Constatarea încetării de drept a măsurilor preventive. Art. 140 C.p.p.. Sentința nr. 1/2012. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1/2012 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-01-2012 în dosarul nr. 1/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.1
Ședința publică de la 04 Ianuarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. T. O.
Grefier I. M. L.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat prin procuror M. P.
Pe rol, judecarea cauzei penale privind sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul D., având ca obiect internarea medicală într-o unitate medicală de specialitate psihiatrică a făptuitorului T. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns făptuitorul T. G., asistat de apărător ales, avocat C. D., în baza împuternicirii avocațiale nr._/04.01.2012.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul procedează la audierea făptuitorului T. G., potrivit dispoz. art. 162 alin. 11 Cpp, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul asupra sesizării formulate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită confirmarea măsurii de siguranță a internării medicale, cu consecința luării față de făptuitor a acestei măsuri, până la însănătoșire.
Avocat ales C. D. pentru făptuitor depune un set în acte în circumstanțiere, respectiv caracterizări emise de Primăria . cererii de confirmare a măsurii de siguranță a internării medicale și luarea măsurii de siguranță a obligării la tratament medical a făptuitorului. În acest sens se arată că, deși raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză concluzionează că făptuitorul suferă de demență senilă și nu a avut discernământul faptelor și a consecințelor acestora la momentul comiterii faptei, totuși trebuie să se țină cont că măsura de siguranță a internării medicale este reclamată de existența unei stări reale de pericol pentru ordinea publică, în cauză neexistând o asemenea stare de pericol pentru societate, circumstanțele reale ale comiterii faptei sugerând că este vorba cel puțin de săvârșirea faptei în stare de provocare, dacă nu de legitimă apărare. De asemenea, solicită apărătorul ales a se ține cont de vârsta înaintată a făptuitorului, boala de care a fost diagnosticat neavând șanse de vindecare, astfel încât măsura de siguranță a obligării la tratament medical atinge scopul vizat, respectiv înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor penale.
Făptuitorul T. G., având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului ales.
Dezbaterile fiind închise;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale deduse judecății, constată următoarele:
La data de 16 decembrie 2011 pe rolul Tribunalului D. a fost înregistrată, sub nr._, cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul D. privind constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive a numitului T. G., (dispusă prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 29 octombrie 2011 a Tribunalului D., mandat de arestare preventivă sub nr.122/2011) și luarea față de acesta a măsurii de siguranță prevăzută de art.114 Cp – internarea medicală, atașându-se dosarul de urmărire penală nr. 1016/P/2011 în care se află raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/_/2011 întocmit de INML M. Minovici București.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin rezoluția din 29.10.2011 s-a început urmărirea penală față de numitul T. G., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art.20 C.p. rap.la art.174. alin.1, art.176 alin.2lit.c C.p., constând în aceea că: în noaptea de 28/29.10.2011 l-a lovit cu un cuțit și cu un alt obiect contondent pe I. C., care în urma loviturilor a fost transportat la Spitalul Clinic Județean de Urgență C., prezentând diagnosticul: „plăgi înjunghiate penetrante hemitorace drept; pneumotorax drept, fractură costală C 7 dreapta; fractură parietală; agresiune fizică. S-a reținut că din fișa de cazier judiciar atașată la dosar rezultă că T. G. a mai fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni de aceeași natură, respectiv pedeapsa de 18 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art.174 C.p.
La data de 29.10.2011 a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de învinuitul T. G. și s-a solicitat instanței de judecată arestarea preventivă a acestuia, pentru comiterea infracțiunii prev.de art.20 C.p. rap.la art.174 alin.1, art.176 alin.1, lit.c C.p.
Prin încheierea din 29.10.2011 pronunțată în dosarul nr._/63/2011, Tribunalul D. – Secția Penală a dispus arestarea preventivă a inculpatului T. G., pentru o perioadă de 29 zile ( mandat de arestare preventivă nr.122 din 30.10.2011).
