Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Sentința nr. 275/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 275/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 1664/98/2013
Dosarul penal nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL I.
SENTINȚĂ PENALĂ NR. 275/ F
Ședința publică din data de 20.11.2013
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: G. C.
GREFIER: TUDORIȚA T.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. TRIBUNALUL I., reprezentat de PROCUROR – C. C. .
Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul O. N. F., fiul lui natural și F., născut la data de 24.07.1993 în Slobozia, județul Ialomița, C.N.P._, trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița nr. 106/P/2013 din data de 27.06.2013, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 – 176 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru ca apărătorii părților să depună la dosar concluzii scrise și având nevoie de timp în vederea deliberării a amânat pronunțarea la data de 13.11.2013, și apoi, având nevoie de timp în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 20.11.2013, pentru când dispune următoarele:
După deliberare.
I N S T A N T A ,
Cu privire la cauza penală de față;
Prin rechizitoriul nr. 106/P/2013 din 17.06.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița, înregistrat la această instanță sub nr._ din 28.06.2013, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul O. N. F., fiul lui natural și F., născut la data de 24.07.1993 în Slobozia, județul Ialomița, C.N.P._, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174-176, alin. 1, lit. a și alin. 2 Cod penal.
S-a reținut în actul de sesizare că inculpatul O. N. F., în data de 09.03.2013, a aplicat părții vătămate G. A. M. multiple lovituri de cuțit, leziunile traumatice suferite punând în pericol viața victimei.
De asemenea, prin extirparea rinichiului drept – nefrectomie de necesitate - victima a rămas cu infirmitate fizică permanentă.
La urmărirea penală au fost administrate proba cu înscrisuri constând în proces – verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, constatare medico – legală preliminară, raport de expertiză medico – legală psihiatrică și fișă cazier judiciar, au fost ascultați martorii O. V., O. M., O. M. și G. I., partea vătămată G. A. M. și inculpatul O. N. F..
La cercetarea judecătorească au fost administrate aceleași probe.
În plus, pentru inculpat a fost administrată proba cu acte în circumstanțiere constând în înscrisuri privind evoluția stării de sănătate a acestuia, iar partea vătămată a depus un înscris denumit „ contract de servicii sociale” .
De asemenea, la cererea părții vătămate a fost audiat martorul P. V..
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, începând cu luna decembrie 2012 între inculpatul O. N. F. și partea vătămată G. A. M. ( de 16 ani la aceea dată ) s-au stabilit relații de concubinaj.
Pe întreaga perioadă a relației lor părțile au locuit în casa bunicilor materni ai inculpatului, martorii O. V. și O. M., situată în ..
Lângă locuința acestor martori și despărțită doar de un gard, se afla locuința martorului O. M., ( fiul lui V. și M. ) și al concubinei acestuia, martora G. I., care este sora părții vătămate.
Între cele două gospodării despărțite, așa cum s-a arătat mai sus, de un gard, accesul se face printr-o poartă practicată în respectivul gard.
Potrivit probelor dosarului, constând în declarațiile martorilor și ale părților, la început cei doi concubini s-au înțeles bine dar, odată cu trecerea timpului, între ei au apărut și neînțelegerile.
Părțile au dat explicații confuze și diferite privind cauzele acestor neînțelegeri, dar ceea ce este clar pentru această instanță este faptul că ele au existat și că, de cele mai multe ori, se sfârșeau cu agresarea fizică a părții vătămate.
Așa s-a întâmplat și în ziua de 08.09.2013 când, după o ceartă violentă avută cu inculpatul, partea vătămată s-a hotărât să-l părăsească și să se întoarcă la domiciliul părinților săi situat în localitatea Valea Cânepii din județul B..
În acest scop G. A. M. a mers la sora sa, martora G. I., căreia i-a povestit despre hotărârea luată și, pentru că nu avea, i-a cerut acesteia bani de transport.
