Verificare măsuri preventive (art.207 NCPP). Decizia nr. 180/2015. Tribunalul CONSTANŢA

Decizia nr. 180/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 6091/212/2015/a4

Dosar nr._ 15/a14

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIE PENALĂ NR. 180

Ședința publică din data de 11.05.2015

P. – N. A.

GREFIER – C. C.

Ministerul Public – P. de pe lângă Tribunalul C. – a fost reprezentat prin PROCUROR – C. B.

S-a luat în examinare contestația formulată de P. DE PE L. JUDECĂTORIA C.,împotriva încheierii de ședință din 07.05.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 15.

La apelul nominal făcut în ședință publică cu respectarea disp.art.358 cod procedură penală, se prezintă intimatul - inculpat P. C. M., asistat de avocat D. S., în substituirea apărătorului ales, avocat N. M., în baza delegației de substituire depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.257 – 263 cod procedură penală.

Grefierul de ședință face referatul cauzei, învederând părților prezente obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.

Instanța întreabă părțile dacă au cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat și constatând că nu sunt, constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate de P. de pe lângă Judecătoria C., considerând că în mod eronat prima instanță a apreciat că nu se mai impune menținerea stării de arest a inculpatului P. C. M. și a considerat că se poate asigura o prevenție adecvată și prin prisma unei alte măsuri.

In opinia sa, măsura arestului preventiv apare ca fiind necesară pentru a asigura o prevenție corespunzătoare, instanța de fond având în vedere un singur argument, respectiv durata arestului preventiv până în prezent, care în opinia instanței de fond a atins un caracter de rezonabilitate.

Raportat la circumstanțele de comitere a faptei și la modalitatea concretă de săvârșire, această durată nu apare ca fiind una suficientă, care să atingă un grad de rezonabilitate, apreciind că această rezonabilitate nu ar fi depășită prin menținerea în continuare a inculpatului în stare de arest preventiv.

Solicită să se observe că inculpatul este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, într-o anumită modalitate concretă, și anume, prin violențe exercitate asupra unei persoane, într-un loc public, într-o modalitate aptă de a trezi un puternic sentiment de insecuritate în rândul comunității. Faptele de violență săvârșite într-un loc public, în general trezesc un sentiment de insecuritate, sentiment ce persistă pe o perioadă mai lungă de timp.

Justificarea unei violențe nu apare ca fiind oarecum explicată în această cauză, precizând că partea vătămată a suferit vătămări ce necesită pentru vindecare un număr de 40-45 de zile de îngrijiri medicale, astfel încât durata arestului preventiv nu a depășit un caracter de rezonabilitate. Din această perspectivă, apreciază că o altă măsură și anumite obligații pe care să le respecte inculpatul nu ar prezenta un caracter de suficiență, raportat la acest sentiment puternic de insecuritate, în contextul în care anumite persoane înțeleg să exercite violențe extrem de grave asupra unor altor persoane necunoscute, pentru a obține bunuri.

Indiferent de situație, o asemenea violență nu era justificată. Inculpatul a lovit de mult mai multe ori victima, decât ar fi fost necesar pentru o posibilă sustragere, a înțeles să cauzeze vătămări exagerate victimei, aspect ce este oglindit în numărul mare de zile de îngrijiri medicale și numai când victima a ajuns în stare de inconștiență, a înțeles să încerce sustragerea unor bunuri.

Din această perspectivă, nu apare ca fiind suficiente aceste obligații pe carte inculpatul ar trebui să le respecte sub imperiul unei alte măsuri preventive, în conștiința publică ar renaște în continuare acest sentiment de insecuritate, de nesiguranță.

Pentru aceste motive, solicită admiterea contestației și rejudecând, să se mențină starea de arest preventiv a inculpatului P. C. M.. Indiferent de circumstanțele personale, consideră că o persoană care este aptă de a săvârși o asemenea violență, este o persoană care demonstrează că posedă un caracter violent latent care are atitudinea de a izbucni în anumite condiții concrete date. Din această perspectivă, nu are o importanță atât de mare lipsa antecedentelor penale, cât timp în anumite condiții concrete, sub influența anumitor băuturi sau când inculpatul consideră că ar putea obține bunuri în această manieră, inculpatul demonstrează că recurge la violențe deosebite.

Consideră că acest caracter violent prevalează față de lipsa antecedentelor penale și din această perspectivă trebuie apreciat caracterul rezonabil al măsurii arestării preventive.

