Verificare măsuri preventive (art.207 NCPP). Decizia nr. 198/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 198/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 6557/212/2015/a3
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică din data de 22.05.2015
DECIZIA PENALĂ NR. 198
PREȘEDINTE: N. A.
GREFIER – A.-M. G.
Cu participare PROCUROR – Grațiela L.
S-a luat în examinare contestația formulată de P. DE PE L. JUDECĂTORIA C. - împotriva încheierii de ședință din 20.05.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar_ 15.
La apelul nominal făcut în ședință publică cu respectarea disp.art.358 cod pr.penală, se prezintă intimații inculpați T. V. M. și A. Ș. A. - în stare de arest preventiv, asistați de avocat I. E., în substituirea apărătorului ales D. R., în baza delegației avocațiale depuse la dosarul cauzei, intimatul inculpat O. D. A. - în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales C. M. L., în baza delegației avocațiale depuse la dosarul cauzei, intimatul inculpat V. G. - în stare de arest preventiv, asistat de avocat din oficiu A. A., în baza delegației avocațiale depuse la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.257 – 263 cod procedură penală.
Grefierul de ședință face referatul cauzei, învederând părților prezente obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Apărătorii intimaților inculpați și procurorul având pe rând cuvântul precizează că nu au de formulat cereri, excepții, chestiuni prealabile, împrejurare față de care instanța constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul procurorului în susținerea contestației Parchetului de pe lângă Judecătoria C..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea contestației formulată de P. de pe lângă Judecătoria C. cu consecința de a se menține față de inculpați măsura arestării preventive, întrucât în cauză există probe că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați. Analiza probelor administrate în cauză se regăsește în cuprinsul încheierii de arestare preventivă și confirmă acuzațiile aduse inculpatului.
Solicită a se constata că s-a ignorat de către judecătorul fondului necesitatea de a se asigura un climat de securitate socială, acceptându-se cu ușurință că este posibil ca victima să fi fost violată, lipsită de libertate împinsă de către inculpați la gestul extrem de a sări/escalada balconul de la etajul IV pentru a se elibera. De asemenea, solicită a se observa că judecătorul fondului se limitează la o analiză amplă, însă pur teoretică a întregii situații, concluzionând că poate fi acceptat un asemenea comportament al inculpaților.
Împrejurarea că inculpații nu au mai fost anterior arestați sau condamnați și nu au mai săvârșit infracțiuni de viol reprezintă un aspect de normalitate, nefiind necesar pentru menținerea măsurii arestării preventive să se fi comis un număr de minim două violuri.
Apărătorul intimaților inculpați T. V. M. și A. Ș. A., având cuvântul, solicită respingerea contestației Parchetului de pe lângă Judecătoria C. ca fiind nefondată, urmând a se constata că sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 242 alin.2 cod procedură penală, apreciindu-se în mod corect de către judecătorul fondului că se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive în raport de toate circumstanțele, atât cele reale ale cauzei, cât și cele personale ale inculpaților.
Apreciază că stadiul cercetărilor nu mai impune necesitatea menținerii măsurii arestării preventive față de inculpați având în vedere că aceștia sunt arestați preventiv încă de la data de 10.02.2015, în tot acest timp pericolul social diminuându-se. Solicită a se observa că nu se poate reține că inculpații ar încerca să influențeze buna desfășurare a cercetării judecătorești, având în vedere că aceștia regretă cele întâmplate, iar perioada de arest preventiv de până în prezent i-a determinat pe aceștia să realizeze pe deplin gravitatea unei asemenea fapte.
Menționează că ambii inculpați doresc să asigure familiilor lor cele necesare traiului, astfel că măsura controlului judiciar este în momentul de față o măsură atât necesară cât și oportună.
Avocat C. M. L., având cuvântul pentru intimatul inculpat O. D. A., solicită respingerea contestației formulată de P. de pe lângă Judecătoria C., ca fiind nefondată și menținerea încheierii de ședință ca legală și temeinică, urmând a se constata că în mod corect s-a dispus de către judecătorul fondului înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, apreciindu-se că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu mai subzistă și nu au intervenit noi temeiuri care să justifice menținerea măsurii arestării preventive.
