Verificare măsuri preventive (art.207 NCPP). Decizia nr. 266/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 266/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 13-07-2015 în dosarul nr. 10305/212/2015/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.266
Ședința publică din data de 13 07 2015
PREȘEDINTE – N. A.
GREFIER – I. B.
Cu participarea PROCUROR – C. M. V.
S-a luat în examinare contestația formulată de P. DE PE L. JUDECĂTORIA C., împotriva Încheierii de ședință din data de 09 07 2015 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._/212/2015.
La apelul nominal făcut in ședință publică cu respectarea disp.art.358 cod pr.penală, se prezintă intimatul inculpat I. C., personal si asistat de apărătorul ales, avocat D. A. M., în substituirea domnului avocat B. T. A., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.257 – 261 cod pr.penală.
Grefierul de ședință face referatul cauzei, învederând părților prezente obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Intimatul inculpat I. C. precizează ca nu este in posesia cărții de identitate, care a rămas la organele de poliție si nici nu deține o copie a acesteia si, întrebat fiind de către instanță cu privire la datele sale de stare civilă, menționează ca este născut la data de 19 04 1985, este fiul lui C. si M. si domiciliază în . nr.5, . C.
Apărătorul intimatului inculpat si reprezentantul Parchetului, având pe rând cuvântul precizează că nu au de formulat cereri, excepții, chestiuni prealabile, împrejurare față de care instanța constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea acesteia.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii pronunțată de instanța de fond si rejudecând, sa se dispună menținerea măsurii preventive a arestului la domiciliu, apreciind ca în mod greșit s-a dispus înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă a controlului judiciar, considerând ca temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestului la domiciliu subzistă si în prezent si justifică privarea de libertate in continuare a inculpatului, raportat si la gravitatea deosebită a faptei reținută în sarcina sa, măsura arestului la domiciliu fiind astfel proporțională cu fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Apărătorul intimatului inculpat I. C., avocat D. A. M. având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de P. de pe lângă Judecătoria C., ca nefondată, cu consecința menținerii ca legală si temeinică a încheierii pronunțată de instanța de fond, apreciind ca în mod corect s-a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar, raportat si la împrejurarea ca dosarul se află în faza judecății, au fost administrate probe, în favoarea inculpatului si mai urmează a se efectua o expertiză genetică, cu privire la care anticipează ca răspunsul va fi unul negativ.
Totodată, solicită a se ține cont de împrejurarea ca, pe parcursul derulării măsurii arestului la domiciliu, de 115 zile, inculpatul a îndeplinit obligațiile impuse si a demonstrat ca poate colabora cu organele de urmărire penală si cu instanța de judecată, procesul penal desfășurându-se în continuare în condiții optime si cu inculpatul aflat in libertate sub control judiciar, pentru realizarea de activități licite în vederea asigurării traiului celor 5 copii ai săi, prin găsirea unui loc de muncă.
Solicită a se avea in vedere si circumstanțele personale ale acestuia, inculpatul neavând antecedente penale si apreciază că lipsa unei conduite infracționale asemănătoare nu face plauzibilă existența unui pericol pentru ordinea publică.
Intimatul inculpat I. C., în ultim cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său, solicitând măsura controlului judiciar pentru a munci.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne in pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față:
Prin încheierea de ședință din data de 08 07 2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ 15, s-au dispus următoarele:
“În baza art. 242 alin. 2 c.proc.pen., art. 202 alin. 4 lit. b) c.proc.pen. și art. 2151 alin. 7 c.proc.pen, dispune înlocuirea măsurii arestului la domiciliu luat față de inculpatul I. C. (fiul lui C. și M., născut la 19.04.1985 în mun. Iași, jud. Iași, domiciliat în . Sinoe, ., jud. C., C.N.P._, posesor CI. . nr._ eliberat de SPCLEP Cogealac la 06.06.2012, cetățenie română, căsătorit, 4 clase, fără ocupație și fără loc de muncă, fără antecedente penale) prin încheierea nr. 202 din camera de consiliu din data de_, pronunțată de Judecătoria C. - Secția Penală în dosarul_, definitivă prin încheierea din camera de consiliu nr. 217 din_ a Tribunalului C. – Secția Penală); cu măsura controlului judiciar, pe o durată de 60 de zile de la data de 08.07.2015 la data de 05.09.2015, inclusiv.
În baza art. 215 alin. 1 c.proc.pen., pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la secția de poliție în raza căreia domiciliază, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.