Avocat D. S., având cuvântul, solicită respingerea contestației, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, iar la acest moment este mai mult decât oportun a aprecia că înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu este justificată, având în vedere durata de la data luării acestei măsuri, aproximativ 5 luni de zile, stadiul procesual și nu în ultimul rând, circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului.

In opinia sa, apare justificată înlocuirea acestei măsuri preventive, arestul la domiciliu fiind o măsură suficientă și proporțională pentru a asigura scopul măsurilor preventive, potrivit disp. art.202 Cod pr.penală. In prezent, cu siguranță nu mai există pericolul pentru ordinea publică la aceeași amploare, astfel cum face referire Ministerul Public, iar lăsarea inculpatului sub puterea acestei măsuri mai ușoare, nu va putea aduce nici un deficit bunei desfășurări a procesului penal.

Cu siguranță că perioada lungă petrecută în stare de detenție, a fost de natură să-l determine pe inculpat să adopte o atitudine nouă față de exigențele legii penale și față de valorile pe care aceasta le apără.

In opinia sa, trebuie să se dea o valență importantă circumstanțelor ce caracterizează persoana inculpatului, putându-se observa că acesta, încă din anul 2010 are un loc de muncă, astfel cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, respectiv caracterizarea de la locul de muncă și caracterizarea de la preotul comunității. Nu putem să nu luăm în calcul și lipsa antecedentelor penale, chiar dacă Ministerul Public subliniază că nu ar avea o valență destul de ridicată.

Consideră că trebuie avute în vedere nu numai avantajele pe care le are măsura arestului preventiv, ci și dezavantajele acestei măsuri, pe care o persoană cum este inculpatul P. C. M., aflat la primul conflict cu legea penală și circumstanțele pe deplin favorabile din punct de vedere personal, nu va face altceva decât să-i inoculeze anumite comportamente deviante, pe care nu le avea până la momentul respectiv.

In momentul de față, măsura arestului la domiciliu nu va face altceva decât să-i dea posibilitate inculpatului să se judece și sub puterea unei alte măsuri preventive, cum de altfel este și firesc pe parcursul unui proces penal. Pericolul pentru ordinea publică nu mai are aceeași amploare.

Raportat la infracțiunea săvârșită, respectiv tentativă la tâlhărie, cu siguranță că la acest moment procesual măsura arestului la domiciliu este suficientă, necesară și proporțională în prezenta cauză

Intimatul inculpat P. C. M., în ultim cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate pentru a-și putea păstra locul de muncă.

Instanța rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL

Asupra contestației de față:

Prin încheierea de ședință din data de 07.05.2015pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ 15,

În baza art. 362 c.p.p. rap. la art. 208 c.p.p., art. 242 alin. 2 c.p.p., s-a înlocuit măsura arestării preventive, prevăzută de art. 223 C. proc. pen., luată față de inculpatul P. C.-M., cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, prevăzută de art. 218 C. proc. pen., măsură ce urmează a fi verificată până la data de 05.07.2015.

S-a dispus punerea în libertate a inculpatului P. C.-M. (fiul lui E. și R., născut la data de 05.09.1988 în mun. C., jud. C., domiciliat în orașul Năvodari, ., jud. C., necăsătorit, studii medii, ocupație inspector S.S.M. și P.S.I., cu loc de muncă, fără antecedente penale, CNP:_), de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 24/UP/31.01.2015, emis de Judecătoria C., dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză, la data rămânerii definitive a prezentei încheieri.

Măsurile dispuse se comunică administrației locului de deținere.

În baza art. 221 alin. (1) C. proc. pen.s-a impus inculpatului P. C.-M. obligația de a nu părăsi imobilul din orașul Năvodari, ., jud. C., fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza.

În baza art. 221 alin. (2) C. proc. pen., pe durata arestului la domiciliu, inculpatul va avea următoarele obligații:

a) să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să nu comunice cu persoana vătămată, cu martorii din dosar, cu membrii de familie ai acestora.

