Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 761/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 761/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 23-07-2013 în dosarul nr. 19151/212/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.761
Ședința publică din data de 23.07.2013
PREȘEDINTE – L. L.
JUDECĂTORI –N. A.
- T. V. G.
GREFIER – O. C.
Cu participarea PROCUROR – N. Z.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de recurentul inc. G. N. - fiul lui fiul lui G. și E., născut la data de 29.01.1976 în Municipiul C., împotriva încheierii de ședință din 19.07.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.prev.de art.297 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă recurentul inculpat - personal, în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales – avocat I. C. în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea disp.prev.de art.176-1812 cod pr.penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursul este declarat în termenul prev.de art.3853 cod pr.penală, nemotivat.
Fiind întrebat, recurentul inculpat precizează că își menține recursul declarat.
Tribunalul, în baza art.301 cod pr.penală, întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat și văzând că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și, în baza art.38513 cod pr.penală, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat I. C., având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii de ședință din 19.07.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._/212/2013, casarea încheierii recurate și rejudecând să nu mai fie menținută măsura arestării preventive în sarcina inculpatului, să fie avută în vedere înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Astfel, s-a făcut referire în motivarea instanței fondului că există presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunii deduse judecății, dar să se aibă în vedere împrejurarea că inculpatul a recunoscut fapta de la arestarea preventivă, nu se pune problema că există presupunerea rezonabilă că a săvârșit fapta dedusă judecății, este o certitudine.
S-a mai reținut că se impune menținerea măsurii arestării preventive dispuse în sarcina inculpatului, pentru buna desfășurare a cercetării penale, dar să se aibă în vedere că a fost finalizată, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, mai departe este numai o formalitate a acestei cercetări judecătorești.
Instanța fondului a făcut referire la caracterul rezonabil privind măsura arestării preventive, dar solicită să se aibă în vedere că de la momentul luării măsurii arestării preventive a trecut mare parte din cele 29 de zile, arată că s-au modificat temeiurile de la luarea măsurii arestării preventive, părțile vătămate și-au retras plângerile penale formulate, având o conduită îngăduitoare față de inculpat, sens în care solicită să fie analizată această situație prin prisma pericolului social concret pentru ordinea publică.
De asemenea, arată că s-a făcut referire că a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar și nu s-au modificat temeiurile inițiale care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, dar în 29 zile ancheta a fost derulată în ritm fulger.
Totodată, să se aibă în vedere că față de inculpat depind 150 de persoane, fiind singura persoană care coordonează activitatea societăților comerciale, a depus înscrisuri în acest sens la dosarul cauzei, care să fie avute în vedere, nu poate altcineva să coordoneze activitatea, societățile vor rămâne în pragul falimentului, pierde contracte în valoare de 2.000.000.ooo euro și va cădea în incidența altor infracțiuni, emițând file CEC și bilete la ordin fără acoperire.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, soluția instanței fondului fiind legală și temeinică.
În mod legal și temeinic instanța fondului a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive pentru buna desfășurare a procesului penal în condițiile în care cercetarea judecătorească nu a început, pentru protejarea ordinii publice; inculpatul a perseverat în comiterea de infracțiuni care încalcă regulile rutiere, din fișa de cazier rezultă că a fost sancționat pentru depășirea limitei de viteză și neacordarea priorității pietonilor.
Prin cercetarea unor persoane în stare de libertate care au săvârșit astfel de infracțiuni, s-ar încuraja săvârșirea de către inculpat sau de către alte persoane să comită astfel de fapte, iar ecoul negativ creat în rândul comunității, inculpatul accidentând 5 persoane, nu s-a diminuat.
Avocat I. C., având cuvântul, în replică, arată că faptul că inculpatul a încălcat regulile de circulație, nu se regăsesc în cerințele disp.art.143 și art.148 cod pr.penală.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său și lasă la aprecierea instanței de judecată.
Dezbaterile declarându-se închise, Tribunalul rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin încheierea de ședință din 19.07.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ 13, s-a dispus:
În baza art 3001 alin.1 c.pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului G. N..
In baza art 3001 alin 3 c.pr.pen s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului G. N. (fiul lui G. și E., născut la data de 29.01.1976 în mun. C., CNP_).