În baza art. 215 alin. 2 c. proc. pen., pe timpul controlului judiciar, impune inculpatului să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;
b) să nu se apropie de persoana vătămată P. A. sau de membrii familiei acesteia, de martorii audiați P. M., V. N. S., V. R. și U. A. E. și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale.
În baza art. 215 alin. 3 c.proc.pen., atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
În baza art. 215 alin. 4 c.proc.pen, stabilește ca organ de supraveghere organul de poliție în a cărui circumscripție domiciliază inculpatul.
Respinge ca neîntemeiată cererea apărătorului inculpatului privind revocarea măsurii preventive a arestului la domiciliu.
În baza art.275 alin.3 c.proc.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Măsura devine executorie la data rămânerii definitive a prezentei încheieri.
Cu drept de contestație în termen de 48 ore de la comunicare pentru inculpat și de la pronunțare pentru procuror.”
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a avut in vedere următoarele:
Prin încheierea nr. 202 din camera de consiliu din data de_, pronunțată de Judecătoria C. - Secția Penală, s-a respins propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria C. privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul I. C., iar în baza art. 227 alin. 2 raportat la art. 202 alin. 1, 3, 4 lit. d) raportat la art. 218, art. 221 alin. 1 c. proc. pen. Soluția a rămas definitivă prin încheierea din camera de consiliu nr. 217 din_ a Tribunalului C. – Secția Penală, când a fost stabilită durata măsurii arestului la domiciliu ca fiind de 30 zile, cu începere de la data de 18 martie 2015 până la data de 16 aprilie 2015 inclusiv.
Prin rechizitoriul nr. 3319/P/2015 al Ministerului P. - P. de pe lângă Judecătoria C., inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest la domiciliu, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol, prevăzut și pedepsit de art. 218 alin. 3 lit. c) c.pen..
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.04.2015, sub nr._ 15- acordându-se primul termen de judecată pe fond, în procedura camerei preliminare, la data de_ .
La data de 14.04.2015, prin încheierea fără număr din camera de consiliu în dosarul nr._ 15, judecătorul cameră preliminară a constatat legalitatea și temeinicia arestului la domiciliu dispus față de inculpat în baza art. 348 alin. 2 c.proc.pen. raportat la art.207 alin. 4 c.proc.pen. Soluția a rămas definitivă prin necontestare.
Prin încheierea fără număr din camera de consiliu din 06.05.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării Judecătoriei C. cu rechizitoriul nr. 3319/P/2015 al Ministerului P. - P. de pe lângă Judecătoria C. privind pe inculpatul I. C. (trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol, prevăzut și pedepsit de art. 218 alin. 3 lit. c) c.pen.), a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală. Ca atare, a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul I. C.. La același termen de judecată, în baza art. 348 alin. 1 c.proc.pen. raportat la 207 alin. 6 c.proc.pen, a menținut arestul la domiciliu dispus față de inculpatul I. C., până la o nouă verificare, cel mai târziu la data de 04.06.2015. Soluțiile au rămas definitive prin necontestare.
La data de 03.06.2015, prin încheierea fără număr dată în dosarul nr._ 15, instanța, în baza art. baza art. 362 alin. 2 c.proc.pen. raportat la art. 208 alin. 2 c.proc.pen., a constatat legalitatea și temeinicia arestului la domiciliu dispus față de inculpatul I. C., iar în baza art. 208 alin. 4 c.proc.pen. a menține arestul la domiciliu dispus față de inculpat prin încheierea nr. 202 din camera de consiliu din data de_ pronunțată de Judecătoria C. - Secția Penală, definitivă prin încheierea din camera de consiliu nr. 217 din_ a Tribunalului C. – Secția Penală, până la o nouă verificare, cel mai târziu la data de 01.08.2015.
În considerarea art. 242 alin. 1 c.proc.pen., măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Potrivit art. 242 alin. 2 c.proc.pen., măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile menționate, a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului la domiciliu, nu mai subzistă și nu mai justifică privarea de libertate în continuare a inculpatului, motiv pentru care a fost înlocuită cu măsura controlului judiciar pentru considerentele care urmează.
La aprecierea caracterului rezonabil al perioadei scurse cât inculpatul s-a aflat sub imperiul unei măsuri preventive privative de libertate (reținere și arest la domiciliu), judecătorul a avut în vedere trăsăturile specifice ale cauzei, în concret, prin referire la circumstanțele personale ale inculpatului, luându-se în considerare toate argumentele pentru și împotriva unei necesități de interes public, care să justifice o îndepărtare de la regula libertății individuale, în pofida motivelor invocate de persoana a cărei libertate este restricționată.
