Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 5/2012. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5/2012 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-01-2012 în dosarul nr. 5/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Decizia penală nr. 5
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I. E. - judecător
Judecător B. F. V.
Judecător I. B.
Grefier: A. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D. a fost reprezentat de procuror M. P.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de inculpații Noancă M. E. B. și V. S., împotriva încheierii din data de 10.01.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 12.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns inculpații Noancă M. E. B., personal și asistat de avocat ales T. Rebeleș T. A. și T. I. și V. S., personal și asistat de avocat ales G. M..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe fond.
Avocat G. M., pentru inculpatul V. S., solicită admiterea recursului, casarea încheierii Judecătoriei C. și pe fond revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpat, întrucât nu au intervenit temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri, solicitând să se aibă în vedere și împrejurarea că inculpatul este minor, a recunoscut și regretat faptele comise, iar situația personală a acestuia, care este elev în clasa a XII-a și va începe școala, existând în acest sens riscul exmatriculării, mai ales că se pregătește pentru admitere la Facultatea de Medicină. Mai arată că scopul unei măsuri preventive poate fi atins prin luarea măsurii de a nu părăsi localitatea, legea penală în acest sens trebuind să fie constructivă și nu distructivă.
Avocat T. Rebeleș T. A., pentru inculpatul Noancă M. E. B., solicită admiterea recursului, casarea încheierii Judecătoriei C. și pe fond revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpat. Arată că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare, așa cum este el statuat în cuprinsul art. 6 C.pr.pen. și art. 6 din CEDO. În acest sens, arată că, atunci când procurorul dispune, prin rechizitoriu, trimiterea în judecată a inculpatului aflat în stare de arest, dosarul se înaintează instanței competente cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea mandatului de arestare, sau, după caz, a duratei după care a fost dispusă prelungirea arestării. Ori, în speța de față, inculpatul fost prezentat la instanță în data de 10.01.2012, iar mandatul de arestare expira la 12.01.2012 și nu a fost asistat de apărătorul ales, care nu a fost anunțat. Mai arată că inculpatul a fost trimis în judecată, a fost întocmit rechizitoriul, că acesta a recunoscut și regretat fapta pentru care este trimis în judecată și nu prezintă pericol pentru ordinea publică, așa cum s-a motivat în încheiere de instanța de fond, care este una lacunară și în care nu se face o apreciere reală a circumstanțelor care au dus la această situație juridică. Scopul preventiv al măsurii arestării preventive a fost atins prin perioada în care a stat arestat și solicită să i se dea șansa de a merge la școală și a-și continua studiile, iar toate aceste argumente personale arată că acest comportament a fost o excepție.
Avocat T. I., pentru inculpatul Noancă M. E. B., arată că achiesează la concluziile colegului și învederează încă odată în plus că, a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului, apărătorul din oficiu necunoscând dosarul și neavând posibilitatea să se documenteze, făcând decât o apărare formală.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor și menținerea încheierii ca legală și temeinică, având în vedere gravitatea faptelor, numărul mare al părților vătămate, precum și că inculpații au încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor, subzistând în continuare temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Inculpatul Noancă M. E. B., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta și solicită să se judece în stare de libertate.
Inculpatul V. S., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta și solicită să se judece în stare de libertate.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din data de 10.01._, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 12, în baza art. 3001 C.p.p., a fost menținută măsura arestului preventiv, luată față de inculpații N. M. E. B. fiul lui Ș. și O., născut la data de 20.08.1993 în mun. C., jud. D., CNP_ și V. S., fiul lui T. și S., născut la data de 13.03.1993 în mun. C., jud. D., domiciliat în C., ., ., ., jud. D., CNP_, aflați în stare de deținere în Arest – IPJ D. și au fost respinse cererile de înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligația de a nu prăsi localitatea.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și 148 alin.1 lit. f C.p.p. întrucât există indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile respective sunt mai mari de 4 ani și există totodată probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, prima instanță a reținut că există indicii temeinice că inculpatul N. M. E. B., în seara zilei de 22.12.2011 a pătruns fără drept în locuința părții vătămate Ț. M., ocazie cu care prin exercitarea de violențe și amenințări a deposedat părțile vătămate D. M. C., Muller M. C. și A. M. C. de telefoane mobile și suma de 575 lei, iar inculpatul V. S. i-a acordat sprijin în activitățile desfășurate.
În conformitate cu prevederile art. 3001 alin 1 Cpp, după înregistrarea dosarului la instanță, in cazurile in care inculpatul este trimis in judecata in stare de arest, instanta va verifica legalitatea si temeinicia arestarii preventive, iar daca va constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanța a menținut arestarea preventiva.