Prin referatul din 21.11.2011 s-a propus instanței de judecată prelungirea pe o perioadă de 30 zile a duratei arestării preventive dispusă față de inculpatul T. G., începând cu data de 28.11.2011. Prin încheierea din 21.11.2011, pronunțată în dosarul nr._/63/2011, Tribunalul D. – Secția penală a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul D., dispunând prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului T. G. pe o durată de 30 zile, începând cu data de 28.11.2011 și până la data de 27.12.2011, inclusiv.
La data de 08.11.2011 s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice cu privire la inculpatul T. G.. Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.A1/_/2011, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici”, rezultă că T. G. prezintă diagnosticul „demență senilă; are discernământul abolit în raport cu fapta pentru care este cercetat; se recomandă măsuri de siguranță medicală conform art.114 C.p.
Față de cele mai sus expuse, prin ordonanța nr.1016/P/2011 din 16.12.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul D. s-a dispus, în baza dispozițiilor art.249 C.p.p., art.11 pct.1 lit.b C.p.p.rap.la art.10 lit.e C.p.p. și art.48 C.p., scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului T. G. pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art.20 C.p. rap.la art.174 alin.1, art.176 alin.1 lit.c C.p.
Prin încheierea de ședința din 16 decembrie 2011, in baza art.140 alin.1 lit.b Cpp s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive dispusă față de inculpat, măsură luată prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 29.10.2011 a Tribunalului D., mandat de arestare preventivă sub nr.122/2011.
Au fost aduse la îndeplinire si prevederile art. 162 Cpp, in sensul ca s-a solicitat Spitalului de Psihiatrie Poiana M. avizul comisiei medicale competente, in ceea ce privește măsura de siguranța a internării medicale. Totodată, au fost aduse la îndeplinire și dispozițiile instanței privind avizarea de către Comisia Superioară de Avizare din cadrul IML M. Minovici a raportului de expertiză nr.A1/_/2011, fiind înaintat în acest sens avizul Comisiei de Avizare și Control de pe lângă INML București cu nr.E2/_/2011 din data de 21.12.2011.
Prin raportul nr. 6/03.01.2012 emis de Spitalul de Psihiatrie Poiana M. s-a avizat măsura de siguranța a internării medicale a făptuitorului T. G. . specialitate pana la insanatosire, respectiv Spitalul de Psihiatrie si pentru Masuri de Siguranța Jebel, jud. T..
Conform art. 5 paragraful 1 lit. e din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, privarea de libertate este legala daca se refera la o persoana susceptibila sa transmită o boala contagioasa, la un alienat mintal, un alcoolic, un toxicoman sau un vagabond.
Privarea de libertate a acestor persoane poate fi dispusa fie in scopul acordării tratamentului medical, fie pe considerente legate de politicile sociale, ori avându-se in vedere atât temeiurile medicale cat si sociale. Rațiunea pentru care Convenția permite privarea de libertate a acestor persoane nu consta doar in pericolul pentru siguranța publica pe care îl reprezintă aceste persoane vulnerabile, ci si in faptul ca propriul interes al acestora poate impune necesitatea internării lor.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții de la Strasbourg (cauzele Winterwerp contra Olandei, Johnson contra Marii Britanii, Varbanov contra Bulgariei, F. contra României, C.B. împotriva României ), o persoana nu poate fi privata de libertate întrucât este considerata alienata mintal, decât daca sunt îndeplinite cel puțin următoarele condiții: - alienarea mintala reala trebuie sa fie dovedita printr-o expertiza medicala obiectiva în fața autorității competente; - tulburarea mintala trebuie sa un asemenea caracter sau amploare încât sa legitimeze internarea; - măsura internării nu se poate prelungi in mod valabil fără persistenta acestei tulburări.
Prin expertiza medicala trebuie sa se înțeleagă examinarea persoanei de către un medic specialist. Noțiunea de expertiza obiectiva presupune in mod esențial ca certificatul care atesta necesitatea privării de libertate a persoanei in scopul efectuării tratamentului trebuie sa fie detaliat, motivat si sa conțină elemente certe care sa probeze necesitatea acestei internări
Instanța poate dispune internarea medicala a unei persoane după prealabila ascultare a acesteia. Audierea este o măsura care are ca scop exercitarea dreptului la apărare prin propria persoana - făptuitorul a fost ascultat atât înainte de internarea provizorie, la data de 16.12.2011, cat si la data de 04.01.2012, odata cu soluționarea pe fond a cauzei, făptuitorul exprimându-si de fiecare data acordul pentru a fi internat pana la însănătoșire.