Ca atare, a constatat că din materialul probator administrat în cauză (declarația persoanei vătămate P. A. (din_ f. 27 dup, din_ f. 28-29 dup), raportul de expertiză medico-legală nr. 1114/21/A1 S/2015 din_ (f. 30-31 dup: persoana vătămată prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin zgâriere cu sau de corpuri dure, precum și o ruptură recentă incompletă care poate data din_ ); fișa UPU nr. 1195 din_ (f. 33-34 dup), dar și declarația de martor V. R. din_ (f. 68-69 dup: care relatează modul ciudat în care comporta persoana vătămată în seara în care se presupune că ar fi existat un contact sexual cu inculpatul) și declarația martorului V. N.-S. (din_ f. 64 dup; din_ f. 65-66 dup: care relatează comportamentul minorei la data de_ ) rezultă în continuare suspiciunea rezonabilă în privința inculpatului I. C., privind săvârșirea unei infracțiuni de viol, prevăzut și pedepsit de art. 218 alin. 1 și alin. 3 lit. c) c.pen..
Inculpatul a fost privat de libertate din data de 17.03.2015 (Ordonanță de reținere nr._ din_ f. 82), a fost plasat în arest la domiciliu în prezenta cauză (încheierea nr. 202 din camera de consiliu din data de_ pronunțată de Judecătoria C. - Secția Penală, definitivă prin încheierea din camera de consiliu nr. 217 din_ a Tribunalului C. – Secția Penală), astfel că până la data pronunțării prezentei încheieri (09.07.2015) au trecut 114 de zile, durata măsurilor preventive privative de libertate dispuse față de inculpat nefiind justificată din perspectiva exigențelor codului de procedură penală, dar și a jurisprudenței CEDO, avându-se în vedere și factorii relevanți ce vor fi indicați în continuare..
Curtea Europeană a Drepturilor Omului recunoaște că, prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin pentru un anume timp (Wemhoff c. Germaniei, 27 iunie 1968.). În circumstanțe excepționale, acest element poate deci să fie avut în vedere din punctul de vedere al Convenției, în orice caz în măsura în care dreptul intern recunoaște noțiunea de tulburare a ordinii publice provocată de o infracțiune. Instanța a relevat că, în principal, judecătorul de drepturi și libertăți a avut în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive tocmai înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, admiterea propunerii Ministerului P. fiind întemeiată pe art. 223 alin. 2 c.proc.pen.
În prezent, acest factor nu mai este pertinent și suficient decât dacă s-ar baza pe fapte de natură să demonstreze că părăsirea domiciliului de către inculpat ar tulbura liniștea publică. În plus, detenția nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică continuă să fie efectiv amenințată; menținerea în detenție preventivă nu ar putea fi dispusă numai în anticiparea unei pedepse privative de libertate (Dinler c. Turciei,_/00, 31 mai 2005; Lettelier c. Franței26 iunie 1991, § 35; I.A. c. Franței, 23 septembrie 1998, § 102; Tomasi c. Franței, 27 August 1992; Dumont-Maliverg c. Franței,_/00 și_/01, 31 mai 2005). Așadar, conform jurisprudenței Curții, riscul de tulburare a ordinii publice nu trebuie să fie apreciat în mod abstract, motivarea instanței cu privire la menținere limitându-se la o referire la natura infracțiunii în cauză, la circumstanțele în care a fost comisă sau la stările psihice ale acuzatului și ale victimei. (Bouchet c. Franței,_/96, 20 martie 2001, § 40; Johannes Joseph M. Elise Hendriks c. Olandei,_/04, 5 iulie 2007)
Un asemenea pericol nu se poate aprecia numai pe baza gravității pedepsei pe care o riscă persoana respectivă (Kalay c. Turciei,_/02, 22 septembrie 2005; Kankowski c. Poloniei,_/03, 4 octombrie 2005; Karagoz c. Turciei, 5701/02, 20 octombrie 2005; Muller c. Franței, 17 martie 1997, § 43; Letellierc. Franței, 26 iunie 1991, § 43; Khudoyorov c. Rusiei, 6847/02, 8 noiembrie 2005.). Alte circumstanțe, cum ar fi de pildă caracterul celui interesat, moralitatea, domiciliul, profesia, resursele, legăturile familiale, legăturile de orice natură cu țara în care este urmărit (Jose Gomes Pires Coelho c. Spaniei (dec.),_/02, 28 martie 2006.), pot să confirme existența pericolului de sustragere de la proces, sau să-l facă să pară atât de redus încât să nu justifice detenția. Or, în speță, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind integrați în societate, familia este una numeroasă (inculpatul având 5 copii minori) iar anterior dispunerii măsurii lucra ca muncitor necalificat în domeniul culegerii de stuf, dar și cu ziua, reușind să obțină mijloacele necesare asigurării traiului.