În ceea ce îl privește pe inculpatul O., solicită a se observa că de la data luării măsurii arestării preventive și până în prezent au trecut 102 zile în care inculpatul a fost privat de libertate, astfel că măsura și-a atins scopul, iar în momentul de față nu mai există riscul ca inculpatul să perturbe buna desfășurare a procesului penal, dacă se va afla sub imperiul măsurii controlului judiciar.
De asemenea, menționează că inculpatul nu are antecedente penale, acesta este bine integrat în societate, a avut un loc de muncă înainte de a fi arestat preventiv, iar până la soluționarea definitivă a cauzei beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Avocat A. A., având cuvântul pentru intimatul inculpat V. G., solicită respingerea contestației formulată de P. de pe lângă Judecătoria C., ca fiind nefondată și menținerea încheierii de ședință ca legală și temeinică, urmând a se constata inculpatul nu va prezenta pericol pentru ordinea publică întrucât nu are antecedente penale, aflându-se în prezent la primul conflict cu legea penală, este singurul întreținător al familiei sale, are o fiică minoră care suferă de semi-pareză și care are nevoie de ajutorul său moral și financiar.
Intimatul inculpat T. V. M., în ultimul cuvânt, menționează că nu are nimic de spus.
Intimatul inculpat O. D. A., în ultimul cuvânt, menționează că nu are nimic de spus.
Intimatul inculpat V. G., în ultimul cuvânt, menționează că nu are nimic de spus.
Intimatul inculpat A. Ș. A., în ultimul cuvânt, menționează că nu are nimic de spus.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare;
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față:
Prin încheierea de ședință din 20.05.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ 15,
În baza art. 362 c.proc.pen. raportat la art. 242 alin. 2 c.proc.pen. și art. 202 alin. 4 lit. b) c.proc.pen., s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații T. V.-M., zis „A.", fiul lui N. și N., născut la data de 06.04.1987, în municipiul M., județul Constanta, domiciliat în oraș Băneasa, ., jud. Constanta, CNP_; O. D.-A., zis „D.", fiul lui M. și L., născut la data de 18.03.1986, în municipiul M., județul Constanta, domiciliat în oraș Băneasa, ., jud. C., CNP_; V. G., zis „G.", fiul lui N. și G., născut la data de 30.12.1983, în ., domiciliat în ., ., jud. C., CNP_ și A. Ș.-A., zis „N.", fiul lui V. și R., născut la data de 22.12.1990, în mun. Medgidia, județul C., domiciliat în ., .. 2, jud. C., CNP_; cu măsura controlului judiciar, care urmează să fie verificată, potrivit art. 208 alin. 5, cel mai târziu la data de 18.07.2015.
În baza art. 215 alin. 1 c.proc.pen., pe timpul cât se află sub control judiciar, fiecare dintre cei patru inculpați trebuie să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la secția de poliție în raza căreia domiciliază, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați.
În baza art. 215 alin. 2 c. proc. pen.,s-a impus pe timpul controlului judiciar, fiecăruia dintre cei patru inculpați, să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limita teritorială a județului C., decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;
b) să nu se apropie de persoana vătămată B. M. IONETA sau de membrii familiei acesteia, de ceilalți participanți la comiterea infracțiunilor ce fac obiectul prezentului dosar, de martorii audiați în dosarul de urmărire penală 1784/P/2015 al Ministerului Public - P. de pe lângă Judecătoria C. (F. R. G., S. M. I., Ț. M., N. V. și T. I. – mai puțin inculpatul T. V.-M.)și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nici o cale.
c) să comunice periodic, respectiv lunar, informații relevante despre mijloacele de existență.
În baza art. 215 alin. 3 c.proc.pen.,s-a atras atenția celor patru inculpați că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
În baza art. 215 alin. 4 c.proc.pen, s-a stabilit ca organ de supraveghere organul de poliție în a cărui circumscripție domiciliază fiecare dintre cei patru inculpați.