La data sesizării instanței cu soluționarea fondului cauzei si respectiv la data discutării menținerii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat temeiurile avute in vedere la data adoptării măsurii privative de libertate. Astfel, raportat la prevederile art. 1491 Cpp, art. 143 si art. 148 lit. f C.p.p. avute in vedere de instanta care a dispus arestarea, exista date si indicii temeinice, conform prevederilor art. 68/1 Cpp ca inculpații au săvârșit o infracțiune, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar pericolul public concret pentru ordinea publica nu a incetat.
Prima instanța a constatat că subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților, prev. de art. 148 alin. 1 lit. f Cpp, pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol social pentru ordinea publică, pericol care rezultă din circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, premeditat, obținând de la unul dintre martorii aflați în locuință informații, prin amenințare unor minori și chiar agresarea fizică a unuia dintre aceștia, dintr-o locuință în care inculpatul N. M. E. B. a pătruns fără consimțământul persoanei care o folosea, precum și atitudinea ulterioară a inculpaților de a încerca să ascundă săvârșirea faptei fie printr-o poziție procesuală oscilantă, fie prin atenționarea persoanelor care s-au aflat la locul comiterii faptei să nu divulge nimic despre ceea ce s-a întâmplat.
Instanța a mai constatat că, măsura arestării preventive este legală și temeinică, aceleași temeiuri care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Scopul măsurii arestării preventive constă in necesitatea împiedicării producerii unei tulburări a ordinii de drept, si creării unei stări de neliniște si insecuritate individuala, astfel cum rezulta din prevederile art 143, 149/1 si art. 148 lit. f Cpp, care au fost avute in vedere la data luării măsurii arestării preventive. Nu poate fi susținut ca măsura privativa de libertate derulata pana in acest moment a fost suficienta pentru a asigura reeducarea inculpaților întrucât aceasta funcție a reeducării, îndreptării sau avertizării aparține pedepsei închisorii, si nu arestării preventive, ca măsura procesuala cu caracter provizoriu.
Împotriva încheierii Judecătoriei C. au declarat recurs inculpații Noancă M. E. B. și V. S., care au solicitat judecarea în stare de libertate. Totodată inculpatul Noancă M. E. B. a solicitat și constatarea nulității absolute a încheierii rin care s-a menținut măsura arestării preventive întrucât a fost lipsit de apărare.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul apreciază că recursul inculpatului este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
În mod corect, prima instanță a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpați, întrucât la dispunerea acestei măsuri s-au respectat dispozițiile legale în materie, avându-se în vedere incidența dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Totodată, în mod corect s-a constatat că în speță continuă să fie incidente aceste dispoziții și s-a dispus menținerea arestării preventive.
Astfel, din probatoriul administrat până în acest moment, rezultă presupunerea rezonabilă a săvârșirii faptei de către inculpați.
De asemenea, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpații sunt trimiți în judecată este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora continuă să prezinte pericol concret pentru ordinea publică.
Starea de pericol pentru ordinea publică în sensul art. 148 lit.f Cod procedură penală presupune o rezonanță a acestor fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o reacție colectivă față de aceste stări de fapt negative.
În speță, în concret, pericolul pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea faptei de care sunt acuzați inculpații, fapte creează în mod cert o stare de insecuritate socială în comunitate, având în vedere și împrejurările reale, respectiv faptul ca părțile vătămate sunt minori, modul și mijloacele concrete de săvârșire și urmările produse.
Toate aceste aspecte reținute, nu s-au modificat și nu au încetat, neexistând nici un argument de fapt sau de drept pentru a se dispune cercetarea inculpaților în stare de libertate și astfel, orice altă măsură preventivă, cu excepția arestării, nu este oportună în cauză.
Sub aspectul apărării inculpatului Noancă M. E. B. se reține că la instanța de fond aceasta a fost asigurată de avocat din oficiu C. O., la dosarul instanțe nefiind depusă o delegație a unui alt avocat ales.
În consecință, tribunalul, în baza art. 38515 C.p.p., va respinge recursurile inculpaților ca neîntemeiate.
În baza art. 192 alin.2 C.p.p, va obliga fiecare inculpat la câte 10 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de inculpații N. M. E. B. fiul lui Ș. și O., născut la data de 20.08.1993 în mun. C., jud. D., CNP_ și V. S., fiul lui T. și S., născut la data de 13.03.1993 în mun. C., jud. D., domiciliat în C., ., ., ., jud. D., CNP_,, împotriva încheierii din data de 10.01._, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 121.
Obligă fiecare inculpat la câte 10 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 ianuarie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. E. B. F. V. I. B.
Grefier,
A. B.
Tehnored 2ex/
A.B.
Data: 16.01.2012
| ← Constatarea încetării de drept a măsurilor preventive. Art.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 113/2016.... → |
|---|
