Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 07-01-2013 în dosarul nr. 4997/317/2012/a2
Dosar nr._
Cod operator: 2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 1/2013
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. B.
Judecător R. I.
Judecător D. P.
Grefier L. E. O.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. Părăușeanu, din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj;
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul C. I. A. împotriva încheierii nr. 1 din 04.01.2013, pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ 12.
La apelul nominal făcut în ședința publică recurentul inculpat C. I. A., asistat de avocat din oficiu O. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat declarație inculpatului, prin care a făcut cunoscut că își retrage recursul, după care constatând că nu mai sunt alte cererii de formulat sau excepții de invocat s-a acordat cuvântul asupra dezbaterii recursului.
Avocat O. I., pentru recurentul inculpat a solicitat să se ia act de faptul că acesta și-a retras recursul.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii în sensul de a se lua act de această manifestare de voință a inculpatului, constând în retragerea recursului.
Recurentul inculpat a arătat că își retrage recursul formulat în cauza de față.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea nr. 1 din 04.01.2013, pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ 12, în baza art. 160 8a alineat 6 Cod de procedură penală s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C. I. A., născut la data de 15.02.1992 în municipiul Rm.-V., jud. V., domiciliat în com. Bustuchin, ., fiul lui D. și A., de cetățenie română, muncitor necalificat la ., studii 11 clase, recidivist, CNP-_, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 21.12.2012 sub nr._ 12, inculpatul C. I. A. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar arătând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru dispunerea acestei măsuri.
În motivarea cererii a arătat inculpatul că sunt întrunite cerințele prevăzute de legea procesul penală pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar.
A mai precizat că scopul măsurii preventive luate poate fi realizat și prin liberarea sa provizorie sub control judiciar, neexistând riscul ca lăsarea sa în libertate să influențeze buna desfășurare a procesului penal sau că ar exista riscul ca acesta să se sustragă de la judecată sau de la executarea pedepsei, arătând că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea sub control judiciar.
Mai mult, judecarea sa în stare de libertate nu prezintă un pericol social concret, cu atât mai mult cu cât regula este ca judecarea și cercetarea inculpatului se poate realiza cu persoana în stare de libertate, privarea de libertate fiind excepția.
S-au mai invocat prevederile art.5 paragraf 3 din CEDO conform cărora detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional și nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile, instanța având obligația de a analiza posibilitatea unor măsuri alternative.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.1602 C.proc.pen. și 1604 C.proc.pen.
Analizând cererea, prima instanță a reținut că prin încheierea de ședință nr. 21/18.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.-Cărbunești în dosarul nr._ instanța a dispus admiterea cererea formulată de P. de pe lână Judecătoria Tg-Cărbunești și arestarea preventivă a preventivă a inculpaților D. L. A., născut la data de 01.03.1979 în orașul Tg-Cărbunești,județul Gorj, domiciliat în com. Logrești, ., fiul lui C. și V., de cetățenie română, pădurar la O.S. CLĂBUCET, județul V., studii postliceale, fără antecedente penale, CNP-_, F. G., născut la data de 19.11.1986 în ., domiciliat în com. Bustuchin, ., județul Gorj, fiul lui N. și V., de cetățenie română, fără ocupație, studii medii ,fără antecedente penale, CNP-_, C. I. A., născut la data de 15.02.1992 în municipiul Rm.-V., jud. V., domiciliat în com. Bustuchin, ., fiul lui D. și A., de cetățenie română, muncitor necalificat la ., studii 11 clase, recidivist, CNP-_, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 18.10.2012 și până la data de 15.11.2012, inclusiv.
A reținut instanța de fond că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 C.proc.pen. și există cazul prevăzut de art.148 lit.f) C.proc.pen. pentru luarea măsurii arestării preventive față de inculpați pentru următoarele considerente:
Există indicii temeinice în sensul art. 143 C. proc. pen. apte a determina presupunerea verosimilă de comitere de către inculpați a faptelor pentru care s-a solicitat arestarea, fiind totodată îndeplinită și condiția prevăzută de art.148 lit.f) C.proc.pen. relativă la cuantumul pedepsei prevăzută de lege, mai mare de patru ani.
Pericolul concret pentru ordinea publica reiese din împrejurările concrete ale comiterii faptelor, respectiv, organizat, pe timp de noapte, de mai multe persoane, dar și din temerea că, lăsați în libertate, inculpații ar putea comite fapte de același gen, precum și că s-ar putea sustrage urmăririi penale.
