Verificare măsuri preventive (art.207 NCPP). Decizia nr. 181/2015. Tribunalul CONSTANŢA

Comentarii

0

Decizia nr. 181/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 22189/212/2013/a21.3

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIE PENALĂ NR. 181

Ședința publică din data de 11.05.2015

P. – N. A.

GREFIER – C. C.

M. P. – P. de pe lângă Tribunalul C. – a fost reprezentat prin PROCUROR – C. B.

S-a luat în examinare contestația formulată de P. DE PE L. JUDECĂTORIA C.,împotriva încheierii de ședință din 07.05.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică cu respectarea disp.art.358 cod procedură penală, se prezintă intimatul - inculpat S. M., asistat de apărător ales, avocat C. I., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.257 – 263 cod procedură penală.

Grefierul de ședință face referatul cauzei, învederând părților prezente obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.

Instanța întreabă părțile dacă au cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat și constatând că nu sunt, constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulată de P. de pe lângă Judecătoria C. și să se constate că se impunea a fi menținută starea de arest preventiv, apreciind că durata arestului preventiv nu a depășit, în această cauză, caracterul unei durate rezonabile. Deși discutăm de o durată lungă de timp, se poate constata că rezonabilitatea se apreciază în funcție de anumite elemente.

Astfel, în mod concret se poate observa multitudinea de date la care inculpatul a săvârșit fapte prevăzute de legea penală, multitudinea de acte materiale, chiar activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului în raport de cele 23 de acte materiale se întinde în timp de-a lungul a 7 luni de zile.

In condițiile în care discutăm de o astfel de activitate infracțională bogată, se poate discuta și de o persistență infracțională a inculpatului. Mai mult, se pot observa condițiile concrete de săvârșire a acestor acte materiale, de unde rezultă o periculozitate sporită a acestui inculpat, o specializare a acestuia, prin faptul că acționa într-o anumită modalitate, cu măști, cu cagule, cu participarea mai multor persoane.

In acest sens, apreciază că nu ar fi o intenție survenită, ci inculpatul a prevăzut că s-ar putea ca o parte vătămată, la un moment dat să fie acasă și și-a prevăzut și modalitatea în care va reacționa, extrem de violentă. In aceste condiții trebuie apreciată rezonabilitatea, iar aceasta trebuie coroborată cu sentimentul de insecuritate stârnit în rândul comunității și complexitatea cauzei, cu participarea mai multor persoane.

Această periculozitate sporită, pe fondul celor susținute anterior, reclamă și o necesitate de prevenție sporită, respectiv o durată mai lungă a măsurii arestării preventive care să nu apară ca fiind una nerezonabilă.

Un alt aspect cu care nu este de acord este împrejurarea că instanța de fond, la momentul la care a analizat măsura preventivă și a considerat că se impune o altă măsură, a avut în vedere și că limitele de pedeapsă prevăzute în Noul Cod penal pentru infracțiunile ce i se rețin în sarcină sunt mai favorabile pentru inculpat. Consideră că instanța nu trebuia sa țină cont pentru că politica penală a fost în sensul agravării situației persoanelor care înțeleg să persiste în activitatea infracțională, situație în care se regăsește și inculpatul prin numărul mare de fapte.

In opinia sa, instanța de fond nu avea cum să țină cont de aceste aspecte, atâta timp cât nu a dispus o schimbare de încadrare juridică, în sensul reținerii dispozițiilor din Noul Cod penal, astfel încât nu avea cum să țină cont de această scădere a limitelor de pedeapsă.

Pentru toate aceste argumente, solicită să se constate că se impune a fi admisă contestația și pe cale de consecință, se impune menținerea stării de arest a inculpatului.

Avocat C. I., având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondată, constatându-se, în primul rând, că instanța de fond în mod corect a analizat perioada lungă de timp scursă de la momentul arestării preventive., respectiv 2 ani de zile.

Menționează că instanța trebuie să aprecieze asupra actualității unei măsuri, precizând că se poate pune in discuție actualitatea acuzațiilor provenite din perspectiva faptului că prezentul dosar a trecut in mai multe rânduri pe la mai multe complete de judecată, fie pentru abținere, fie printr-o disjungere, însă acest lucru nu impietează cu nimic din punctul său de vedere asupra situației inculpatului, unde analiza scopului măsurii preventive trebuie să se raporteze la data săvârșirii faptelor, respectiv în ce măsura s-au valorificat indiciile care au stat la luarea arestării preventive în cursul urmăririi penale, precum si etapizarea prin care instanța a dispus prelungirea măsurii preventive.

Pe cale de consecință, solicită a se constata faptul că nu mai subzistă temeiurile avute in vedere la luarea acestei măsuri; in principal solicită revocarea, iar in subsidiar, apreciază că, instanța poate dispune înlocuirea măsurii cu una mai puțin restrictivă de libertate, cum ar fi măsura arestului la domiciliu pe care o apreciază ca fiind oportună pentru inculpat, în raport de perioadă petrecută în arest preventiv care în opinia sa este una exagerată.

Intimatul inculpat S. M., în ultim cuvânt, este de acord cu apărătorul său ales, solicită să fie judecat în stare de libertate și arată că va respecta obligațiile impuse.

Instanța rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL

Asupra contestației de față:

Prin încheierea de ședință din datade 07.05.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ a21,

În baza art.362 alin.1 C.proc.pen. raportat la art.208 alin.4 și art.242 alin.2 C.proc.pen., din oficiu, s-a constatat că s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpatul S. M. (zis „Ș.”, fiul lui L. și Atiș-C., născut la data de 18.12.1993 în mun. C., jud. C., domiciliat în O., ., jud. C., fără forme legale în mun. C., ., nr.42, jud. C., în prezent în stare de arest în P. P. Albă, neșcolarizat, stagiu militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără copii, fără ocupație și loc de muncă, fără antecedente penale, CNP:_) și, pe cale de consecință,s-a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, măsură ce urmează a fi verificată periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei.

S-a dispus punerea în libertate a inculpatului S. M. la data rămânerii definitive a prezentei, dacă nu este arestat în altă cauză, de sub puterea mandatului de arestare nr.93/24.05.2013 emis de Tribunalul C..

În baza art.221 alin.1 C.proc.pen. s-a impus inculpatului obligația de a nu părăsi imobilul în care locuiește fără forme legale din mun. C., ., nr.42, jud. C., fără încuviințarea instanței de judecată.

În baza art.221 alin.2 C.proc.pen., pe durata arestului la domiciliu inculpatul va avea următoarele obligații:

a) să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori va fi chemat;

b) să nu comunice direct sau indirect cu ceilalți coinculpați/participanți la comiterea infracțiunilor sau cu membrii de familie ai acestora și nici cu martorii din dosar, persoanele vătămate sau părțile civile.

În baza art.362 alin.2 raportat la art.208 alin.5 C.proc.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar dispusă față de inculpații O. IAȘAR, I. I., I. GENGHIZ și I. M. I..

În baza art.208 alin.3 raportat la art.207 alin.4,s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpații O. IAȘAR (zis „P.”, fiul lui A. și Atigea, născut la data de 22.05.1976 în C., jud. C., domiciliat în C., ., nr. 81, jud. C., fără forme legale în O., ., jud. C., CNP_), I. I. (zis „H.”, fiul lui A. și Amidia, născut la data de 16.10.1987 în mun. C., jud. C., domiciliat în C., ., nr. 97, jud. C.), I. GENGHIZ (zis „O.”, fiul lui „Natural” și Iurnis, născut la data de 05.12.1992 în mun. C., jud. C., domiciiat în Cobadin, ., jud. C., fără forme legale în Castelu, ., jud. C., CNP:_) și I. M. I. (zis „P.”, fiul lui C. și A., născut la data de 12.04.1974 în mun. C., jud. C., domiciliat în Murfatlar, ., jud. C., CNP:_) până la o nouă verificare, dar nu mai târziu de 60 de zile, respectiv până la data de 05.07.2015 inclusiv, conform art.208 alin.5 C.proc.pen.

