Verificare măsuri preventive (art.207 NCPP). Decizia nr. 225/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 225/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 10262/212/2015/a5
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.225
Ședința publică din data de 08.06.2015
PREȘEDINTE – N. A.
GREFIER – D. V.
Ministerul Public – P. de pe lângă Tribunalul C. – a fost reprezentat prin PROCUROR – C. B.
S-au luat în examinare contestațiile formulate de inculpații G. Z. (fiul lui C. și N., născut la data de 15.11.1986 în mun. C., domiciliat în mun. C. ..35, jud. C., CNP_), S. I. (fiul lui N. și E., născut la data de 09.12.1985 în mun. C., domiciliat în mun. C., . nr. 36, CNP_) și A. B. (fiul lui B. și M., născut la data de 14.03.1986 în mun. C., domiciliat în mun. C. .. 120, CNP_), împotriva încheierii de ședință din data de 03.06.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea disp.art.358 cod procedură penală, se prezintă contestatorul inculpat G. Z., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu M. S., în baza delegației pentru asistență juridică obligatorie depuse la dosarul cauzei, contestatorul inculpat S. I., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu P. A., în baza delegației pentru asistență juridică obligatorie depuse la dosarul cauzei și contestatorul inculpat A. B., în stare de arest la domiciliu, asistat de apărătorul ales N. A., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.257 – 263 cod procedură penală.
Grefierul de ședință face referatul cauzei, învederând părților prezente obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Nefiind cereri prealabile, instanța constată contestațiile în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea acestora.
Apărătorul contestatorului inculpat S. I., avocat P. A., având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii instanței de fond, și rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat, apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acesteia și nici nu există indicii noi în sensul că lăsarea lui în stare de libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul societății, întrucât pericolul pentru ordinea publică și-a diminuat din intensitate, iar perioada de arest este suficientă pentru ca inculpatul să conștientizeze gravitatea faptelor.
În subsidiar, raportat la caracterul gradual al măsurilor preventive, solicită ca instanța să analizeze posibilitatea înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau controlului judiciar, apte să asigure scopul prev. de art.202 cod procedură penală.
Apărătorul contestatorului inculpat G. Z., avocat M. S., având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii instanței de fond, și rejudecând, să nu se mențină față de inculpat măsura arestului preventiv, apreciind că se poate dispune înlocuirea acesteia cu măsura arestului la domiciliu, pe care o consideră oportună în cauză față de stadiul procesual, atitudinea inculpatului de recunoaștere a faptei, dar și împrejurarea că s-a diminuat rezonanța socială negativă a faptei.
Este adevărat că, la un moment dat, față de acest inculpat a fost înlocuită măsura arestării preventive cu cea a arestului la domiciliu, însă s-a constatat că nu și-a îndeplinit obligațiile impuse doar pentru că a coborât în fața blocului pentru a se întâlni cu un prieten, fapt ce nu face dovada existenței unui pericol real în persoana inculpatului.
Apărătorul contestatorului inculpat A. B., avocat N. A., având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțierea persoanei inculpatului, reprezentând copie acte de stare civilă și bilet de ieșire din spital, pentru a face dovada afecțiunilor de care suferă inculpatul.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, nu se opune atașării la dosar a înscrisurilor în circumstanțierea persoanei inculpatului A. B..
Instanța, deliberând, încuviințează depunerea la dosarul cauzei a a înscrisurilor în circumstanțierea persoanei inculpatului A. B., respectiv copie acte de stare civilă și bilet de ieșire din spital eliberat la data de 05.08.2011.
Apărătorul contestatorului inculpat A. B., avocat N. A., având cuvântul, precizează că prezenta cale de atac nu vizează măsura preventivă a arestului la domiciliu, în ansamblu, ci doar faptul că prima instanță a trecut peste cererea inculpatului de modificare a obligațiilor impuse, în sensul de a i se permite să se deplaseze la locul de muncă, solicitare ce nu a fost însă soluționată.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni cu grad redus de pericol social – tăinuire – urmând a se stabili pe fondul cauzei dacă acesta se face sau nu vinovat de săvârșirea faptei, însă la acest moment nimic nu ar impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal în situația în care i s-ar permite să se deplaseze la locul de muncă. Mai mult decât atât, având în vedere împrejurarea că soția inculpatului este însărcinată într-un stadiu avansat, dar și afecțiunile de care suferă acesta, dovedite cu acte medicale, în mod evident cei doi au nevoie de o alimentație corespunzătoare, fiind necesară obținerea de venituri.
