Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 190/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 190/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 27-09-2013 în dosarul nr. 2352/330/2013/a2
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL I.
DECIZIA PENALĂ NR. 190 / R
Ședința publică din data de 27.09.2013
Tribunalul compus din:
P.: TĂNCUȚA M.
JUDECĂTOR: M. B.
JUDECĂTOR: D. V.
GREFIER: F. S. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul Ialomița, reprezentat de procuror I. A.
Pe rol soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Urziceni împotriva încheierii de ședință din data de 24.09.2013 pronunțată de Judecătoria Urziceni.
La apelul nominal făcut in ședință publică au răspuns intimații inculpați M. G. și M. C. ,în stare de arest, asistați de avocat ales D. C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul parchetului arată că nu are cereri de formulat.
Apărătorul intimaților inculpați depune la dosar împuternicirea avocațială și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Tribunalul ia act, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că împotriva încheierii din data de 24.09.2013 a Judecătoriei Urziceni, prin care s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpaților, parchetul de pe lângă această instanță a formulat recurs. Pentru motivele învederate în cererea de recurs, solicită admiterea recursului și, pe fond, respingerea acestei cereri de liberare provizorie și menținerea stării de arest, având în vedere activitatea infracțională reținută în sarcina inculpaților, precum și gradul de pericol social ridicat. Mai arată că împrejurările în care au fost comise faptele, presupun fără putință de tăgadă, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, faptele purtând o evidentă atitudine de sfidare a autorității publice menită să vegheze la ordinea și liniștea publică, autoritate pentru care ordinea publică manifestă respect și considerație.
Apărătorul intimaților inculpați, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea încheierii instanței de fond, ca legală și temeinică. Apreciază că în raport de persoana inculpaților și infracțiunile reținute în sarcina acestora, nu s-ar influența cu nimic buna desfășurare a procesului penal dacă inculpații ar rămâne în stare de arest. Solicită a se avea în vedere că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, că doresc să beneficieze de disp. art.320 ind.1 Cod pr.penală, infracțiunile reținute nu sunt grave, iar aceștia se vor integra în societate și se vor angaja pentru a-și asigura traiul necesar.
Intimatul inculpat M. G., având cuvântul, arată că recunoaște și regretă faptele și solicită respingerea recursului.
Intimatul inculpat M. C., având cuvântul, arată că recunoaște și regretă faptele, solicitând respingerea recursului.
Dezbaterile declarându-se închise, recursul rămâne în pronunțare.
După deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față;
Din actele și lucrările dosarului constată:
Prin încheierea de ședință din 24 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Urziceni în baza art. 160 indice 8a alin. 2 Cod procedură penală a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petenții M. C. - zis C., C.N.P._, fiul lui S. și A., născut la data de 16.11.1963 în . cu domiciliul în ., județul Ialomița, căsătorit - 4 copii, 5 cls, stagiul milita satisfăcut, cu antecedente penale și M. G., zis G., CNP._, fiul lui S. și A., născut la data de 31.10.1972 în ., domiciliat în ., căsătorit - 4 copii, 8 cls, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale și a dispus punerea în libertate provizorie a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
În baza art. 160 indice 8a, alin. 3, art. 160 indice 2 alin. 3 și art. 160 indice 2 alin. 3 indice 1 lit. c Cod procedură penală a dispus pe timpul liberării provizorii inculpații trebuie să respecte următoarele obligații:
- să nu depășească limitele teritoriale ale județului Ialomița decât în condițiile stabilite de instanță;
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanță ori de câte ori sunt chemați;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea lor, Poliția comunei Bărbulești, potrivit programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori sunt chemați;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
- să nu se apropie de ceilalți coinculpați cu care au comis fapta, martori, și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În temeiul art. 160 indice 2 alin. 3 Cod procedură penală a atras atenția inculpaților asupra consecințelor ce decurg din nerespectarea obligațiilor stabilite mai sus, în sensul că în cazul încălcării cu rea-credință a acestora se va revoca liberarea provizorie și se va lua măsura arestării preventive.
În baza art. 160 indice 2 alin. 4 rap. la art. 145 alin. 2 indice 1 Cod procedură penală a dispus comunicarea prezentei încheieri inculpaților, Poliției comunei Bărbulești, Jandarmeriei, Poliției Comunitare, Direcției de Pașapoarte Ialomița, I.G.P. – Poliția de Frontieră pentru asigurarea respectării obligațiilor ce revin inculpaților.
Pentru a pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni nr. 766/P/2013 din 12 septembrie 2013 înregistrat la Judecătoria Urziceni sub nr. unic_ 13 inculpații M. G., zis G., CNP._, fiul lui S. și A., născut la data de 31.10.1972 în ., domiciliat în ., căsătorit - 4 copii, 8 cls, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale și M. C. - zis C., C.N.P._, fiul lui S. și A., născut la data de 16.11.1963 în . cu domiciliul în ., județul Ialomița, căsătorit - 4 copii, 5 cls, stagiul milita satisfăcut, cu antecedente penale au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii prev. De art. 321 al. 1 Cod penal cu art. 75 lit. a, c Cod penal reținându-se în fapt că împreună cu alți inculpați, în noaptea de 15/16.07.2013 în jurul orelor 0,30 au provocat un scandal pe DN 1D, pe raza comunei Bărbulești săvârșind acte de violență, proferând cuvinte și expresii injurioase, dedându-se la manifestări prin care s-a adus atingere bunelor moravuri și s-a tulburat liniștea publică, blocând traficul rutier.