Martora i-a spus că momentan nu are bani, dar i-a promis că a doua zi va face rost și o va împrumuta.
Cele două surori au convenit ca, până la plecare, G. A. M. să locuiască în casa martorei.
Potrivit declarațiilor date în cauză, pe parcursul zilei de 09.03.2013 între părți, în mai multe rânduri, a existat un dialog în cursul căruia inculpatul o invită pe partea vătămată să se întoarcă la el, aceasta din urmă refuzând de fiecare dată.
De specificat că în ziua de 09.03.2013, până la săvârșirea faptei, inculpatul nu a pătruns în curtea locuinței în care se afla partea vătămată, dialogul purtându-se „ peste gard ”.
Supărat pe faptul că concubina sa refuză să se întoarcă în domiciliul comun, inculpatul O. N. F. a luat hotărârea de a o pedepsi pe aceasta.
În acest scop, după lăsarea întunericului, în jurul orelor 1900, inculpatul s-a înarmat cu un cuțit din casa bunicilor săi și a intrat în curtea casei în care se afla G. A. M..
La rândul său, partea vătămată se afla în locuință unde avea grijă de copii minori ai lui O. M. și G. I..
Aceștia, potrivit propriilor declarații, se aflau la stradă, G. I. pentru a vorbi la telefon dintr-un loc unde semnalul era mai bun, iar O. M. pentru un motiv care nu a fost clar explicat.
Pentru că cel mai mic dintre copii era agitat și plângea, partea vătămată a ieșit în pragul casei pentru a-și chema sora să vină și să îngrijească de minor.
În fața ușii, în momentul când G. A. M. a ieșit din locuință, se afla însă inculpatul care, fără nici un avertisment, a prins-o de după gât pe partea vătămată și a început să o lovească, la întâmplare, cu obiectul contondent (cuțit ) cu care era înarmat.
În această poziție inculpatul și-a lovit victima de 11 ori cu cuțitul, lovituri dispersate în diverse zone ale corpului.
Alarmată de strigătele surorii sale, martora G. I. s-a apropiat de casă și a surprins momentul în care inculpatul lovea victima. A sărit în ajutorul părții vătămate, împingând și lovind pe inculpat pentru a-și salva sora. În timpul acestei acțiuni a fost ea însăși tăiată de inculpat. Nu a depus plângere penală deoarece a fost convinsă că nu a fost ținta atacului inculpatului, ci G. A. M..
După săvârșirea faptei inculpatul s-a întors la locuința bunicilor săi cărora le-a spus ce a făcut.
Potrivit declarațiilor martorilor O. V. și O. M., imediat după săvârșirea faptei, inculpatul ar fi intenționat să se spânzure cu o piesă de harnașament, dar acest lucru nu este confirmat de nicio altă probă.
Conform Raportului de primă expertiză medico – legală nr. 734/A_, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Slobozia, numita G. A. M. a prezentat la data de 09.03.2013 leziuni traumatice care s-au putut produce prin acțiunea unui corp tăietor înțepător, posibil cuțit, ce au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale.
Leziunile traumatice suferite (plăgi penetrante toraco – abdominale stângi, hemitorace drepte plagă limbară dreaptă cu lezarea rinichiului drept și interesarea pedicului renal drept - care au necesitat intervenție chirurgicală de urgență – pleurostomă bilaterală și nefrectomie dreapta ) au pus viața victimei în primejdie.
De asemenea, se arată în raport, prin extirparea rinichiului drept – nefrectomie de necesitate – victima a rămas cu infirmitate fizică permanentă.
Situația de fapt, așa cum a fost reținută și de către această instanță, este dovedită cu probele arătate mai sus și care se află depuse la dosarul cauzei.
Audiat, inculpatul a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere totală a faptelor reținute în sarcina acestuia.
Cât privește încadrarea juridică.
Prin actul de sesizare, inculpatul O. N. F. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea sub forma tentativei a infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174-76, alin.1 lit. a Cod penal (prin cruzimi).