În plus, Curtea acceptă în unele cauze faptul că autoritățile apreciază că trebuie să păstreze un suspect în detenție, la începutul anchetei, pentru a-l împiedica să o perturbe, în special dacă este vorba despre o cauză complexă care necesită cercetări delicate și multiple. După o perioadă, imperativele anchetei nu mai sunt suficiente, chiar într-o asemenea cauză, pentru a justifica detenția: în mod normal, pericolele respective diminuează cu timpul, pe măsură ce sunt efectuate investigațiile necesare, sunt luate depozițiile persoanelor implicate și realizate toate verificările cerute de circumstanțele cauzei (W. c. Elveției, 26 Ianuarie 1993).
În prezenta speță, instanța a audiat în mod nemijlocit persoana vătămată P. A. la termenul din 17.06.2015, dar și martorii principali ai acuzării P. M., V. N. S., V. R. și U. A. E., dar și martorul I. P.. Urmează să fie audiați și martorii U. A. - – a cărei declarație nu este contestate de către apărătorul inculpatului și P. N., în circumstanțierea persoanei vătămate. De asemenea, la termenul din_ a fost dispusă efectuarea unei expertize genetice (fiind începute demersurile în acest sens prin emiterea unei adrese către S. JUDEȚEAN DE MEDICINĂ LEGALĂ). Ca atare, cauza este de o complexitate medie, invocarea în continuare, în mod generic a nevoilor anchetei (sub aspectul cercetării judecătorești) care să justifice în continuare detenția, s-ar face în mod general și abstract.
De asemenea, nu se poate afirma că plasarea în continuare a inculpatului în arest la domiciliu s-ar face pentru a împiedica tentativele de a comite noi infracțiuni de aceeași natură, în măsura în care acesta nu este cunoscut ca participant la săvârșirea unor fapte asemănătoare.În lipsa unei baze factuale solide care să corespundă unei necesități imperioase de a se continua procedurile penale cu dispunerea menținerea arestării preventive,antecedentele și personalitatea inculpatului nu fac plauzibil acest pericol, astfel că arestarea preventivă nu se menține ca fiind o măsură adecvată care să ajute la justa soluționare a cauzei. În acest sens, instituirea unui control judiciar strict, este de natură să realizeze acest deziderat. Argumentele prezentate sunt suficient de relevante pentru a înlocui măsura arestării preventive și pentru a se reține că, lăsați în libertate, inculpați nu ar putea încerca să zădărnicească activitatea judiciară în propria cauză.
Constatarea unei poziții diferite de cea a organelor de urmărire penală care susțin acuzarea în fața instanței, firească în contextul în care prezumția de nevinovăție este un principiu fundamental al procesului penal român, nu justifică prin ea însăși o măsură preventivă privativă de libertate, urmând ca instanța investită cu soluționarea cauzei să lămurească situația de fapt reală, să stabilească probele care corespund adevărului.
Ținând cont și de notorietatea faptului că, datorită crizei profunde care afectează economia, la momentul de față este mult mai dificilă asigurarea prin muncă a veniturilor necesare existenței, astfel că s-a apreciat că existența unei libertăți de mișcare a inculpatului pe întreg teritoriul țării este de natură să asigure pe de o parte scopul prevăzut pentru masurile preventive de art.202 c.proc.pen., iar pe de altă parte să îi permită inculpatului în discuție realizarea unor venituri prin mijloace licite pentru întreținerea personală, precum și pentru ajutorarea familiei.
În consecință, în baza 242 alin. 2 c.proc.pen., art. 202 alin. 4 lit. b) c.proc.pen. și art. 2151 alin. 7 c.proc.pen, a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu luat față de inculpatul I. C., cu măsura controlului judiciar, pe o durată de 60 de zile, de la data de 08.07.2015 la data de 05.09.2015, inclusiv. S-au impus inculpatului următoarele obligații:a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;c) să se prezinte la secția de poliție în raza căreia domiciliază, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați, respectiv în baza art. 215 alin. 2 c. proc. pen., pe timpul controlului judiciar, acesta trebuie să respecte următoarele obligații: a a) să nu depășească limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată; b) să nu se apropie de persoana vătămată P. A. sau de membrii familiei acesteia, de martorii audiați P. M., V. N. S., V. R. și U. A. E. și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale. Pentru aceleași motive, a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului privind revocarea măsurii arestului la domiciliu.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație P. de pe lângă Judecătoria C., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație P. de pe lângă Judecătoria C. ,motivele fiind prezentate în practicaua prezentei contestații.
