Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 29/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 29/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 600/93/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 29/R
Ședința publică din data de: 18.02.2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – R. M. R.
JUDECĂTOR – G. C.
JUDECĂTOR – C. L.-E.
GREFIER – F. C. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat prin procuror N. M.
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect soluționarea recursului declarat de recurentul-inculpat P. C. împotriva încheierii de ședință din data de 12.02.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat P. C., personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu avocat – Prostebi A. F. având delegația pentru asistență juridică obligatorie nr._/2013 depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expune pe scurt obiectul cauzei-menținere măsură de arestare preventivă, stadiul procesual – recurs și învederează instanței atașarea din oficiu a extraselor din aplicația informatică ECRIS, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Tribunalul conform dispozițiilor art._ C.proc.pen., acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu al recurentul-inculpat P. C., avocat Prostebi A. F., având cuvântul, solicită în temeiul art. 385 ind. 15 alin.2 C.p.p., admiterea recursului declarat de către inculpat și în consecință instanța să dispună revocarea măsurii arestării preventive. Învederează instanței să aibă în vedere ca motive de recurs faptul că inculpatul nu prezintă un pericol social, că acesta a recunoscut săvârșirea tuturor faptelor de furt de care este învinuit și mai mult decât atât, a colaborat cu organele judiciare indicând modul în care a săvârșit aceste fapte. Arată faptul că deși inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor beneficiază de prezumția de nevinovăție până la o eventuală pronunțare a unei hotărâri definitive de condamnare. Menționează că inculpatul provine dintr-o familie dezorganizată, fiind fără niciun fel de studii, acesta nu a avut o reprezentare concretă, clară asupra gravității faptelor săvârșite. Solicită instanței să aibă în vedere la momentul pronunțării unei hotărâri și faptul că starea de arest conform jurisprudenței CEDO este o stare excepțională, iar starea de libertate este starea de normalitate. Pentru aceste considerente apărarea solicită admiterea recursului și în consecința instanța să dispună revocarea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat în cauză de recurentul inculpat P. C.. Arată că starea de arest este o măsură excepțională, iar starea de libertate este regula, dar în ceea ce îl privește pe inculpatul P. C. trebuie aplicată excepția față de modalitatea de săvârșire a faptei, față de pregătirea minuțioasă a furturilor respective, menționând că inculpatul nu a intrat în locuințe peste părțile vătămate, iar acesta și-a pregătit . prin escaladare și prin efracție. Menționează că inculpatul este acuzat de 9 fapte de furturi din locuințe folosindu-se de șurubelnițe sustrăgând bani, bijuterii, metale prețioase, telefoane mobile, prejudiciul fiind de aproximativ 18.000 de lei. Față de toate aceste apreciază că inculpatul reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt din locuințe cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p.p. și violare de domiciliu de asemenea cu aplicarea disp. art. 41 alin.2 C.p.p. În concluzie, solicită respingerea recursului declarat și menținerea încheierii de ședință din data de 12.02.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr._ ca fiind legală și temeinică.
Recurentul-inculpat P. C., având ultimul cuvânt, arată că recunoaște faptele de care este acuzat, menționează că a furat din șase case, dar dorește să fie judecat în stare de libertate.
S-au declarat închise dezbaterile, după care:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 12.02.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, s-au dispus următoarele: în baza art. 3001 alin.1 Cod procedură penală,s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului P. C.; în baza art. 3001 alin. 3 Cod procedură penalăs-a menținut arestarea preventivă a inculpatului P. C.; s-a respins cererea privind revocarea măsurii arestării preventive formulată de către avocatul inculpatului ;în baza art. 189 alin. 1 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, N. I. M., în cuantum de 100 lei, să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Ilfov; în baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 11.02.2013 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr._, rechizitoriul nr. 5909/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, prin care a fost trimis în judecată a inculpatului P. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit.g) și i) Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului faptul că, în zilele 02.11.2012, 09.11.2012, 15.11.2012, 25.11.2012, 01.12.2012 și 12.12.2012, prin escaladare (faptele din 09.11.2012, 15.11.2012 și 01.12.2012) și folosirea unei șurubelnițe sau a unei răngi a pătruns fără drept și fără acordul părților vătămate în locuințele acestora de unde a sustras diverse sume de bani, bijuterii din metale prețioase sau artizanale, telefoane mobile și aparate electrocasnice, pe care le-a cheltuit (sumele de bani) sau le-a valorificat (restul bunurilor) prin vindere la persoane necunoscute din Târgul de la Piața Progresul, din banii obținuți cumpărându-și alimente, droguri, îmbrăcăminte și încălțăminte, petrecând la un club din București, precum și achitându-și diverse datorii pe care le avea la terțe persoane, prejudiciul fiind de cca. 18.000 RON
În cursul urmăririi penale, Judecătoria Cornetu, prin încheierea din data de 19.12.2012 pronunțată în dosarul nr._/1748/2012 a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu și a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. C., pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 19.12.2012 și până la data de 16.01.2013, inclusiv.
