Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 246/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 246/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 10744/256/2014
Dosar penal nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.246
Ședința publică din data de 19.06.2015
PREȘEDINTE – M. V.
GREFIER – C. C. D.
Cu participarea Ministerului Public – P. de pe lângă Tribunalul C., reprezentat prin PROCUROR – A. V.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei penale privind pe contestatorul - condamnat D. L. M. – fiul lui D. și J., născut la data de 26 iulie 1967, deținut în P. P. Albă, având ca obiect art.598 Cod de procedură penală – contestație la executare, formulată împotriva sentinței penale nr.170/20.01.2015 a Judecătoriei Medgidia pron. în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în cf.cu disp.art.391 C.p.p., a stabilit termen pentru deliberare și pronunțare la data de 12.05.2015, ulterior a amânat pronunțarea la: 19.05.2015, 03.06.2015, 17.06.2015, 19.06.2015,când a decis:
TRIBUNALUL,
Asupra contestației de față:
Prin sentința penală nr.170/20.01.2015 a Judecătoriei Medgidia pron. în dosarul nr._, s-a dispus:
„Respinge – ca neîntemeiată – contestația la executarea pedepsei – privind pe condamnatul D. L. M., CNP_, fiul lui D. și J., născut la 26.07.1967, deținut în P. P. Albă, județul C..
În baza art.275 alin. 2 Cod procedură penală;
Obligă pe condamnat către stat la plata sumei de 150 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.”
Deliberând asupra cauzei penale de față, a constatat:
La data de 4 decembrie 2014, petentul D. L. M., în prezent deținut în P. P. Albă, a formulat contestație la executarea pedepsei închisorii în a cărei executare se află.
În motivare a arătat că este îndreptățit să i se aplice o cauză de micșorare a pedepsei, cauză care nu i-a fost aplicată, fiind incidente astfel în cauză prevederile art. 598 alin.1 lit.d Cod procedură penală.
Prin notele de ședință depuse la data de 6 ianuarie 2015, petentul a invocat intervenirea prescripției speciale a răspunderii penale, raportat la prevederile art. 122, 124 lit.c) și d) din Codul penal, anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 63/2012.
În concluziile orale, prin apărător ales, a invocat aspecte vizând încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost condamnat inculpatul, precum și incidența legii penale mai favorabile din perspectiva dezincriminării unor circumstanța agravante și al unor infracțiuni de furt calificat, în raport de care ar fi intervenit prescripția specială a răspunderii penale.
Pe rolul Judecătoriei Medgidia cauza a fost înregistrată sub nr._ din 04.12.2014.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Condamnatul D. L. M. este deținut în P. P. Albă și se află în executarea pedepsei rezultante de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 578/05.06.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2008, rămasă definitivă la data de 12.11.2014 prin decizia penală nr. 756/P/12.11.2014 a Curții de Apel C. prin care s-a respins – ca nefondat – apelul.
A fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.1634/2014 din 12.11.2014.
Conform art.598 alin.1 Cod procedură penală; „Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.”
S-a constatat că petentul invocă prescripția specială ca fiind o cauză de reducere a pedepsei închisorii care i-a fost aplicată.
Sub un prim aspect, instanța a reținut că prescripția răspunderii penale este o cauză de înlăturare a răspunderii penale a inculpatului, și nu o cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Pe de altă parte, pe calea contestației la executare se poate invoca doar prescripția executării pedepsei, întemeiată pe prevederile art. 125 din Codul penal din 1968 și nu și prescripția răspunderii penale, căci aceasta din urmă trebuie să fie aplicată prin hotărârea pusă în executare.
De altfel, s-a constatat că petentul a invocat atât în fața primei instanțe, cât și în calea de atac a apelului, prescripția răspunderii penale, ambele instanțe reținând, cu autoritate de lucru judecat, că nu a intervenit această prescripție pentru niciuna din infracțiunile reținute de instanță în sarcina inculpatului D. L. M. raportat la niciuna dintre legile penale care au existat de la data săvârșirii infracțiunilor de către inculpat și până la data pronunțării sentinței penale.
Pentru a se dispune astfel, au fost avute în vedere și considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 265/6.05.2014 publicată în Monitorul Oficial al României în care la paragraful 56 se arată următoarele: „Totodată Curtea observă că prin decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a decis că în aplicarea art. 5 din Codul penal prescripția răspunderii penale reprezintă o instituție autonomă față de instituția pedepsei, conferind astfel art. 5 din Codul penal, în interpretarea dată, valențe neconstituționale. Curtea constată că, odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr. 2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art. 147 alin. 4 din Constituție și cu cele ale art. 4771 din Codul de procedură penală.”