Menționează că a formulat cererea de încuviințare a părăsirii domiciliului pentru ca inculpatul să se poată deplasa la locul de muncă în fața primei instanțe, la termenul din 02.06.2015, fiind depuse și înscrisuri doveditoare (respectiv acte medicale și contract de muncă), însă nu solicitarea nu a fost consemnată în cuprinsul încheierii de ședință și nici instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia. Precizează totodată că a depus la dosar contractul de muncă al inculpatului anterior termenului din 02.06.2015.
Pe cale de consecință, precizând că inculpatul nu contestă soluția de menținere a măsurii arestului la domiciliu, solicită admiterea cererii acestuia, urmând a i se încuviința părăsirea domiciliului pentru a se deplasa la locul de muncă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondate a contestațiilor formulate de inculpații G. Z., S. I. și A. B..
Astfel, în ceea ce-i privește pe inculpații G. Z. și S. I., în mod corect s-a apreciat de către instanța de fond că se impune menținerea măsurii arestării preventive, față de gravitatea acuzațiilor penale și sentimentul de insecuritate pe care lăsarea acestora în libertate l-ar crea în rândul comunității. În acest sens urmează a se avea în vedere că inculpatul G. Z. nu a înțeles să respecte obligațiile ce i-au fost impuse de instanță la momentul când s-a dispus față de acesta măsura arestului la domiciliu, întrucât trebuia să nu iasă în afara locuinței, demonstrând astfel că nu poate respecta anumite obligații clare.
În legătură cu inculpatul A. B., se observă că instanța de fond s-a pronunțat asupra măsurii preventive a arestului la domiciliu, iar inculpatul, prin apărător, precizează la acest termen că nu contestă soluția de menținere a măsurii preventive, arătând că ar fi formulat în fața primei instanțe o cerere de modificare a conținutului acestei măsuri, cerere ce nu ar fi fost soluționată. În raport de aceste susțineri ale inculpatului, se constată că instanța de fond nu a fost învestită cu o cerere scrisă în acest sens și, în plus, la acest moment nu se face nici dovada unei solicitări formulate oral, astfel încât instanța s-a pronunțat strict asupra măsurii preventive, aspect ce urmează a fi avut în vedere și de către instanța de control judiciar.
În atare situație, consideră că asupra cererii de modificare a obligațiilor impuse inculpatului A. B., instanța de control urmează a se pronunța după ce o asemenea cerere va fi soluționată de către instanța de fond, neputând fi avută în vedere direct în calea de atac.
Din perspectiva măsurii arestului la domiciliu, solicită a se constata că în mod corect prima instanță a dispus menținerea acesteia față de inculpatul A. B., avându-se în vedere tocmai diferența naturii infracțiunilor reținute în sarcina celor trei inculpați și, în plus, împrejurarea că măsura preventivă nu a depășit un termen rezonabil față de data la care a fost dispusă, neexistând suficiente argumente din care să rezulte că menținerea acesteia nu ar mai fi oportună.
Mai mult decât atât, consideră că, având în vedere ceea ce s-a solicitat prin cererea de modificare a măsurii arestului la domiciliu, ar însemna, de fapt, o transformare în măsura preventivă a controlului judiciar, care însă s-ar deduce din pedeapsă în situația în care față de inculpat s-ar pronunța o hotărâre de condamnare.
Apărătorul contestatorului inculpat A. B., avocat N. A., având cuvântul în replică, solicită a se avea în vedere că, în raport de practica instanțelor, cererea de modificare a conținutul măsurii preventive nu se depune în formă scrisă atunci când se formulează cu ocazia discutării din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii.
Contestatorul inculpat G. Z., în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluzii apărătorului său, precizând că a recunoscut fapta și va respecta toate obligațiile ce-i vor fi impuse.
Contestatorul inculpat S. I., în ultimul cuvânt, solicită a se dispune măsura arestului la domiciliu, precizând că are un copil în întreținere.
Contestatorul inculpat A. B., în ultimul cuvânt, solicită a i se permite să meargă la serviciu, întrucât are diabet și, anterior luării măsurii arestării preventive, lucra în calitate de conducător auto la Regal Trans Auto, cu sediul pe ., societate unde lucrează de aproximativ 8 luni, fiind depuse în acest sens înscrisuri la dosar.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne in pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra contestațiilor de față:
Prin încheierea de ședință din data de 03.06.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._,
În baza art. 362 alin. 2 C. proc. pen. rap. la art. 208 alin. 2 C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților S. I. poreclit U. (fiul lui N. și E., născut la data de 09.12.1985 în mun. C., domiciliat în mun. C., . nr. 36, CNP_) și G. Z. (fiul lui C. și N., născut la data de 15.11.1986 în mun. C., domiciliat în mun. C. ..35, jud. C., CNP_), pe care o menține.
