. S. V.:- Da. Stați că opresc acuma și să …

C. P.:- Îhî.

T. S. V.:- Stați, stați, stați…

C. P.:- Ești cu mașina?

T. S. V.:- Eu sunt cu mașina acuma.

C. P.:- Că parcă veneai cu avioanele.

T. S. V.:- Am venit cu avioanele … da am avut mai multă treabă pe aici…

C. P.:- (Neinteligibil)

T. S. V.:- Ziceți acuma!

C. P.:- 0742

T. S. V.:- Da.

C. P.:-_

T. S. V.:- 102

C. P.:_

T. S. V.:- 102

C. P.:- 252

T. S. V.:- Da.

C. P.:- R. T. îl cheamă. Vezi că-i director! Spune-i domnu" director!

T. S. V.:- Am înțeles!

C. P.:- Așa, deci vrea să se vadă cu tine mâine să bea o apă, un suc...

T. S. V.:- Așa, așa și vreau și eu.

C. P.:- O dată. Și doi, mai are o temă, e undeva la TIMIȘOARA și vrea să știe dacă pute... poți să-l ajuți cu niște beton.

T. S. V.:- Am înțeles, da discutăm mâine să vedem exact despre ce-i vorba.

C. P.:- Nu poți să-l suni azi să-l întrebi de beton, măcar, să iei tema să vezi dacă, ce vrea și...

T. S. V.:- Ba da, uite, ba da. Îl sun acuma la telefon.

C. P.:- Da? Și dă-mi și mie un beep...

T. S. V.:- Și cu domnu" director pot să discut ce-am avut noi înainte, nu?

C. P.:- Păi, da. Sigur.

T. S. V.:- Și el îi șefu" la băiatul ăla, nu?

C. P.:- Deci, el e cel care semnează!

T. S. V.:- Am înțeles! No, bun. Rămâne atunci să-l sun la telefon acuma.

C. P.:- Da. Și noi vorbim așa mai... Hai să...

T. S. V.:- Da. Am înțeles. Știu eu ce am de făcut!

C. P.:- Domnule, mas... mar... Mi-a spus C. să vă sun. Dați-mi și... Vezi ce vrea cu...

T. S. V.:- Am înțeles. B.. Îl sun acuma.

C. P.:- Că cred că vrea în contu...

T. S. V.:- Am înțeles!

C. P.:- Bine. Hai, te rog …

T. S. V.:- B. … Săru-mâna”.

O primă concluzie pe marginea acestei convorbiri este aceea a folosirii de către interlocutori a unui minim de cuvinte pentru a desemna aspecte asupra cărora au o reprezentare comună, această precauție în exprimare demonstrând cunoașterea de către cei doi interlocutori a caracterului ilicit al aspectelor care fac obiectul convorbirii. Astfel, inculpatul T. este caracterizat ca fiind „prietenul nostru ăla important, cel mai important”, “cel care semnează”, fără ca inculpata P. să fie nevoită să furnizeze multe detalii suplimentare pentru ca inculpatul T. să înțeleagă despre cine este vorba, care sunt atribuțiile pe care acesta le exercită și de ce persoana sa este importantă pentru interlocutori, fără să fie nevoită să menționeze expres aceste lucruri. Inculpatul T. adresează, totuși, niște întrebări, din care rezultă că vrea să fie sigur că a înțeles corect despre cine este vorba:

TSV: “Și cu domnu’ director pot să discut ce-am avut noi înainte, nu?

PAC: Păi, da. Sigur.

TSV: Și el îi șefu’ la băiatul ăla, nu?

PAC: Deci, el e cel care semnează!”

Din această convorbire rezultă că, anterior momentului conversației, inculpata P. stabilise, în interesul inculpatului T., contacte cu inculpatul T., doar la o persoană deja cunoscută putându-se referi cu apelativul de “prieten”. Rezultă și că inculpatul T. era la curent cu aceste demersuri ale coinculpatei, fapt care transpare de altfel și din convorbirile telefonice precedente, chiar dacă se pare că nu cunoștea și numele persoanei vizate de aceste demersuri, căreia îi revenea competența să dispună (“cel care semnează”) cu privire la aspectul de interes pentru inculpatul T., motiv pentru care inculpata i-l precizează cu această ocazie. Este evident că interesul inculpatului T. și al inculpatului T., de a se întâlni, nu este dat de faptul de a consuma împreună băuturi răcoritoare ( “Să bea un suc”, “vrea să se vadă cu tine mâine să bea o apă, un suc...”). De altfel, replicile citate anterior arată că interesul inculpatului era de a aborda o anumită discuție cu “domnu’ director”.

Din modul în care inculpata se exprimă, descriindu-l pe inculpatul T. ca fiind “cel care semnează”, rezultă că la momentul convorbirii, încă nu se emisese de către Minister actul pe care societatea comercială S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. îl aștepta. Același lucru rezultă și din faptul că inculpatul era în continuare interesat de a discuta cu persoana competentă să dispună, cu privire la acesta aspect. Tribunalul apreciază că nu există o contradicție între acest fapt și faptul că pe înscrisul cu nr._ era menționată data de 22.05.2012, lămuritoare în acest sens fiind declarația martorei G. D. (filele 5-16 vol. II d.u.p.), care a menționat că data de 22.05.2012 era data la care ea a redactat și listat acea adresă, urmând a fi prezentată apoi la semnat la cei doi directori, doamna M. și domnul T.. Aceasta a mai menționat cu ocazia aceleiași audieri, că în practică, procedura de analizare și semnare a documentelor durează câteva zile, documentele fiind puse la mapa de corespondență. Or, instanța reține că în ziua imediat următoare, inculpatul T. se afla deja în Timișoara, existând astfel, suficiente argumente pentru a reține că semnarea „avizului parțial” a avut loc ulterior datei de 23.05.2012, concluzie la care contribuie, și modul în care inculpații P. și T. discută, analizat mai sus.

Tot legat de declarația martorei D., Tribunalul subliniază afirmația acesteia potrivit căreia în cursul lunii mai 2012, domnul T. S. a insistat să îi elibereze avizul pentru lista cu produse finite și semifabricate, spunând că trebuie să intre la comisia de autorizare și are nevoie urgentă de aviz, în acest context fiind întocmită adresa_/22.05.2012. Prin urmare, Tribunalul apreciază ca nesinceră apărarea inculpatului T. potrivit căreia înscrisul în cauză ar fi fost lipsit de orice utilitate.

Faptul că inculpata P. este cea care a stabilit contactul cu inculpatul T., legat de aspectul ce prezenta interes pentru inculpatul T., rezultă și din faptul că, după ce aceasta îi recomandă inculpatului T. să îl sune pe inculpatul T. chiar în ziua respectivă, să îl întrebe de beton, “să ia tema” (“Nu poți să-l suni azi, să-l întrebi de beton, măcar, să iei tema să vezi dacă, ce vrea și...”), îi spune să îi transmită acestuia că i-a spus C. să îl sune (“Mi-a spus C. să vă sun”).

Deși inculpata P. se exprimă din nou lapidar, printr-o propoziție pe care o lasă neterminată, se poate deduce că betonul cu care inculpatul T. și-a exprimat în fața ei dorința de a fi ajutat de către inculpatul T., constituie o contraprestație. Instanța are în vedere următoarea replică: „Cred că vrea în contu…”. Or, pretinderea, chiar și indirect, a unor foloase, de către un funcționar public, în vederea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri (singurele modalități alternative ce prezintă interes în cauză), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, atât potrivit Codului penal în vigoare până în data de 01.02.2014 (art. 254), cât și potrivit Codului penal actual (art. 289).