Măsura internării medicale se dispune pe o perioada nedeterminata, pana la însănătoșirea persoanei internate. Cu toate acestea, judecătorul delegat cu executările penale de la judecătoria in a cărei raza se afla unitatea sanitara unde s-a făcut internarea are obligația de a verifica periodic, dar nu mai târziu de 6 luni, daca internarea medicala mai este necesara.
Corelativ, in virtutea art 5 paragraful 4 al Convenției, un alienat deținut . pentru o durata nelimitata sau prelungita are, in principiu, dreptul, cel puțin in absenta unui control judiciar periodic si automat, de a introduce la intervale rezonabile, un recurs in fata unui tribunal pentru a contesta legalitatea internării sale.
Curtea amintește că articolul 5 § 1 al Convenției face trimitere în principal la legislația națională și consacră obligația de a-i respecta normele de fond ca și de procedură, si cere, în plus, ca privarea de libertate intervenită să nu fie contrară scopului acestui articol, care este de a proteja individul împotriva arbitrarului (Winterwerp contra Olandei, 24 octombrie 1979, și Hutchison Reid contra Regatului Unit al Marii Britanii, 2003). Le revine în primul rând autorităților naționale, și în special tribunalelor, sarcina să interpreteze și să aplice dreptul intern. Totuși, din moment ce în privința articolului 5 § 1 nerespectarea dreptului intern implică încălcarea Convenției, Curtea poate și trebuie să exercite un anumit control pentru a descoperi dacă dreptul intern chiar a fost respectat (Douiyeb contra Olandei 1999, și P. contra României, 2003).
Ea amintește de asemenea deplina libertate de care statele contractante dispun într-un asemenea caz în materie de internare cu titlul de urgență (X. contra Regatului Unit al Marii Britanii, 1981 și Varbanov contra Bulgariei, 2000). În această privință, forma și procedura reținute pot depinde de circumstanțe. Este acceptabil, în cazuri urgente sau atunci când o persoană este arestată din cauza comportamentului său violent, ca un asemenea aviz să fie obținut imediat după arestare. În toate celelalte cazuri este indispensabilă o consultare prealabilă. În lipsa altor posibilități, de exemplu din cauza refuzului interesatului de a se prezenta la un examen, trebuie cel puțin să se ceară evaluarea unui medic expert pe baza dosarului, altminteri nu se poate susține că alienarea interesatului a fost stabilită în mod edificator (X. contra Regatului Unit al Marii Britani, și Varbanov citat anterior, ).
Din punct de vedere al dreptului national masura internarii medicale reprezinta o masura de siguranta ce consta in internarea faptuitorului, care este bolnav mintal sau toxicoman si care se afla . prezinta pericol pentru societate, . de specialitate pana la insanatosire ( art 114 Cp)
Internarea medicala se poate lua impotriva unui faptuitor, indiferent daca acestuia i se va angaja raspunderea penala, nefiind o consecinta a savarsirii unei infractiuni, acest rol revenind pedepselor care sunt singurele sanctiuni penale, masurile de siguranta fiind sanctiuni de drept penal, avand caracter preponderent preventiv si nu sanctionator.
Pentru luarea masurii internarii este necesar sa se constate ca faptuitorul este bolnav mintal sau toxicoman, fiind iresponsabil și se afla . prezinta pericol pentru societate, in sensul existentei unei legaturi de cauzalitate intre fapta savarsita si starea de boala a faptuitorului.
Prin instituirea acestei masuri de siguranta instanta apreciaza ca starea de pericol social pe care o reprezinta faptuitorul bolnav mintal, este inlaturata si se previne in viitor savarsirea altor asemenea fapte.
