Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 41/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 41/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 1505/1748/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR.41R
Ședința publică din data de: 04.03.2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – R. M. R.
JUDECĂTOR – G. C.
JUDECĂTOR – C. L.-E.
GREFIER – C. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror N. M..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de recurentul inculpat L. M. C. împotriva încheierii din data de 25.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat L. M. C., personal, în stare de arest și asistat de apărător ales-avocat M. D. cu împuternicirea avocațială nr._/2013, aflată la fila 4.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
La interpelarea Tribunalului atât apărătorul inculpatului cât și reprezentantul Ministerului Public, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Tribunalul ia act că nu mai sunt de formulat cereri sau chestiuni prealabile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, potrivit art._ C.p.p.
Apărătorul ales-avocat al inculpatului L. M. C., având cuvântul, solicită admiterea recursului și punerea în stare de libertate sub control judiciar a inculpatului, arătând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1602 C.p.p., arătând că are o situație familială dificilă și o stare de sănătate precară, în urmă cu două luni fiind operat la coloană.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat în temeiul art.385 15 C.p.p., arătând că aspectele învederate de către inculpat în momentul la care a formulat prezenta cerere la fond nu sunt în măsură a înlătura pericolul social al gravității faptelor, acest pericol a fost evaluat subsecvent de către instanță, astfel că la acest moment o atare cerere apare ca neîntemeiată.
Recurentul-inculpat L. M., având ultimul cuvânt, arată că a fost operat la coloană, necesită operație pentru transplant de cornee, mama sa este bolnavă de cancer și solicită admiterea cererii. Precizează că recunoaște acuzațiile ce i se aduc.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 25.02.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr._, s-au dispus următoarele: în baza art. 1608a alin. 6 Cod procedură penală s-a respins cererea privind liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului L. M. C. ca neîntemeiată; în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.
Pentru a pronunța această încheiere judecătorul a reținut următoarele:
La data de 15.02.2013, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, sub nr._, cererea formulată de inculpatul L. M. C. prin care a solicitat instanței să dispună liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia.
În motivarea cererii, s-a arătat că sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 1602 alin.1 Cod procedură penală, neexistand niciun fel de probe din care să rezulte în mod necesar privarea de libertate a inculpatului, nu există indicii că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți sau prin alterarea sau distrugerea unor mijloace de probă.
La termenul fixat de către instanță pentru soluționarea cererii, respectiv 22.02.2013 inculpatul și-a însusit cererea formulată de avocatul său și a declarat că are cunoștintă de cazurile în care, potrivit legii, se dispune revocarea liberării provizorii sub control judiciar.
Asupra admisibilității în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța a apreciat-o ca întemeiată, pentru următoarele considerente:
Condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sunt cele cuprinse în art. 1606 Cod procedură penală și care fac parte din dispozițiile comune ale cap. 3 din secțiunea V a titlului IV din Codul de procedură penală.
De regulă, o cerere poate fi inadmisibilă ori de câte ori nu este obiectiv încuviințată de lege, când lipsește legitimitatea subiectivă a celui care o folosește sau atunci când, din datele cauzei, rezultă inutilitatea ei funcțională în sensul că nu poate produce efectele pe care legea a înțeles să i le atribuie în cazul respectiv.
În speță, cererea de liberare provizorie sub control judiciar este obiectiv încuviințată de lege, persoana care a invocat-o este una din persoanele cărora legea le conferă beneficiul acesteia (art. 1606 Cod procedură penală), cererea are pertinență funcțională, întrucât poate conduce la satisfacerea intereselor părții, aceasta neputând fi inadmisibilă, deoarece toate cerințele legale care creează limitele admisibilității sunt satisfăcute.
Analizând actele și lucrările din dosarul de fond, instanța reține următoarele:
Prin încheierea din data de 07.02.2013 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cornetu a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu și a dispus arestarea preventivă a inculpatului L. M. C. pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 07.02.2013 până la data de 07.03.2013 inclusiv, apreciindu-se că în cauză sunt indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor de deținere sau port de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, efectuarea fără drept a operațiunilor cu arme sau muniții, nerespectarea regimului armelor și munițiilor, braconaj cinegetic în formă continuată (vânătoarea fără autorizație legală, mai multe persoane și pe timp de noapte), braconaj piscicol în forma continuată, deținerea și comercializarea de animale sălbatice de către persoane fizice neautorizate,” fapte prevăzute și pedepsite de articolele 134, 141 din Legea 295/2004 modificată, articolul 279 al.1 din Codul penal, articolul 42 al.1 lit.a, a ind.1, b, k și al.2 lit.a și d din Legea 407/2006 privind vânătoarea și protecția fondului cinegetic, cu aplicarea art.41 al. 2 din Codul penal, art 65 al.1 lit b din O.U.G. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, rap la art. 41 al. 2 și art. 23 al. 1 ind.1 lit. a din Legea 205/2004 privind protecția animalelor, toate cu aplic art. 33 lit. a din Codul penal, constând în aceea că, a retinut fara drept arme letale si neletale pentru a le folosi la savarsirea infractiunii de braconaj cinegetic, pe timp de noapte, folosind caini ogari pentru prinderea vanatului si a braconat peste din balta Facau, iar produsele obtinute din braconaj le-a comercializat.