În baza art.275 alin.3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive și a controlului judiciar,prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr.1475/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 16.08.2013 sub nr._/212/2013, au fost trimiși în judecată, printre alții, inculpatul S. M., O. IAȘAR, I. I., I. GENGHIZ și I. M. I..

În sarcina inculpatului S. M. s-a reținut în esență că:

1. In noaptea de 06/07.10.2012, împreună cu inculpații M. M. zis „A.", O. Iașar zis „P.", O. O. zis „E.", I. I. zis „H.", I. C. zis „B." și S. A. zis „A.", au pătruns în locuința numitului P. G. din localitatea Casimcea, ocazie cu care l-au agresat și imobilizat prin legare pe cumnatul său D. Nicușor aflat în interior, sustrăgându-i totodată un telefon mobil marca Nokia, iar din locuință au sustras un telefon mobil marca LG și aproximativ 30 grame de bijuterii din. aur, prejudiciul cauzat fiind în cuantum de 7.500 lei;

2. In ziua de 25.10.2011, în intervalul orar 13:00-18:10, împreună cu inculpatul S. Iașar zis „C.", a pătruns în locuința părții vătămate S. S. - E., situată în mununicipiul C., .., jud. C., de unde a sustras mai multe bijuterii din aur, prejudiciul cauzat fiind de 10.000 lei;

3. In ziua de 04.11.2011, în intervalul orar 08:00-15:30, împreună cu inculpatul S. Iașar zis „C.", a pătruns, prin escaladarea gardului și forțarea cu corp dur a unei ferestre, în imobilul situat în municipiul C., .. 49, jud. C., proprietatea părții vătămate Bărbuc loan de unde au sustras suma de 20.000 lei și 200 euro, aflata în mai multe plicuri, precum și bijuterii din aur în greutate totală de 15 grame, prejudiciul total cauzat fiind în cuantum de 22.000 lei;

4. In ziua de 07.12.2011, în intervalul orar 16:30-19:30, împreună cu inculpatul M. M. zis „A.", a pătruns, prin escaladarea gardului și forțarea cu corp dur a unei ferestre, în imobilul situat în municipiul C., ., jud. C., proprietatea părții vătămate R. V., de unde a sustras mai multe bijuterii din aur și argint, 6 ceasuri de damă și bărbătești și un ceas de buzunar, suma totală a prejudiciului cauzat fiind de 80.000 lei;

5. In ziua de 23.01.2012, în intervalul orar 18:00-20:00, împreună cu inculpatul S. Zabar zis „Z." (minor la momentul comiterii faptei), Sinan T. zis „T." a pătruns, prin escaladarea gardului și forțarea cu corp dur a unei ferestre, în imobilul situat în municipiul C., .. 11A, jud. C., proprietatea părții vătămate T. R. A., de unde au sustras bijuterii din aur și o casetă de valori, valoarea prejudiciului cauzat fiind de aproximativ 18.000 lei;

6. În ziua de 10.02.2012, în jurul orei 19:30, împreună cu inculpații A. S., M. M. și făptuitorul Alit Chemal, prin escaladarea gardului și forțarea unei uși de acces, a pătruns în locuința persoanei vătămate V. E., situată în orașul Murfatlar, ., jud. C., de unde a sustras 4.500 lei, precum și bonuri de masă în valoare de 5.000 de lei, prejudiciul cauzat fiind de 9.500 de lei;

7. In ziua de 19.05.2012, în intervalul orar 18:20-24:00, împreună cu inculpații M. M. zis „A." și A. S. zis „B.", a pătruns, prin escaladarea gardului și forțarea cu corp dur a unei ferestre, în imobilul situat în municipiul C., .. 85, jud. C., proprietatea părții vătămate Pusnava G., de unce au sustras 300 grame bijuterii din aur și 50 grame bijuterii din argint, valoarea prejudiciului cauzat fiind de aproximativ 40.000 lei.

8. In ziua de 01.06.2012, în intervalul orar 19:00-22:30, împreună cu inculpații M. M. zis „A.", A. S. zis „B.", S. Iașar zis „C." (minor la data comiterii faptei) și Sinan T. zis „T." a pătruns, prin escaladarea gardului și forțarea cu corp dur a unei ferestre, în imobilul situat în municipiul C., .. 11A, jud. C., proprietatea părții vătămate T. R. A., de unde au sustras bijuterii din aur și o casetă de valori, valoarea prejudiciului cauzat fiind de aproximativ 18.000 lei.

9. In ziua de 29.09.2012, în intervalul orar 13,00-22,10, împreună cu inculpații M. M. zis „A.", I. A. zis „B. Lee" și I. Genghiz zis „O.", prin escaladarea gardului și forțarea cu corp dur a unei uși, având fețele acoperite cu baticuri, a pătruns în imobilul situat în municipiul C., ., jud. C., proprietatea părții vătămate Rușa A., de unde a sustras suma de 2.700 lei, un seif metalic ce conținea 150 grame bijuterii din aur, mai multe bijuterii din argint, un pistol marca „Mauser" cu șase cartușe bile de cauciuc, un ceas marca „Hublot", precum și un cearceaf și un telefon mobil marca Nokia, prejudiciul total cauzat fiind de 45.000 lei ;

10.. In ziua de 30.10.2012, în intervalul orar 19:00-19:45, împreună cu inculpații A. S. zis „B.", M. S. zis „C.", numitul S. S. zis „B." (în prezent condamnat pentru această faptă) și o altă persoană de sex bărbătesc neidentificată până în prezent, a pătruns, prin escaladare și forțarea cu corp dur a unei ferestre, în locuința situată în municipul C., ., .. 5, jud. C., proprietatea părții vătămate D. Ghiulegean, de unde au sustras suma de 100 lei;

11. La data de 17.01.2013, în intervalul orar 20:00-20:30, prin efracție, împreună cu inculpații S. Iașar zis „C.", S. A. zis „A." și Sinan T. zis „T.", pătrunde în locuința părții vătămate C. O. din C., . și sustrage bunuri în valoare de 24.000 lei;

12. La data de 24.02.2013, în intervalul orar 17:00-19:00, prin efracție, împreună cu inculpatul A. S. zis „B." și făptuitorul minor M. Orhan, pătrunde în locuința părții vătămate P. M. M. din C., ., nr. 31 și sustrage bunuri în valoare de 160.000 lei, printre care și un telefon mobil marca Nokia C6;

13. La data de 14.03.2013, în intervalul orar 1820-2020, împreună cu inculpații A. S. zis „B.", M. O. zis „B." și I. M. I. zis "P.", a pătruns, prin escaladarea gardului și forțarea cu corp dur a ­ferestrelor, în imobilul situat în localitatea M. K., ., proprietatea părții vătămate P. M., de unde a sustras bijuterii și suma de 100 lei, prejudiciul total cauzat fiind în valoare de 18.000 lei.