Instanța de fond a considerat îndeplinite condițiile art. 1602 Cod procedură penală apreciind că scopul procesului penal și buna lui desfășurare se pot atinge și prin intermediul liberării provizorii sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs motivat în termen P. de pe lângă Judecătoria Urziceni considerând că activitatea infracțională reținută în sarcina inculpaților este una complexă, fiind implicate mai multe persoane ceea ce duce la concluzia că odată puși în libertate aceștia să împiedice buna desfășurare a procesului penal.
Sunt dezvoltate pe larg aceste motive.
Tribunalul examinând încheierea ce face obiectul recursului de față, actele și lucrările dosarului, motivele de recurs invocate în raport de dispozițiile art. 3856 al. 3 Cod procedură penală constată că recursul este nefundat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea nr. 16 din 19 iulie 2013 Judecătoria Urziceni a dispus în camera de consiliu, arestarea preventivă a inculpaților D. L., M. G., R. Adenaur, M. C. pentru 29 zile de la 19 iulie 2013 la 16 august 2013 măsură care a fost prelungită pentru 30 de zile de la 17.08.2013 la 15.09.2013 prin încheierea de ședință 16/UP/din 6 august 2013 pronunțată de Judecătoria Urziceni.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Urziceni sub nr. unic_ 13 iar la termenul din 13 septembrie 2013 instanța de fond făcând aplicarea art. 3001 Cod procedură penală a constat că măsura arestării preventive a inculpaților este legală și temeinică, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii impunând în continuare privarea de libertate a acestora.
Potrivit art. 136 C. pr. pen. în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiunea pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta una dintre măsurile preventive enumerate în cuprinsul acelui articol, respectiv reținere, obligarea de a nu părăsi localitatea, obligarea de a nu părăsi țara, arestarea preventivă.
În cuprinsul alineatului 2 al aceluiași articol se prevede în mod expres că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Așadar, liberarea provizorie este o măsură preventivă limitativă de drepturi, instituită pentru a substitui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, însă instanța este datoare să asigure buna desfășurare a procesului penal și să prevină comiterea de alte fapte penale.
Art. 5, paragraful 3 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale garantează dreptul oricărui inculpat de a fi judecat într-un termen rezonabil sau de a fi pus în libertate sub rezerva unor garanții care să asigure prezența persoanei la audiere. Regula este, prin urmare, ca judecarea inculpatului să se realizeze cu persoana în stare de libertate, iar excepția este privarea de libertate. Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile, iar arestarea persoanei este permisă numai în cazurile și procedura prevăzută de lege (art. 23 din Constituția României).
Prin decizia nr. 17/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că „în absența unor criterii legale care ar trebui să stea la baza aprecierii organului judiciar asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, instanța trebuie să se raporteze atât la elementele ce privesc faptele pentru care este cercetat, cât și la datele care circumstanțiază persoana inculpatului. Pentru punerea în libertate provizorie trebuie să fie reținute nu numai aspecte referitoare la gravitatea faptei de care este acuzat un învinuit sau inculpat, ci trebuie cercetate toate circumstanțele apte a conduce la concluzia că, într-o cauză concretă, există ori nu temeiuri care să justifice o derogare de la regula judecării în stare de libertate....Totodată, judecătorul trebuie să aprecieze în funcție de datele concrete din dosar dacă temeiurile inițiale justifică sau nu în continuare privarea de libertate, având în vedere probele administrate nemijlocit, gravitatea faptei, pericolul concret pentru ordinea publică demonstrat prin probe, impactul social al faptei reținute în sarcina inculpatului, limitele de pedeapsă, durata arestului, persoana inculpatului, vârsta, antecedente penale și sănătatea acestuia.
Gravitatea unei acuzații nu este prin sine însăși un motiv pertinent și suficient pentru a justifica privarea de libertate, decât dacă se bazează pe date concrete, de natură să demonstreze că eliberarea persoanei deținute preventiv ar crea un pericol real pentru ordinea publică, iar după trecerea unei perioade de timp de la data luării măsurii respective detenția provizorie nu mai poate fi menținută exclusiv în considerarea naturii infracțiunilor și a impactului lor asupra ordinii publice.
De asemenea, reacția opiniei publice nu poate să justifice, în mod singular, privarea de libertate, acceptarea concluziei contrare echivalând cu a considera că o persoană acuzată de fapte de o anumită gravitate ar trebui menținută în stare de arest până la pronunțarea unei hotărâri pe fond de către instanța de judecată, fără posibilitatea liberării acesteia în cursul procedurii.