În baza art. 362 alin. 2 C. proc. pen. rap. la art. 208 alin. 2 C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu a inculpatului A. B. (fiul lui B. și M., născut la data de 14.03.1986 în mun. C., domiciliat în mun. C. .. 120, cnp_), pe care o menține.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța încheierea,în ceea ce privește măsurile preventive,prima instanță a avut în vedere următoarele:
La data de 09.04.2015, pe rolul Judecătoriei C. a fost înregistrat sub nr._ 15, rechizitoriul nr. 3623/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanta, prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților G. Z., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „furt calificat”, prevăzută de art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit. b, d alin. 2 lit. b cu aplicarea art. 41 alin. 1 C. pen.; S. I., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „furt calificat”, prevăzută de art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit. b, d alin. 2 lit. b cu aplicarea art. 41 alin. 1 C. pen. și A. B., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „tăinuire”, prevăzută de art. 270 alin. 1 C. pen.
În fapt, s-a reținut că în seara zilei de 19.03.2015, în intervalul orar 19,15 – 20,40, inculpații G. Z. și S. I. ar fi pătruns prin forțarea ferestrei în apartamentul nr. 18, situat la parterul blocului BM4 . de pe .. 44 mun. C., de unde au sustras 20-25 g bijuterii din aur, un set de perle, un laptop Apple, o tabletă Apple și suma de 450, valoarea cumulată a prejudiciului fiind de 8600 lei. La data de 20.03.2015, inculpatul A. B. ar fi cumpărat de la numitul G. Z. un laptop marca Apple despre care a cunoscut din împrejurări concrete că provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
În cadrul acestui dosar penal, prin încheierea nr. 235 din 30.03.2015 a Tribunalului C., a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanta și s-a dispus luarea față de cei trei inculpați a măsurii arestării preventive pe o durată de 30 de zile.
La momentul sesizării instanței, la data de 07.05.2015, în ceea ce-i privește pe inculpații G. Z. și A. B., judecătorul de cameră preliminară a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, iar la data de 13.05.2015, în ceea ce-l privește pe inculpatul G. Z., a înlocuit din nou măsura arestului la domiciliu cu măsura arestării preventive.
Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, în temeiul art. 208 C.p.p, instanța reamintește că potrivit art. 223 alin. (2) C. proc. pen., „măsura arestării preventive poate fi luată, ... dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
De asemenea, potrivit art. 242 alin. 2 C.p.p., măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
Analizând dispozițiile legale invocate, instanța apreciază că în ceea ce privește existența probelor sau indiciilor temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații ar săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor, față de momentul luării arestării preventive acestea nu s-au schimbat esențial în mod favorabil acestora.
Instanța evidențiază că această cauză abia a intrat în faza judecății, nefiind administrate alte probe esențiale față de cele avute în vedere la momentul arestării preventive și chiar dacă probatoriul poate suferi modificări în urma efectuării unei eventuale cercetări judecătorești, acest aspect nu este de natură a modifica în vreun fel considerentele mai sus expuse, în sensul existenței probelor sau indiciilor temeinice de comitere a infracțiunilor de către cei trei inculpați.
În ceea ce-i privește pe inculpații S. I. și G. Z., măsura arestării preventive este legală și temeinică, motivele care au determinat arestarea preventivă a acestora nu au încetat, subzistă și la acest moment procesual și impun în continuare privarea de libertate, măsura arestului la domiciliu nefiind suficientă a asigura buna desfășurare a procesului penal și prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni.
Astfel, fapta reținută in sarcina inculpatilor G. Z. și S. I. este săvârșită prin efracție, prin violare de domiciliu, se presupune că inculpații au folosit o rangă pentru a deschide fereastra imobilului persoanei vătămate, colaborând în acest sens inculpatul S. I. aducându-i ranga inculpatului G. Z., fără teama de a fi observați de către trecători, elemente de natură a evidenția gradul ridicat de specializare infracțională și de reiterare a comportamentului infracțional.