Îndată după finalizarea convorbirii telefonice cu inculpata P., inculpatul T. îl apelează pe inculpatul T. pe numărul de telefon transmis lui de inculpata P., convorbirea telefonică fiind redată în conținutul procesului-verbal de la filele 252-254 vol. I d.u.p..

În debutul convorbirii, inculpatul T. se recomandă și spune că sună „din partea doamnei C.”, inculpatul T. dându-și seama cine este interlocutorul său, fapt care confirmă că anterior avuseseră loc discuții între acesta și inculpata P. cu privire la inculpatul T.. În cadrul acestei convorbiri, inculpatul T. spune că el este la Timișoara și îi furnizează detalii inculpatului T. cu privire la o construcție pe care o are la Timișoara, mai exact, o pensiune și un restaurant, stabilind ca inculpatul T. să trimită un autoturism care să îl preia pe inculpatul T. din Timișoara și să îl ducă la Chișineu Criș în județul A., unde cei doi să se întâlnească.

Imediat după finalizarea acestei convorbiri telefonice, inculpatul T. îl apelează pe numitul T. C.-P.-S., ruda sa, cu care stabilește ca acesta să se ducă la Timișoara să îl preia pe un „domn director” și să îl ducă la Chișineu Criș unde să fie cazat la hotelul inculpatului. Îi comunică și numele celui în cauză, R. T., dar și numărul acestuia de telefon. Îi spune ca la hotel să i se servească masa, să i se dea un apartament, să nu fie taxat cu nimic, atrăgându-i atenția că „îi foarte important” (filele 255-257 vol. I d.u.p.).

În timp ce martorul T. C.-P.-S. se afla la Timișoara, „la pensiune”, împreună cu inculpatul T., este apelat de inculpatul T., căruia i-l dă la telefon pe inculpatul T.. Din schimbul de replici care are loc rezultă că din discuțiile pe care inculpatul T. le avusese cu inculpata P., acesta se așteptase ca în cursul aceleiași zile să i se fi livrat 7-8 metri cubi de beton, la șantierul deschis de acesta în Timișoara. Prin urmare, nu avusese loc doar o discuție de principiu, ci o pretindere fermă a acestei cantități de beton, situație față de care acesta constata cu surprindere că nu a fost livrată cantitatea respectivă. Inculpatul T. replică în sensul că nu apucaseră încă să discute despre acesta aspect, dar că urmează să discute când se vor întâlni, dându-i asigurări că va face în așa fel încât cantitatea de beton să îi fie livrată (filele 258-260 vol. I d.u.p.):

TR: „Păi, eu sunt aicea la pensiune la mine…

TSV: Așa.

TR: Și văd că băieții nu știu nimic.

TSV: Nu, eu am trimis…

TR: C.-mi spusese că…

TSV: Nu, nu, nu, eu, de exemplu, am vorbit, am trimis mașina acolo ca să vă duc, să veniți la mine la hotel, la A., la Chișineu-Criș.

TR: Aaa! Păi, și ăia șapte, opt metri de beton, cine-i trimite?

TSV: Păi nu știu, că eu n-am, nici n-am apucat să discutăm noi la telefon. Vi-i trebe astăzi, sau pe când vi-i trebe?

TR: Păi, azi, mâine, poimâine, cât mai repede, că plouă aicea.

TSV: Aia discutăm mâine, și văd, poate vi-i trimit, vorbesc eu cu o stație de, cu cineva de la stația de beton, și trimitem.

TR: Ca să nu trimit de la București. Știi că…

TSV: Da’ nici nu se discută. Nu, nu, nu.

TR: Gata.”

În data de 24.05.2012, inculpatul T. apelează o persoană (filele 261-263 vol. I d.u.p.), de la care comandă „o cifă (…) de opt cubi cu beton de egalizare”, „de B 200”, pentru „o fundație la o pensiune situată în Timișoara, aproape de aeroport, lângă localul Taverna Sârbului.

Întrebat fiind de interlocutor dacă ridică o pensiune, inculpatul a afirmat că nu el va face lucrările, dar că va contribui și el cu niște materiale, va vinde și el ceva.

X: „Aha? Și i-o faci toată de jos? Ridici o pensiune?

TSV: Da… vine de jos o parte din lucrări vine așa, n-o să le fac eu, dar o să contribui și eu cu materiale…o să vând și eu ceva.”

Inculpatul solicită ca facturile să fie emise pe „West Petrol”

În data de 06.06.2012, inculpatul T. îl apelează pe inculpatul T., cerându-i să mai trimită la șantier („acolo”) „20 de metri cubi de ciment”, spunând că va deconta el la București”.

Potrivit înscrisurilor înaintate organelor de urmărire penală de către S.C. General Beton România S.R.L., această societate comercială a emis trei facturi, și anume, în data de 24.05.2012, pentru vânzarea, transportul și pomparea cantității de 8 metri cubi de beton, la prețul de 2.410,56 lei (fila 42 vol. II d.u.p.), în data de 30.05.2012, pentru vânzarea, transportul și pomparea cantității de 20 metri cubi de beton, la prețul de 6.026,40 lei (fila 46 vol. II d.u.p.), și în data de 06.06.2012, pentru vânzarea, transportul și pomparea cantității de 20 metri cubi de beton, la prețul de 6.026,40 lei (fila 55 vol. II d.u.p.), de fiecare dată, cumpărătorul fiind S.C. West Petrol Rafinare S.R.L.. Din foile de parcurs pentru autovehicule transport marfă aferente acestor facturi, rezultă că în rubrica referitoare la locul de destinație au fost făcute mențiuni de tipul „Timișoara”, „Ghiroda”, „Aeroport-TM”. Or, potrivit procesului-verbal întocmit în data de 31.07.2014 la Timișoara, aflat la filele 332 și 333 vol. II d.u.p., rezultă că imobilul aflat în lucru este amplasat în zona administrativă a comunei Ghiroda, jud. T., pe drumul de legătură între municipiul Timișoara și Aeroportul Internațional Timișoara. Prin același proces-verbal se reține folosirea de beton armat la realizarea fundației clădirii până la cota 0.

Din extrasele de cont depuse la dosar, rezultă că societatea comercială S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. a efectuat cu promptitudine, față de data emiterii facturilor, plata contravalorii acestora: 2.410, 56 lei în data de 24.05.2012 (fila 323 vol. I d.u.p.), 6.026,40 lei în data de 05.06.2012 (fila 324 vol. I d.u.p.), și o sumă identică în data de 11.06.2012 lei (fila 325 vol. I d.u.p.).

Contradicțiile existente între declarațiile inculpaților, inclusiv între declarații pe care același inculpat le-a dat în momente procesuale diferite, precum și contradicția dintre declarațiile acestora și aspectele rezultând din înregistrările convorbirilor telefonice, incapacitatea de a furniza o explicație acceptabilă pentru anumite replici din cadrul acestor convorbiri, fundamentează concluzia nesincerității inculpaților, precum și a conformității cu realitatea a situației de fapt.

