Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 119/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 119/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 30-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 119
Ședința publică din data de 30 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Grefier L. Ș.
Cu participare procuror: A. V.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de condamnatul
M. A. – născut la data de 23.06.1990, fiul lui S. și Fatima, domiciliat în Medgidia, ., județ C-ța.
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.art.358 alin.1 Cod procedură penală, se prezintă condamnatul – personal și asistat de avocat ales Ș. V., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită, cu respectarea disp.art.257-263 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, instanța constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul apărării, în susținerea cererii formulate.
Având cuvântul pentru condamnat, avocat Ș. V. solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, în sensul de a se ridica măsura obligării de a nu părăsi teritoriul României, aplicată prin sentința penală nr.307 din 07.05.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar penal nr._ .
Condamnatul este tânăr familist, iar obligația de a nu părăsi țara nu are nici o rațiune, întrucât acesta nu-și poate întreține familia, astfel încât este nevoie să-și caute de muncă în afara teritoriului României.
Să se rețină conduita foarte bună a condamnatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale.
Prin sentința penală nr.307 din 07.05.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar penal nr._, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, cu obligarea de a nu părăsi teritoriul României, măsură restrictivă de mișcare și care nu a fost pusă în discuție nici un moment de instanță.
Procurorul având cuvântul, arată că prin sentința penală nr.307 din 07.05.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar penal nr._, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, sentință verificată de Curtea de Apel C., care a menținut dispoziția instanței de fond privind modalitatea de executare.
Se solicită ridicarea obligației de a nu părăsi teritoriul României, invocându-se încălcarea dreptului la muncă al condamnatului. Obligația stabilită este o obligație ce se datorează modalității de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere.
Dacă ar părăsi teritoriul României, ne-am afla în situația ca modalitatea de suspendare a executării pedepsei să nu-și mai producă efectele. Obligarea de a nu părăsi teritoriul țării nu reprezintă o încălcare a dreptului la muncă, condamnatul având posibilitatea să-și găsească loc de muncă în țară.
Solicită respingerea cererii formulate, apreciind că modalitatea de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei nu-și poate atinge scopul prevăzut de lege, pentru că nu ar fi posibilă urmărirea condamnatului.
Având cuvântul în replică, avocat V. Ș. precizează că obligația de a nu părăsi teritoriul României este facultativă.
În ultim cuvânt, condamnatul precizează că-și însușește concluziile formulate de apărătorul său.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Cu privire la cauza penală de față,
Prin cererea înregistrată sub nr_, petentul condamnat M. A. a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună încetarea obligației de a nu părăsi teritoriul României, obligație aplicată prin sentința penală nr 307 din 07 05 2014 a Tribunalului constanța, pronunțată în dosarul penal nr_ .
În motivarea cererii, petentul arată că aceasta se întemeiază pe art. 95 cod penal, pe Convenția europeană în partea privind dreptul la muncă și pe Tratatul Uniunii Europene.
Arată că are dreptul la existență el și familia sa, este tânăr, are un copil minor, iar datorită condamnării aplicate nu-și găsește un loc de muncă în țară, în condițiile în care soția nu lucrează iar copilul are vârsta de 1 an. Ca musulman, poate munci în Turcia și în zone asemănătoare, cum a procedat și anterior condamnării.
Nu este recidivist, fapta a rămas în faza de tentativă, a executat arest preventiv între 25 02 -07 05 2014 și a respectat strict măsurile de supraveghere. A recunoscut fapta deși aceasta nu constituia infracțiune; Fapta a constat în tentativa de a transporta un grup de sirieni de la o fermă din . ce aceștia intraseră în țară fără contribuția petentului condamnat.
A denunțat o . alte infracțiuni, fără nici un beneficiu, referitoare la infracțiuni de contrabandă cu arme și țigări, și evaziune fiscală.
Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Prin sentința penală nr 307/2014 a Tribunalului C., definitivă prin decizia penală nr 653/P/ din 15 10 2014 a Curții de Apel C., petentul M. A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei.
În cadrul măsurilor de supraveghere s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere condamnatul să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.
Măsura este prevăzută de art. 93 alin. 2 lit d) Cod penal.
Tribunalul apreciază cererea condamnatului, de înlăturare a acestei măsuri, ca fiind nefondată din mai multe perspective, după cum urmează:
1.Întrucât măsura aplicată face parte din sancțiunea penală aplicată printr-o hotărâre penală definitivă, și în condițiile în care această măsură se încadrează în prevederile legale, nu se poate modifica sentința penală definitivă în sensul înlăturării obligației de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței, pe calea contestației la executare, deoarece s-ar încălca autoritatea de lucru judecat.
2.Întrucât măsura obligării de a nu părăsi țara pe perioada termenului de suspendare a executării pedepsei este o parte specifică a pedepsei aplicate, și având în vedere că aplicarea și executarea pedepsei are ca scop supunerea condamnatului la anumite privațiuni și restricționări a drepturilor și libertăților sale, astfel încât acesta să conștientizeze răspunderea penală și să evite săvârșirea pe viitor a altor fapte penale, este nerelevantă susținerea petentului condamnat potrivit căreia obligația de a nu părăsi țara îi limitează dreptul la muncă. Este reală această limitare a dreptului la muncă și la libera circulație, însă limitarea constituie tocmai o componentă a pedepsei aplicate, pe care condamnatul trebuie să o respecte. În cazul executării pedepsei în penitenciar limitările sunt mult mai evidente, și totuși nu se poate susține că pedeapsa închisorii contravine dreptului la libera circulație și dreptului la muncă.
Situația socială a familiei inculpatului poate fi soluționată pe cale legală, conform legislației în materia protecției sociale.
3. Obligația de a nu părăsi țara pe perioada termenului de supraveghere are ca temei necesitatea ca pe această perioadă condamnatul să se afle efectiv sub supravegherea serviciului de probațiune, astfel încât condamnatul să poată fi reintegrat cu succes în societate, și să se prevină săvârșirea de către acesta de noi infracțiuni. Înlăturarea obligației ar conduce la neîndeplinirea scopului pedepsei.
Pentru considerentele expuse, contestația petentului urmează a fi respinsă ca nefondată, cu obligarea sa la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, contestația la executare, formulată de petentul condamnat M. A. născut la data de 23.06.1990, fiul lui S. și Fatima, domiciliat în Medgidia, ., județ C-ța.
În baza art.275 alin.2 Cod.proc.pen.
Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Cu contestatie .
Pronuntata in sedinta publica ,azi 30.03.2015.
PT.PREȘEDINTE,GREFIER,
C. D. L. Ș.
Aflată în concediu medical,
Semnează conf.art.406 Cod procedură penală,
PREȘEDINTELE INSTANȚEI,
V. C. C.
Tehnored.jud.C.D./3 ex./11.05.2015
| ← Amânarea executării pedepsei/contestaţie. Art.589 NCPP.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 64/2015.... → |
|---|