S-a respins cererea privind revocarea/înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de către avocatul inculpatului.
Măsurile dispuse s-au comunicat administrației locului de deținere.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța fondului a avut în vedere următoarele:
La data de 18.07.2013 prin rechizitoriul nr. 453/P/2013, P. de pe lângă Curtea de Apel C. l-a trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pe inculpatul G. N., sub aspectul comiterii infracțiunii de părăsire a locului accidentului de către conducătorul autoturismului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale a uneia sau mai multor persoane, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, prev. și ped. de art. 89 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, rep., cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că, la data de 30.06.2013, orele 08,20, în timp ce conducea autoturismul marca Audi Q7, cu nr. de înmatriculare_, a produs un accident de circulație pe . apropierea complexului City Park Mall, în zona unui marcaj pietonal, pe banda a 3-a ( cu direcția de deplasare dinspre . . urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale a mai multor persoane, iar după aceea a părăsit imediat locul accidentului, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei.
Prin încheierea nr. 180/02.07.2013, pronunțată de Judecătoria C., s-a dispus, in baza art.148 lit. f C. proc. Penală, arestarea preventivă a inculpatului G. N., pe o durată de 15 de zile, de la data de 02.07.2013 și până la data de 16.07.2013 inclusiv, apreciindu-se că în cauză sunt indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către acesta a infracțiunilor, pentru care la acel moment se desfășura urmărirea penală, de părăsire a locului accidentului de către conducătorul autoturismului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale a mai multor persoane, faptă prev. de art.89 alin.1 din OUG 195/2002 și vătămare corporală din culpă, faptă prev.de art.184 alin.1 și 3 C.pen.
Prin încheierea nr. 178 din 04.07.2013, Tribunalul C. a admis recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria C., a casat încheierea primei instanțe și a dispus arestarea preventivă a inculpatului G. N. pe o durată de 29 zile, începând de la data de 02.07.2013 și până la data de 30.07.2013 inclusiv
S-a reținut că din mijloacele de probă administrate în cauză există indicii temeinice, în sensul art. 68¹ Cod procedură penală, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile de care este bănuit, fiind îndeplinită condiția prevăzută la art. 143 Cod procedură penală.
Instanța a apreciat că în cauză este îndeplinită și condiția prevăzută de art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (în ceea ce privește fapta prev. de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002) și există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică ce ar rezulta din lăsarea în libertate a inculpatului, a fost analizat de instanță și în contextul împrejurărilor ulterioare comiterii accidentului, de natură a-l caracteriza pe autor, acesta neînțelegând a acorda primul ajutor victimelor, manifestând o vădită lipsă de preocupare privind starea victimelor rămase la fața locului. În acest sens instanța a înlăturat ca sincere declarațiile inculpatului conform cărora, nu a cunoscut faptul că în autoturismul pe care l-a lovit se aflau mai multe persoane vătămate, întrucât din declarațiile martorilor oculari, inculpatul, la cererea șoferului autoturismului Dacia L., i-a dat o sticlă cu apă pentru persoanele vătămate, după ce acestea fuseseră scoase din autoturismul avariat și li se acorda ajutor de către persoanele aflate în zonă, până la sosirea ambulanței. Astfel spun martorii, inculpatul avea o atitudine pasivă, uitându-se către cei care acordau îngrijiri victimelor, ulterior dispărând de la locul accidentului.
A fost avută în vedere și împrejurarea că inculpatul, invocând o afecțiune a sistemului digestiv a părăsit locul accidentului, potrivit propriei sale declarații, doar pentru a-și administra tratamentul prescris, însă, odată ajuns acasă, după administrarea tratamentului, a adormit până la orele 18,00, când a considerat că nu este necesară prezentarea în fața organelor de poliție, așteptând aproape 24 de ore pentru a face acest lucru, perioadă în care a lăsat abandonat, în trafic autoturism pe care l-a condus în momentul producerii accidentului și care nu-i aparținea.