Totodată, s-a constatat că petentul invocă aspecte privind aplicarea legii penale mai favorabile, în condițiile în care nu a intervenit o lege penală nouă între momentul condamnării definitive a petentului (12.11.2014) și momentul promovării prezentei contestații (04.12.2014).
De altfel, incidența legii penale mai favorabile a fost analizată atât de prima instanță, cât și de instanța de control judiciar, în raport de criticile inculpatului, inclusiv pe aceste motive, conform art. 5 din noul Cod penal, situație în care nu mai sunt aplicabile și prevederile art.6 din noul Cod penal, respectiv analizarea incidenței legii penale mai favorabile în raport de o lege intervenită după condamnarea inculpatului.
Din același motive, respectiv pentru că nu există o lege penală intervenită ulterior condamnării inculpatului, nu pot fi analizate, pe calea contestației la executare, aspecte privind dezincriminarea unei fapte penale sau a unor circumstanțe agravante care calificau fapta ca fiind o infracțiune mai gravă, întrucât și aceste aspecte au fost analizate, cu autoritate de lucru judecat, de instanța care a dispus condamnarea petentului din această cauză.
Nici aspectele privind calificarea faptelor pentru care a fost condamnat contestatorul D. L. M., și nici încadrarea juridică a acestora, nu pot fi repuse în discuție pe calea contestației la executare, decât în cazurile prev. de art. 6 din Codul penal, respectiv în cazul intervenirii unei legi penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei.
Or, așa cum s-a arătat, nu a intervenit o lege penală mai favorabilă ulterior judecării definitive a petentului.
Eventualele erori de judecată, apreciate astfel de contestator, nu pot fi, de asemenea, invocate pe calea contestației la executare, ci doar pe calea căilor de atac prevăzute de lege împotriva hotărârii de condamnare.
În concluzie, instanța a reținut că motivele invocate de contestatorul D. L. M. nu se încadrează în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege în dispoziția legală citată și, în consecință, nu pot fi invocate pe calea contestației la executare.
În consecință, văzând și prevederile art. 598 alin.1 Cod procedură penală, instanța a apreciat că cererea este neîntemeiată și a respins-o, ca atare.
S-a făcut aplicarea art. 272 alin.1 și art.275 alin. 2 Cod procedură penală în referire la cheltuielile judiciare.
Împotriva sentinței penale mai sus menționate, în termen legal a declarat contestație condamnatul D. L. M., susținând că, în mod nelegal s-a emis mandatul de executare a pedepsei pentru infracțiunea de furt calificat care a fost dezincriminată, reluând totodată susținerile din fața primei instanțe referitoare la prescripția răspunderii penale.
Verificând sentința penală contestată, instanța de control judiciar, în acord cu opinia exprimată în hotărârea atacată, constată că, într-adevăr, prescripția răspunderii penale nu poate fi invocată și constatată pe calea contestației la executare, instituție care permite analizarea unor situații intervenite după momentul rămânerii definitive a hotărâri de condamnare.
În ceea ce privește solicitarea de aplicare a dispozițiilor art.6 C.p., în referire la fapta de furt calificat, instanța de control judiciar reținbe următoarele:
La data de 12.11.2014, așadar după . C.p., pe numele condamnatului D. L. Mihailș a fost emis de către Judecătoria C. mandatul de executare a pedepsei nr.1634/2014.
Mandatul a fost emis în baza s.p. nr.578/5.06.2014 a Judecătoriei C., rămasă definitivă la 12.11.2014 prin respingerea apelului.
Prin sentința penală menționată s-a dispus:
„În baza art. 386 C. p. p. schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D. L. M. din infracțiunile prevăzute de art. 26 C. p. rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. ași g, al. 4 C. p., art. 26 rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006, ambele cu aplicare art. 33 lit. a C. p. în infracțiunile prevăzute de art. 48 N. C. P. rap. la art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p., art. 48 N.C. p. rap. la art. 273 Legea 86/2006, ambele cu aplicare art. 38 N.C.p., fiecare cu aplicarea art. 5 N.C.p.