În baza art.275 alin.3 c.proc.pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luat asupra inculpaților T. V.-M., O. D.-A., V. G. și A. Ș.-A.,prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 96 din camera de consiliu din data de 11.02.2015, pronunțată de Judecătoria C. - Secția Penală- în dosarul_, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, emițându-se mandate de arestare preventivă pentru 30 de zile, avându-se în vedere temeiurile prevăzute de art. 226 în rap. la art.223 alin. 2 c.proc.pen.. Soluția a rămas definitivă prin respingerea contestațiilor inculpaților prin încheierea din camera de consiliu nr. 113 din_ a Tribunalului C. – Secția penală.
Prin rechizitoriul nr. 1784/P/2015 al Ministerului Public - P. de pe lângă Judecătoria C., inculpații au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută și pedepsită de art. 205 alin. 1 c.pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) c.pen. și viol prevăzută și pedepsită de art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. f) c.pen. cu aplicarea art. 38 alin. 1 c.pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.03.2015, sub nr._ 15, acordându-se primul termen de judecată pe fond, în procedura camerei preliminare, la data de_ .
La data de 05.03.2015, prin încheierea fără număr din camera de consiliu în dosarul nr._ 15, judecătorul cameră preliminară a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive dispusă față de inculpați în baza art. 348 alin. 2 c.proc.pen. raportat la art.207 alin. 4 c.proc.pen. Soluția a fost menținută prin încheierea nr. 182 din_ a Tribunalului C. – Secția penală în dosarul_ 15/a1.
Prin încheierea fără număr din camera de consiliu în dosarul nr._ 15 din 31.03.2015, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 348 alin. 1 c.proc.pen. raportat la 207 alin. 6 c.proc.pen., a menținut arestarea preventivă față de cei 4 inculpați, până la o nouă verificare, cel mai târziu la data de 29.04.2015. Soluția a rămas definitivă prin necontestare.
Prin încheierea fără număr din camera de consiliu în dosarul nr._ 15 din 24.04.2015, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 348 alin. 1 c.proc.pen. raportat la 207 alin. 6 c.proc.pen., a menținut arestarea preventivă față de cei 4 inculpați, până la o nouă verificare, cel mai târziu la data de 23.05.2015. Soluția a rămas definitivă prin retragerea contestațiilor formulate de către inculpați.
Conform art. 208 alin. 1 și 2 c.proc.pen., când judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecății, instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
De asemenea, potrivit alin. 3 al aceluiași articol (în referire la art. 207 alin. 3-5 c.proc.pen.), când se constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanța dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat, iar dacă constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, instanța dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Potrivit art. 242 alin. 1 c.proc.pen., măsura preventivă se revocă în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii.
În considerarea art. 242 alin. 2 c.proc.pen., măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile menționate, arată că la aprecierea caracterului rezonabil al perioadei scurse cât inculpații s-au aflat sub imperiul unei măsuri preventive (reținere și arestare preventivă), judecătorul urmează să aibă în vedere trăsăturile specifice ale cauzei, în concret, prin referire la circumstanțele personale ale inculpaților, luându-se în considerare toate argumentele pentru și împotriva unei necesități de interes public, care să justifice o îndepărtare de la regula libertății individuale, în pofida motivelor invocate de persoanele a căror libertate este restricționată.
Ca atare, constată că față de inculpații de mai sus planează în continuare suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută și pedepsită de art. 205 alin. 1 c.pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) c.pen. și viol prevăzută și pedepsită de art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. f) c.pen. cu aplicarea art. 38 alin. 1 c.pen.. Sunt relevante în acest sens: declarația martorului F. R. G. din_ (f. 72-75 dup cu proces verbal din_ denunț F. R. G. f. 70 dup), care relatează modul în care a decurs convorbirea cu persoana vătămată în data de 10.02.2015, orele 12.31. Astfel, acesta a fost înștiințat de persoana vătămată că este „sechestrată” într-o locație necunoscută, motiv pentru care a luat legătura cu organele de poliție sunând la 112. După ce acesta a anunțat organele de poliție, la scurtă vreme - ora 13.23, acestea au fost solicitate să intervină pe .. 2, unde persoana vătămată se afla suspendată pe acoperișul unui balcon situat la etajul 2 al unui . verbal intervenție eveniment din_ f. 67-69 dup). Alegațiile persoanei vătămate din cuprinsul declarației din_ (f. 47-56 dup) sunt susținute la acest moment procesual de raportul de constatare medico-legală 610/11/A1S/2015 din_ (f. 79-80 dup). De asemenea, în formarea convingerii privind existența unei bănuieli rezonabile că infracțiunile au fost comise, se au în vedere și planșele foto examinare fizică organ de cercetare penală (f. 61-66 dup), unde se poate observa că trunchiul persoanei vătămate este împărțit în patru zone, fiecare dintre acestea purtând numele unor inculpați.