Se constată că sunt indeplinite toate conditiile reglememntate de Conventia Europeana a Drepturilor Omului si dreptul national pentru a se dispune masura de siguranță a internarii medicale. Alienarea mintala este reala si dovedita printr-o expertiza medicala obiectiva in fata autorității competente ; făptuitorul suferă de demență senilă, tulburarea mintala este de un asemenea caracter sau amploare încât legitimează internarea, prin raportul de expertiza statuându-se ca făptuitorul are discernământul faptelor si al consecințelor sale abolit . Expertiza medicala a fost efectuata de către Institutul Național „M. Minovici” si este detaliata, motivata si conține elemente certe care sa probeze necesitatea acestei internări.
Gradul de pericol social destul de puternic pe care persoana făptuitorului îl prezintă pentru societate rezulta din modul de comitere a faptei de care este acuzat - în noaptea de 28/29.10.2011 l-a lovit cu un cuțit și cu un alt obiect contondent pe I. C., care în urma loviturilor a fost transportat la Spitalul Clinic Județean de Urgență C., prezentând diagnosticul: „plăgi înjunghiate penetrante hemitorace drept; pneumotorax drept, fractură costală C 7 dreapta; fractură parietală; agresiune fizică.
Este relevant faptul că, dintr-un referat justificativ al Comisiei Locale Psihiatrie C. din aprilie 2009 reiese că s-a inițiat tratamentul cu Aricept pentru „demență mixtă”.
Făptuitorul a fost cercetat pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art.20 C.p. rap.la art.174. alin.1, art.176 alin.2lit.c C.p., însă prin ordonanța nr.1016/P/2011 din 16.12.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul D. s-a dispus, în baza dispozițiilor art.249 C.p.p., art.11 pct.1 lit.b C.p.p.rap.la art.10 lit.e C.p.p. și art.48 C.p., scoaterea de sub urmărire penală a lui T. G. pentru iresponsabilitate, cauză care înlătură caracterul penal al faptei conform art 48 Cp
Toate aceste împrejurări conduc la concluzia ca persoana făptuitorului reprezintă o veritabila sursa de pericol social pentru ordinea sociala, pentru viata, integritatea corporala a celorlalte persoane, inclusiv membrii familiei sale, iar existența acelor antecedente patologice destul de recente, coroborate cu atitudinea psihica a făptuitorului destul de contradictorie si confuză reprezintă argumente pentru luarea măsurii de siguranța a internării medicale până la însănătoșire, având în vedere și acordul persoanei în cauza.
În consecință, instanța urmează să admită sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul D. și să dispună instituirea măsurii de siguranță prev. de art. 114 Cod penal, respectiv internarea medicala într-o unitate medicală de specialitate psihiatrie respectiv, Spitalul de psihiatrie și măsuri de siguranță Jebel, județul T. ( Spitalul de Psihiatrie Poiana M. nefiind specializat in executarea masurilor de siguranța) .
Instanța nu poate lua măsura obligării la tratament prev. de art.113 C.p., având în vedere că făptuitorul prezintă diagnosticul „demență senilă; are discernământul abolit în raport cu fapta pentru care este cercetare, situație în care singura măsură care se poate lua fiind cea prevăzută de art.114 C.p.
In temeiul art. 192 alin 3 Cpp cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 114 Cp cu aplic. art. 162 Cpp, confirmă măsura de siguranța a internării medicale a făptuitorului T. G., fiul lui A. și F., născut la data de 18.08.1936, în ., jud.D., cu domiciliul în ., ..98, jud.D., CNP –_, într-o unitate medicală de specialitate psihiatrie, respectiv Spitalul de Psihiatrie și Măsuri de Siguranță Jebel, județul T..
Dispune luarea măsurii de siguranță a internării medicale a făptuitorului T. G., până la însănătoșire.
În temeiul art. 192 alin 3 Cpp cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare .
Pronunțată în ședința publică de la 04 ianuarie 2012
Președinte,
C. T. O.
Grefier,
I. M. L.
Red.jud.CTO/2 ex.
Tehnored. IML-04 ianuarie 2012
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 182/2016.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 5/2012.... → |
|---|