Examinând încheierea contestată, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, Tribunalul constată ca fiind fondată contestația Parchetului de pe lângă Judecătoria C. .
Inculpatul I. C. a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 218 al. 3 lit. c) C. pen., constând în aceea că, în seara zilei de 12.03.2015, în intervalul orar 19.00-20.00, a întreținut un raport sexual normal prin constrângere ,cu minora P. A., .
Din mijloacele de probă administrate(declarațiile persoanei vătămate, raportul de expertiză medico-legală nr. 1114/21/A1 S/2015 din_ prin care se concluzionează că persoana vătămată prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin zgâriere cu sau de corpuri dure,iar la examinarea genitală medico-legală,s-a constatat că prezintă o ruptură recentă incompletă care poate data din_ ; depozițiile martorilor V. N. –S. și V. R. ,cu privire la comportamentul minorei la data de 15.03.2015,respectiv la comportamentul acesteia în seara în care se presupune că ar fi existat un contact sexual cu inculpatul,declarațiile inculpatului și conduita oscilantă) ,rezultă și în prezent presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta reținută,susceptibilă să întrunească elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută și pedepsită de art. 218 alin. 1 și alin. 3 lit. c) Cod penal .
Se menține în continuare,și temeiul prevăzut de teza a II-a a art.223 alin.2 Cod proc.pen., referitor la starea de pericol pentru ordinea publică ,care este încă actual.
Pericolul pentru ordinea publică prezintă puncte de interferență cu pericolul social al faptei, în sensul că pericolul pentru ordinea publică se apreciază în raport cu datele referitoare la faptă - adică natura infracțiunii, pericolul concret al infracțiunii - cu pericolul ca lăsarea în libertate a inculpatului să conducă la săvârșirea altor infracțiuni de către același inculpat sau la încurajarea săvârșirii de noi infracțiuni de același tip, cu nevoia de prezervare a securității și protecției unei anumite colectivități, necesitatea de a înlătura posibilitățile inculpatului de a influența negativ desfășurarea procesului penal cât și cu datele referitoare la persoana și comportamentul inculpatului, antecedentele sale penale.
În speță,este evidentă necesitatea protejării prioritare a ordinii publice ,reacția publică negativă nu s-a estompat ,având în vedere că inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni ce prezintă un pericol social ridicat,al cărei caracter grav este reflectat de limitele de pedeapsă(închisoare de la 5 la 12 ani ), de împrejurările concrete în care se presupune că a fost săvârșită fapta ,asupra unei minore,cu discernământul în formare la vârsta de 13 ani,presupusa faptă fiind de natură a aduce atingere dezvoltării psihice a persoanei vătămate, de valorile sociale ocrotite prin norma de incriminare și care au fost grav lezate .
Măsura preventivă a arestului la domiciliu este în continuare necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ,prezervarea probatoriului și aflarea adevărului, urmând a fi efectuată expertiza genetică judiciară și audiați martori și administrate orice alte probe pentru justa soluționare a cauzei, prezența inculpatului la termenele de judecată și pentru a-l împiedica pe acesta să ia legătura cu persoana vătămată,membrii familiei acesteia și martorii din dosar ,dar și pentru a înlătura starea de pericol pentru ordinea publică creată prin fapta de care este acuzat.
Lăsarea în libertate sub o măsură preventivă mai blândă, după o perioadă relativ scurtă ,a unei persoane acuzată de săvârșirea unei fapte de o gravitate deosebită, ar putea genera sentimente de indignare ,de dezaprobare profundă în rândul societății civile în general și al comunității locale în special și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a autorităților statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze săvârșirea infracțiunilor prin care se încalcă libertatea și inviolabilitatea sexuală a persoanei.
Totodată, măsura arestului la domiciliu se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, întrucât a fost luată pe baza unor presupuneri rezonabile, în sensul comiterii unei infracțiuni, fără a se face vreo referire la vinovăție, și nici nu tinde să reprezinte o executare anticipată a unei eventuale pedepse, ce i-ar putea fi aplicată, măsura arestului la domiciliu având, la acest moment procesual, caracter rezonabil.