Inculpații au fost privați de libertate din data de 10.02.2015 (când au fost reținuți), au fost plasați în arest preventiv începând cu data de 11.02.2015 astfel că până la data pronunțării prezentei încheieri (20.05.2015) au trecut 100 de zile, durata măsurilor preventive privative de libertate dispuse față de inculpați nefiind justificată din perspectiva exigențelor codului de procedură penală, dar și a jurisprudenței CEDO, avându-se în vedere și factorii relevanți ce vor fi indicați în continuare.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului recunoaște că, prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin pentru un anume timp (Wemhoff c. Germaniei, 27 iunie 1968.). În circumstanțe excepționale, acest element poate deci să fie avut în vedere din punctul de vedere al Convenției, în orice caz în măsura în care dreptul intern recunoaște noțiunea de tulburare a ordinii publice provocată de o infracțiune. Instanța relevă că, în principal, judecătorul de drepturi și libertăți a avut în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive tocmai înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, admiterea propunerii Ministerului Public fiind întemeiată pe art. 223 alin. 2 c.proc.pen.
În prezent, acest factor nu mai este pertinent și suficient decât dacă s-ar baza pe fapte de natură să demonstreze că eliberarea deținuților ar tulbura liniștea publică. În plus, detenția nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică continuă să fie efectiv amenințată; menținerea în detenție preventivă nu ar putea fi dispusă numai în anticiparea unei pedepse privative de libertate (Dinler c. Turciei,_/00, 31 mai 2005; Lettelier c. Franței26 iunie 1991, § 35; I.A. c. Franței, 23 septembrie 1998, § 102; Tomasi c. Franței, 27 August 1992; Dumont-Maliverg c. Franței,_/00 și_/01, 31 mai 2005). Așadar, conform jurisprudenței Curții, riscul de tulburare a ordinii publice nu trebuie să fie apreciat în mod abstract, motivarea instanței cu privire la menținere limitându-se la o referire la natura infracțiunii în cauză, la circumstanțele în care a fost comisă sau la stările psihice ale acuzatului și ale victimei. (Bouchet c. Franței,_/96, 20 martie 2001, § 40; Johannes Joseph M. Elise Hendriks c. Olandei,_/04, 5 iulie 2007)
Un asemenea pericol nu se poate aprecia numai pe baza gravității pedepsei pe care o riscă persoana respectivă (Kalay c. Turciei,_/02, 22 septembrie 2005; Kankowski c. Poloniei,_/03, 4 octombrie 2005; Karagoz c. Turciei, 5701/02, 20 octombrie 2005; Muller c. Franței, 17 martie 1997, § 43; Letellierc. Franței, 26 iunie 1991, § 43; Khudoyorov c. Rusiei, 6847/02, 8 noiembrie 2005.). Alte circumstanțe, cum ar fi de pildă caracterul celui interesat, moralitatea, domiciliul, profesia, resursele, legăturile familiale, legăturile de orice natură cu țara în care este urmărit (Jose Gomes Pires Coelho c. Spaniei (dec.),_/02, 28 martie 2006.), pot să confirme existența pericolului de sustragere de la proces, sau să-l facă să pară atât de redus încât să nu justifice detenția. Or, în speță, inculpații T. V.-M., O. D.-A. și V. G. nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, inculpatul A. Ș.-A. a fost condamnat cu suspendare pentru fapte referitoare la regimul circulației pe drumurile publice. Aceștia sunt cunoscuți ca fiind integrați în societate, familiile se află în județul C., aceștia, anterior încarcerării, lucrau în domeniul construcțiilor.