14. La data de 14.03.2013, în intervalul orar 18:20-20:20, împreună cu inculpații A. S. zis „B.", M. O. zis „B." și I. M. I. zis "P.", a pătruns, prin escaladarea gardului și forțarea cu corp dur a ferestrelor, în imobilul situat în localitatea M. K., ., proprietatea părții vătămate S. Victorița, de unde a sustras un telefon mobil marca NOKIA C3, prejudiciul total cauzat fiind în valoare de 400 lei;

15. La data de 14.03.2013, în intervalul orar 18:20-20:20, împreună cu inculpații A. S. zis „B.", M. O. zis „B." și I. M. I. zis "P.", a pătruns, prin escaladarea gardului și forțarea cu corp dur a ferestrelor, în imobilul situat în localitatea M. K., ., jud. C., proprietatea părții vătămate F. I.-Ș., de unde a sustras bijuterii din aur și două telefoane mobile mărcile NOKIA și SAMSUNG, prejudiciul total cauzat fiind de 3.100 lei;

16. La data de 20.03.2013, în intervalul orar 19:00-20:00, împreună cu inculpații A. S. zis „B.", M. O. zis „B." și I. M. I. zis "P.", prin escaladarea gardului și forțarea unei ferestre, a pătruns în imobilul situat în localitatea M. K., ., jud. C., proprietatea părții vătămate C. C. I., de unde au sustras un inel din aur, un spray iritant - lacrimogen și un pistol-brichetă din metal, prejudiciul cauzat fiind de 1.100 lei;

17. La data de 25.03.2013, în intervalul orar 13:00-17:00, prin efracție, împreună cu inculpatul S. A. zis „A.", pătrunde în locuința părții vătămate C. M. din C., ..27 și sustrage bunuri în valoare de 18.000 lei;

18. La data de 30.03.2013, în intervalul orar 19:30-21:00, împreună cu inculpații A. S. zis „B." și S. A. zis "A.", precum și cu făptuitorii M. S. zis „C." și M. O. zis „B." (în prezent condamnați pentru comiterea acestei fapte), prin escaladarea gardului, având asupra sa instrumente cu care să forțeze sistemele de închidere ale ușilor de acces și ferestrelor, a pătruns în imobilul situat în orașul Năvodari, ., proprietatea părții vătămate B. I., cu intenția de a sustrage bunuri însă fără a găsi valori care să ii trezească interesul;

19. La data de 30.03.2013, în intervalul orar 19:30-21:00, împreună cu inculpații A. S. zis „B." și S. A. zis „A.", precum și cu făptuitorii M. S. zis „C." și M. O. zis „B." (în prezent condamnați pentru comiterea acestei fapte), prin escaladarea gardului, având asupra sa instrumente cu care să forțeze sistemele de închidere ale ușilor de acces sau ferestrelor, a pătruns în imobilul situat în orașul Năvodari, ., proprietatea părții vătămate D. G. cu intenția de a sustrage bunuri însă fără a găsi valori care să îi trezească interesul;

20. In data de 30.03.2013, intervalul orar 19:30-21:00, împreună cu inculpații A. S. zis „B." și S. Aicar zis "A.", precum și cu făptuitorii M. S. zis „C." și M. O. zis „B." (în prezent condamnați pentru comiterea acestei fapte), prin escaladarea gardului, având asupra sa instrumente cu care să forțeze sistemele de închidere ale ușilor de acces sau ferestrelor, a pătruns în imobilul situat în orașul Năvodari, ., proprietatea părții vătămate N. E. cu intenția de a sustrage bunuri însă fără a găsi valori care să îi trezească interesul;

21. In ziua de 30.03.2013, intervalul orar 19:30-21:00, împreună cu inculpații A. S. zis „B.” și S. A. zis "A.", precum și cu numiții M. S. zis „C." și M. O. zis „B." (în prezent condamnați pentru comiterea acestei fapte), prin escaladarea gardului, având asupra sa instrumente cu care să forțeze sistemele de închidere ale ușilor de acces sau ferestrelor, a pătruns în imobilul situat în orașul Năvodari, ., proprietatea părții vătămate C. C. cu intenția de a sustrage bunuri însă fără a găsi valori care să îi trezească interesul;

22. In ziua de 06.04.2013, în jurul orei 21:00, împreună cu inculpații A. S. zis „B.", S. A. zis „A." și făptuitorul minor M. Orhan zis „M.", prin escaladarea gardului și forțarea unei ferestre, a pătruns în imobilul situat în municipiul C., ., jud. C., proprietatea părții vătămate M. L., de unde a sustras mai multe bijuterii din aur și două ceasuri de mână, prejudiciul cauzat fiind de 41.000 lei;

23. La data de 06.04.2013, în intervalul orar 09:00-18:00, prin efracție, împreună cu inculpații A. S. zis „B.” și S. A. zis „A.”, pătrunde în locuința părții vătămate R. D. din localitatea Valu lui T., ..428A, jud. C. și sustrage bunuri în valoare de 2.600 lei, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de:

- violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de art.192 alin.1, 2 C.pen.;

- tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art.211 alin.1, alin.2 lit.a, b și alin. 2¹ lit.a, b C.pen.;

- lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prevăzută și pedepsită de art.189 alin.1, 2 C.pen.;

- furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a, c, g, i și alin.4 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și art.75 alin.1 lit.c C.pen.,

toate cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.

În sarcina inculpaților O. IAȘAR și I. I. s-a reținut că în noaptea de 06/07.10.2012, împreună cu inculpații S. M. zis Ș., M. M. zis „A.”, O. O. zis „E.”, I. C. zis „B.” și S. A. zis „A.”, au pătruns în locuința numitului P. G. din localitatea Casimcea, ocazie cu care l-au agresat și imobilizat prin legare pe cumnatul său D. Nicușor aflat în interior, sustrăgându-i totodată un telefon mobil marca Nokia, iar din locuință au sustras un telefon mobil marca LG și aproximativ 30 grame de bijuterii din aur, prejudiciul cauzat fiind în cuantum de 7.500 lei.

În sarcina inculpatului I. GENGHIZ s-a reținut că, în ziua de 29.09.2012, în intervalul orar 13:00-22:10, împreună cu inculpații M. M. zis „A.”, S. M. zis „Ș.” și I. A. zis „B. Lee”, prin escaladarea gardului și forțarea cu corp dur a unei uși, având fețele acoperite cu baticuri, a pătruns în imobilul situat în municipiul C., ., jud. C., proprietatea persoanei vătămate Rușa A., de unde a sustras suma de 2.700 lei, un seif metalic ce conținea 150 grame bijuterii din aur, mai multe bijuterii din argint, un pistol marca „Mauser” cu șase cartușe bile de cauciuc, un ceas marca „Hublot”, precum și un cearceaf și un telefon mobil marca Nokia, prejudiciul total cauzat fiind de 45.000 lei.

În sarcina inculpatului I. M. I. s-a reținut săvârșirea a mai multor acte materiale ce compun infracțiunea continuată de furt calificat:

Astfel, la data de 28.02.2013, în intervalul orar 19:00-20:00, împreună cu inculpații M. O. zis “B.” și A. S. zis “B.”, s-a deplasat la locuința persoanei vătămate T. A. din C., ., nr.55 și a sustras suma de 63.800 USD, 1.500 euro, un ceas de mână bărbătesc și un telefon mobil marca Nokia 302, cauzând un prejudiciu în valoare de 275.000 lei, sumă cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză.

De asemenea, la data de 14.03.2013, în intervalul orar 18:20-20:20, împreună cu inculpații S. M. zis „Ș.”, M. O. zis „B.” și A. S. zis “B.”, a pătruns, prin escaladarea gardului și forțarea cu corp dur a ferestrelor, în imobilul situat în localitatea M. K., ., proprietatea persoanei vătămate P. M., de unde a sustras bijuterii și suma de 100 lei, prejudiciul total cauzat fiind în valoare de 18.000 lei.