Spre exemplu, în declarația dată de inculpatul T. S. V. în calitate de suspect, acesta a menționat că pe inculpatul T. R. l-a cunoscut la aproximativ două-trei luni după ce a primit avizul (inculpatul T. se referise anterior la întocmirea, în data de 22.05.2012 a avizului nr. 181.159), respectiv, în luna august sau septembrie 2012, precizând că l-ar fi cunoscut din întâmplare, întâlnindu-l la motelul pe care îl deținea în Chișineu-Criș. Inculpatul T. a mai declarat că înainte ca inculpatul T. să se fi cazat la motelul din Chișineu Criș, nu a discutat niciodată cu acesta și nu a fost anunțat de către inculpatul T. sau de către altă persoană că urmează să se cazeze la el la motel și nici el sau o altă persoană nu i-au cerut ajutorul. Nesinceritatea acestei declarații este flagrantă, în condițiile în care inculpatul a T. este cel care l-a apelat pe inculpatul T. în data de 23.05.2012, cunoscându-i numele și numărul de telefon de la inculpata P., el fiind și cel care a avut inițiativa și a efectuat demersuri pentru ca inculpatul T. să fie dus la unitatea sa hotelieră din Chișineu-Criș unde s-au întâlnit a doua zi și au discutat. Este evidentă necunoașterea, la momentul respectiv, de către inculpatul T., a conținutului înregistrărilor transcrise la dosar, intenția sa fiind, în mod evident, aceea de a crea impresia că nu există nicio legătură între emiterea actului datat 22.05.2012 și întâlnirea sa cu inculpatul T..

Cu ocazia aceleiași audieri, inculpatul a precizat că împreună cu cumnatul său intenționa să construiască pensiunea de lângă restaurantul taverna Sârbului de la Timișoara, dar că ulterior discuția nu s-a concretizat în încheierea unui contract. Or, instanța reamintește că în discuția telefonică pe care inculpatul T. a purtat-o cu persoana căreia i-a comandat livrarea primilor 8 metri cubi de beton, întrebat fiind de această persoană dacă intenționează să construiască pensiunea, acesta a spus că nu va realiza el construcția, ci doar va contribui cu niște materiale („n-o să le fac eu, dar o să contribui și eu cu materiale…o să vând și eu ceva.”).

O afirmație pe care inculpatul a făcut-o cu ocazia aceleiași audieri, dar pe care instanța o apreciază ca fiind sinceră, rezultând și din alte mijloace de probă, este aceea că inculpatul T. R. nu i-a achitat lui sau societății comerciale S.C. West Petrol rafinare S.R.L., contravaloarea betonului pe care S.C. General Beton România S.R.L., din dispoziția sa, l-au turnat la amplasamentul de lângă restaurantul taverna Sârbului. De asemenea, a precizat că nu a făcut nici un demers, în instanță sau pe altă cale, pentru a recupera de la T. R. contravaloarea betonului.

Inculpatul T. a pretins că inculpatul T. i-ar fi propus și alte afaceri care puteau fi derulate, dar acestea nu s-ar fi concretizat, motiv pentru care a decis să nu mai aibă de-a face cu acesta, nemaicerându-i nici banii pe beton. Tribunalul constată că aceste afirmații nu rezultă din nici un alt mijloc de probă, instanța înlăturându-le, apreciind că este vorba dosar despre o încercare a inculpatului de a crea aparența că betonul nu a fost livrat inculpatului T. cu titlu de mită, situație în care nu se punea problema primirii contravalorii, contraprestația constituind-o tocmai exercitarea într-o anumită manieră, în interesul său, a atribuțiilor de serviciu de către inculpatul T..

Cu ocazia aceleiași audieri, inculpatul T. a declarat că nu o cunoaște pe inculpata P. A. C., nu s-a întâlnit niciodată cu aceasta, este posibil să fi discutat la telefon, dar nu reține toate persoanele cu care a discutat la telefon. A mai adăugat că în mod cert nu i-a cerut doamnei P. A.-C. să intervină pe lângă funcționari din cadrul Ministerului Economiei și Ministerului Finanțelor pentru a-l ajuta în vreun fel în vederea autorizării antrepozitului fiscal. Tribunalul reține totala nesinceritate a inculpatului, având în vedere datele rezultate din convorbirile telefonice amintite anterior, din care rezultă că inculpatul o cunoștea pe coinculpată, s-a întâlnit cu aceasta (aceste aspecte le va recunoaște ulterior, furnizând, însă, explicații inacceptabile pentru a justifica această primă declarație), precum și că inculpata a efectuat demersuri pe lângă persoanele care aveau legătură cu soluționarea sesizării depuse de S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. (inculpatul avea calitatea de director în cadrul acestei societăți comerciale), în vederea obținerii unui rezultat favorabil.

În fața judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Bihor învestit cu soluționarea fondului cauzei, inculpatul și-a schimbat declarația, spunând că îi cunoaște pe coinculpați, pe inculpatul T., de când a venit la el al hotel în anul 2012, iar pe inculpata P. o cunoscuse cu jumătate de an înainte. A precizat că este mult spus faptul că i-ar cunoaște, în condițiile în care cu inculpata P. a vorbit de câteva ori la telefon, iar cu inculpatul T., de asemenea, a vorbit de câteva ori cu el la telefon și s-au întâlnit la Timișoara și București. A precizat, referitor la inculpatul T., că nu știa cu cine se întâlnește, și anume, că ar fi director în M. Economiei, aflând acest lucru abia cu ocazia discuției pe care au avut-o la hotelul său din Chișineu-Criș. Această afirmație este nesinceră, în condițiile în care, așa cum rezultă din convorbirea telefonică purtată cu inculpata P. în data de 23.05.2012, aceasta îi precizase în mod expres funcția de director deținută de acesta, cerându-i să i se adreseze cu acest apelativ, și, de asemenea, îi spusese că „este cel care semnează”. Inculpatul T. a pretins că nu a mai discutase cu inculpatul T. înainte de discuția care a avut loc la hotel, nici măcar la telefon, aceasta în condițiile în care la dosar există dovada că inculpatul a discutat în două ocazii la telefon cu inculpatul T., în data de 23.05.2012, în ziua care a premers întâlnirii lor. În ceea ce privește implicarea sa în ridicarea pensiunii, se observă că inculpatul își nuanțează declarația, în mod cert față de faptul că între timp luase cunoștință de convorbirile telefonice aflate la dosar. Astfel, deși nu retractează afirmația din declarația dată în calitate de suspect, potrivit căreia ar fi intenționat ca, împreună cu cumnatul său, să ridice pensiunea, adăugă că inițial a discutat despre faptul de a se implica în procurarea materialelor de construcție, prin negocierea unui preț mai bun. Până la urmă nu a mai încheiat contract cu inculpatul T. și, din cauză că acesta îi intermediase o legătură cu un furnizor de produse petroliere a cărui insistență în a-l determina să încheie cu el un contract i-a displăcut, a început să aibă o rezervă și față de inculpatul T., a început să nu mai aibă încredere în acesta, acesta fiind motivul pentru care nu a mai încheiat nici contractul pentru ridicarea pensiunii. Inculpatul a pretins că i-ar fi prezentat inculpatului T. facturile cu prețul betonului, nesolicitându-i nici un adaos, el fiind interesat de participarea la ridicarea construcției, însă inculpatul T. nu i-a plătit contravaloarea betonului. Inculpatul a mai precizat că nu i-a emis facturi inculpatului T. pentru acest beton, explicând acest lucru prin aceea că ar fi trebuit să încheie mai întâi un contract, iar livrarea betonului s-a făcut în considerarea ideii că va executa întreaga lucrare. Legat de plata prețului betonului, inculpatul T. a menționat că nu poate să spună că inculpatul T. ar fi refuzat expres să plătească facturile, dar nici nu a observat că ar dori să facă acest lucru. După incidentul cu acel furnizor de produse petroliere, a preferat să încheie relația cu inculpatul T. și să nu-și mai recupereze suma de bani. Tribunalul constată că inculpatul T. nu furnizează informații utile, care să permită identificarea acestui pretins furnizor de produse petroliere, pe care inculpatul T. i l-ar fi prezentat, și de existența căruia depinde credibilitatea explicației pe care inculpatul T. o furnizează cu privire la nerecuperarea prețului betonului de la inculpatul T.. Astfel, a afirmat doar că nu îi cunoaște numele, dar că societatea comercială în numele căreia acționa se numea Imperial, iar respectivul fusese director la Lukoil.