Având în vedere persistenta infracțională, circumstanțele reale în care au fost săvârșite faptele ce formează obiectul prezentei cauze, instanța de fond a apreciat că urmărirea penală se poate efectua în bune condiții doar dacă față de inculpați va fi luată măsura preventivă a arestării.
Prin încheierea de ședință nr.25/12.11.2012 instanța de fond a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Judecătoria Tg.-Cărbunești privind prelungirea măsurii arestării preventive și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului C. I. A., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 16.11.2012 și până la data de 15.12.2012, inclusiv.
Prin încheierea de ședință nr. 70 din 14.11.2012, Tribunalul Gorj a respins recursul declarat de inculpat împotriva încheierii nr. 25 din Camera de Consiliu din 12.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ .
S-a reținut că în raport cu probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual, există indicii rezonabile că inculpatul împreună cu ceilalți inculpați au comis infracțiunea de furt calificat în formă continuată este dincolo de orice dubiu.
Pericolul pentru ordinea publică al faptelor de care inculpatul împreună cu ceilalți inculpați sunt acuzați constă atât în gravitatea faptelor, modalitatea de comitere a acestora, de două sau mai multe persoane, pe timp de noapte, din locuri în care era interzis accesul persoanelor străine, cât și din consecințele pe care activitatea infracțională a inculpaților ar fi putut să le aibă asupra siguranței transportului prin conducte petroliere în sensul unor pierderi uriașe de produs petrolier datorat furturilor comise prin perforarea conductelor.
De cele mai multe ori pericolul pentru ordinea publică se degajă din însuși pericolul social al faptei, iar în situația dată, gravitatea deosebită a acestora este suficientă pentru a contura aprecierea că inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică.
În acest caz, probele care dovedesc faptul că lăsarea în libertate a inculpatul împreună cu ceilalți inculpați prezintă pericol pentru ordinea publică sunt chiar probele sau indiciile temeinice din care rezultă că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și că inculpații au participat la săvârșirea ei.
A mai reținut instanța că nu trebuie înlăturate în același timp aspectele reținute din înregistrarea convorbirilor telefonice de unde se reține că inculpații C. I. A. și F. G. doresc să părăsească teritoriul țării în ideea sustragerii de la urmărirea penală, că alături de celălalt inculpat G. M. G. și alte persoane erau implicați efectiv în sustragerea produsului petrolier din conducte ce traversează zona localităților unde locuiesc, că aveau persoane de legătură la care valorificau produsul petrolier sustras, activitatea infracțională în sensul celor descrise mai sus devenind o obișnuință.
Mai mult, a avut în vedere instanța împrejurarea că cei trei inculpați au încercat să denatureze adevărul cu ocazia primele declarații date în fața organelor de urmărire penală tocmai în ideea îngreunării cercetărilor penale și conducerea organelor abilitate pe o pistă falsă în ideea de a proteja alte persoane ce au participat la săvârșirea infracțiuni.
În acest sens, a apreciat instanța de control judiciar că, în mod corect, instanța de fond a apreciat asupra prelungirii măsurii arestării preventive în sensul unei mai bune desfășurări a procesului penal.
În ceea ce privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la admisibilitatea în principiu, instanța a constat în preambulul încheierii că sunt îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea în principiu.
Referitor la temeinicia cererii, prima instanță a constatat, în primul rând, că subzistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive reprezintă o condiție pentru a se putea dispune liberarea provizorie sub control judiciar.
A reținut în acest sens, că potrivit Deciziei nr.886/14.12.2011 a I.C.C.J, instanța de judecată, în cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar.
S-a mai arătat în considerentele deciziei mai sus amintite că în situația în care temeiul luării măsurii arestării l-a constituit cazul prevăzut de art. 148 lit. f) din Codul de procedură penală, instanța învestită cu soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune trebuie sa verifice dacă buna desfășurare a procesului penal este ori nu afectată de liberarea inculpatului, problema subzistenței pericolului pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a persoanei cercetate îl reprezintă făcând parte din analiza preliminara a cererii de liberare provizorie; în cazul în care se constata ca acest pericol s-a diminuat ori a dispărut, soluția legală este de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsura preventiva, respectiv de revocare a măsurii arestării, iar nu de admitere a cererii de liberare provizorie.
A apreciat instanța că în cauză că subzistă temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive, aspect confirmat de instanța de control judiciar prin încheierea de ședință nr.70/14.11.2012.