În plus, Curtea acceptă în unele cauze faptul că autoritățile apreciază că trebuie să păstreze un suspect în detenție, la începutul anchetei, pentru a-l împiedica să o perturbe, în special dacă este vorba despre o cauză complexă care necesită cercetări delicate și multiple. După o perioadă, imperativele anchetei nu mai sunt suficiente, chiar într-o asemenea cauză, pentru a justifica detenția: în mod normal, pericolele respective diminuează cu timpul, pe măsură ce sunt efectuate investigațiile necesare, sunt luate depozițiile persoanelor implicate și realizate toate verificările cerute de circumstanțele cauzei (W. c. Elveției, 26 Ianuarie 1993).
În prezenta speță, instanța urmează să dispună audierea persoanei vătămate M. IONETA B., vor fi audiați martorii din dosarul de urmărire penală (F. R. G., S. M. I., Ț. M., N. V. și T. I.) și se va dispune efectuarea unei expertize medico legale psihiatrice în privința persoanei vătămate, dacă inculpații vor insista în acest demers. Ca atare, cauza este de o complexitate medie, invocarea în continuare, în mod generic a nevoilor anchetei (sub aspectul cercetării judecătorești) care să justifice în continuare detenția, s-ar face în mod general și abstract.
De asemenea, nu se poate afirma că plasarea în continuare a celor patru în detenție s-ar face pentru a împiedica tentativele de a comite noi infracțiuni de aceeași natură, în măsura în care nici unul dintre cei patru inculpați nu este cunoscut ca participant la săvârșirea unor fapte asemănătoare.În lipsa unei baze factuale solide care să corespundă unei necesități imperioase de a se continua procedurile penale cu dispunerea menținerea arestării preventive,antecedentele și personalitatea inculpaților nu fac plauzibil acest pericol, astfel că arestarea preventivă nu se menține ca fiind o măsură adecvată care să ajute la justa soluționare a cauzei. În acest sens, instituirea unui control judiciar strict, este de natură să realizeze acest deziderat. Argumentele prezentate sunt suficient de relevante pentru a înlocui măsura arestării preventive și pentru a se reține că, lăsați în libertate, inculpați nu ar putea încerca să zădărnicească activitatea judiciară în propria cauză.
Constatarea unei poziții diferite de cea a organelor de urmărire penală care susțin acuzarea în fața instanței, firească în contextul în care prezumția de nevinovăție este un principiu fundamental al procesului penal român, nu justifică prin ea însăși o măsură preventivă privativă de libertate, urmând ca instanța investită cu soluționarea cauzei să lămurească situația de fapt reală, să stabilească probele care corespund adevărului.
Instanța nu se va orienta către măsura arestului la domiciliu, având în vedere că inculpații domiciliază în localități mici și, ținând cont și de notorietatea faptului că, datorită crizei profunde care afectează economia, la momentul de față este mult mai dificilă asigurarea prin muncă a veniturilor necesare existenței, astfel că se apreciază că existența unei libertăți de mișcare a celor 4 inculpați la teritoriul județului C. este de natură să asigure pe de o parte scopul prevăzut pentru masurile preventive de art.202 c.proc.pen., iar pe de altă parte să le permită inculpaților în discuție realizarea unor venituri prin mijloace licite pentru întreținerea personală, precum și pentru ajutorarea familiilor.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație P. de pe lângă Judecătoria C., motivele fiind prezentate pe larg în practicaua prezentei contestații.
Examinând încheierea contestată, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, Tribunalul constată ca fiind fondată contestația Parchetului de pe lângă Judecătoria C. .