În ceea ce o privește pe inculpata P., după ce inițial a spus că a vorbit de câteva ori cu aceasta l-a telefon, acesta a menționat și că s-a întâlnit o dată cu ea în București. Inculpatul T. a pretins că a fost sunat de inculpata P. pentru a-l întreba dacă nu dorește să obțină fonduri sau finanțare pentru efectuarea unor investiții. Inculpata l-ar fi pus în legătură cu o firmă care acorda consultanță în ceea ce privește fondurile rambursabile sau parțial rambursabile, iar telefoanele ulterioare ar fi fost strict legate de problema ca inculpatul T. să se prezinte în fața unor astfel de consultanți. Instanța apreciază că discuția telefonică avută de inculpatul T. cu inculpata P. în data de 23.05.2012 contrazice întru totul aceste susțineri. Cu aceeași ocazie, inculpatul a menționat că poate după ce l-a cunoscut pe inculpatul T. a discutat și cu inculpata P. despre avizele pe care S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. le aștepta de la M. Economiei, dar că nu crede, totuși, ca acest lucru să se fi întâmplat. La întrebarea adresată de apărătorul inculpatei P. A.-C., de a preciza la ce moment a discutat cu inculpata despre beton în raport cu momentul emiterii celor două avize, inculpatul a menționat că a discutat cu inculpata P. despre materialele de construcții pe care urma să le procure pentru inculpatul T., după momentul emiterii celor două avize. Or, așa cum instanța a subliniat cu ocazia analizei convorbirii telefonice purtate de inculpații T. și P. în data de 23.05.2012, la momentul respectiv, rezulta că nu aveau cunoștință despre emiterea avizului datat 22.05.2012.

În faza judecății, în intenția de a justifica de ce a afirmat că nu o cunoaște pe inculpata P., a menționat că în realitate, numele acesteia nu îi era cunoscut, acesta fiind motivul pentru care la întrebarea dacă îmi este cunoscut numele de P. A. răspunsul a fost negativ. Pentru a justifica această necunoaștere, inculpatul a invocat faptul că a vorbit cu inculpata la telefon de vreo 4-5 ori, mai exact convorbirile sunt cele care apar în dosarul de urmărire penală, iar de întâlnit s-a întâlnit de vreo 2-3 ori, în agenda telefonului său numărul de telefon al coinculpatei era trecut în dreptul apelativului Fonduri București. Tribunalul înlătură aceste susțineri ca fiind nesincere. Este oricum dificil de acceptat că inculpatul nu ar fi cunoscut numele persoanei care efectua demersuri în interesul inculpatului, fie ele și legate de fonduri europene. În cauza de față însă, din analiza celei de-a doua convorbii telefonice transcrise la dosar, purtate de inculpații T. și T. în data de 23.05.2012, ambii se referă la aceasta cu numele C., cel puțin acest prenume al inculpatei fiindu-i în mod cert cunoscut inculpatului T..

Inculpatul nu a fost în măsură să răspundă la solicitarea instanței de a explica afirmația pe care a făcut-o inculpata P. într-o discuție telefonică purtată cu acesta, „m-a sunat prietenul nostru acela important, cel mai important”.

Astfel, inculpatul a răspuns că nu a cunoscut și nu cunoaște nici la momentul audierii care este natura raporturilor dintre inculpata P. și inculpatul T.. Nu a discutat niciodată cu aceasta despre o persoană anume, ci doar despre condiții de accesare a fondurilor europene. Nu exista la acel moment o persoană cunoscută și de inculpat și de inculpată, importantă pentru amândoi, despre care noi să fi vorbit. Nu era prieten cu inculpatul T. pentru că nu îl cunoscuse înainte de întâlnirea de la Chișineu-Criș, consideră că este vorba doar despre un mod de exprimare a inculpatei P. și probabil că prin acest mod încerca să sublinieze că este vorba despre o persoană importantă. Este adevărat că a acceptat să mă întâlnească cu această persoană fără să ști alte detalii. Este de acord că și-a exprimat acordul să mă întâlnesc cu inculpatul T. fără ca acest acord să fi avut legătură cu livrarea de beton. A fost de acord să se întâlnească și să vadă exact ce anume își dorește legat de beton.

Răspunsul la întrebarea „Ce puteți preciza față de replica «Cred că vrea în contul»”, este lipsit de orice legătură cu întrebarea adresată, fiind evident că se încearcă eludarea răspunsului la un aspect esențial al probatoriului avut în vedere la trimiterea în judecată. Astfel, răspunsul a fost după cum urmează: „nu urma să am obligații în acea perioadă decât față de firma de consultanță care fusese reprezentată de inculpata P. și unde îi prezentasem situația firmelor mele și ale unei societăți pe acțiuni unde soția mea este acționară pentru a vedea dacă aș obține un punctaj ca vreuna dintre aceste firme să fie declarată eligibilă pentru obținerea de fonduri europene. Nu este adevărat că nu aș fi făcut demersuri pentru obținerea de fonduri europene. Am efectuat aceste demersuri pentru obținerea de fonduri europene în intervalul 2008-2013 și toate au fost respinse.”

Inculpata P. a dat o primă declarație în fața judecătorului de drepturi și libertăți învestit cu soluționarea propunerii de luare a măsurii arestării preventive, în condițiile în care asistase la audierea inculpatului T. (în practicaua încheierii nu se menționează că audierea celor trei inculpați s-ar fi făcut în absența celorlalți doi inculpați; pentru a stabili ordinea, instanța se raportează la orele menționate în declarații, marcând începutul și sfârșitul audierii), astfel încât este de așteptat ca aceasta să fi manifestat preocupare pentru a declara în așa fel încât să nu existe contradicții flagrante față de declarația acestuia de la același termen. A menționat că l-a cunoscut pe inculpatul T. cu 4-5 ani în urmă, la un simpozion destinat oamenilor de afaceri, și știa că desfășoară activități în cadrul Ministerului Economiei. Pe inculpatul T. l-ar fi cunoscut la sfârșitul anului 2011, începutul anului 2012 în localitatea A., crede că la o masă în legătură cu niște lucrări efectuate în zonă, ocazie cu care l-a auzit spunând că ar fi interesat de depunerea unui dosar pentru obținerea de fonduri europene. Auzind că este din București, a întrebat-o dacă ar putea să-l pună în legătură cu anumite persoane pentru a obține astfel de fonduri în condiții de legalitate. Cu inculpatul T. ar mai fi vorbit la telefon și s-ar mai fi întâlnit de două-trei ori. La prima întâlnire acesta i-a dat o carte de vizită, aflând în acest fel numărul său de telefon. Împrejurările în care l-a întâlnit ulterior au fost în legătură cu faptul că a încercat să se documenteze în legătură cu fondurile europene. Și celelalte întâlniri au fost exclusiv pe această temă. Inculpata și-a exprimat în sensul că, prin activitatea pe care o desfășura în M. Economiei, crede că la un moment dat, inculpatul T. a avut legătură cu acordarea de fonduri europene. Faptul că l-a abordat pe inculpatul T. în legătură cu această problemă (deși nu avea o certitudine că intra în domeniul său de competență-n.n.), nu avea legătură, potrivit susținerilor inculpatei, cu faptul că în domeniul de activitate al inculpatului T. ar intra fondurile europene, sau că era o persoană avizată în domeniu, ci pentru că, „atunci când ai o problemă într-o societate și cunoști o persoană care lucrează într-un minister, te duci la acea persoană pentru a-ți procura informațiile necesare”. Asemenea procurorului de caz, și instanța apreciază că această afirmație trădează o mentalitate, care a permis inculpatei să acționeze în modalitatea descrisă în actul de inculpare. Inculpata a pretins că în intervalul a câteva luni l-a contactat telefonic de mai multe ori pe inculpatul T., pentru a o sprijini cu informații legate de fondurile europene, renunțând când și-a dat seama că nu poate primi din partea acestuia informațiile care îi erau necesare. Pe inculpatul T., și el interesat de fondurile europene, l-ar fi pus în legătură cu o firmă de consultanță, dar nu cunoaște rezultatul discuțiilor. Tribunalul constată că, în situația în care inculpata cunoștea o astfel de firmă, apare ca nejustificată contactarea, pentru lămurirea unor aspecte ținând de accesarea fondurilor europene, a unei persoane, inculpatul T., despre care nici nu avea certitudinea că avea o experiență în acest domeniu. Oricum, ceea ce nu trebuie omis, este că din niciuna dintre convorbirile purtate de inculpata P. cu inculpatul T., transcrise la dosar, nu rezultă că ar fi fost vorba despre fonduri europene. Inculpata a menționat că ea crede că a fost sunată de inculpatul T., care i-a spus că are lucrări de construcții în zona Timișoara, îl cunoștea pe inculpatul T. și a rugat-o să-l ajute să-și procure niște materiale de construcție prin intermediul inculpatului T.. Ea a transmis această rugăminte inculpatului T., i-a dat numărul de telefon al inculpatului T. și l-a rugat să-l sune, fără să știe ce s-a întâmplat mai departe. Nu ar fi știut că societatea inculpatului T. încerca să obțină o autorizație în a cărei procedură era necesar avizul de la M. Economiei și nu a știut că aceste avize erau semnate de inculpatul T.. Inculpata a mai precizat că ea crede că a transmis inculpatului T. că inculpatul T. vrea beton și a înțeles că inculpatul T. dorea un sprijin în zonă pentru a-și cumpăra beton, nu să obțină gratuit materiale de construcție. În ceea ce privește răspunsul inculpatei potrivit căruia, discuțiile cu inculpatul T. ar fi fost „strict pe fonduri europene”, Tribunalul arată că era nejustificată precauția evidentă cu care cei doi interlocutori se exprimau, dacă era vorba pur și simplu despre persoane cu care inculpata P. să îl pună în legătură pe inculpatul T. legat de obținerea de fonduri europene, și nu se înțelege de ce ar fi fost necesar ca inculpata să îi tatoneze îndelung și cu preocuparea de a nu fi percepută că presează, pe cei cu care ar fi intenționat, în acest context, să îl pună în legătură pe inculpatul T..