În baza art. 221alin. (4) C. proc. pen. va atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Deliberând asupra legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului P. C. M., precum și asupra cererii de înlocuire a măsurii formulate de inculpat, întemeiate pe disp. art. 242 alin. 2 c.p.p.,prima instanță a reținut următoarele:

La data de 24.02.2015, prin rechizitoriul nr. 1244/P/2015, P. de pe lângă Judecătoria C. l-a trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pe inculpatul P. C. M., sub aspectul infracțiunii de tentativă la infracțiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 32 alin. (1) CP. rap. la art. 233 - 234 alin. (1) lit. d ) CP constând în aceea că, la data de 27.01.2014, în jurul orei 18.45, în timp ce se afla pe . Năvodari, a lovit persoana vătămată I. V. cu pumnii în zona feței și a spatelui, punând-o în stare de inconștiență, ca apoi să îi bage mâna în buzunarul de la spate al pantalonilor, moment ce a fost observat de martorul ocular H. C., iar la vederea martorului H. C. și a martorului Comîrlă D. inculpatul a decis să fugă, nereușind să sustragă vreun bun.

Prin încheierea nr. 65 din 31.01.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria C. de arestare preventivă a inculpatului P. C. M. și s-a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 31.01.2015 până la 01.03.2015 inclusiv.

Pentru a pronunța această soluție, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului P. C. M..

Astfel, în ceea ce privește existența probelor sau indiciilor temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, s-a constatat că acestea rezultă din următoarele mijloace de probă administrate în cauză până la acel moment: declarație persoanei vătămate I. V. și procesul-verbal de consemnare a declarației persoanei vătămate din data de 30.01.2015; declarațiile martorilor I. A.-B., Comîrlă D., H. C. și C. V., proces-verbal de concluzii preliminarii din data de 30.01.2015 privind leziunile suferite de către persoana vătămată; declarațiile suspectului și inculpatului P. C.-M., iar infracțiunea de tâlhărie calificată de săvârșirea căreia este acuzat inculpatul este pedepsită cu închisoare de 5 ani sau mai mare (din acest punct de vedere, s-au reținut disp. art. 187 cod penal, potrivit cărora, prin pedeapsa prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută de textul de lege care incriminează fapta în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei, astfel încât în cazul de față nu are relevanță forma tentată a faptei).

Judecătorul de drepturi și libertăți a avut în vedere, referitor la cea de-a doua condiție impusă de art. 223 alin. 2, că aceasta este de asemenea îndeplinită, raportat la gravitatea faptei de care este acuzat inculpatul. În acest context, a fost avută în vedere rezonanța socială actuală a faptelor de natura celei de care este acuzat inculpatul, în condițiile creșterii frecvenței unor astfel de infracțiuni și a intensificării eforturilor de combatere a faptelor cu violență, atât la nivel legislativ cât și la nivel executiv. S-a reținut că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera un sentiment de insecuritate socială colectivă și ar crea temerea, că împotriva unor fapte de violență, precum și împotriva unor persoane periculoase, organele statului nu acționează suficient.

S-a reținut că privarea de libertate a inculpatului este o măsură necesară și proporțională raportat la interesul general al societății care prevalează în acest caz asupra regulii respectării libertății individuale dar și în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, pentru a se asigura prezența inculpatului pe parcursul procesului penal fiind proporțională și necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică.

La 26.02.2015 și la 13.03.2015, măsura a fost verificată și înlocuită de judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 348 c.p.p., rap. la art. 207 c.p.p., art. 242 alin. 2 c.p.p., cu măsura preventivă a controlului judiciar, respectiv a arestului la domiciliu, reținându-se, în special în raport cu situația personală a inculpatului, că o măsură mai ușoară ar putea satisface, în același grad, scopul prev. de art. 202 c.p.p. Încheierile primei instanțe au fost desființate de judecătorul de cameră preliminară de la instanța de control judiciar, care a menținut astfel măsura arestării preventive, pe considerente de necesitate și proporționalitate.

La data de 20.03.2015, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 1244/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., privind pe inculpatul P. C.-M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la infracțiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 32 alin. (1) CP. rap. la art. 233 - 234 alin. (1) lit. d ) CP, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei privindu-l pe acesta.

La 03.04.2015, instanța a efectuat verificările impuse de art. 362 c.p.p. rap. la art. 208 c.p.p.

Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, în baza art. 362 c.p.p. rap. la art. 208 c.p.p., și examinând totodată și cererea de înlocuire formulată de inculpat în baza art. 242 alin. 2 c.p.p., instanța reține că scopul urmărit prin luarea măsurii preventive va fi realizat, în acest stadiu procesual, prin dispunerea unei măsuri preventive mai ușoare, respectiv a arestului la domiciliu.