Inculpații T. V. – M., O. D. A., V. G. și A. Ș. – A.,au fost cercetați și trimiși în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lipsire de libertate în mod illegal și viol, prev.de art.205 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.77 lit.a Cod penal și art.218 alin.1 și alin.3 lit.f Cod penal, cu aplic.art.38 alin.1 Cod penal. Se reține în sarcina acestora că,în ziua de 08.02.2015 ,au convins persoana vătămată B. M. – Ioneta, să se deplaseze în apartamentul situat în mun. C., ..2, ., . întrebuințarea de violențe asupra acesteia de către A. Ș. A.,persoana vătămată a fost constrânsă să întrețină raporturi și acte sexuale orale și anale, cu fiecare dintre ei, în perioada 08.02._15, lipsind-o de libertate în mod ilegal, împiedicând-o să părăsească imobilul în perioada 08.02._15,când persoana vătămată a reușit să fugă sărind de la balconul apartamentului, situat la etajul IV.
Conform art.362 alin.2 Cod procedură penală, în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art.208 Cod proc.pen.
Potrivit art.208 alin.2 Cod proc.pen., instanța de judecată verifică din oficiu, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea ,prelungirea sau menținerea măsurii preventive,înainte de expirarea duratei acesteia.
Dispozițiile art.207 alin.3-5 Cod proc.pen., se aplică în mod corespunzător.
Când instanța constată, potrivit disp.art.207 alin.4 Cod proc. penală că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat.
Tribunalul constată că mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și pe care se întemeiază și rechizitoriul ,fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, indică și în prezent presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele deduse judecății,susceptibile să întrunească elementele constitutive ale infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal și viol, prevăzute de art.205 alin.1 Cod penal ,cu aplic.art.77 lit.a Cod penal și art.218 alin.1 și alin.3 lit.f Cod penal ,cu aplic.art.38 alin.1 Cod penal,relevante fiindîn acest sens: depoziția martorului F. R. G. din_ ( care relatează modul în care a decurs convorbirea cu persoana vătămată la data de 10.02.2015, orele 12.31. Astfel, acesta a fost înștiințat de persoana vătămată că este „sechestrată” într-o locație necunoscută, motiv pentru care a luat legătura cu organele de poliție sunând la 112. După ce martorul a anunțat organele de poliție, la scurtă vreme - ora 13.23, acestea au fost solicitate să intervină pe .. 2, unde persoana vătămată se afla suspendată pe acoperișul unui balcon situat la etajul 2 al unui .- verbal intervenție eveniment din_ ,declarația persoanei vătămate din_ ,raportul de constatare medico-legală 610/11/A1S/2015 din_, planșa foto privind examinare fizică a persoanei vătămate, întocmită la 10.02.2015,unde se poate observa că trunchiul persoanei vătămate este împărțit în patru zone, fiecare dintre acestea purtând numele inculpaților.
De asemenea,subzistă și temeiul prevăzut de teza a II-a a art.223 alin.2 Cod proc.pen., referitor la starea de pericol pentru ordinea publică,prin lăsarea în libertate a inculpaților .
Pericolul pentru ordinea publică prezintă puncte de interferență cu pericolul social al faptei, în sensul că pericolul pentru ordinea publică se apreciază în raport cu datele referitoare la faptă - adică natura infracțiunii, pericolul concret al infracțiunii - cu pericolul ca lăsarea în libertate a inculpatului să conducă la săvârșirea altor infracțiuni de către același inculpat sau la încurajarea săvârșirii de noi infracțiuni de același tip, cu nevoia de prezervare a securității și protecției unei anumite colectivități, necesitatea de a înlătura posibilitățile inculpatului de a influența negativ desfășurarea procesului penal cât și cu datele referitoare la persoana și comportamentul inculpatului, antecedentele sale penale. Aceste criterii sunt în concordanță cu prevederile art.5 și 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și Recomandarea (80) 11 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei.
Relativ la fiecare dintre cei patru inculpați,Tribunalul constată ca fiind evidentă necesitatea protejării prioritare a ordinii publice ,reacția publică negativă nu s-a estompat ,având în vedere că inculpații sunt cercetați sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni fapte ce prezintă un pericol social accentuat,al căror caracter grav este reflectat de limitele de pedeapsă(închisoarea de la 1 la 7 ani ,respectiv de la e la 10 ani), de modul și împrejurările în care inculpații au acționat, de caracterul de repetabilitate ,de întinderea în timp a activității infracționale, de relațiile sociale ocrotite prin normele incriminatoare și care au fost lezate ,de circumstanțele personale ale inculpaților și conduita procesuală.