La data de 14.03.2013, în intervalul orar 18:20-20:20, împreună cu inculpații S. M. zis „Ș.”, M. O. zis „B.” și A. S. zis “B.”, a pătruns, prin escaladarea gardului și forțarea cu corp dur a ferestrelor, în imobilul situat în localitatea M. K., ., proprietatea persoanei vătămate S. Victorița, de unde a sustras un telefon mobil marca NOKIA C3, prejudiciul total cauzat fiind în valoare de 400 lei.

La data de 14.03.2013, în intervalul orar 18:20-20:20, împreună cu inculpații S. M. zis „Ș.”, M. O. zis „B.” și A. S. zis “B.”, a pătruns, prin escaladarea gardului și forțarea cu corp dur a ferestrelor, în imobilul situat în localitatea M. K., ., jud. C., proprietatea persoanei vătămate F. I.-Ș., de unde a sustras bijuterii din aur și două telefoane mobile mărcile NOKIA și SAMSUNG, prejudiciul total cauzat fiind de 3.100 lei.

La data de 20.03.2013, în intervalul orar 19:00-20:00, împreună cu inculpații S. M. zis „Ș.”, M. O. zis „B.” și A. S. zis “B.”, prin escaladarea gardului și forțarea unei ferestre, a pătruns în imobilul situat în localitatea M. K., ., jud. C., proprietatea persoanei vătămate C. C. I., de unde au sustras un inel din aur, un spray iritant – lacrimogen și un pistol-brichetă din metal, prejudiciul cauzat fiind de 1.100 lei.

Se reține că rechizitoriu că faptele din 14.03.2013 și 20.03.2013 privesc plângerile a 4 (patru) persoane vătămate ale căror locuințe sunt amplasate pe raza localității M. K. din jud. C., fiind învecinate între ele. Din aceste locuințe au fost sustrase diverse cantități de bijuterii din aur, mai multe telefoane mobile, printre care unul marca Nokia C3 aparținând persoanei vătămate S. Victorița, dar și o brichetă model pistol aparținând persoanei vătămate C. C. I..

Prin încheierea nr.152 a judecătorului de la Judecătoria C. din data de 22.05.2013, pronunțată în dosarul nr._/212/2014, a fost respinsă propunerea de arestare față de inculpați, încheiere care a fost casată de Tribunalul C. în recurs luându-se față de aceștia (toți 5) măsura arestării preventive.

S-a reținut de către completul de recurs că în cauză există indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile ce li se rețin în sarcină, fiind enumerate în acest sens probele care de altfel au stat și la baza trimiterii în judecată.

A reținut Tribunalul că inculpații, în ciuda acuzațiilor grave ce li se aduc, au preferat să se prevaleze de dreptul la tăcere și nu au fost cooperanți în vederea lămuririi situației lor juridice.

Tribunalul a considerat că în cauza sunt indeplinite conditiile prevazute si de art.148 lit.f C.p.p., în sensul ca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunile retinute in sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani, iar odată lăsați în stare de libertate aceștia ar prezenta cu adevărat pericol pentru ordinea publică.

Pericolul pentru ordinea publică a fost apreciat prin prisma modalitătii concrete de comitere a faptelor: furturi din locuinte, unele dintre acestea fiind la limita infractiunii de tâlharie, având in vedere că, în unele situatii părțile vatamate i-au surprins pe cei veniți la furat ; în locuințe au fost găsite abandonate corpuri contondente sau apte de a fi folosite la lovirea vreunei persoane intâlnită in cale ; multitudinea faptelor reținute în cazul inculpatului S. M. zis Ș. (18 acte materiale la acel moment) și I. M. I. (5 acte materiale), gravitatea faptelor, participația penală ; modalitatea de operare – prin fortarea ferestrei locuintei, cu fețele acoperite pentru a nu fi recunoscuti, fiind vizate bunuri de valoare, protejate de seifuri, dar care s-au dovedit a fi ineficiente în fața acțiunii si abilităților inculpaților.

Referitor la inculpații S. M., O. Iașar și I. O., bănuiți de comiterea infractiunilor de tâlhărie, violare de domiciliu, lipsire de libertate (ultimii doar pentru infracțiunea de tâlhărie – complicitate la furt calificat în final), constând în pătrunderea într-o locuința a unor persoane mascate si înarmate, unde a fost găsit un bărbat, cumnatul proprietarului și un copil de doi ani, barbatul fiind bătut în prezența copilului, legat de pat și supus la suferințe, copilul rămânând cu grave traume psihice, dupa cum rezultă din actele depuse la dosar, tribunalul a constatat ca gravitatea faptei nu comportă prea multe explicații, este lesne de înțeles pericolul pe care inculpații îl prezintă dacă ar fi lăsați în stare de libertate. În egală măsură, comunitatea în rândul căreia au fost comise faptele ar fi consternată să afle că persoane care încalcă orice bariere legale, asemenea inculpaților, ar putea fi considerate nepericuloase si cercetate în stare de libertate, mai ales că gravitatea faptelor de acest gen poate fi comparabilă cu cea a infracțiunilor îndreptate împotriva vietii.

După cum reiese din probele adminsitrate în cauză, arată Tribunalul, inculpații nu au acționat în mod izolat la presupusele fapte, nu s-au oprit după comiterea unei singure fapte, ci au continuat să acționeze în diverse combinații ; de aceea și probatoriul ce a fost administrat și care se mai impune să fie administrat a necesitat timp și recurgerea la strategii în anchetă.

Nu poate fi primită nici motivarea că de la comiterea faptelor a trecut o durată importantă de timp și față de inculpați nu se mai impune să se ia măsura arestării preventive, deoarece unele dintre acestea au fost comise în anul 2013, ultima pe data de 06.04.2013 și nu s-a motivat în susținerea acestui punct de vedere că cercetările au stat pe loc, iar acest lucru ar fi imputabil organelor de urmărire penală.

Ulterior măsura arestării preventive a fost prelungită și menținută succesiv față de inculpați, inclusiv după . noului Cod penal, fiind în ființă la acest moment procesual numai față de inculpatul S. M..

În privința celorlalți inculpați, prin încheierea din 12.02.2014 judecătorul de camera preliminară a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar față de inculpații I. I. și O. Iașar pe o perioadă de 30 de zile, până la 13.02.2014 inclusiv, impunând acestora mai multe obligații conform art.215 alin.1 și 2 C.proc.pen.:

a) să se prezinte la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;

b) să informeze de îndată judecătorul de cameră preliminară sau instanța cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la secțiile de poliție în ale căror arii teritoriale locuiesc, conform programului de supraveghere întocmit de organele de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;

d) să nu părăsească localitatea O. (inculpatul O. Iașar), respectiv municipiul C. (inculpatul I. I.), decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar;

e) să nu se apropie de persoanele vătămate sau de membrii familiilor acestora, de ceilalți participanți la comiterea infracțiunilor, de martorii din dosar și să nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect, pe nicio cale;

f) să comunice periodic informații relevante despre mijloacele lor de existență;

g) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme;

În baza art. 215 alin.3 C.proc.pen. judecătorul a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

Încheierea a rămas definitivă prin respingerea contestației Parchetului de pe lângă Judecătoria C..

Prin încheierea din 14.03.2014 judecătorul de camera preliminară a dispus luarea măsurii controlului judiciar față de cei doi inculpați menționați, având același conținut ca cel anterior.