În baza art. 48 N. C. P. rap. la art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p. și cu aplicarea art. 5 N.C. p. condamnă inculpatul D. L.-M., fiul lui D. și J., născut la data de 26.07.1967 în C., jud. D., domiciliat în C., .. 10, jud. C., CNP_, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 48 N.C. p. rap. la art. 273 Legea 86/2006 cu aplicarea art. 5 N.C.p. condamnă inculpatul D. L.-M. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 48 N.C. p. rap. la art. 273 Legea 86/2006 cu aplicarea art. 5 N.C.p. aplică inculpatului D. L.-M. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b N. C. p.
În baza art. 65 N. C. p. aplică inculpatului D. L.-M. pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. a și b N. C. p. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 865 C. p. 1968 dispune anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului D. L. M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și alin. 4 C. p. prin sentința penală 263 din 28.02.2014 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 424/29.05.2013 a Curții de Apel C..
Constată că inculpatului D. L. M. i-a fost aplicată pedeapsa de complementară de 5 ani închisoare prev. de art. 64 lit. a, teza a doua, b C. p. 1968 prin sentința penală 263 din 28.02.2014 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 424/29.05.2013 a Curții de Apel C..
În temeiul art. 40 N.C. p. raportat la art. 39 alin. 1 lit. b N.C.p. cu aplicarea art. 5 N.C.p. dispune contopirea pedepselor de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 48 N. C. P. rap. la art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p. și cu aplicarea art. 5 N.C. p., 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 48 N.C. p. rap. la art. 273 Legea 86/2006 cu aplicarea art. 5 N.C.p. și 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și alin. 4 C. p. 1968 și aplică inculpatului D. L. M. pedeapsa de 3 ani închisoare la care adaugă un spor de 1n și 6 luni, pedeapsă rezultantă pentru inculpatul D. L. M., fiul lui D. și J., născut la data de 26.07.1967 în C., jud. D., domiciliat în C., .. 10, jud. C., CNP_, de executat de 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 65 N. C. p. aplică inculpatului D. L.-M. pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. a și b N. C. p. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 45 alin. 3 lit. a N. C. p. aplică inculpatului pedeapsa aplică inculpatului D. L.-M. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b N. C. p.”
Instanța de control judiciar constată că, fapta de furt pentru care contestatorul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani, pedeapsă menționată în mandatul de executare nr.1634/2014 din 12.1.2014, nu a fost dezincriminată astfel cum acesta a susținut.
Astfel, atât în sentința de condamnare pentru această infracțiune cât și în decizia instanței de control judiciar s-a reținut că, inculpatul D. L. M., în cursul lunilor iunie-iulie 2004, după ce a închiriat o barjă, un împingător și o macara plutitoare de la . C. și un utilaj tip „wola” de la . C. și împreună cu alte persoane a sustras din incinta Portului C. de pe insula „CUIBURI”, 4(patru) tronsoane de picioare de la Platforma de Foraj marin „ATLAS” și 2(două) punți de platformă fixă PFS 2 și PFS 8 în valoare de 633.140 euro, subansamblurile aparținând Sucursalei PETROMAR C.; bunurile sustrase fiind vândute de inculpat . G. și ulterior exportate prin S.C. TOMINI TRADING, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev.de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a și alin.4 Cod penal.
Se constată așadar că, circumstanța agravantă a comiterii faptei împreună cu două sau mai multe persoane care, prin hotărârea de condamnare, a fost reținută în sarcina sa în temeiul art.209 alin.1 lit.a C.p. și care în vechea reglementare era inclusă în conținutul constitutiv al infracțiunii, se regăsește și în actuala reglementare în dispozițiile art.77 alin.1 lit.a C.p. care prevăd circumstanțele agravante obligatorii, astfel încât susținerea condamnatului în sensul că fapta de furt pentru care a fost condamnat prin s.p. nr.263/2014 a Judecătoriei C. ar fi fost dezincriminată întrucât în actualul Cod penal nu mai este preluată în conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat, este nefondată.
În considerarea argumentelor expuse, contestația formulată va fi respinsă, ca nefondată, cu consecința obligării contestatorului la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.425 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p.:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de către condamnatul D. L. M. – fiul lui D. și J., născut la data de 26 iulie 1967, deținut în P. P. Albă, împotriva s.p. nr.170/20.01.2015 pronunțată de către Judecătoriei Medgidia în dosarul nr._
În baza art.275 alin.2 C.p.p.:
Obligă pe contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. VlășceanuCristina C. D.
Red.-tehnored.dec. Jud.M.V. / 21.05.2015/4ex.
Tehnored.jud.AIS/3 ex
27.03.2015
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 190/2015.... | Alte cereri privind executarea. Sentința nr. 210/2015.... → |
|---|
