Liberare condiţionată (art.587 NCPP). Decizia nr. 74/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 74/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 726/256/2015
DOSAR NR_
ROMÂNIA
TRIUNALUL CONSTANTA
SECȚIA PENALA
DECIZIA PENALĂ NR.74
Ședința publică din data de 18.02.2015
PREȘEDINTE – T. V. G.
GREFIER – O. C.
PROCUROR – A. V.
Pe rol pronunțarea asupra contestației formulată de contestatorul condamnat B. D. P. – născut la data de 12.07.1952, deținut în P. P. Albă, împotriva sentinței penale nr.209/23.01.2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile au avut loc in ședință din 16.02.2015 fiind consemnate in incheierea de ședință ce face parte integrantă din hotărare și când, instanța avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronunțarea la data de 18.02.2015 cand a pronunțat următoarea hotărare.
TRIBUNALUL
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin sentința penală nr.209/23.01.2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ s-a dispus:
„În temeiul art. 587 Cod Proc. Penală cu aplicarea art.6 C.pen și art.59 si următoarele din vechiul Cod penal:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul B. D. P., fiul lui C. și M., născut la 12.07.1952, deținut în P. P. Albă, jud. Constanta.
Fixează termen de reînnoire a cererii la 23.04.2015.
În baza art. 272 cod pr.pen. onorariul apărător oficiu de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. în favoarea av. I. E., în baza delegației nr. 245/2015.
În baza art. 275 alin. 2 Cod Proc. Penală:
Obligă petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei.”
Pentru a pronunța această sentință, instanța fondului a avut în vedere următoarele:
Condamnatul B. D. P. a formulat cerere de liberare condiționată.
Pe rolul Judecătoriei Medgidia cauza a fost înregistrată sub nr._ din 21.01.2015.
Din procesul verbal nr. B27 din 21.01.2015 al Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului P. Albă, rezultă că cel în cauză se află în executarea unei pedepse de 20 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 771/2004 a Tribunalului C. pentru infracțiunea de omor deosebit de grav.
Din același proces-verbal rezultă că petentul a început executarea pedepsei la data de 09.04.2004, iar pedeapsa expiră la data de 08.04.2024.
Până la data analizării situației sale de către instanță, petentul a executat 3940 de zile, din care 0 zile ce i se consideră executate ca urmare a muncii prestate, executând fracția obligatorie de pedeapsă de 3652 zile, respectiv de 1/2 din pedeapsă.
Este la a treia analiză în Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului P. Albă.
Condamnatul a fost recompensat de 3 ori, a fost sancționat disciplinar de 3 ori, nu s-a implicat în programe educaționale. Nu a fost planificat la muncă.
Execută pedeapsa în regim semideschis.
Nu are antecedente penale.
Instanța reține că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul cod penal și de procedură penală precum și Legea nr. 254/2013.
Având în vedere că intimatul condamnat a început executarea pedepsei sub imperiul codului penal din 1969 și a Legii nr. 275/2006, care prevede condiții de liberare mai favorabile, instanța va analiza propunerea de liberare condiționată în conformitate cu dispozițiile cod pen. din 1969 cu aplic. art. 6 nou cod pen.
Analizând procesul verbal întocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului P. Albă, instanța apreciază că propunerea este neîntemeiată și va fi respinsă din următoarele considerente:
Potrivit art.59 Cod penal, „După ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținând-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executare în întregime a pedepsei.”
Beneficiul liberării condiționate nu este un drept al condamnatului, ci numai o vocație a acestuia, astfel că instanța din analiza datelor existente la dosar apreciază în acest moment că nu este oportună și prudentă acordarea acestui beneficiu deținutului, pentru restul de pedeapsă.
Se consideră că pedeapsa privativă de libertate aplicată acestuia nu și-a atins scopul, având în vedere neimplicarea în activități productive, neimplicarea în activități educaționale, sancțiunile disciplinare aplicate, o sancțiune neridicată, comportamentul oscilant avut pe traseul execuțional, dar și gravitatea faptei comise, astfel că, timpul efectiv executat nu este suficient reeducării sale și prevenirii comiterii de alte infracțiuni de îndată ce acesta s-ar afla în libertate.
Liberarea condiționată ca instituție de drept penal, constituie nu numai un mijloc de individualizare administrativă a pedepsei, dar și un mijloc de reeducare a condamnaților, care au astfel posibilitatea de a dovedi că nu este necesar să execute în continuare pedeapsa, ceea ce nu se poate reține în prezent în privința condamnatului.