În fața instanței, la termenul din 08.05.2015, inculpatei P. i s-a solicitat să explice o . exprimări din conținutul convorbirilor telefonice transcrise la dosar, aceasta fie invocând imposibilitatea de a da un răspuns, fie furnizând răspunsuri nesincere. Astfel, a precizat că nu își amintește despre ce era vorba în convorbirea care se reține că ar fi avut-o cu inculpatul T., în cadrul cărei ar fi făcut afirmația că mi s-ar fi transmis „să stau liniștită că ne ajută”, invocând faptul că a trecut mult timp de atunci. Imediat, însă, inculpata a revenit și a arătat că acea discuție privea proiectele pe care le depusese cu privire la accesarea de fonduri europene, această revenire la scurt timp făcând necredibil răspunsul dat, creând, mai degrabă, impresia că inculpata a reușit să identifice o versiune care să permită reținerea unei situații de fapt diferite..

La întrebările instanței „Cum explicați afirmația care se reține că ați fi făcut-o în cazul convorbirii din data de 23.05.2012 pe care ați fi avut-o cu inculpatul T., în care ați spus că inculpatul T. ar vrea să se vadă cu inculpatul T. să bea o apă, un suc iar ca al doilea aspect faptul că inculpatul T. ar vrea să știe dacă inculpatul T. îl poate ajuta cu niște beton? Care era primul aspect pe care l-ați avut în vedere?”, inculpata a răspuns că nu își pot da seama în acel moment ce a avut în vedere, poate că primul aspect îl reprezenta faptul că inculpatul T. participa la o ședință în zonă. Tribunalul constată că acest din urmă răspuns nu pare să aibă nici un fel de legătură cu replicile inculpatei cărora li s-a dat citire.

În momentul în care instanța a întrebat-o pe inculpată la ce s-a referit inculpatul T. când a întrebat-o dacă poate să discute cu inculpatul T. „ce am avut noi înainte”, precum și la ce s-a referit inculpata când a menționat că el (inculpatul T.-n.n.) e cel care semnează, răspunsul a fost că la un moment dat domnul T. a avut atribuții în Minister în cadrul Direcției pe care o conducea și în privința unor aspecte ținând de fonduri europene și a avut în vedere faptul că are o funcție în virtutea căreia semnează acte legate de acest aspect. Se observă evitarea răspunsului la prima întrebare, iar în ceea ce privește răspunsul la a doua întrebare, nu poate fi acceptat în condițiile în care timpul folosit în propoziția „el e cel care semnează”, este timpul prezent, iar atribuțiile inculpatului T. referitoare la fondurile europene țineau de domeniul trecutului („la un moment dat domnul T. a avut atribuții”).

La întrebarea instanței, «ce ați vrut să spuneți afirmând „cred că vrea în contul…”?», inculpata a menționat că are impresia că a fost o supoziție a ei, iar în momentul în care i s-a solicitat să își completeze acest răspuns în sensul de a preciza ce anume a presupus, aceasta a răspuns, „ că urmau să se cunoască”. Se constată lipsa oricărei pertinențe a răspunsului inculpatei. Un răspuns firesc ar fi presupus ca aceasta să menționeze în contul a ce a presupus că inculpatul T. dorește să primească betonul respectiv.

Tribunalul subliniază caracterul esențial al aspectelor cu privire la care instanța i-a cerut inculpatei să facă precizări, răspunsurile date, în unele dintre ipoteze flagrant nesatisfăcătoare, confirmând caracterul conform cu realitatea a situației de fapt reținute de procuror în rechizitoriu.

Prima declarație dată de inculpatul T. în cauză este cea din 16.07.2014, în cadrul soluționării propunerii de luare a măsurii arestării preventive. Inculpatul a menționat că a întrebat-o, într-adevăr, pe inculpata P. dacă ea cunoaște în zona Timișoarei o societate de construcții sau o persoană care se ocupă de construcții, întrucât el și soția sa aveau un teren în Timișoara pe care urmau să ridice, conform unui proiect deja existent, o pensiune. Inculpata P. i-ar fi spus că știe pe cineva și că o să-l sune acea persoană, aceasta fiind modalitatea în care a intrat în legătură cu inculpatul T.. Discuția cu inculpata P. a fost în termeni generali, și anume, dacă ea cunoaște în zonă o persoană, firmă, companie, care să îl ajute să ridice pensiunea, el neavând timp să se ocupe. Patronul Tavernei Sârbului din Timișoara, care îi este prieten de 10 ani, l-a ajutat să își găsească un șef de șantier, un sârb, care la un moment dat l-a sunat și a spus că a săpat gropile, că încep ploile și că le trebuie beton, inculpatul precizând că el crede că în acest context l-a rugat pe inculpatul T. să facă devizul și să se înțeleagă la preț să facă lucrarea. Nu își aduce aminte să fi vorbit cu inculpata P. despre beton, pentru că discuția despre beton a avut loc atunci când șeful de șantier l-a sunat și exista acea amenințare cu ploaia (pe finalul declarației, inculpatul precizează expres chiar că nu i-a cerut inculpatei P. să îi ceară inculpatului beton pentru el, care să îi fie oferit gratuit). Tribunalul reține nesinceritatea inculpatului T., în condițiile în care, așa cum s-a prezentat anterior, din conținutul convorbirii telefonice transcrise la filele 258-260 vol. I d.u.p., inculpatul T. și-a manifestat surprinderea că nu fuseseră livrați de către inculpatul T. cei „șapte, opt metri de beton”, așa cum înțelesese de la „C.”.