Totodată,măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzațiilor penale, fiind necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea sa,prevăzut în art.202 alin.1 Cod procedură penală, acela de prevenție, dar și de asigurare a bunei desfășurări a procesului penal, în continuare, în situația în care nu a început cercetarea judecătorească și nu se cunoaște poziția procesuală a inculpaților,pentru a se evita orice influențare a conduitei procesuale ,așa încât păstrarea inculpaților în stare de arest preventiv(cel puțin la acest moment procesual când judecata cauzei nu a început și nu au fost verificate apărările inculpaților),asigură într-o măsură mai mare prezervarea probatoriului ce trebuie administrat în cauză.
În același timp,menținerea măsurii arestării preventive este necesară pentru protejarea drepturilor și libertăților cetățenilor,având în vedere reacția publică, evident negativă,în situația în care o persoană cercetată pentru infracțiuni având gravitatea celor comise de inculpați, ar fi lăsată în libertate,după un interval de timp relativ scurt de la momentul arestării sale preventive. În această situație premisă, nu s-ar atinge nici scopul preventiv al măsurii,reglementat în art. 202 alin. 1 din Codul de procedură penală.
Lăsarea în libertate a inculpaților ar genera un sentiment de insecuritate în rândul cetățenilor care respectă legea și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a autorităților statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze săvârșirea infracțiunilor privind încălcarea libertății fizice ,integrității corporale ori sănătății ,a inviolabilității sexuale a persoanei.
Măsura arestării preventive este în continuare justificată și din perspectiva exigențelor Curții Europene a Drepturilor Omului,care,într-o jurisprudență constantă ,a subliniat că uneori,prin deosebita gravitate și prin reacția publicului față de săvârșirea lor,anumite infracțiuni pot produce o tulburare socială ,ce justifică detenția provizorie pentru o perioadă de timp ,necesară pentru apărarea ordinii publice ,a drepturilor și libertăților cetățenilor ,dar și pentru desfășurarea în bune condiții a procesului penal. Instanța europeană a mai statuat că existența unui pericol real de tulburare a ordinii publice în cazul eliberării celui în cauză constituie un motiv pertinent și suficient pentru prelungirea detenției preventive.
Referindu-ne la jurisprudența în materie a C.E.D.O. în accepțiunea acesteia, pentru ca o ingerință să fie proporțională cu scopul urmărit trebuie apreciate natura și gravitatea sancțiunii aplicate, contextul producerii faptei, precum și interesul public vizat, evaluarea acestora conducând în opinia Tribunalului, la concluzia proporționalității măsurii arestării preventive cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților.
În ceea ce privește durata măsurii preventive, Tribunalul constată că aceasta respectă principiul rezonabilității, inculpații fiind arestați din data de 11.02.2015, iar perioada petrecută de inculpat în stare de arest preventiv ,având în vedere și fazele procesuale parcurse,ale urmăririi penale și camerei preliminare, nu poate fi catalogată ca fiind una îndelungată,astfel încât instanța să fie obligată să se orienteze către o altă măsură preventivă mai blândă ,respectiv arestul la domiciliu sau controlul judiciar,așa cum s-a solicitat.