Prin încheierea judecătorului de camera preliminară din 03.04.2014, în baza art.348 alin.1 și 2 C.proc.pen. rap. la art.207 C.proc.pen., art.242 alin.2 C.proc.pen. s-a înlocuit măsura preventivă a arestării preventive, prevăzută de art.223 C.proc.pen. luată față de inculpatul I. Genghiz, cu măsura preventivă a controlului judiciar, prevăzută de art.211 C.proc.pen.

Judecătorul a impus inculpatului respectarea următoarelor obligații conform art.215 alin.1 și 2 C.proc.pen.

a) să se prezinte la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată judecătorul de cameră preliminară sau instanța cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la secția de poliție în a cărei arie teritorială locuiește, conform programului de supraveghere întocmit de organele de poliție sau ori de câte ori este chemat;

d) să nu părăsească localitatea Castelu, jud. C., decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar;

e) să nu se apropie de persoana vătămată sau de membrii familiei acesteia, de ceilalți participanți la comiterea infracțiunii, de martorii din dosar și să nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect, pe nicio cale;

f) să comunice periodic informații relevante despre mijloacele lui de existență;

g) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme;

În baza art. 215 alin.3 C.proc.pen. a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

Încheierea a rămas definitivă prin respingerea contestației Parchetului de pe lângă Judecătoria C..

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din 29.05.2014, în baza art.215 alin.9 raportat la art.215 alin.8 C.proc.pen., s-a admis cererea inculpatului O. Iașar și a fost înlocuită obligația acestuia, din conținutul controlului judiciar instituit prin încheierea de ședință din 12.02.2014, de a nu părăsi localitatea O., cu obligația de a nu părăsi municipiul C..

Prin încheierea din 14.07.2014 instanța, în baza art.362 alin.1 și 2 C.proc.pen. rap. la art.208 C.proc.pen., art.242 alin.2 C.proc.pen., a înlocuit măsura arestării preventive, prevăzută de art.223 C. proc. pen., luată față de inculpatul I. M. I. cu măsura preventivă a controlului judiciar, prevăzută de art.211 C.proc.pen., fiindu-i impuse inculpatului mai multe obligații – art.215 alin.1 și 2 C.proc.pen.:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată instanța cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la secția de poliție în a cărei arie teritorială locuiește, conform programului de supraveghere întocmit de organele de poliție sau ori de câte ori este chemat.

d) să nu părăsească județul C., decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar;

e) să nu se apropie de persoanele vătămate sau de membrii lor de familie, de martorii din dosar și să nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect, pe nicio cale;

f) să comunice periodic informații relevante despre mijloacele sale de existență;

g) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme;

În baza art. 215 alin.3 C.proc.pen. a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

Încheierea a rămas definitivă prin respingerea contestației Parchetului de pe lângă Judecătoria C..

Prin sentința penală pronunțată în dosarul nr._/212/2013 s-a constat disjunsă cauza, printre alții, față de inculpatul S. M. și ceilalți 4 inculpați, fiind format dosarul nr._ a21 care, după abțineri succesive și urmarea procedurii repartizării aleatorii, a fost repartizat prezentului complet de judecată care a menținut succesiv măsura arestării preventive față de S. M. și măsura controlului judiciar față de ceilalți inculpați.

Examinând actele și lucrările dosarului în raport de art. 208 alin.4 și 5 C.proc.pen., instanța nu constată existența vreunor aspecte de nelegalitate sau netemeinicie, măsura controlului judiciar fiind în ființă la acest moment față de inculpații O. Iașas, I. O., I. Genghiz și Iordăneascu M. I..

În schimb, la acest moment procesual, s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării și menținerii măsurii arestului preventiv față de inculpatul S. M., măsura nemaifiind la acest moment proporțională, astfel că se impune înlocuirea acesteia cu o măsură mai ușoară cum este cea a arestului la domiciliu.

Disproporția dintre măsura preventivă și gravitatea acuzațiilor care i se aduc inculpatului este evidentă în condițiile în care inculpatul se află sub imperiul acestei măsuri de 715 zile (adică de 2 ani fără câteva zile). Deși potrivit art.239 alin.2 C.proc.pen. „termenul rezonabil” trebuie calculat de la data sesizării instanței (13.08.2013), nu trebuie să se facă abstracție nici de perioada din cursul urmăririi penale în care inculpatul s-a aflat sub imperiul acestei măsuri. De altfel, o asemenea disctincție nu rezultă nici din jurisprudența Curții europene a drepturilor omului în materie.

Consideră instanța însă că privarea de libertate a inculpatului este în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, concluzie care decurge din criteriile oferite de art.223 alin.2 C.proc.pen. (la care face trimitere art.218 alin.1 C.proc.pen.), respectiv evaluarea gravității faptei și a circumstanțelor reale în care se presupune că s-au petrecut faptele, reacția publică față de amploarea actuală a faptelor îndreptate împotriva patrimoniului, a integrității fizice și psihice a persoanei și a inviolabilității domiciliului.

Una dintre garanțiile instituite de art.5 par.3 din Convenția europeană a drepturilor omului este aceea ca persoana arestată sau deținută să fie judecată într-un termen rezonabil sau să fie eliberată în cursul procedurii. Caracterul rezonabil al duratei detenției nu poate fi apreciat „in abstracto”, ci „in concreto”, în funcție de particularitățile cauzei, continuarea încarcerării neputând fi justificată decât dacă indicii concrete impun luarea în considerare a unui interes public ce are a fi protejat precumpănitor, în pofida prezumției de nevinovăție, față de regula respectării libertății individuale fixate de Convenție (cauza W. contra Elveției).

Curtea a arătat că uneori, prin deosebita lor gravitate și prin reacția publicului față de săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot produce o anumită tulburare socială, de natură a justifica o detenție provizorie, pe o anumită perioadă de timp, mai ales dacă dreptul intern recunoaște noțiunea de tulburare a ordinii provocată ca urmare a comiterii unei fapte antisociale (cum este cazul legislației procesual penale române). Curtea a mai arătat că un asemenea motiv nu ar putea fi apreciat ca un motiv pertinent și suficient pentru prelungirea detenției preventive, decât dacă eliberarea celui în cauză ar constitui în mod real o tulburare a ordinii publice; detenția nu este legitimă decât dacă ordinea publică rămâne realmente amenințată.

Plecând de la aceste principii stabilite în jurisprudența Curții europene a drepturilor omului, instanța constată că temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a fost cel prevăzut de actualul art.223 alin.2 C.proc.pen. – respectiv înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile ce i se reține în sarcină, gravitatea faptelor fiind deosebită după cum în mod temeinic a considerat și Tribunalul C. – numărul mare de participanți, multitudinea de acte materiale ce compun infracțiunea continuată de furt calificat, îndrăzneala incredibilă a inculpatului în săvârșirea pretinselor infracțiuni, prejudiciul extraordinar de mare – peste 500.000 de lei, violența de care se presupune că inculpatul a dat dovadă în legătură cu infracțiunea de tâlhărie și lipsire de libertate în mod ilegal, fără a ține cont că la comiterea pretinselor infracțiuni asista un copil minor care de altfel a rămas și cu traume psihice, structura organizată din care inculpatul se pare că făcea parte și poziția de lider de facto a acestuia dedusă din ansamblul materialului probator, în ciuda tinereții sale și a lipsei antecedentelor penale. De asemenea, se pare că la săvârșirea pretinselor fapte inculpatul folosea măști pentru a nu fi descoperit și avea asupra sa obiecte contondente, fiind așadar gata oricând să atace.