Practica, mai veche și recentă a Instanței Supreme, constantă sub acest aspect, arată că prin cruzimi, în sensul art. 176 lit. a Cod penal trebuie să se înțeleagă, pe de o parte, provocarea de suferințe fizice victimei, iar pe de altă parte, aspectul de ferocitate, ieșit din comun, cu care infractorul săvârșește omorul, trezind în conștiința celor care iau cunoștință de această faptă, un sentiment de oroare.
Astfel spus, noțiunea de „ cruzimi ” așa cum a fost aceasta definită de practica judiciară prezintă două înțelesuri: 1-unul intrinsec acțiunii de ucidere, constând în întrebuințarea de către făptuitor a unor metode inumane și inutile de chinuire a victimei înainte de deces; 2- altul extrinsec acțiunii de ucidere constând în agravanta socială a actului de ucidere, respectiv în aptitudinea lui de a inspira oroare și groază celor care au cunoștință de el și de procedeele folosite.
Pentru încadrarea faptei în omor prin cruzimi, nu interesează dacă cruzimile au condus la moartea victimei, ori dacă le-a utilizat numai pentru chinuirea victimei înainte de a ucide.
Probele dosarului dovedesc, în opinia instanței, că fapta săvârșită de inculpatul O. N. F. nu se încadrează în dispozițiile art. 176, lit. a Cod penal, deoarece activitatea infracțională constituind în aplicarea unui număr de 11 lovituri de cuțit în mai multe regiuni ale corpului cu interesarea unor organe vitale (plămâni, rinichi, etc.) și cu provocarea extirpării de necesitate a rinichiului drept, s-a desfășurat într-un interval scurt de timp (aproximativ 1 minut), iar suferințele victimei au fost cele iminente acțiunii de ucidere (dacă aceasta s-ar fi produs ).
De asemenea, sub aspectul celei de a doua condiții avută în vedere de legiuitor pentru existența noțiunii de „ cruzimi ”, nu s-a dovedit că inculpatul ar fi întrebuințat în timpul atacului său metode inumane și inutile de chinuire a victimei și nici nu s-a probat că, în momentul în care rezultatul a ajuns la cunoștința opiniei publice, ar fi provocat un sentiment de oroare reflectat prin josnicia și neomenia inculpatului în săvârșirea infracțiunii.
Pe baza probelor administrate în cauză, tribunalul apreciază că cel mai probabil inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată sub forma intenției indirecte.
Această convingere a instanței se bazează pe faptul că dacă ar fi acționat cu intenție directă, în mod sigur inculpatul ar fi reușit să suprime viața victimei sale pentru că a avut și ocazia și mijloacele să o facă și pentru aceasta nu era nevoie să lovească, la întâmplare, de 11 ori, în diverse zone ale corpului.
În opinia instanței inculpatul, frustrat de faptul că partea vătămată nu mai dorea să conviețuiască cu el s-a hotărât să o pedepsească într-o manieră care putea fi fatală pentru victimă, lucru pe care l-a prevăzut și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Revenind la cele două condiții esențiale necesare pentru a se putea reține agravanta prevăzută de art. 176, lit. a Cod penal instanța constată că sub aspectul suferințelor îndurate, în momentul producerii atacului, partea vătămată aproape că nu le-a simțit potrivit propriei declarații.
Astfel, audiată la cercetarea judecătorească, partea vătămată G. A. M. a declarat că a perceput că este lovită de inculpat, dar nu și-a dat seama că este înjunghiată.
După epuizarea atacului prin intervenția martorei G. I., partea vătămată a leșinat, suferințele cu adevărat deosebite ivindu-se postoperatoriu și în perioada de recuperare care a urmat.