Astfel, din materialul probator administrat până in acest stadiu procesual, se reține că față de inculpat există în continuare suspiciunea rezonabilă că ar fi săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată.

Instanța are în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale, este tânăr, este integrat social, având, la data încarcerării sale, un loc de muncă. Date fiind aceste circumstanțe personale, în principal prin prisma lipsei antecedentelor penale, nu se poate reține că, lăsat în libertate, acesta ar mai putea comite alte fapte, întrucât la dosarul cauzei nu există date în acest sens. În plus, prin înlocuirea măsurii cu arestul la domiciliu, s-ar realiza în continuare izolarea inculpatului de societate, în propria locuință. Instanța apreciază că, prin privarea de libertate, într-un loc de detenție, de la data de 31.01.2015 până în prezent, inculpatul a avut timpul necesar să reflecteze asupra consecințelor faptelor sale și să-și revizuiască atitudinea față de valorile sociale apărate prin normele penale.

În ceea ce privește stadiul cercetărilor, se constată că în cauză a început cercetarea judecătorească, iar inculpatul a solicitat aplicarea procedurii simplificate, cerere ce i-a fost respinsă de instanță la termenul din 22.04.2015, întrucât acesta a recunoscut în mod nuanțat învinuirea din rechizitoriu, cu excluderea unor elemente ce țin în principal de latura subiectivă a presupusei infracțiuni de tentativă la tâlhărie pentru care este cercetat. Instanța reține că inculpatul și-a manifestat deja poziția procesuală și, în raport de apărările pe care acesta a înțeles să și le facă pe viitor, în condițiile în care ar fi izolat în locuința sa, nu există riscul ca acesta să influențeze persoana vătămată sau martorii din cauză.

Se reține astfel că scopul măsurii preventive poate fi realizat, în aceeași măsură, prin instituirea măsurii arestului la domiciliu.

Se constată, față de considerentele de mai sus, că măsura preventivă dispusă inițial nu mai este necesară și totodată proporțională în vederea bunei desfășurări a procesului penal sau împiedicării săvârșirii de noi infracțiuni. Starea de pericol pentru ordinea publică poate fi înlăturată în egală măsură și prin măsura arestului la domiciliu.

Împotriva încheierii de ședință în cauză, în termen legal, a formulat contestație P. de pe lângă Judecătoria C., motivele fiind expuse în în partea introductivă ,care face parte integrantă din prezenta și nu se impune reluarea acestora.

Inculpatul P. C. M. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie calificată ,prev. de 32 alin. (1) CP. rap. la art.233 - art.234 alin.1 lit.d C.pen., constând în aceea că, la data de 27.01.2014, în jurul orei 18,45, în timp ce se afla pe . Năvodari, a lovit persoana vătămată I. V. cu pumnii în zona feței și a spatelui, punând-o în stare de inconștiență, ca apoi să îi bage mâna în buzunarul de la spate al pantalonilor, moment ce a fost observat de martorul ocular H. C., iar la vederea martorului H. C. și a martorului Comîrlă D., inculpatul a decis să fugă, nereușind să sustragă vreun bun.

În fapt, s-a reținut că, persoana vătămată I. V. se deplasa pe . Năvodari, ajungând în dreptul magazinului al cărui proprietar este martorul H. C.. Întrucât martorul se afla în fața magazinului, cei doi s-au salutat, iar persoana vătămată și-a continuat drumul pe . ajunge la fiica sa. Persoana vătămată a traversat .. Mării, moment în care a fost ajuns din urmă de inculpatul P. C.-M.. În această împrejurare, inculpatul i-a luat șapca pe care o avea în cap, ca apoi să o pună pe capul său și s-a îndepărtat de persoana vătămată. Persoana vătămată i-a cerut inculpatului să îi returneze șapca, motiv pentru care inculpatul i-a aruncat-o în stradă. Persoana vătămată a încercat să o ridice de jos, iar în acel moment inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în zona feței și a spatelui. Intensitatea loviturilor primite a determinat-o pe persoana vătămată să cadă și să își piardă cunoștința, astfel încât acesta nu a mai putut furniza informații cu privire la cele întâmplate ulterior. Martorul H. C. a anunțat serviciul de ambulanță și organele de poliție pentru a fi luate măsurile legale.Loviturile ce i-au fost aplicate persoanei vătămate,au produs vătămări grave și care necesită 40-45 de zile îngrijiri medicale.

Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmăritprin dispunerea acesteia (202 alin. 3 Cod proc.pen.).

În cauza de față,pericolul pentru ordinea publică persistă și rezultă din modul și împrejurările în care inculpatul a acționat (prin lovirea unei persoane în vârstă de 60 de ani, suficient de puternic astfel încât aceasta să fie adusă la inconștiență,în public, în centrul orașului Năvodari, prin acte de violență exercitate la nivelul capului victimei ,cauzând acesteia leziuni traumatice ce au necesitat 40-45 de zile îngrijiri medicale ),care evidențiază o agresivitate excesivă din partea inculpatului și temeritatea deosebită a acestuia,iar timpul scurs de la data presupusei infracțiuni ,nu a estompat riscul de tulburare a ordinii publice ,gravitatea deosebită a faptei și reacția publicului constituind temeiuri suficiente pentru refuzul de eliberare din detenție și în jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Conduita corespunzătoare a inculpatului anterior arestării, încadrarea în activitatea profesională precum și lipsa antecedentelor penale,nu reprezintă argumente suficient de relevante pentru a admite cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

Ca atare, instanța nu se poate limita la analiza circumstanțelor personale ale acestuia, cu ignorarea unor aspecte importante privitoare la fapta presupus comisă, suficiente pentru a caracteriza incidența pericolului pentru ordinea publică,sentimentele de insecuritate și de revoltă pe care comiterea unor fapte le generează în rândul cetățenilor .

Pentru aceste motive, apare ca necesară și proporțională privarea de libertate a inculpatului, iar nu doar restrângerea libertății de acțiune prin instituirea arestului la domiciliu și în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal ,ceea ce implică și eliminarea oricărui risc de tulburare a ordinii publice,de a-l face pe inculpat să conștientizeze asupra comportamentului antisocial .

Prin urmare, în baza art. art. 425/1 alin. 7 pct.2 lit. a Cod proc.pen. raportat la art. 206 Cod proc.pen.,va admite contestația Parchetului de pe lângă Judecătoria C. împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 07.05.2015 de Judecătoria C., va desființa încheierea și soluționând cauza, va dispune:

În baza art. 362 Cod proc.pen. raportat la art. 208 alin.4 în referire la art.207 alin.4 Cod proc.pen.,menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul P. C. – M.,pe o perioadă de 60 de zile,de la data de 11.05.2015 până la data de 09.07.2015.

În baza art.242 alin.2 Cod proc.pen., rap.la art.202 alin.4 lit.d în ref.la art.218 Cod proc.pen.,va respinge ca nefondată cererea formulată de inculpat,privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu și va înlătura .dispozițiile contrare prezentei,privind, înlocuirea arestului preventiv cu măsura preventivă a arestul la domiciliu, art.221 alin.1,2 4 Cpp,dispoziția privind punerea în libertate a inculpatului .

Văzând și art. 275 alin. (3) Cod proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. art. 425/1 alin. 7 pct.2 lit. a Cod proc.pen. raportat la art. 206 Cod proc.pen.,

Admite contestația Parchetului de pe lângă Judecătoria C. împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 07.05.2015 de Judecătoria C., în dosar penal_ 15 .

Desființează încheierea contestată și soluționând cauza,dispune:

În baza art. 362 Cod proc.pen. raportat la art. 208 alin.4 în referire la art.207 alin.4 Cod proc.pen.,

Menține măsura arestării preventive față de inculpatul P. C. – M. - fiul lui E. și R., ns. la 05.09.1988, în mun. C., domiciliat în orașul Năvodari, ., jud. C., CNP_,pe o perioadă de 60 de zile,de la data de 11.05.2015 până la data de 09.07.2015.

În baza art.242 alin.2 Cod proc.pen., rap.la art.202 alin.4 lit.d în ref.la art.218 Cod proc.pen.,

Respinge ca nefondată cererea formulată de inculpat,privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

Înlătură dispozițiile contrare prezentei,privind, înlocuirea arestului preventiv cu măsura preventivă a arestul la domiciliu, art.221 alin.1,2 4 Cpp,dispoziția privind punerea în libertate a inculpatului .

În baza art. 275 alin. (3) Cod proc. pen.,

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia .

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 11.05.2015.

P., GREFIER,

N. A. C. C.

TEHNORED.JUD.N.A.-12.05.2015-EX..3

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive (art.207 NCPP). Decizia nr. 180/2015. Tribunalul CONSTANŢA