De altfel, la termenul din 26.02.2015, în momentul în care a început cercetarea judecătorească, inculpatul a dat o declarație completă în fața instanței de judecată în care a recunoscut punctual toate infracțiunile ce i se rețin în sarcină, furnizând informații detaliate în unele cazuri cu privire la participanți sau bunurile sustrase, arătând chiar că ar fi fost amenințat de alți inculpați pentru a nu recunoaște faptele, manifestând o atitudine cooperantă (f. 161). De altfel, judecătorul a observat un interes constant al inculpatului să lămurească în totalitate cele ce se rețin în actul de sesizare și a făcut referire la participația celorlalți inculpați la comiterea faptelor ce i se rețin și lui în sarcină.

Câteva chestiuni sunt însă de precizat după aproape 2 ani de când inculpatului i-ai fost aduse la cunoștință acuzările. Evident, fapta care cântărește cel mai mult din perspectiva gravității este cea pretins comisă de inculpatul S. M. împreună cu celelalte persoane menționate în actul de sesizare în localitatea Casimcea. După administrarea mai multor mijloace de probă de către instanță convingerea este la acest moment că inculpații (unii dintre ei martori în prezenta cauză) credeau că acasă la persoana vătămată nu vor găsi pe nimeni și, evident, apariția persoanei vătămate D. Nicușor a fost una neașteptată. Convingerea inculpaților era aceea că persoanele vătămate Petrif G. și P. M. erau la o „nuntă”, aspect cunoscut de inculpatul O. Iașar care, conform propriilor declarații, se pare că a fost cel care i-a instigat pe ceilalți inculpați să sustragă bunuri din locuința din Casmicea.

Reacția atât a inculpatului, cât și a celorlalți a fost una de „criză”, sens în care au început să o lovească pe persoana vătămată D. Nicușor și să o amenințe cu moartea. Este o scenă fără îndoială terifiantă, mai ales că de față era și un copil minor. În schimb, pe fond, încadrarea juridică comportă anumite nuanțări; din perspectiva instanței de pune problema absorbției lipsirii de libertate în infracțiunea de tâlhărie, cercetarea judecătoreaască urmând să lămurească acest aspect.

Că totuși inculpatul și ceilalți nu au urmărit să „tâlhărească”, ci să „fure” – declarația inculpatului S. M. dată în fața instanței – rezultă și din împrejurarea că în sarcina inculpatului se rețin o . de infracțiuni de furt calificat din locuințe, în toate cazurile persoanele vătămate/părți civile nefiind prezente în locuință în momentul comiterii presupuselor infracțiuni. Se pare că a fost în mod evident vorba de o intenție supravenită, aspect ce trebuie luat în considerare. Pe de altă parte, instanța constată că leziunile suferite de persoana vătămată D. Nicușor nu au fost unele deosebite, astfel că nici inculpatul și nici ceilalți care au pătruns în locuință nu au manifestat o violență extremă.

Este însă adevărat că multitudinea de infracțiuni în legătură cu care există probe din care reiese suspiciunea rezonabilă că au fost săvârșite de inculpat, perseverența infracțională a acestuia, valorile sociale ce au fost grav afectate, prejudiciul extrem de mare – peste 500.000 de lei, sunt elemente de natură să conducă la ideea că, după aproape 2 ani, deși pericolul pentru ordinea publică subzistă în continuare, totuși trebuie avute în vedere circumstanțele favorabile inculpatului.

În ciuda faptului că nu are o ocupație, un loc de muncă și nu este școlarizat, la datele la care există suspiciunea rezonabilă că a comis faptele inculpatul nu avea antecedente penale, astfel cum reiese din fișa de cazier a acestuia, între timp fiind condamnat pentru o infracțiune la regimul circulației, pedeapsă închisorii fiind suspendată condiționat. De asemenea, inculpatul este tânăr, are 21 de ani la acest moment, fiind evident că anturajul și mediul din care provine au avut o influență negativă asupra acestuia.

După întreaga perioadă de arest preventiv senzația judecătorului este aceea că acesta a înțeles gravitatea faptelor ce i se rețin în sarcină și pare resemnat, recunoscând în totalitate faptele, arătând că înțelege să nu conteste probele administrate în cursul urmăririi penale. Așadar, la acest moment, cercetarea judecătorească se desfășoară în legătură cu ceilalți inculpați, care au contestat probele, cauza fiind una complexă ce implică audierea mai multor martori, inclusiv sub identitate protejată.

Prin urmare, premisele că situația sa va fi lămurită din punct de vedere juridic curând nu sunt foarte optimiste, inculpatul neavând oricum nicio culpă că P. a înțeles să trimită în judecată, prin același act de sesizare, în total 18 inculpați (din care 10 au ales să meargă pe procedura de drept comun). Nu trebuie să se ignore împrejurarea că, în ciuda faptului că inculpatul a recunoscut comiterea tuturor faptelor în fața instanței, acesta beneficiază în continuare de prezumția de nevinovăție.

De precizat că, în legătură cu fapta din Casimcea, inculpații O. Iașar și I. O. sunt cercetați sub control judiciar, în condițiile în care există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că, cel puțin primul dintre ei, i-a instigat pe ceilalți să comită presupusa infracțiune și a organizat toate detaliile – cumpărarea de cagule, încredințarea autoturismului.

Reală este și constatarea judecătorului de la termenele precedente în sensul că inculpatul încearcă să se victimizeze și că își minimalizeze contribuția, în condițiile în care din convorbirile telefonice interceptate, din procesele de redare rezumativă, rezultă că inculpatul S. Mamet nu avea doar o calitate de executant, indiciile fiind în sensul că se implica activ în organizarea activităților pretins infracționale; este însă o atitudine oarecum normală din punct de vedere psigologic, instinctul de autoapărare fiind cel mai probabil cauza acestei atitudini.

Punând în balanță aspectele ce țin de gravitatea faptei cu cele ce țin de persoana inculpatului, instanța are garanția că, odată lăsat în arest la domiciliu, inculpatul nu se va sustrage de la judecată și nici nu sunt elemente care să conducă la concluzia că va încerca să comită infracțiuni în sensul art.202 alin.1 C.proc.pen.; în ciuda multitudinii de infracțiuni ce i se rețin în sarcină, fișa de cazier nu relevă anterior intervenției ferme a organelor judiciare alte abateri de la normele penale.

Astfel cum s-a arătat la termenele precedente inculpatul are un domiciliu stabil – locuiește fără forme legale în mun. C., are o soră de 12 ani bolnavă, aspecte care, față de cele deja arătate în legătură cu persoana sa, ținând cont de perioada de 2 ani de când se află sub măsura arestului preventiv, în condițiile în care nu au apărut alte temeiuri care să impună această măsură dintre cele prevăzute de art.223 alin.1 C.proc.pen., ținând cont că măsura a depășit termenul rezonabil prevăzut de art.239 alin.1 C.proc.pen., văzând și limitele de pedeapsă prevăzute în noul Cod penal pentru infracțiunile ce i se rețin în sarcină (aspect de care instanța trebuie să țină cont, în ciuda împrejurării că la prima vedere vechiul Cod penal apare ca fiind mai favorabil pentru inculpat). De altfel, însă de la ultima verificare instanța a arătat că perioada de arest preventiv tinde să devină nerezonabilă și în mod temeinic a arătat domnul avocat că o măsură preventivă nu trebuie să aibă ca scop o executare anticipată a pedepsei în condițiile în care până la o hotărâre definitivă pe fondul cauzei principiul prezumției de nevinovăție funcționază pe deplin.