Dar, așa cum s-a arătat mai sus, aceste aspecte nu pot fi reținute în conținutul agravantei în discuție, pentru că suferințele fizice și psihice trebuie să fie concomitente cu actul de agresiune și nu posterioare acestuia, așa cum s-a întâmplat în cauză.
Nici condiția a doua nu este îndeplinită în cauză pentru că ceea ce trebuie să oripileze opinia publică nu este moartea victimei, ci ferocitatea și lipsa de omenie a infractorului în realizarea scopului său.
Ori, în cauză, inculpatul a utilizat cel mai uzitat și banal corp contondent folosit în asemenea ocazii (un cuțit), după care, potrivit spuselor bunicilor săi, speriat de gravitatea faptei săvârșite, a încercat să-și suprime propria viață.
Sunt, toate, considerațiuni pentru care în opinia acestei instanțe, încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul O. N. F. este aceea prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 Cod penal.
Așa fiind, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat urmează a fi admisă și, în baza art. 334 Cod procedură penală, va dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174-176, alin. 1, lit. a și alin. 2 Cod penal în infracțiunea de tentativă la omor prev. de art. 20 Cod penal rap la art.174 Cod penal.
În baza acestui text de lege inculpatul va fi condamnat.
La individualizarea pedepsei instanța va ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a codului, de gradul concret de pericol social, de persoana infractorului, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În cauză inculpatul O. N. F. a fost trimis în judecată pentru că, din motive minore și deloc onorabile (posibil gelozie, răzbunare pentru că urma să fie părăsit, etc. ), a aplicat concubinei sale de la acel moment, în vârstă de 16 ani, un număr de 11 lovituri de cuțit, lovituri care au provocat victimei leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr însemnat de zile de îngrijiri medicale, cu punerea vieții în primejdie.
Aceleași leziuni au mai provocat victimei o infirmitate permanentă (extirpare de necesitate a unui rinichi) și multă, multă suferință fizică și psihică.
Săvârșită în circumstanțele arătate mai sus și cu consecințele pe care le-a avut asupra sănătății și integrității fizice a părții vătămate, instanța apreciază că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social.
În al doilea rând, instanța va ține seama de persoana inculpatului, tânăr, infractor primar, cu probleme de sănătate, aproape neșcolarizat, tributar mediului social și condițiilor în care s-a dezvoltat (a fost crescut de bunicii materni) și care a avut o conduită bună pe durata întregului proces penal.
În raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și personale ale inculpatului, instanța, contrar susținerilor apărării, nu a identificat nicio circumstanță atenuantă în favoarea acestuia.
Astfel, deși instanța a reținut atitudinea sinceră, de recunoaștere a faptei, din partea inculpatului, acest lucru nu va fi reținut ca și o circumstanță atenuantă cu consecințele prev. de art. 76 Cod penal, dar va fi avută în vedere la individualizarea pedepsei.
Nu va reține la stabilirea pedepsei nici dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală pentru că inculpatul nu a formulat o asemenea cerere înainte de începerea cercetării judecătorești (art. 3201, alin. 1 Cod procedură penală), cercetarea judecătorească efectuându-se conform procedurii obișnuite.
Pentru toate cele ce preced instanța apreciază că în cazul inculpatului O. N. F., o pedeapsă cu închisoarea, orientată spre maximul special, cu executare în regim de detenție, respectă toate criteriile generale arătate de art. 72 Cod penal și este aptă să conducă la realizarea scopurilor prevăzute de legiuitor în art. 52 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal va interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prev. de art. 64, lit. a, teza a –II-a și b Cod penal.
Instanța apreciază că nu se impune și interzicerea dreptului constituțional de a alege și aceasta în raport de natura faptei și de persoana inculpatului.
În baza art. 350 Cod procedură penală va menține măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal va deduce din pedeapsă reținerea și arestul preventiv de la 10.03.2013 la zi.