TR: „Păi, eu sunt aicea la pensiune la mine…

TSV: Așa.

TR: Și văd că băieții nu știu nimic.

TSV: Nu, eu am trimis…

TR: C.-mi spusese că…

TSV: Nu, nu, nu, eu, de exemplu, am vorbit, am trimis mașina acolo ca să vă duc, să veniți la mine la hotel, la A., la Chișineu-Criș.

TR: Aaa! Păi, și ăia șapte, opt metri de beton, cine-i trimite?

TSV: Păi nu știu, că eu n-am, nici n-am apucat să discutăm noi la telefon. Vi-i trebe astăzi, sau pe când vi-i trebe?

TR: Păi, azi, mâine, poimâine, cât mai repede, că plouă aicea.

TSV: Aia discutăm mâine, și văd, poate vi-i trimit, vorbesc eu cu o stație de, cu cineva de la stația de beton, și trimitem.”

Se observă că și inculpatul T. preia această versiune a implicării inculpatului T. în construirea pensiunii, deși convorbirile telefonice contrazic această teză. Pe aceeași linie, inculpatul T. a pretins că a primit de la inculpatul T. o ofertă de preț la materiale, fără să poată preciza cum i-a survenit această ofertă, și a observat că, din zonă, avea cea mai bună ofertă de preț. Nu a mai luat legătura cu inculpatul T., în pofida acestei oferte, pentru că nu a avut bani să continue construcția. Inculpatul a pretins că nu ar fi cunoscut, până la momentul când acest lucru i-a fost adus la cunoștință de către procuror, că inculpatul T. i-ar fi livrat beton și că nu ar fi fost achitat: „Aspectele legate de acel beton le-am aflat de la domnul procuror. Nu știu ca atare de unde a fost achiziționat acel beton. Aspectele legate de faptul că acel beton provenea de la societatea inculpatului T., cât și faptul că există facturi emise de această societate pe care nu le-am plătit le-am aflat în contextul cercetărilor penale”. Inculpatul a menționat că el îi trimitea bani șefului de șantier, care urma să cumpere beton și fier beton. Tribunalul constată nesinceritatea inculpatului T., în condițiile în care cea de-a doua convorbire telefonică purtată de cei doi în data de 23.05.2012, se discută în mod expres despre „ăia șapte, opt metri de beton”, inculpatul T. promițând că i-i va trimite, iar în data de 06.06.2012, inculpatul T. l-a apelat pe inculpatul T., cerându-i să mai trimită la șantier („acolo”) „20 de metri cubi de ciment”, spunând că va deconta el la București”.

Afirmația inculpatului T., potrivit căreia, când s-a întâlnit cu inculpatul T. la Timișoara ar fi fost detașat la Agenție, este contrară realității, detașarea sa încetând, așa cum s-a arătat anterior, în data de 03.05.2012.

Se constată că, deși inculpatul T. a asistat la audierea, la același termen, a inculpatului T., nu a făcut nicio precizare cu privire la investitorul cu care i-ar fi făcut cunoștință inculpatului T. și, din cauza insistențelor căruia, inculpatul T. a pretins că a preferat să nu mai păstreze legătura cu inculpatul T., acceptând chiar și nerecuperarea sumei datorate.

În faza judecății, cu ocazia audierii la termenul din 08.05.2015, inculpatul T. a precizat că întâlnirea cu inculpatul T. a avut loc după semnarea avizului care se petrecuse în data de 22 mai, adăugând că în data de 22 mai mai exact acest aviz a fost expediat, fiind posibil să fi fost semnat cu o zi-două înainte. Tribunalul reține ca fiind evidentă conștientizarea de către inculpat a importanței, sub aspectul încadrării juridice, cel puțin, a reținerii faptului că semnarea documentului a avut loc în data de 22.05.2012. Argumentul său, însă, potrivit căruia înscrisul ar fi fost semnat cu o zi-două înainte, fiind expediat în data de 22.05.2012, este contrazis de declarația martorei D., care, în calitate de persoană care a redactat și semnat acest document, a precizat că data de 22.02.2012 este data la care a redactat și listat adresa, semnarea neputând avea loc decât ulterior.

În ceea ce privește betonul în cauză, inculpatul a declarat că acesta urma să fie achitat după turnarea plăcii și că nu ar fi putut oricum să-l achit în condițiile în care nu primise factură, aviz de însoțire mărfuri, un act care să ateste calitatea betonului, acest beton nefiind achitat până în prezent, în condițiile în care în fața judecătorului de drepturi și libertăți acesta a aflat că betonul provenea de la societatea inculpatului T. de la procuror.

Pentru aceleași motive apare ca nesincere și afirmațiile inculpatului care, întrebat fiind de instanță dacă a stabilit cu inculpatul T. condițiile în privința lucrărilor pe care să le efectueze și cu privire la plată, a răspuns că a stabilit ca în momentul în care va finaliza turnarea plăcii să vină la București să-i plătească. Nu aveam la momentul respectiv fonduri pentru mai mult decât turnarea plăcii.

Concluzionând, Tribunalul apreciază că probatoriul permite reținerea faptului că în contextul unor discuții prealabile mediate de inculpata P. A.-C., în cursul lunii mai 2012, inculpatul T. G. R., care deținea funcția de director general al Direcției Generale Politici Industriale și Mediul de Afaceri din cadrul M. Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, a pretins, inițial prin intermediul inculpatei P. A.-C., iar apoi în mod nemijlocit inculpatului T. S. V., directorul S.C. West Petrol Rafinare S.R.L., o cantitate de beton, pentru ca în schimb să facă posibilă admiterea cererii înregistrate de această societate comercială, în sensul avizării de către M. Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, prin intermediul Direcției Generale Politici Industriale și Mediul de Afaceri, a listei cu produse finite și semifabricate înscrise în nomenclatorul de fabricație și al asimilării produselor cu produse echivalente pentru care sunt stabilite accize, inculpatul T. S. V. livrând inculpatului T. G. R. cantitatea de 48 metri cubi de beton, suma avansată de inculpatul T. S.-V. în acest scop (incluzând nu numai prețul betonului, ci și contravaloarea transportării și pompării acestuia) fiind de 14.461, 36 lei.

Funcția sus-menționată deținută de inculpatul T. G. R. justifică reținerea ca întrunită a calității de funcționar public, atât potrivit art. 147 C.p. anterior, cât și potrivit art. 175 alin. 1) C.p. actual.

Faptul că în perioada în care inculpatul T. G. R. conducea Direcția Generală Politici Industriale și Mediul de Afaceri din cadrul M. Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, iar acestei direcții îi revenea competența de a aviza lista cu semifabricate și produse finite înscrise în nomenclatorul de fabricație al operatorilor economici pentru obținerea autorizației de antrepozit fiscal și de a aviza asimilarea, din punct de vedere al accizelor, a produselor energetice cu produse pentru care sunt stabilite accize, nu s-a obținut de către S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. decât avizarea listei cu semifabricate și produse finite înscrise în nomenclatorul de fabricație, nu constituie un impediment la reținerea ca fiind întrunite a elementelor constitutive ale infracțiunilor de dare și luare de mită, fiind suficient ca pretinderea, primirea, promisiunea sau darea de foloase să se facă în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle de serviciu sau un act contrar acestor îndatoriri (după cum S.C. West Petrol Rafinare S.R.L. îndeplinea condițiile pentru a obține cele două avizări).