În ceea ce-l privește pe inculpatul G. Z., instanța are în vedere inclusiv comportamentul procesual al acestuia, în sensul că imediat după înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, acesta și-a încălcat obligațiile impuse de instanță, dând astfel dovadă de indiferența față de riăorile legii și de propria situație juridică.
Cu privire la inculpatul A. B. se constată că fapta reținută în sarcina acestuia este de natură a aduce atingere valorilor sociale/relațiilor sociale referitoare la înfăptuirea justiției, creându-se presupunerea rezonabilă că acesta a prevăzut că bunul cumpărat poate proveni dintr-o activitate ilicită - având în vedere prețul acestuia și lipsa parolei de acces – cu influență directă asupra faptei celorlalți doi inculpați. Tocmai gradul mult mai redus de pericol social reflectat de gradul de participare și comportamentul conjunctural al acestui inculpat, a determinat judecătorul de camera preliminară să ia față de acesta măsura alternativă arestării preventive, însă acest aspect nu poate să conducă în mod automat la schimbarea temeiurilor avute în vedere inițial, în nici o lună de la luarea măsurii arestului la domiciliu.
Împotriva acestei încheieri,în termen legal au declarat contestație inculpații A. B., G. Z. și S. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele inserate în partea introductivă, care este parte integrantă a prezentei, așa încât nu se impune reluarea acestora.
Verificând încheierea contestată, în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile aduse și din oficiu, Tribunalul constată ca nefiind fondată calea de atac.
Conform art.362 alin.2 Cod procedură penală, în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art.208 Cod proc.pen.
Potrivit art.208 alin.2 Cod proc.pen.,, instanța de judecată verifică din oficiu,, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea ,prelungirea sau menținerea măsurii preventive,înainte de expirarea acesteia.
Dispozițiile art.207 alin.3-5 Cod proc.pen., se aplică în mod corespunzător.
Când instanța constată, potrivit disp.art.207 alin.4 Cod proc. penală că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat.
Prima instanță, verificând din oficiu măsurile preventive ,a reținut în mod judicios că se mențin în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv a măsurii arestului la domiciliu,întrucât în dosar există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au realizat acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat( G. Z. și S. I.) și tăinuire (A. B.),astfel cum au fost prezentate în rechizitoriu, totodată fiind îndeplinite condiția limitei de pedeapsă, precum și condiția cu privire la starea de pericol pentru ordinea publică.
În fapt, s-a reținut că în seara zilei de 19.03.2015, în intervalul orar 19,15 – 20,40, inculpații G. Z. și S. I. ar fi pătruns prin forțarea ferestrei în apartamentul nr. 18, situat la parterul blocului BM4 . pe .. 44 mun. C., de unde au sustras 20-25 g bijuterii din aur, un set de perle, un laptop Apple, o tabletă Apple și suma de 450, valoarea cumulată a prejudiciului fiind de 8600 lei. La data de 20.03.2015, inculpatul A. B. ar fi cumpărat de la G. Z., un laptop marca Apple ,despre care a cunoscut din împrejurări concrete că provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
În ceea ce îi privește pe inculpații S. I. și G. Z., măsura arestării preventive este legală și temeinică, motivele care au determinat arestarea preventivă a acestora nu au încetat, subzistă și la acest moment procesual și impun în continuare privarea de libertate, măsura arestului la domiciliu nefiind suficientă a asigura buna desfășurare a procesului penal și prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni.
Fapta reținută în sarcina inculpaților G. Z. și S. I. ,este săvârșită prin violare de domiciliu și efracție, aceștia ar fi folosit o rangă pentru a deschide fereastra imobilului persoanei vătămate,de unde au sustras mai multe bunuri (o tabletă marca Apple,un laptop marca Apple și mai multe bijuterii), au acționat fără teama de a fi observați de către trecători, elemente de natură a evidenția gradul ridicat de specializare infracțională și periculozitatea acestora .
În privința inculpatului G. Z., așa cum a subliniat și prima instanță, trebuie avut în vedere comportamentul procesual al acestuia, în sensul că la scurt timp după înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, acesta și-a încălcat obligațiile impuse de instanță.
Nu în ultimul rând,Tribunalul constată că acest inculpat a suferit multiple condamnări, în perioada 2006-2010, inclusiv în străinătate, pentru infracțiuni de furt calificat iar în condițiile în care procedurile judiciare penale anterioare în care a fost implicat și-au dovedit ineficiența preventivă pentru viitor,există un pericol concret ca inculpatul să se implice, dacă ar fi lăsat în libertate chiar și sub puterea unei alte măsuri preventive, în săvârșirea de infracțiuni.