Având în vedere prevederile art. 59 C.penal liberarea condiționată se acordă atunci când se consideră că scopul pedepsei a fost atins înainte de durata prevăzută în hotărârea de condamnare, fapt ce se stabilește, în mod deosebit pe comportarea condamnatului în timpul executării pedepsei și pe baza antecedentelor penale.
În raport de această situație, instanța fondului a considerat că deținutul nu prezintă suficiente dovezi ale realizării unor eforturi concrete în sensul reeducării și reintegrării sale și consideră necesară reanalizarea situației la data de 23.04.2015.
Împotriva acestei sentințe a declarat contestație petentul condamnat B. D. P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Dezvoltarea motivelor de contestație se regăsește în cuprinsul practicalei ce face parte integrantă din prezenta încheiere, motiv pentru care nu se mai necesită reluarea acestora.
Examinând sentința penală contestată prin prisma criticilor formulate precum și din oficiu, conform art. 425 ind 1 Cod procedură penală, tribunalul constată contestația petentului ca fiind nefondată, urmând a o respinge pentru considerentele care urmează:
Petentul Balașa D. P. execută pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr 771/2004 a Tribunalului C., pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor deosebit de grav, constând în aceea că la data de 09 04 2004, a aplicat concubinei sale multiple lovituri cauzându-i leziuni ce au condus la decesul acesteia.
Condamnatul a început executarea pedepsei la data de 09 04 2004, aceasta urmând a expira în termen la data de 08 04 2024.
Rezultă că până la luarea în examinarea comisiei de liberări condiționate condamnatul Balașa D. a executat 3940 zile închisoare, neavând zile considerate câștig prin muncă, reprezentând cu cca 300 zile mai mult decât fracția de jumătate din pedeapsă.
Condamnatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
S-a menționat în procesul verbal al comisiei de liberări condiționate că petentul a avut o conduită oscilantă și nu s-a implicat în activitățile educaționale.
Fiind ascultat personal în contestație, petentul a susținut că nu a prevăzut rezultatul faptei sale și a încercat să salveze viața victimei, ultima sancțiune disciplinară a fost aplicată în anul 2008, este bolnav și bătrân și acesta este motivul pentru care nu a participat la muncă și nu a fost ales pentru activități educative.
Din examinarea caracterizării petentului condamnat rezultă că susținerile acestuia referitoare la sancțiunile aplicate nu se confirmă, întrucât acesta a dat dovadă de agresivitate, fiind sancționat pentru lovire deținuți atât în anul 2012 cât și în anul 2013 (într-o perioadă apropiată de prezent în raport cu începerea executării pedepsei). Astfel, în condițiile în care fapta de omor deosebit de grav a fost săvârșită de petent tot pe fondul caracterului său violent, rezultă că după executarea unei perioade îndelungate de pedeapsă (2004-2012), acesta nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, din moment ce nu a renunțat la modul de comportament agresiv fizic.
Tribunalul reține că potrivit sentinței penale de condamnare, ce are autoritate de lucru judecat, instanța a evaluat pedeapsa de 20 ani închisoare ca fiind necesară pentru ca, după executarea ei, condamnatul să se poată reintegra în viața socială. Din acest punct de vedere, este sarcina condamnatului ca, prin comportamentul său pe timpul executării pedepsei, să dovedească faptul că perioada executării efective poate fi redusă. Sub acest aspect, tribunalul apreciază că petentul nu a avut o conformare deplină la normele disciplinare ale penitenciarului, astfel încât să demonstreze că după executarea strict a fracției obligatorii nu mai constituie un pericol pentru societate.
În altă ordine de idei, infracțiunea de omor deosebit de grav este printre cele mai grave fapte penale, astfel că executarea numai a jumătate din pedeapsa stabilită prin hotărârea judecătorească nu este suficientă pentru atingerea scopului pedepsei.
În consecință, aprecierea comisiei de liberări condiționate și hotărârea primei instanțe sunt temeinice, contestația petentului urmând a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 4251 alin 7 pct 1 lit b) Cod procedură penală:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de petentul condamnat BALAȘA D. P. (fiul lui C. și M., născut la 12 07 1952, deținut în P. P. Albă) împotriva sentinței penale nr 209 din 23 01 2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr_ .
În baza art. 272 Cod procedură penală:
Dispune avansarea sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C., reprezentând onorariul avocatului numit din oficiu C. T. .
În baza art. 275 alin 2 Cod procedură penală:
Obligă petentul contestator să plătească statului suma de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică azi 18 02 2015 .
PREȘEDINTE,GREFIER,
T. V. GheorgheOtilia C.
Red/dact/Gh V/26 03 2015/3 ex
| ← Consumul ilicit de droguri (Legea 143/2000 art. 4). Sentința... | Liberare condiţionată (art.587 NCPP). Decizia nr. 45/2015.... → |
|---|