Inculpații au dat declarații în fața instanței de judecată, și-au exprimat poziția în legătură cu infracțiunile ce li se rețin în sarcină (acesta fiind considerentul la ultima verificare pentru care instanța a menținut măsura față de inculpat), astfel că sunt garanții suficiente să cercetarea jduecătorească se poate desfășura în continuare în bune condiții și cu inculpatul în arest la domiciliu, riscul de influențare a unor declarații în legătură cu faptele ce li se rețin în sarcină celorlalți inculpați fiind minime (câtă vreme inculpatul nu a contestat probatoriul).

În privința celorlalți patru inculpați care sunt sub control judiciar, la acest moment procesual subzistă temeiurile avute în vedere de de judecătorul de cameră preliminară și de instanță și care au stat la baza dispunerii măsurii controlului judiciar față de toți inculpații, modificat doar față de inculpatul O. Iașar prin înlocuirea obligației de a nu depăși limita teritorială a localității O. cu obligația de a nu depăși limita teritorială a mun. C.. Instanța consideră, contrar avocaților, că temeiurile ce au stat la baza dispunerii măsurii față de acesta nu au încetat și nici nu au apărut împrejurări noi care să conducă la ideea că măsura ar fi nelegală.

Din probatoriul care a stat la baza emiterii rechizitoriului rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații O. Iașar și I. I. au săvârșit infracțiunile ce li se reține în sarcină, gravitatea faptelor fiind deosebită după cum în mod temeinic a considerat și Tribunalul C. – numărul mare de participanți, îndrăzneala inculpaților în săvârșirea pretinselor infracțiuni, faptul că, se pare, totul a fost pus la cale și organizat chiar de către inculpat. De altfel, declarația sa este în sensul recunoașterii într-o anumită măsură a faptei, în sensul că de fapt persoana vătămată Petrf G. avea o datorie față de el și, pentru a-și recupera banii, a apelat la martorul O. O. pentru a strânge o „echipă de intervenție”, urmând ca afirmațiile acestuia să fie confirmate sau nu de cercetarea judecătorească.

De asemenea, se pare că la săvârșirea pretinselor fapte inculpații au folosit măști pentru a nu fi descoperiți și aveau asupra lor obiecte contondente, fiind așadar gata oricând să atace, obiecte care se pare că au fost achiziționate de O. Iașar, conform declarațiilor inculpatului S. M., acesta din urmă arătând că întregul plan ar fi fost pus la punct de O. Iașar, acesta fiind de altfel bănuit încă de la început de persoana vătămată ca autor al infracțiunii.

Temeiurile care au stat la baza dispunerii măsurii controlului judiciar nu au încetat astfel încât să se justifice revocarea măsurii preventive, iar probatoriul administrat în fața instanței de judecată relevă riscul ca în lipsa unui control strict inculpații să încerce să influențele declarațiile celorlalți coinculpați și a martorilor. De altfel, se observă că martorii și inculpații se împart în două tabere – unii care spun că inculpatul O. Iașar ar fi așteptat în fața casei persoanei vătămate în clipele săvârșirii presupusei infracțiuni; alții că de fapt implicarea a fost una minimă, că inculpatul de fapt a rămas la o discotecă, etc.

Este adevărat că, de la momentul înlocuirii măsurii arestării preventive față de inculpați au trecut 449 de zile, pentru infracțiunea ce i se reține în sarcină, noul Cod penal prevăzând pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani închisoare (furt calificat prin violare de domiciliu), însă având în vedere complexitatea cauzei, gravitatea infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații, această durată nu apare ca fiind nerezonabilă, mai ales că inculpații au beneficiat deja de clemența organelor judiciare, constatându-se că, în ceea ce îi privește, menținerea măsurii arestării preventive nu se mai justifică. Faptul că inculpații și-au respectat obligațiile până la acest moment nu constituie un motiv pentru revocarea măsurii ci, din contră, că aceasta se impune a fi menținută, fiind suficientă pentru a garanta prezența inculpaților în fața instanței și înlăturarea oricăror posibilități de influențare a cercetării judecătorești.

În privința inculpatului I. Genghiz consideră instanța că măsura preventivă a controlului judiciar se impune a fi menținută, temeiurile care au stat la baza înlocuirii măsurii arestării preventive subzistând, cu toate că, fiind audiat, S. M. a negat participarea acestuia la fapta ce i se reține în sarcină, aspect care se mai coloborează cu declarațiile martorului M. M. de la acest termen de judecată.

Din perspectiva gravității faptei instanța reține că în cauză există totuși probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta ce i se reține în sarcină, fiind recunoscut de către martorii audiați în cauză – O. M.-S. și C. T.-I. și care l-ar fi văzut pe inculpat în timp ce, alături de alți participanți, transporta bunurile care ar fi fost sustrase din locuința persoanei vătămate Rușa A.. Gravitatea faptei este evidentă, existând indicii că inculpatul, alături de alți participanți, ar fi pătruns prin efracție în locuința persoanei vătămate, pe timp de noapte, prejudiciul cauzat fiind de 45.000 de lei, bunurile sustrase având o valoare deosebită. De asemenea, se presupune că inculpatul, alături de ceilalți participanți, ar fi acționat organizat, fără teama de a fi prins. Bineînțeles, urmează a fi reaudiați martorii menționați anterior, astfel că se vor lămuri aceste aspecte, urmând ca după administrarea întregului probatoriu instanța că constate fie că inculpatul a participat la comiterea infracțiunii, fie că, din contră, acesta nu a participat.

În continuare se justifică menținerea măsurii preventive a controlului judiciar față de acest inculpat, argumentele reținute în privința celorlalți doi fiind valabile și pentru acesta – necesitatea prezenței inculpatului în fața instanței de judecată și eliminarea oricărui risc de influențare a cercetării judecătorești care a început. Un control strict asupra inculpatului este fără îndoială justificat, iar faptul că până la acest moment inculpatul a respectat obligațiile impuse nu face decât să confirme justețea măsurii sub imperiul căreia se află. De altfel, nici circumstanțele personale nu îi sunt favorabile acestuia câtă vreme, conform fișei de cazier, a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului.

De la momentul luării măsurii controlului judiciar au trecut 400 zile (inculpatul fiind anterior arestat preventiv), perioadă care însă nu poate fi apreciată la acest moment procesual ca nerezonabilă, ținând cont mai ales de gravitatea acuzațiilor ce i se aduc inculpatului.

Referitor la inculpatul I. M. I., instanța consideră că, la acest moment procesual temeiurile care au stat la baza înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar se mențin, ținând cont mai ales de pluralitate de acte materiale ce i se rețin în sarcină inculpatului (5 acte materiale) și cu privire la care există probe ce nasc suspiciunea că le-ar fi săvârșit – proces-verbal de efectuare a percheziției domiciliare, la locuința acestuia fiind descoperit un telefon mobil care aparținea persoanei vătămate T. A.; urmele papilare aparținând inculpatului descoperite în interiorul autoturismului care ar fi fost folosit la săvârșirea infracțiunilor de furt calificat de pe raza localității M. K., declarațiile martorilor care au indicat respectivul autoturism ca fiind cel care supraveghea locuințele respective, recunoașterea parțială a inculpatului.

La acest termen de judecată M. O. a relevat chiar faptul că inculpatul I. M. I. ar fi încercat să îl determine să nu recunoască faptele care i se rețin în sarcină și la care ar fi participat și I. M. I., ceea ce demonstrează că, în lipsa unui control strict asupra acestuia din urmă, ar exista riscul ca anumite acțiuni ale inculpatului să împieteze asupra desfășurării în bune condiții a cercetării judecătorești, chiar dacă declarațiile inculpatului M. O. nu pot fi verificate la acest moment.