În baza art. 118, lit.b Cod penal va dispune restituirea către numiții O. V. și O. M. a unui cuțit cu mâner spart cu lungimea totală de 22 cm. și lungimea lamei de 12,5 cm, bun care le aparține și care se află la camera de corpuri delicte a acestei instanțe.
Va face aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea 76/2008.
Pe latura civilă.
În cauză s-au constituit părți civile S. Județean de Urgență Slobozia cu suma de 13.559, 68 lei și partea vătămată G. A. M. cu suma de 2.500 lei daune materiale și 250.000 lei daune morale.
Cu probele administrate în cauză constând în acte medicale și decont cheltuieli, S. Județean de Urgență Slobozia a făcut dovada pretențiilor sale motiv pentru care acțiunea civilă formulată de această parte va fi admisă, așa cum a fost formulată și în consecință.
Va obliga inculpatul către S. Județean de Urgență Slobozia la plata sumei de 13.559,68 lei despăgubiri civile reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate G. A. M..
Așa cum s-a arătat și mai sus, partea vătămată G. A. M. s-a constituit parte civilă cu 2.500 lei daune materiale și 250.000 lei daune morale.
Întrebat fiind, inculpatul a recunoscut în întregime suma de bani reprezentând daune materiale și, deși a recunoscut și existența unui prejudiciu moral suferit de partea vătămată, a apreciat suma solicitată sub acest aspect ca fiind excesivă.
Instanța, având în vedere poziția inculpatului și ținând cont și de principiul disponibilității, va obliga pe inculpat către partea vătămată la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de daune materiale.
Cât privește daunele morale.
Este de necontestat că prin fapta sa inculpatul a produs victimei sale și un prejudiciu moral constând în suferințele fizice și psihice suportate de G. A. M., precum și de incapacitățile fizice pe care aceasta va fi nevoită să le suporte pe durata întregii sale vieți. În acest sens instanța are în vedere faptul că partea civilă urmează să trăiască cu un singur rinichi, aspect care în mod evident o să-i marcheze în mod negativ stilul de viață.
Pentru aceste considerațiuni tribunalul apreciază însă că suma de 100.000 lei este în măsură să acopere integral prejudiciul moral suferit de partea civilă.
Urmează deci ca acțiunea civilă să fie admisă în aceste limite și va obliga inculpatul către G. A. M. la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de daune materiale și 100.000 lei cu titlu de daune morale.
Va obliga inculpatul către aceeași parte civilă la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.
În baza art. 191, alin. 1 Cod procedură penală va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând și dispozițiile art. 361 și următoarele Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 Cod penal, rap. la art. 174-176 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod penal, în infracțiunea de tentativă la omor prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 Cod penal, text în baza căruia condamnă pe inculpatul O. N. F., fiul lui natural și F., născut la data de 24.07.1993 în Slobozia, județul Ialomița, C.N.P._, la pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal, interzice inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală menține măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsă reținerea și arestul preventiv de la 10.03.2013 la zi.
Admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Județean de Urgență Slobozia și obligă inculpatul către această parte civilă la plata sumei de_, 68 lei, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții civile G. A. M..
Admite acțiunea civilă formulată de partea civilă G. A. M. și obligă inculpatul către această parte civilă la plata sumei de 2500 lei cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 100 000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 118 lit. b Cod penal, dispune restituirea către numiții O. V. și O. M., a unui cuțit cu mâner spart, cu lungimea totală de 22 cm. și lungimea lamei de 12,5 cm, cuțit care se află la camera de corpuri delicte a instanței.
Face aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea 76/2008.
Obligă inculpatul către partea civilă G. A. M. la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la 750 cheltuieli judiciare către stat.
Cui apel în 10 zile de la pronunțate pentru procuror și partea civilă G. A. M. și de la comunicare pentru inculpat și partea civilă S. Județean de Urgență Slobozia.
Pronunțată în ședință publică azi. 20.11.2013.
P., GREFIER,
Red. G.C.
Tehnored.T.T.
4 ex/26.11.2013
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