Instanța a constatat că, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală privind limitele de pedeapsă a infracțiunii cu privire la care se face cercetări și existența pericolului concret pentru ordinea publică prin lăsarea inculpatului în libertate, luând în considerare împrejurările în care este suspectat inculpatul a fi comis infracțiunile (practicând vânătoarea pe timp de noapte, fără a avea autorizație, sub “îngăduința” paznicilor D. N. sau B. M. – în cazul braconajului piscicol, folosind câini ogari pentru hăituirea vânatului și arme neletale pentru care nu dețineau autorizații sau arme letale fără drept, perioada îndelungată de timp în care sunt suspectați că ar fi practicat braconajul (anul 2012 până în prezent)), gravitatea deosebită a faptelor bănuit că ar fi fost comise, modalitatea concretă în care se presupune că inculpatul ar fi acționat (după o înțelegere prealabilă, în timpul zilei, pătrunzând în locuința părții vătămate pentru a sustrage bunuri), natura relațiilor sociale lezate (relațiile sociale care implică respectarea regimului legal al armelor și munițiilor, protecția fondului cinegetic și piscicol), gradul ridicat de pericol social concret al infracțiunilor imputate inculpatului, impactul negativ puternic indus în cadrul comunității de comiterea unor astfel de fapte, urmările efectiv produse și circumstanțele personale ale acestuia.
Încheierea din data de 07.02.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ a rămas definitivă prin respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat, prin încheierea din data de 14.02.2013 a Tribunalului Ilfov – Secția Penală.
Deliberând asupra temeiniciei cererii formulate de inculpatul L. M. C., instanța a constatat ca aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1602 alin. 1 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depășește 18 ani și nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Astfel, din interpretarea textului invocat, se poate observa că liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o vocație, nu un drept pentru inculpat, și îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de liberare provizorie nu atrage în mod automat admiterea pe fond a cererii, concluzie susținută de prev.art.1608a Cod procedură penală care fac referire la verificarea de către instanță a temeiniciei cererii.
La analiza cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța a avut în vedere, pe lângă îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de dispozițiile legale care guvernează această instituție, atât natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, cât și împrejurarea dacă mai subzistă sau nu temeiurile inițiale ale arestării preventive a inculpatului, în contextul circumstanțelor sale personale și în ce măsură liberarea provizorie cu instituirea unor obligații în sarcina acestuia, poate să asigure scopul măsurilor preventive prev. de art. 136 Cod procedură penală.
Din această perspectivă, instanța a constatat că punerea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică - având în vedere natura infracțiunilor de care este bănuit a le fi comis și de împrejurările concrete în care se reține că acestea ar fi fost săvârșite, așa cum au fost reținute de instanța care a luat măsura arestării preventive.
Soluția este în acord cu dipozitiile art. 5 par. 3 din CEDO potrivit cărora orice persoană arestată sau deținută în condițiile prev. de par. 1 lit. c al aceluiasi articol are dreptul sa fie judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii; această ultima teză însă este aplicabilă în măsura în care durata arestării a depășit un termen rezonabil și nu mai subzistă cazurile pentru care s-a apreciat că este necesară privarea de libertate a inculpatului.
Or, astfel cum s-a apreciat mai sus, starea de pericol pentru ordine publica subzistă, iar termenul în care inculpatul a fost în stare de detenție (respectiv din data de 7.02.2013) raportat la circumstanțele faptelor și la cele personale, nu poate fi considerat unul nerezonabil la acest moment procesual.
Mai mult decât atât, având în vedere temeiul în baza căruia s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului – art. 148 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală și data luării acestei măsuri, nu se poate considera că pericolul concret pentru ordinea publică a dispărut în această perioadă, garanțiile de ordin personal prezentate de inculpat odată cu judecarea prezentei cereri (angajamentul că va respecta dispozițiile instanței, faptul că este bolnav și dorința de a fi alături de familie) și obligațiile prevăzute în art. 1602 Cod procedură penală, ce s-ar putea stabili în sarcina acestuia, nefiind în măsură a înlătura pericolul public concret pentru ordinea publică evaluat la data de 7.02.2013 odată cu luarea măsurii arestării preventive și la data 14.02.2013, odată cu judecarea recursului împotriva acestei măsuri, când de altfel s-au avut în vedere inclusiv circumstanțele personale ale inculpatului prezentate astăzi în susținerea cererii.
În legătură cu necesitatea lăsării în libertate a inculpatului, invocată de apărătorul ales, având în vedere că inculpatul are o locuință stabilă, o familie și este singurul întreținător al acesteia, instanța a reținut că aceste aspecte nu sunt în măsură să atenueze gravitatea circumstanțelor reale de comitere a faptelor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar protejarea valorilor sociale de interes general, a ordinii publice, prevalează în acest caz asupra regulii respectării libertății individuale și intereselor de natură personală ale inculpatului.