De asemenea, instanța de fond a mai apreciat că buna desfășurare a procesului penal nu este împiedicată de lăsare în libertate a inculpatului, neexistând indicii că din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Cu privire, însă, la admisibilitatea pe fond, instanța de fond a reținut că, deși nu există cazurile prev. de art. 1602 alin.2 C.proc.pen., nu se impune liberarea inculpatului, întrucât, din coroborarea dispozițiilor art. 1602 alin. 1 și art. 1602 alin. 2 C. proc. pen. reiese caracterul facultativ al acordării liberării provizorii sub control judiciar, chiar și în ipoteza în care inculpatul nu s-ar afla în vreunul din cazurile de împiedicare a acordării liberării provizorii prevăzute în art. 1602 alin. (2) C. proc. pen.
În concret, prima instanță a reținut că, cu toate acestea, nu ar putea uza discreționar de această facultate, întrucât s-ar încălca flagrant dispozițiile art. 5 alin. (5) C. proc. pen., art. 23 alin. (10) Constituția României și art. 5 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel încât, cu ocazia verificării temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar, se pornește de la una dintre premisele esențiale ale liberării provizorii, respectiv subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Într-adevăr, dacă aceste temeiuri s-ar schimba ori ar înceta, instanța ar fi obligată ca, la cerere sau din oficiu, să dispună, după caz, înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive, nemaipunându-se, prin ipoteză, problema liberării provizorii.
Această premisă conduce la concluzia că pentru a refuza liberarea provizorie pe considerente de netemeinicie, instanța trebuie să constate existența unor temeiuri mai puternice decât cele avute în vedere la luarea măsurii preventive, care să justifice convingerea că lăsarea inculpatului în libertate, chiar provizorie și restrânsă printr-un control judiciar, nu este totuși oportună.
Interpretând sistematic dispozițiile procedurale din materia măsurilor preventive, în corelație și cu exigențele Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale jurisprudenței Curții de la Strasbourg, astfel de temeiuri ar putea privi fie aspecte legate de buna desfășurare a procesului penal, respectiv existența unor date, altele decât cele avute în vedere de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., din care să rezulte temerea că atingerea scopului procesului penal al putea fi compromisă, fie aspecte legate de pericolul social concret al faptei pentru care inculpatul este cercetat, respectiv prin modul și mijloacele de săvârșire ori prin urmări aceasta să fi produs o gravă vătămare relațiilor sociale ocrotite, astfel încât liberarea inculpatului, chiar provizorie, să fie de natură să creeze o puternică stare de insecuritate socială și neîncredere în actul de justiție.
Prin prisma celor învederate, prima instanță a mai reținut că cererea inculpatului este neîntemeiată. cu motivarea că la aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie trebuie să se țină cont și să se facă o relaționare între circumstanțele reale ale comiterii faptei și cele personale ale inculpatului, respectiv să se țină cont de rezultatul infracțiunii, de lezarea gravă a relațiilor sociale ocrotite prin reglementarea infracțiunilor pentru care este urmărit penal inculpatul.
S-a reținut în acest sens că inculpatul nu prezintă garanții de ordin personal care să justifice admiterea cererii sale. Dimpotrivă acesta a fost anterior condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată. Deși a fost reținut anterior pronunțării sentinței penale nr.409/2012, starea de privare de libertate nu a fost în măsură să îl determine să conștientizeze gravitatea comportamentului său antisocial.
A concluzionat instanța de fond că deși inculpatul a mai fost privat de libertate și judecat pentru același gen de infracțiuni, aceste aspect nu au fost de natură să îl determine să nu mai săvârșească fapte prevăzute de legea penală..
În consecință, instanța, în temeiul art. 160 8a alin. 6 C.pr.pen. a respins cererea formulată în prezenta cauză.
Împotriva încheierii susmenționate a declarat recurs inculpatul, fără a-l motiva în scris, iar în ședința publică din 07.01.2013, a declarat că înțelege să-și retragă recursul formulat.
În raport de precizarea făcută în fața instanței de control judiciar, tribunalul va lua act de această manifestare de voință a recurentului inculpat pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare statului, în care se va include și suma reprezentând onorariu avocat oficiu.
Văzând și dispozițiile art. 3854 raportat la art. 369 C.pr.pen. și art. 192 alin. 2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea recursului formulat de inculpatul C. I. A. formulat împotriva încheierii nr. 1 din 04.01.2013, pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ 12.
Obligă recurentul la 120 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu și se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 07.01.2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte,Judecător,Judecător,
T. B. R. I. D. P.
Grefier,
L.-E. O.
Red. T.B.
Tehnored. L.E.O.
Jud. fond M. M.
3 ex./07.01.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Abandonul de familie. Art. 305 C.p.. Decizia nr. 158/2013.... → |
|---|