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă. Tribunalul apreciază că a fost corect selectată de către procuror, în cazul infracțiunii de dare luare de mită și, respectiv, complicitate la luarea de mită, fiind mai favorabilă legea nouă față de maximul special mai redus, iar în cazul infracțiunii de dare de mită, a fost mai favorabilă legea veche, atât minimul, cât și maximul fiind inferioare celor prevăzute de legea nouă.

În consecință,

1) În baza art. 289 alin. 1) C.p. actual, cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C.p. actual, îl va condamna pe inculpatul T. G. R. la pedeapsa închisorii de 4 ani, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită. La individualizarea pedepsei Tribunalul se raportează la limitele speciale de pedeapsă, de 3 și, respectiv, 10 ani închisoare, și are în vedere, pe de o parte, gravitatea faptei inculpatului care a probat disponibilitatea de a specula funcția publică în care a beneficiat de onoarea de a fi fost învestit, fără nicio preocupare pentru atingerea adusă în acest fel imaginii unui între corp profesional, atitudinea procesuală constant nesinceră, dar, pe de altă parte, și lipsa antecedentelor penale, preocuparea acestuia pentru propria educație, formare profesională, atitudinea față de familie (este căsătorit, are 3 copii minori), implicarea în activități sociale și caritabile, calificativele obținute în evaluarea activității sale profesionale așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar (filele 26-33, 40, 41-47, 115-200 vol. I dosar instanță; filele 1-49, 144-162 vol. II dosar instanță), precum și cuantumul redus al folosului obținut, față de toate aceste considerente apreciind că o pedeapsă orientată spre minimul special este proporțională cu gravitatea activității infracționale și periculozitatea inculpatului.

În baza art. 67 C.p. actual rap. la art. 66 alin. 1) lit. a) și b) C.p. actual, Tribunalul va interzice inculpatului T. G. R., ca pedeapsă complementară, pe durata a 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 4 ani închisoare, exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat (inclusiv funcția de director în cadrul Ministerului Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri).

În baza art. 65 alin. 1) C.p. actual raportat la art. 66 alin. 1) lit. a) și b) C.p. actual, Tribunalul va interzice inculpatului T. G. R., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat (inclusiv funcția de director în cadrul Ministerului Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri), de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. 4) lit. a) C.p.p. și art. 72 C.p. actual, Tribunalul va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii, arestului preventiv și arestului la domiciliu din data de 15.07.2014, până în data de 27.10.2014, inclusiv.

În baza art. 399 alin. 1) C.p.p., Tribunalul va menține măsura controlului judiciar luată față de inculpat, în vederea bunei desfășurări a procesului penal.

În baza art. 404 alin. 4) lit. d) C.p.p., art. 289 alin. 3) C.p. actual, Tribunalul va confisca de la inculpat suma de 14.461, 36 lei.

În baza art. 404 alin. 4) lit. c) C.p.p., Tribunalul va menține măsura asigurătorie luată față de inculpat în faza urmăririi penale prin ordonanța nr. 2/P/2014 din data de 25.07.2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Oradea (filele 133-139 vol. II d.u.p.), asupra bunurilor mobile și/sau imobile, până la concurența sumei de 14.461,36 lei, în vederea confiscării speciale. Tribunalul constată că, potrivit procesului-verbal aflat la filele 140 și 141 vol. II d.u.p., în concret, sechestrul asigurator a fost instituit asupra bunurilor imobile deținute de inculpat pe raza localității Giroda, jud. T., și anume, un teren și o construcție în lucru, proprietate privată „constând în teren 293 mp și teren 800 mp, pe care se află în curs de construire un imobil, terenuri cuprinse în CF_, respectiv_ localitatea Giroda”. Toate aceste imobile au fost evaluate la prețul de 50.000 de euro.

Conform încheierii aflate la fila 145 a vol. II d.u.p., sechestrul asigurator a fost notat în cele două cărți funciare.

2) În baza art. 48 C.p. actual rap. la art. 289 alin. 1) C.p. actual, cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C.p. actual, o va condamna pe inculpata P. A.-C. la pedeapsa închisorii de 3 ani, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la luare de mită.

La individualizarea pedepsei Tribunalul se raportează la limitele speciale de pedeapsă, de 3 și, respectiv, 10 ani închisoare, și are în vedere, pe de o parte, gravitatea faptei inculpatei care a acordat sprijinul său unui funcționar public în a specula funcția publică în care a beneficiat de onoarea de a fi fost învestit, fără nicio preocupare pentru atingerea adusă în acest fel imaginii unui între corp profesional, atitudinea procesuală constant nesinceră, dar, pe de altă parte, lipsa antecedentelor penale, precum și cuantumul redus al folosului obținut, față de toate aceste considerente apreciind că o pedeapsă egală cu minimul special este proporțională cu gravitatea activității infracționale și periculozitatea inculpatei. Cuantumul mai redus al pedepsei pe care instanța o va aplica inculpatei P., comparativ cu inculpatul T., este dată, în cauza de față, de periculozitatea mai redusă a participației complicelui, autorul fiind cel care deține calitatea de funcționar public și care ar trebui să manifeste o exigență superioară în privința corectitudinii exercitării acesteia.

În baza art. 67 C.p. actual rap. la art. 66 alin. 1) lit. a) și b) C.p. actual, Tribunalul va interzice inculpatei P. A.-C., ca pedeapsă complementară, pe durata a 1 an de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 3 ani închisoare, exercițiul drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 65 alin. 1) C.p. actual raportat la art. 66 alin. 1) lit. a) și b) C.p. actual, Tribunalul va interzice inculpatei P. A.-C., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. 4) lit. a) C.p.p. și art. 72 C.p. actual, Tribunalul va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv, din data de 15.07.2014, până în data de 06.08.2014, inclusiv.

În baza art. 399 alin. 1) C.p.p., Tribunalul va menține măsura controlului judiciar luată față de inculpată, în vederea bunei desfășurări a procesului penal.

3) În baza art. 255 alin. 1) C.p. anterior, cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 37 alin. 1) lit. a) C.p. anterior și art. 5 C.p. actual, Tribunalul îl va condamna pe inculpatul T. S. V., la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită. La individualizarea pedepsei Tribunalul se raportează la limitele speciale de pedeapsă, de 6 luni și, respectiv, 5 ani închisoare, și are în vedere, pe de o parte, gravitatea faptei inculpatului care a exploatat disponibilitatea funcționarului public de a specula funcția deținută, în vederea realizării propriului interes, atitudinea procesuală constant nesinceră, antecedentele penale dar, pe de altă parte, și coordonarea de către acesta a unei ample activități economice derulate prin intermediul a patru societăți comerciale, S.C. West Petrol Rafinare S.R.L., S.C. Energetic Oil S.R.L., S.C. Maricom Cris S.R.L. și S.C. TS Trans International S.R.L., impactul benefic al afacerilor derulate de acesta asupra comunității locale din orașul Chișineu Criș (caracterizarea efectuată de Primăria Orașului Chișineu Criș-fila 82 vol. III dosar instanță) și din . și 87 vol. III dosar instanță), implicarea sa în activități filantropice (filele 88-97 vol. III dosar instanță), precum și ale cultului din care face parte (filele 99 și 100 vol. III dosar instanță), atitudinea față de familie, precum și valoarea redusă a folosului care face obiectul mitei. Față de toate aceste criterii, Tribunalul apreciază că o pedeapsă orientată între minimul și mediul pedepsei este proporțională cu gravitatea faptei și periculozitatea inculpatului.