Analizând temeinicia cererii de liberare provizorie atât prin prisma textelor de lege incidente din dreptul intern, cât și a jurisprudenței instanței europene, judecătorul poate constata că măsura liberării provizorii este suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal, fiind o măsură restrictivă de drepturi și libertăți care, prin . obligații ce pot fi stabilite de instanță în sarcina inculpatului și prin posibilitatea revocării ei, în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau încălcării obligațiilor fixate, asigură garanțiile respectării acestora și a realizării finalității avute în vedere de legiuitor”.
Pericolul social al presupuselor fapte infracționale este, indubitabil, un criteriu în evaluarea oportunității admiterii unei astfel de cereri, însă trebuie ținut cont de faptul că legiuitorul a evaluat în abstract această împrejurare atunci când a impus condiția ca pedeapsa prevăzută de lege (în cazul infracțiunilor intenționate) să nu depășească 18 ani. Prin urmare gravitatea „abstractă” a infracțiunilor are o evaluare legală, iar în cazul de față situația juridică a inculpaților se înscrie în limita impusă de legiuitor.
Potrivit dispozițiilor art. 5 paragraf 3 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, potrivit cărora „orice persoana arestată sau deținută… are dreptul de a fi judecata într-un termen rezonabil sau eliberata în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonata unei garanții care sa asigure prezentarea persoanei în cauza la audiere”, dar si cu jurisprudența instanței europene.
Astfel, în mai multe cauze Curtea a arătat ca avantajele pe care le prezintă detenția preventiva nu pot fi negate (împiedica persoana suspectă sa fugă, se evită distrugerea unor probe, se împiedică săvârșirea unor noi infracțiuni) dar că aceasta are și o . inconveniente, reprezentând o atingere adusă prezumției de nevinovăție, producând o ruptură în mediul familial și profesional, putând constitui uneori un mijloc de presiune asupra inculpatului pentru a-l constrânge să mărturisească.
Dacă măsura arestării preventive a fost oportună la momentul luării ei, având în vederea stadiul procesului penal în curs, perioada de detenție preventivă, garanțiile prezentate de către inculpați, în prezent nu se mai justifică menținerea ei.
Totodată analizând măsurile alternative detenției, prevăzute de codul de procedură penală, se reține ca măsura liberării provizorii, prin care se suspendă arestarea preventivă, fiind o măsură restrictivă de libertate și drepturi, prin . obligații în sarcina inculpaților care pot fi stabilite de instanța și prin posibilitatea revocării ei, în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau încălcării obligațiilor fixate, se constată că este suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal.
În cauza Neumaister c. Austriei, Curtea a decis că temerea ca acuzatul urmează să se sustragă de la proces nu este suficientă, ci ea trebuie analizată în raport de datele personale ale inculpatului.
În cauza dedusă judecății referitor la condiția privind inexistența unor date din care să rezulte necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte infracțiuni (alin. 2 teza I), actele și lucrările de urmărire penală nu relevă nici un fel de date în acest sens. Astfel, inculpații nu au antecedente penale,au o vârstă înaintată, sunt bolnav,au copii și nepoți, iar în raport de fapta ce li se impută nu sunt motive verosimile de a crede că ar putea recurge la săvârșirea de noi fapte penale, mai ales că s-au împăcat cu clanul cu care erau în conflict.
Referitor la condiția privind existența unor date potrivit cărora inculpații vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, tribunalul reține aceștia au comis o singura fapta penala (infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. la art. 321 alin. 1 Cod penal), au recunoscut fapta comisă, au regretat-o. Astfel, zădărnicirea aflării adevărului trebuie să se realizeze prin modalitățile descrise de legiuitor. Pe de altă parte, influențarea unor subiecți ai procesului penal, în acest context, trebuie să se sprijine pe date reale și nu pe bănuieli extrase din interferențele pe care prezenta cauză le-ar avea asupra celorlalți inculpați și chiar a martorilor.
Totodată, analizând măsurile alternative detenției prevăzute de Codul de procedură penală tribunalul reține că măsura liberării provizorii prin care se suspendă arestarea preventivă, fiind o măsură restrictivă de libertate și drepturi, prin . obligații în sarcina inculpaților care au fost stabilite de instanța de fond și prin posibilitatea revocării ei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau încălcări ale obligațiilor fixate și constată că este suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal.
Scopul procesului penal poate fi asigurat în opinia tribunalului prin garanțiile pe care le oferă persoanei inculpaților și obligațiile care li se impun la liberare, dispozițiile art. 136 al. 2 Cod procedură penală prevăzând în mod expres că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar.
Spre deosebire de parchet, tribunalul apreciază că în cazul de față nu se poate reține nici un argument care să explice și să justifice în concret de ce doar privarea de libertate este singura măsură care este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și a protecției ordinii publice.
Sunt considerațiuni pentru care în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat, recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Urziceni, împotriva încheierii de ședință din data de 24.09.2013 a Judecătoriei Urziceni.
Văzând și dispozițiile art. 417 lit. a Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat, recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Urziceni, împotriva încheierii de ședință din data de 24.09.2013 a Judecătoriei Urziceni.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.M.T.
Tehnored.C.F.S.
02 ex./30.09.2013
Jud.fond.E.D.
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