Pentru toate considerentele expuse, Tribunalul subliniază subzistența temeiurilor arestării preventive a inculpaților,faptul că acestea au rămas neschimbate de la data de 23.04.2014 ,când judecătorul de cameră preliminară a menținut măsura privativă de libertate iar în urma reevaluării circumstanțelor cauzei și a conduitei procesuale ,la acest moment procesual nu au fost identificate elemente de noutate care să justifice punerea în libertate prin înlocuirea cu o măsură preventivă mai blândă în condițiile în care această măsură nu poate fi considerată suficientă pentru continuarea procesului penal în bune condiții și nici în vederea prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
Prin urmare, în baza art.425/1 alin.7 pct.2 lit.a Cod proc.pen.,rap. la art.206 Cod proc.pen.,va admite contestația declarată de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva încheierii de ședință din data de 20.05.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ 15,va desființa încheierea contestată sub aspectul măsurii preventive a inculpaților și soluționând, în baza art.362 alin.2 Cod proc.pen.,rap la art.208 alin.2 în ref.la art.207 alin.4 Cod proc.pen.,va
constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive față de inculpații T. V.-M., zis „A.,O. D.-A., zis „D.,V. G., zis „G.)și A. Ș.-A., zis „N."(fiul lui V. și R., născut la 22.12.1990, în mun. Medgidia, jud. C., domiciliat în .. 2, jud. C., CNP_).
Totodată,va menține măsura arestării preventive față de inculpații T. V.-M.,O. D. A.,V. G. și A. Ș. –A.,pentru o perioadă de 60 de zile ,cu începere de la 22.05.2015 și până la 20.07.2015.
Se vor înlătura din încheierea contestată, dispozițiile contrare prezentei decizii,de înlocuire a arestului preventiv cu măsura preventivă a controlului judiciar și de punere în libertate a celor patru inculpați,respectiv,art.242 alin.2 Cod proc.pen.,art.202 alin.4 lit.b ,art.215 alin.1 ,alin.2,alin.3 ,alin.4 și art.208 alin.5 Cod proc.pen.
În baza art.272 Cod proc.pen.,onorariu avocat oficiu către Baroul C.,pentru av.A. A.,de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției iar în baza art.275 alin.3Cod proc.pen., cheltuielile judiciare avansate în calea de atac,vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE :
În baza art.425/1 alin.7 pct.2 lit.a Cod proc.pen.,rap. la art.206 Cod proc.pen.,
Admite ca fondată contestația declarată de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva încheierii de ședință din data de 20.05.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ 15.
Desființează încheierea contestată sub aspectul măsurii preventive a inculpaților și soluționând ,dispune:
În baza art.362 alin.2 Cod proc.pen.,rap la art.208 alin.2 în ref.la art.207 alin.4 Cod proc.pen.,
Constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive față de inculpații: T. V.-M., zis „A." (fiul lui N. și N., născut la 06.04.1987, în mun. M., jud.C., domiciliat în oraș Băneasa, ., jud. Constanta, CNP_); O. D.-A., zis „D." (fiul lui M. și L., născut la 18.03.1986, în mun. M., județul C., domiciliat în oraș Băneasa, ., jud. C., CNP_); V. G., zis „G." (fiul lui N. și G., născut la 30.12.1983, în ., domiciliat în ., ., jud. C., CNP_) și A. Ș.-A., zis „N." (fiul lui V. și R., născut la 22.12.1990, în mun. Medgidia, jud. C., domiciliat în ., .. 2, jud. C., CNP_).
Menține măsura arestării preventive față de inculpații T. V.-M., O. D. A., V. G. și A. Ș. –A.,pentru o perioadă de 60 de zile, cu începere de la 22.05.2015 și până la 20.07.2015.
Măsura se comunică în conformitate cu dispozițiile legale
Înlătură din încheierea contestată dispozițiile contrare prezentei decizii,de înlocuire a arestului preventiv cu măsura preventivă a controlului judiciar și de punere în libertate a celor patru inculpați,respectiv,art.242 alin.2 Cod proc.pen., art.202 alin.4 lit.b, art.215 alin.1, alin.2,alin.3, alin.4 și art.208 alin.5 Cod proc.pen.
În baza art.272 Cod proc.pen.,onorariu avocat oficiu către Baroul C.,pentru av. A. A., de 100 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art.275 alin.3Cod proc.pen., cheltuielile judiciare avansate în calea de atac,rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. A.-M. G.
Red.jd.c.pr.V.Ticea;
Red.jud. cont.N.A./29.05.2015/ 3 ex.;
| ← Verificare măsuri preventive (art.207 NCPP). Decizia nr.... | Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Sentința nr.... → |
|---|