Gravitatea faptelor rezultă din forma organizată în care inculpatul, alături de alți participanți ar fi comis infracțiunile, modalitatea concretă în care inculpatul ar fi acționat, pătrunzând prin efracție în locuințele persoanelor vătămate, faptul că prin respectivele infracțiuni se aduce atingere nu numai patrimoniului persoanei, ci și inviolabilității domiciliului, valoare consacrată la nivel constituțional și, nu în ultimul rând, valoarea mare a prejudiciului – 239.740 lei, presupusa faptă producând consecințe deosebit de grave în sensul art.146 C.pen. 1969.

În raport de aceste elemente măsura controlului judiciar apare ca fiind proporțională și, în plus, de la momentul înlocuirii măsurii arestării preventive au trecut 243 de zile, durată care, punând în balanță gravitatea faptelor de care este acuzat inculpatul și restricțiile impuse nu apare, cel puțin la acest moment procesual, ca nerezonabilă.

Măsura se impune în continuare pentru buna desfășurare a procesului penal care implică eliminarea oricărui risc de sustragere a inculpatului de la judecată și de influențare a declarațiilor celorlalți inculpați sau a persoanelor vătămate/părți civile, în ciuda faptului că acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție.

Împotriva susmenționatei încheieri,a declarat contestație P. de pe lângă Judecătoria C.,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu,privind pe inculpatul S. M. ,motivele fiind consemnate în pertea introductivă, care face parte integrantă din decizie și nu se impune reiterarea lor.

Examinând încheierea contestată prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art. 4251 Cod procedură penală, Tribunalul constată ca nefiind nefondată contestația, pentru considerentele care urmează:

În speță, din coroborarea probelor administrate ,așa cum a reținut și prima instanță,analizând detaliat și obiectiv situația inculpatului S. M.,rezultă și în prezent, presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpat, a infracțiunilor pentru care a fost cercetat și trimis în judecată ,fapte de o gravitate deosebită ,având în vedere numărul mare de participanți, multitudinea de acte materiale ce compun infracțiunea continuată de furt calificat,c participarea activă a inculpatului, prejudiciul mare – de peste 500.000 de lei .

Cu toate acestea și în acord cu aprecierea primei instanțe, luând în considerare perioada de arest preventiv, de 715 zile, Tribunalul constată că nu se mai justifică menținerea măsurii preventive ,că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.242 alin.2 din Codul de procedură penală, iar măsura arestului la domiciliu este suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal.

Acuzația săvârșirii unor infracțiuni grave ,chiar dacă rămâne un factor pertinent ,nu legitimează prin ea însăși o lungă perioadă de arest preventiv iar dacă pericolul pentru ordinea publică ar fi apreciat în continuare prin prisma gravității și rezonanței sociale a faptei de care este acuzat un inculpat,s-ar da măsurii preventive o altă natură juridică,respectiv una punitivă, ori funcționalitatea unei astfel de măsuri constă în a preveni sau înlătura împrejurările care împiedică desfășurarea în bune condiții a procesului penal,creându-se totodată confuzii între pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a unei persoane și pericolul social generic stabilit de legiuitor pentru anumite infracțiuni.

Pericolul pentru ordinea publică,după o perioadă de arest preventiv de aproape doi ani, poate fi înlăturat în egală măsură și prin măsura arestului la domiciliu,având în vedere și caracterul extrem de restrictiv al libertății de circulație și obligațiile impuse ,ceea ce restrânge posibilitățile inculpatului de a împiedica desfășurarea corespunzătoare a procesului penal aflat în curs,prin sustragerea de la judecată ori săvârșirea unei alte infracțiuni sau influențarea probelor ,dar până în prezent ,la dosar nu sunt date în acest sens,pentru a aprecia și din această perspectivă, că nu ar putea fi garantată buna desfășurare a fazelor procesuale ulterioare ,dacă inculpatul va fi plasat în arest la domiciliu.

Inculpatul S. M. nu posedă antecedente penale, a dat declarație în fața instanței ,în legătură cu faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu,a avut un comportament corespunzător și nu a impietat în vreun mod judecata cauzei .

Prin privarea de libertate în această perioadă, inculpatul a avut timp suficient să reflecteze asupra consecințelor faptelor presupus comise, pentru a se conforma fără nici o rezervă obligațiilor ce îi vor fi impuse în cadrul noii măsuri preventive, în condițiile în care, în caz contrar, se poate înlocui măsura ,cu arestarea preventivă.

De asemenea ,existența domiciliului și a familiei stabile ale inculpatului, ,sunt elemente ce se impun a fi evaluate și sunt luate în considerare, raportat și la obiectul cererii apărării .

În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, au fost identificate și dezvoltate patru motive pe baza cărora arestarea preventivă este considerată ca justificată: pericolul ca acuzatul să fugă ;riscul ca acuzatul o dată pus în libertate să împiedice buna administrare a justiției ; ori să comită noi infracțiuni ;existența unui pericol pentru ordinea publică.

De asemenea ,Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa, a arătat în mod constant că gravitatea acuzațiilor aduse unei persoane poate justifica arestarea, însă de la un moment dat, menținerea acesteia în stare de detenție, nu se mai justifică pe simplul motiv al gravității faptelor de care persoana este acuzată iar aspectul privind caracterul rezonabil al unei perioade de detenție ,nu poate fi apreciat în abstract ,el trebuie evaluat de la caz la caz ,în funcție de trăsăturile specifice ale acestuia.

Este în primul rând,datoria autorităților judiciare naționale să se asigure că, într-o cauză determinată,detenția preventivă nu depășește o durată rezonabilă iar în acest scop,autoritățile trebuie să ia în considerare toate argumentele pentru și împotriva existenței unei necesități de ordin public care să justifice o îndepărtare de la regula respectării libertății individuale și care să constituie considerente pentru hotărârea autorităților de a respinge cererea de punere în libertate.

Tribunalul reține că menținerea măsurii arestării preventive nu poate în nici un mod să anticipeze o pedeapsă privativă de libertate, așa încât, dacă nu mai poate persista nici unul dintre pericolele mai sus analizate, detenția provizorie nu se mai justifică .

Pentru toate considerentele expuse ,măsura arestului la domiciliu răspunde scopului prevăzut de art.202 Cod procedură penală și asigură un control adecvat al conduitei procesuale ulterioare a inculpatului ,prin obligațiile ce vor fi stabilite și trebuie respectate de acesta pe durata măsurii preventive,contestația urmând a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.425/ind.1 alin.7 pct.1 lit.b Cod proc.pen.,rap la art.206 Cod proc.pen.,

Respinge ca nefondată contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva încheierii de ședință din data de 07.05.2015 a Judecătoriei C.,pronunțată în dosar nr._ a 21.

În baza art.275 alin.3 Cod proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat,rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,azi,11.05.2015.

P., GREFIER,

N. A. C. C.

TEHNORED.JUD.N.A.-11.05.2015-EX..

Tehnored. Jud. MV/tehnored. Gref. CA/08.05.2015, 1 ex.

← Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr....		Verificare măsuri preventive (art.207 NCPP). Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Verificare măsuri preventive (art.207 NCPP). Decizia nr. 198/2015. Tribunalul CONSTANŢA Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Sentința nr. 171/2015. Tribunalul CONSTANŢA Verificare măsuri preventive (art.207 NCPP). Decizia nr. 180/2015. Tribunalul CONSTANŢA Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie (art.592 NCPP). Sentința nr. 170/2015. Tribunalul CONSTANŢA