În baza art. 71 C.p. anterior rap. la art. 64 alin. 1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.p. anterior, Tribunalul va interzice inculpatului T. S. V., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții publice elective și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Întrucât infracțiunea pentru care inculpatul va fi condamnat prin prezenta a fost săvârșită în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului T. S. V. prin sentința penală nr. 227/21.06.2007 a Tribunalului A., definitivă prin decizia penală nr. 1846/19.05.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 86⁴ alin. 1) C.p. anterior, rap. la art. 83 C.p. anterior, Tribunalul va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului T. S. V. prin sentința penală nr. 227/21.06.2007 a Tribunalului A., definitivă prin decizia penală nr. 1846/19.05.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, va dispune executarea în întregime a acestei pedepse, care nu se contopește cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare la care inculpatul este condamnat prin prezenta, inculpatul urmând să execute 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 35 C.p. anterior, Tribunalul va aplica pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară constând în interzicerea, pe o durată de 5 ani, de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante, a drepturilor prev. de art. 64 alin. 1) lit. a), mai puțin dreptul de a alege, lit. b) și c) C.p. anterior, aplicată prin sentința penală nr. 227/21.06.2007 a Tribunalului A., definitivă prin decizia penală nr. 1846/19.05.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 71 C.p. anterior rap. la art. 64 alin. 1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C.p. anterior, Tribunalul va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții publice elective, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 404 alin. 4) lit. a) C.p.p. și art. 88 C.p. anterior, Tribunalul va deduce din pedeapsa principală rezultantă durata reținerii, arestului preventiv și arestului la domiciliu din prezenta cauză, din data de 15.07.2014, până în data de 18.03.2015, inclusiv, și durata reținerii, din data de 23.01.2002, până în data de 24.01.2002, din cauza înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub nr._ .

În baza art. 399 alin. 1) C.p.p., Tribunalul va menține măsura controlului judiciar luată față de inculpat, în vederea bunei desfășurări a procesului penal.

În baza art. 274 alin. 1) și 2) C.p.p., Tribunalul îi va obliga pe inculpații T. G. R. și T. S. V. la plata a câte 6000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului, iar pe inculpata P. A.-C., la plata a 5000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

1) În baza art. 289 alin. 1) C.p. actual, cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C.p. actual, condamnă pe inculpatul T. G. R., fiul lui N. și G. F. A., născut la data de 29.05.1967, în București, sector 4, domiciliat în București, sector 5, Calea 13 Septembrie, nr. 235, ., . în București, sector 5, Calea 13 Septembrie, nr. 235, ., ., cetățean român, studii superioare, căsătorit, trei copii minori, stagiu militar satisfăcut, posesor a CI . nr._, CNP_, fără antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 4 ani, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 67 C.p. actual rap. la art. 66 alin. 1) lit. a) și b) C.p. actual, interzice inculpatului T. G. R., ca pedeapsă complementară, pe durata a 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 4 ani închisoare, exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat (inclusiv funcția de director în cadrul Ministerului Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri).

În baza art. 65 alin. 1) C.p. actual raportat la art. 66 alin. 1) lit. a) și b) C.p. actual, interzice inculpatului T. G. R., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat (inclusiv funcția de director în cadrul Ministerului Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri), de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. 4) lit. a) C.p.p. și art. 72 C.p. actual, deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii, arestului preventiv și arestului la domiciliu din data de 15.07.2014, până în data de 27.10.2014, inclusiv.

În baza art. 399 alin. 1) C.p.p., menține măsura controlului judiciar luată față de inculpat.

În baza art. 404 alin. 4) lit. d) C.p.p., art. 289 alin. 3) C.p. actual, confiscă de la inculpat suma de 14.461, 36 lei.

În baza art. 404 alin. 4) lit. c) C.p.p., menține măsura asigurătorie luată față de inculpat în faza urmăririi penale prin ordonanța nr. 2/P/2014 din data de 25.07.2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Oradea.

2) În baza art. 48 C.p. actual rap. la art. 289 alin. 1) C.p. actual, cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C.p. actual, condamnă pe inculpata P. A.-C., fiica lui V. A. și Z., născută la data de 28.08.1968, în București, sector 5, domiciliată în București, sector 4, ., cu reședința în București, sector 4, ., cetățean român, studii superioare, căsătorită, fără copii minori, posesoare a CI . nr._, CNP_, fără antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 3 ani, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la luare de mită.

În baza art. 67 C.p. actual rap. la art. 66 alin. 1) lit. a) și b) C.p. actual, interzice inculpatei P. A.-C., ca pedeapsă complementară, pe durata a 1 an de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 3 ani închisoare, exercițiul drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 65 alin. 1) C.p. actual raportat la art. 66 alin. 1) lit. a) și b) C.p. actual, interzice inculpatei P. A.-C., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. 4) lit. a) C.p.p. și art. 72 C.p. actual, deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv, din data de 15.07.2014, până în data de 06.08.2014, inclusiv.

În baza art. 399 alin. 1) C.p.p., menține măsura controlului judiciar luată față de inculpată.

3) În baza art. 255 alin. 1) C.p. anterior, cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 37 alin. 1) lit. a) C.p. anterior și art. 5 C.p. actual, condamnă pe inculpatul T. S. V., fiul lui V. și M., născut la data de 18.10.1967, în ., domiciliat în Chișineu Criș, .., jud. A., cu reședința în Chișineu Criș, .., jud. A., cetățean român, studii liceale, căsătorit, un copil minor, stagiu militar satisfăcut, posesor a CI . nr._, CNP_, cunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită.

În baza art. 71 C.p. anterior rap. la art. 64 alin. 1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.p. anterior, interzice inculpatului T. S. V., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții publice elective și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 86⁴ alin. 1) C.p. anterior, rap. la art. 83 C.p. anterior, revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului T. S. V. prin sentința penală nr. 227/21.06.2007 a Tribunalului A., definitivă prin decizia penală nr. 1846/19.05.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispune executarea în întregime a acestei pedepse, care nu se contopește cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare la care inculpatul este condamnat prin prezenta, inculpatul urmând să execute 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 35 C.p. anterior, aplică pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară constând în interzicerea, pe o durată de 5 ani, de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante, a drepturilor prev. de art. 64 alin. 1) lit. a), mai puțin dreptul de a alege, lit. b) și c) C.p. anterior, aplicată prin sentința penală nr. 227/21.06.2007 a Tribunalului A., definitivă prin decizia penală nr. 1846/19.05.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 71 C.p. anterior rap. la art. 64 alin. 1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C.p. anterior, interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții publice elective, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 404 alin. 4) lit. a) C.p.p. și art. 88 C.p. anterior, deduce din pedeapsa principală rezultantă durata reținerii, arestului preventiv și arestului la domiciliu din prezenta cauză, din data de 15.07.2014, până în data de 18.03.2015, inclusiv, și durata reținerii, din data de 23.01.2002, până în data de 24.01.2002, din cauza înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub nr._ .

În baza art. 399 alin. 1) C.p.p., menține măsura controlului judiciar luată față de inculpat.

În baza art. 274 alin. 1) și 2) C.p.p., obligă pe inculpații T. G. R. și T. S. V. la plata a câte 6000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului, iar pe inculpata P. A.-C., la plata a 5000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului.

Cu drept de apel, în 10 zile de la comunicarea minutei pentru M. P. și pentru inculpați.

Pronunțată în ședință publică azi, 17.12.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

A. S. M. B.

RED. A.S./tehnored. A.S./05.02.2012/6 ex.

← Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP....		Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr. 749/2015. Tribunalul BUCUREŞTI Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP. Sentința nr. 2121/2015. Tribunalul BUCUREŞTI Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr. 1125/2015. Tribunalul BUCUREŞTI