Față de cele de mai sus, în baza art. 1608a alin. 6 Cod procedură penală a respins cererea privind liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului L. M. C., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul L. M. C., recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 26.02.2013.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate și din oficiu, conform art.3856 Cod procedură penală, Tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurentul inculpat L. M. este cercetat cu privire la săvârșirea infracțiunilor de deținere sau port de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, efectuarea fără drept a operațiunilor cu arme sau muniții, nerespectarea regimului armelor și munițiilor, braconaj cinegetic în formă continuată, braconaj piscicol în forma continuată, deținerea și comercializarea de animale sălbatice de către persoane fizice neautorizate, fapte prevăzute și pedepsite de articolele 134, 141 din Legea 295/2004 modificată, articolul 279 al.1 din Codul penal, articolul 42 al.1 lit.a, a ind.1, b, k și al.2 lit.a și d din Legea 407/2006 privind vânătoarea și protecția fondului cinegetic, cu aplicarea art.41 al. 2 din Codul penal, art 65 al.1 lit b din O.U.G. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, rap la art. 41 al. 2 și art. 23 al. 1 ind.1 lit. a din Legea 205/2004 privind protecția animalelor, toate cu aplic art. 33 lit. a din Codul penal, constând în aceea că, a detinut fara drept arme letale si neletale pentru a le folosi la savarsirea infractiunii de braconaj cinegetic, pe timp de noapte, folosind caini ogari pentru prinderea vanatului si a braconat peste din balta Facau, iar produsele obtinute din braconaj le-a comercializat.
Potrivit art 160/1 si art 160/2 Cpp, pentru a se putea dispune liberarea provizorie, trebuie să fie îndeplinite anumite condiții: sa existe o stare de arest legala si temeinica a inculpatului; suspiciunea rezonabila, reținuta ca temei al arestării preventive sa vizeze savarsirea unor infracțiuni din culpa sau a unor infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care sa nu depaseasca 18 ani; sa nu existe date din care sa rezulte necesitatea de a-l impiedica pe inculpatul arestat sa savarseasca alte infracțiuni, sau ca acesta va încerca sa zadarniceasca aflarea adevărului, prin influențarea unor parti, martori sau experti, alterarea sau distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
Liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea, măsura privării de libertate fiind legala si temeinica, insa prin intermediul acestei instituții procesuale se apreciază asupra caracterului necesar și oportun al arestării, organul judiciar fiind chemat sa verifice daca prelungirea sau menținerea stării de arest mai apare sau nu ca fiind absolut necesara, din prisma circumstanțelor personale ale inculpatului și garanțiile procesuale ce pot fi asumate de acesta.
Pentru a fi în măsură să constate că se impune liberarea inculpatului, instanța trebuie să aibă în vedere existența sau nu, a stării de pericol pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpatului, care trebuie raportata la circumstantele personale ale inculpatului si la circumstantele reale in care se retine ca ar fi fost comisa infractiunea.
În speța de față, raportat la bănuiala legitimă ce planează asupra inculpatului, privind implicarea sa în comiterea infracțiunilor de deținere sau port de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, efectuarea fără drept a operațiunilor cu arme sau muniții, nerespectarea regimului armelor și munițiilor, braconaj cinegetic în formă continuată, braconaj piscicol în forma continuată, deținerea și comercializarea de animale sălbatice de către persoane fizice neautorizate- fapte cu un pericol public ridicat ce au generat o puternică rezonanța negativă în rândul comunității locale, în mod corect prima instanță a apreciat că nu este oportună punerea în libertate a inculpatului .
Circumstanțele pozitive personale ale inculpatului, raportat la natura și gravitatea infracțiunilor și la circumstanțele reale în care s-a reținut a fi fost comise infracțiunile, nu sunt suficiente pentru a justifica punerea în libertate.
În aceste condiții Tribunalul apreciază că nu este oportună punerea în libertate a inculpatului la acest moment procesual; în consecință, pentru a se asigura în continuare buna desfășurare a prezentului proces, pentru a se evita pericolul reiterării unor fapte similare și ținând seama de reacția negativăa opiniei publice în situația în care persoane asupra cărora planează suspiciunea comiterii unor infracțiuni serioase, ar fi cercetate în stare de libertate, se constată că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului .
Pentru aceste motive, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat L. M. C., împotriva încheierii din data de 25.02.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va obliga pe recurentul inculpat L. M. C. la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat L. M. C. (fiul lui P. și A., născut la data de 28.05.1982, în București, cu domiciliul stabil în B., ., jud. Ilfov, CNP_, deținut în arestul D.G.P.M.B. – Serviciul de Reținere și Arestare Preventivă în baza MAP nr. 7/7.02.2013 emis de Judecătoria Cornetu), împotriva încheierii din data de 25.02.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul inculpat L. M. C. la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, care se vor achita în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B., Cod fiscal_.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.03.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
R. M. R. G. C. C. L.-E.
GREFIER
C. V.
Red. și tehnored. Jud.C.G /01.04.2013/2 ex.
Jud. Cornetu/ jud. N.C.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Hotărâre din... → |
|---|