Situația de fapt descrisă prin rechizitoriu nu este infirmată prin probele administrate în mod nemijlocit în fața instanței, astfel că în lipsa oricăror elemente cu caracter de noutate, temeiurile măsurii arestului la domiciliu, subzistă nemodificate de la data de 03.06.2015 ,când a fost verificată din oficiu,măsura preventivă,o nouă verificare ,urmând a fi efectuată de prima instanță,până la data de 01.08.2015.
Măsura preventivă privativă este în continuare justificată și din perspectiva exigențelor Curții Europene a Drepturilor Omului,care,într-o jurisprudență constantă ,a subliniat că uneori,prin deosebita gravitate și prin reacția publicului față de săvârșirea lor,anumite infracțiuni pot produce o tulburare socială ,ce justifică detenția provizorie pentru o perioadă de timp ,necesară pentru apărarea ordinii publice ,a drepturilor și libertăților cetățenilor ,dar și pentru desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Referindu-ne la jurisprudența în materie a C.E.D.O. în accepțiunea acesteia, pentru ca o ingerință să fie proporțională cu scopul urmărit, trebuie apreciate natura și gravitatea sancțiunii aplicate, contextul producerii faptei, precum și interesul public vizat, evaluarea acestora conducând în opinia Tribunalului, la concluzia proporționalității măsurii arestului la domiciliu cu gravitatea acuzației penale adusă inculpatului.
Pentru toate considerentele expuse, Tribunalul ,în urma reevaluării circumstanțelor cauzei și a conduitei procesuale ,la acest moment procesual nu a identificat elemente de noutate care să justifice înlocuirea cu o măsură preventivă mai blândă, în condițiile în care această măsură nu poate fi considerată suficientă pentru continuarea procesului penal în bune condiții .
Întrucât s-a invocat necesitatea de a procura mijloacele de subzistență, Tribunalul reamintește că potrivit dispozițiilor art.221 alin.6 Cod procedură penală ,inculpatul poate obține permisiunea instanței de a se deplasa în afara domiciliului,pentru a se angaja sau pentru a lucra cu ziua.
Pentru considerentele arătate, în baza art.425/1 alin.7 pct.2 lit.a Cod proc.pen.,rap. la art.206 Cod proc.pen.,va admite ca fondată contestația declarată de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva încheierii de ședință din data de 08.07.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ 15,va desființa încheierea contestată sub aspectul măsurii preventive a inculpatului I. C. și soluționând cauza, în baza art.362 alin.1 rap.la art.242 alin.2 Cod proc.pen.,în referire la art.202 alin.4 lit.b Cod proc.pen. și la art.211 -215/1 Cod proc.pen ,va respinge ca nefondată cererea formulată de inculpatul I. C. privind înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Va înlătura din încheierea contestată dispozițiile contrare prezentei decizii,de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar și va menține dispozițiile care nu contravin prezentei decizii,privind respingerea cererii de revocare a arestului la domiciliu.
În baza art.275 alin.3 Cod proc.pen. ,cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.425/1 alin.7 pct.2 lit.a Cod proc.pen.,rap. la art.206 Cod proc.pen.,
Admite ca fondată contestația declarată de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva încheierii de ședință din data de 08.07.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ 15.
Desființează încheierea contestată sub aspectul măsurii preventive a inculpatului I. C. și soluționând cauza:
În baza art.362 alin.1 rap.la art.242 alin.2 Cod proc.pen.,în referire la art.202 alin.4 lit.b Cod proc.pen. și la art.211 -215/1 Cod proc.pen,
Respinge ca nefondată cererea formulată de inculpatul I. C.(fiul lui C. și M., născut la 19.04.1985 în mun. Iași, jud. Iași, domiciliat în . Sinoe, ., jud. C., C.N.P._, posesor CI. . nr._ eliberat de SPCLEP Cogealac la 06.06.2012) privind înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Înlătură din încheierea contestată dispozițiile contrare prezentei decizii,de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar și menține dispozițiile care nu contravin prezentei decizii,privind respingerea cererii de revocare a arestului la domiciliu.
În baza art.275 alin.3 Cod proc.pen. ,cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.07.2015.
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
N. A. I. B.
Red.jud.fond V.Ticea
Tehnored.jud.contest.N.A.-14.07.2015 /2ex/
. 07 2015
| ← Verificare măsuri preventive (art.207 NCPP). Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive (art.207 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