De asemenea s-au analizat și circumstanțele personale ale inculpatului, instanța constatând că, deși la o primă vedere, acestea sunt favorabile inculpatului – administrator la 3 societăți comerciale, cu aproximativ 100 de angajați, în cadrul societăților pe care le deține, este integrat social, nu are antecedente penale, în realitate acestea, în coroborare cu circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii, nu sunt de natură decât a evidenția că acesta este în măsură să conștientizeze consecințele faptelor sale, să realizeze importanța respectării normelor sociale, morale, în general și pe cele penale în special.
Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța apreciază că măsura este legală și temeinică și că motivele care au determinat arestarea preventivă nu au încetat, subzistând și la acest moment procesual indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă cu privire la comiterea infracțiunii de părăsire a locului accidentului de către conducătorul autoturismului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale mai multor persoane și probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prezența pericolului concret pentru ordinea publică este reflectată de circumstanțele reale în care inculpatul este suspectat că ar fi comis infracțiunea, așa cum au fost reținute de către instanța care a luat măsura arestării preventive, de urmarea produsă (starea de pericol creată pentru buna desfășurare a cercetării împrejurărilor producerii accidentului, organele de urmărire penală desfășurând un volum suplimentar și considerabil de activități, inclusiv pe raza județului B., unde s-au efectuat multiple verificări, pentru a se stabili cine a condus autoturismul abandonat la locul accidentului),din natura, gravitatea și limitele de pedeapsă a infracțiunii pentru care acesta este cercetat și din circumstanțele personale ale inculpatului (așa cum acestea au fost prezentate anterior).
Luând în considerare posibilitatea luării față de inculpat a altor măsuri preventive mai puțin intruzive în libertatea acestuia, față de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, față de faza incipientă a procesului penal - nici nu a fost începută cercetarea judecătorească, față de caracterul rezonabil al duratei măsurii (organul de urmărire penală a depus diligențe pentru a asigura desfășurarea urmăririi penale cu celeritate - de la data luării măsurii privative de libertate față de inculpat, 02.07.2013, până la trimiterea lui în judecată, 18.07.2013, au trecut doar 16 zile, nefiind împlinită la acest moment nici durata inițială pentru care s-a luat măsura arestării preventive), față de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru protejarea publicului împotrivapericolului de repetare a faptelor de natura celei față de care se efectuează cercetări și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, precum și față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit, instanța constată caracterul insuficient al unor astfel de măsuri.
De altfel, în plus față de faptul că la acest moment nici nu s-a împlinit durata pentru care s-a dispus măsura arestării preventive, instanța constată faptul că anterior, la data de 15.07.2013 (deci în urmă cu doar 4 zile), prin încheierea pronunțată în dosarul nr._/212/2013 al Judecătoriei C., inculpatului i s-a respins o cerere privind liberarea sa provizorie sub control judiciar. Încheierea a rămas definitivă prin respingerea recursului inculpatului, de către Tribunalul C., la data de 17.07.2013 (deci în urmă cu doar 2 zile).
Fără a scăpa din vedere faptul că, pe de o parte, măsura arestării preventive și implicit analiza asupra legalității și temeiniciei acesteia, iar pe de altă parte, liberarea provizorie sub control judiciar, au funcții, rațiuni și finalități diferite, nu trebuie însă omis, având în vedere și Decizia I.C.C.J. nr. 17/2011, dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, că acordarea beneficiului liberării provizorii presupune, prin ipoteză, o stare legală și temeinică de arest.
Rezultă deci că, la 15.07.2013 și la 17.07.2013, legalitatea și temeinicia stării de arest au fost implicit avute în vedere odată cu soluționarea cererii de liberare provizorie, și ținând totodată cont și de faptul că de la data de 17.07.2013, deci în ultimele două zile, nu au survenit împrejurări noi, instanța reține că se impune în continuare privarea de libertate a acestuia.
Împotriva susmenționatei încheieri,în termen legal a declarat recurs inculpatul,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele inserate în practicaua care face parte integrantă din prezenta decizie,așa încât nu se impune reiterarea lor .
Verificând încheierea recurată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului ,a criticilor aduse și din oficiu ,conform art.385 ind.6 alin.3 Cod proc.pen., Tribunalul constată nefondat recursul .
Inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată în stare de arest preventiv ,pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului de către conducătorul autoturismului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale a uneia sau mai multor persoane, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, prev. și ped. de art. 89 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, rep., cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că, la data de 30.06.2013, orele 08,20, în timp ce conducea autoturismul marca Audi Q7, cu nr. de înmatriculare_, a produs un accident de circulație pe . apropierea complexului City Park Mall, în zona unui marcaj pietonal, pe banda a 3-a ( cu direcția de deplasare dinspre . . urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale a mai multor persoane, iar după aceea a părăsit imediat locul accidentului, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei.
Din examinarea actelor și lucrările dosarului, instanța de recurs reține că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive ,se mențin în continuare ,atât din punct de vedere al condițiilor impuse de art.143 alin.1 Cod proc.pen.,cât și al incidenței cazului prevăzut de art.148 alin.1 f Cod proc.pen.
Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului ,care a permis arestarea preventivă ,este susceptibilă de a creea un pericol concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate, pericol ce subzistă și rezidă din natura cauzei ,împrejurările în care inculpatul este suspectat că a comis fapta ,fiind vorba de infracțiune la regimul circulației rutiere ,infracțiuni a căror frecvență a crescut ,care aduc prejudicii grave sentimentului de securitate al comunității ,al celorlalți participanți la trafic ,precum și din circumstanțele personale ale inculpatului -care nu se află la primul conflict cu legea penală ,ceea ce denotă un grad ridicat de probabilitate în privința riscului de reiterare a unui comportament similar -și conduita procesuală adoptată pe parcursul procedurilor judiciare .
Contrar punctului de vedere al apărării, elementele care ar ajuta la configurarea unui profil al inculpatului ,situația personală ,statutul social și că nu ar exista riscul exercitării vreunei influențe asupra administrării probatoriului ,nu pot primi o valoare distinctă în raport de necesitatea bunei desfășurări a procesului penal, întrucât deși aceste criterii trebuie urmărite cu ocazia luării sau menținerii oricărei măsuri preventive,principiul libertății individuale suferă unele excepții în cazuri deosebite,în care prioritate capătă necesitatea ocrotirii interesului general iar în cauza de față,cea mai adecvată măsură preventivă ,care ajută scopului prevăzut de art.136 alin.1 Cod proc. pen.și asigură un echilibru în protejarea celor două interese, este măsura preventivă privativă de libertate.
Dealtfel, aspectele invocate în favoarea inculpatului,nu pot constitui un argument pentru înlăturarea pericolului concret pentru ordinea publică, ele pot fi însă valorificate cu ocazia soluționării pe fond a cauzei ,dacă se va stabili vinovăția.
Analizând cererea formulată de inculpat și prin prisma prevederilor art. 5 par. 1 lit. c din Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și având în vedere atât împrejurarea că măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă la data de 02.07.2013, circumstanțele particulare ale cauzei ,persoana inculpatului și conduita procesuală, instanța de recurs constată că durata măsurii preventive nu a depășit limita rezonabilității,prin urmare, prin respingerea cererii formulate de către inculpat nu se aduce atingere nici principiilor desprinse din jurisprudența Curții Europene referitoare la continuarea detenției provizorii.
Prin urmare,întrucât la acest moment procesual temeiurile care au justificat arestarea subzistă nemodificate, nu au intervenit elemente noi – care să atragă revocarea măsurii în condițiile art .160 ind.b alin. 2 Cod proc. pen. ori schimbări ale temeiurilor arestării ,pentru a atrage incidența art. 139 alin.1 Cod proc. pen., prin înlocuirea arestării cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara, se impune în continuare, privarea de libertate a inculpatului,măsura circumscriindu-se scopului preventiv prevăzut de art.136 alin.1 Cod proc.pen.,privind buna desfășurare a procesului penal.
Având în vedere considerentele expuse, Tribunalul,în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d Cod proc.pen.,va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G. N..
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod proc.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385ind. 15 pct. 1 lit. b Cod proc. pen.,
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul G. N.- fiul lui fiul lui G. și E., născut la data de 29.01.1976 în Municipiul C., împotriva încheierii de ședință din data de 19.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar penal nr._/ 212/2013.
În baza art.192 alin.2 Cod proc.pen.,obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,23.07.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
L. LicăNermin A. T. V. G.
GREFIER,
O. C. O.
RED./TEHNORED.DEC.JUD.N.A.-23.07.2013-ex3
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