Pentru inculpatul S. I., se constată că acesta a suferit multiple condamnări în perioada 2006-2010 pentru infracțiuni preponderent de furt calificat, aspect care conduce la concluzia că pedepsele anterioare nu și-au atins scopul preventiv și se impune în continuare privarea de libertate ,pentru a preîntâmpina săvârșirea unor fapte penale de același gen .
În ceea ce privește pe inculpatul A. B., temeiurile avute în vedere de judecătorul de cameră preliminară ,la luarea măsurii arestului la domiciliu,rămân neschimbate și impun în continuare ,menținerea măsurii preventive.
Tribunalul mai constată că față de acesta s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiuni de furt calificat și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată - 9 acte materiale) fiind condamnat în primă instanță la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare, la data de 23. 02. 2015, dosarul urmând calea de atac a apelului.De asemenea, acest inculpat a mai fost condamnat definitiv de instanțe străine pentru furt, prin sentința penală din 12. 06. 2014 a Tribunalului Kobenhavns Byret (Danemarca), dispunându-se și expulzarea sa.
Ca atare, se constată și în privința acestui inculpat suspiciunea rezonabilă a unei perseverențe infracționale în domeniul faptelor penale cu producere de prejudicii împotriva patrimoniului persoanelor.
În ceea ce privește susținerile avocatului ales al inculpatului A. B., în sensul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii prin care a solicitat să i se permită acestuia deplasarea la locul de muncă ,într-un anumit interval orar,pentru a-și asigura mijloacele de existență sieși precum și familiei sale,nu pot fi luate în considerare ,din consemnările în partea introductivă a încheierii și verificările instanței de control judiciar (extras din caietul de ședință și referatul grefierului de ședință în urma audierii înregistrării de la termenul la care au avut loc dezbaterile asupra măsurii preventive, atașate la prezentul dosar) nerezultând împrejurarea invocată.
Concluzionând, datele ce îi caracterizează pe inculpați,conduita procesuală precum și faptele pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată, conturează pericolul ca aceștia, lăsați în libertate în acest moment procesual, chiar sub o altă măsură preventivă, să comită și alte fapte de natură penală de același gen, fiind necesar a se lua măsurile eficiente pentru preîntâmpinarea unei astfel de situații, precum și pentru protejarea ordinii publice, constând în starea de neliniște a cetățenilor din comunitate aflând că inculpați trimiși în judecată pentru fapte prin care se aduce gravă atingere patrimoniului și inviolabilității domiciliului,precum și relațiilor sociale care ocrotesc buna înfăptuire a justiției,au fost lăsați în stare de libertate, chiar sub o altă măsură preventivă.
Față de considerentele expuse și având în vedere că durata măsurii preventive este una rezonabilă, dar și proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților, privarea de libertate cu caracter preventiv fiind și o măsură necesară pentru realizarea scopului măsurii preventive, prevăzut de art.202 Cod proc.pen., privind buna desfășurare a procesului penal,soluția primei instanțe,este legală și temeinică.
Prin urmare, Tribunalul va respinge ca nefondate contestațiile declarate de inculpați și îi va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
Văzând și prevederile art.272 Cod proc.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art. 425 ind. 1 alin.7 pct 1 lit.b Cod proc. pen.,rap.la art.206 Cod proc.pen.,
Respinge ca nefondate contestațiile declarate de inculpații G. Z. (fiul lui C. și N., ns. la 15.11.1986), S. I. zis U. (fiul lui N. și E., ns.la 09.12.1985) și A. B. (fiul lui B. și M., ns. la 14.03.1986), împotriva încheierii de ședință din data de 03.06.2015 a Judecătoriei C.,pronunțată în dosar nr._ 15.
În baza art.275 alin.2 Cod proc.pen.,obligă inculpații contestatori la cheltuieli judiciare către stat, în sumă de câte 200 lei.
În baza art.272 Cod proc.pen.,onorariu avocat oficiu către Baroul C.,în cuantum de câte 100 lei, pentru av. M. S. și av. P. A., se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Cercetată și pronunțată în ședință publică, azi, 08.06. 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. D. V.
Red.jud. fond. V. V.
Red..jud. cont. N. A. 08.06.2015 / 5 ex.
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 226/2015. Tribunalul CONSTANŢA | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 238/2015.... → |
|---|