Măsura a fost prelungită prin încheierea din data de 14.01.2013 a Judecătorie Cornetu pronunțată în dosarul nr._ până la data de 15.02.2013, inclusiv.
Instanța a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile art. 143 Cod procedură penală, existând indicii care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatului ar fi comis infracțiunile pentru care este cercetat.
De asemenea, instanța a considerat că este incident cazul prev. de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală raportat la gravitatea faptelor bănuit că ar fi fost comise, modalitatea concretă în care se presupune că inculpatului ar fi acționat (numărul mare de acte materiale – în număr de șapte, atât pe timp de noapte, cât și pe timp de zi, în spațiul privat al unei persone, pătrunzând în locuințele persoanelor vătămate când acestea nu erau acasă, urmărindu-le programul de serviciu, pentru obținerea unor sume de bani în mod fraudulos), natura relațiilor sociale lezate și urmările infracțiunilor (infracțiuni contra persoanei prezentând o gravitate deosebită), gradul ridicat de pericol social concret al infracțiunilor imputate inculpatului, impactul negativ puternic indus în cadrul comunității de comiterea unor astfel de fapte și buna desfășurare a procesului penal, circumstanțele personale ale inculpatului (are vârsta de 25 de ani, nu este cunoscut cu antecedente penale, nu are ocupație, loc de muncă, așadar nicio sursă de venit, nu are o locuință stabilă).
Prin încheierea de ședință nr. 3/R/16.01.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul_ a fost respins recursul inculpatului P. C. formulat împotriva încheierii din data de 14.01.2013 a Judecătoriei Cornetu.
La data de 11.02.2013 prin rechizitoriul nr. 5909/P/2012, P. de pe lângă Judecătoria Cornetu l-a trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pe inculpatul P. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit.g) și i) Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, prima instanță a apreciat că măsura este legală și temeinică și că motivele care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au încetat, subzistând și la acest moment procesual indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă cu privire la comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa și probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, asupra inculpatului planează suspiciunea rezonabilă că, în zilele 02.11.2012, 09.11.2012, 15.11.2012, 25.11.2012, 01.12.2012 și 12.12.2012, prin escaladare (faptele din 09.11.2012, 15.11.2012 și 01.12.2012) și folosirea unei șurubelnițe sau a unei răngi a pătruns fără drept și fără acordul părților vătămate în locuințele acestora de unde a sustras diverse sume de bani, bijuterii din metale prețioase sau artizanale, telefoane mobile și aparate electrocasnice, pe care le-a cheltuit (sumele de bani) sau le-a valorificat (restul bunurilor) prin vindere la persoane necunoscute din Târgul de la Piața Progresul, din banii obținuți cumpărându-și alimente, droguri, îmbrăcăminte și încălțăminte, petrecând la un club din București, precum și achitâtndu-și diverse datorii pe care le avea la terțe persoane, prejudiciul fiind de cca. 18.000 RON..
Prezența pericolului concret pentru ordinea publică este reflectată de gravitatea faptelor bănuit că ar fi fost comise, modalitatea concretă în care se presupune că inculpatului ar fi acționat (numărul mare de acte materiale – în număr de șapte, atât pe timp de noapte, cât și pe timp de zi, în spațiul privat al unei persone, pătrunzând în locuințele persoanelor vătămate când acestea nu erau acasă, urmărindu-le programul de serviciu, pentru obținerea unor sume de bani în mod fraudulos), natura relațiilor sociale lezate și urmările infracțiunilor (infracțiuni contra persoanei prezentând o gravitate deosebită), gradul ridicat de pericol social concret al infracțiunilor imputate inculpatului, impactul negativ puternic indus în cadrul comunității de comiterea unor astfel de fapte și buna desfășurare a procesului penal, circumstanțele personale ale inculpatului (are vârsta de 25 de ani, nu este cunoscut cu antecedente penale, nu are ocupație, loc de muncă, așadar nicio sursă de venit, nu are o locuință stabilă).
Toate acestea justifică o reacție fermă, de reprimare și sancționare, din partea autorităților judiciare.
Analizând caracterul rezonabil al duratei detenției provizorii, raportat la circumstanțele speciale ale cauzei și la cele personale ale inculpatului, așa cum au fost redate mai sus, raportat la pericolul de repetare a faptelor de natura celor în cauză, la gravitatea acuzației, la persoana inculpatului și la starea incipientă a procesului penal- primul termen de judecată pe fondul cauzei fiind la data de 15.03.2012, prima instanță a reținut în continuarea caracterul rezonabil al acesteia (cauza Pantano c. Italiei), constatându-se un echilibru între protejarea interesul general privind buna desfășurare a procesului penal și cel individual al inculpatului privind protejarea libertății (cauza Letellier c. Franței).
Judecătoria nu a reținut argumentația avocatului inculpatului potrivit căreia este necesară revocarea măsurii arestării preventive întrucât temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului au încetat, iar urmărirea penală este terminată, întrucât scopul măsurilor preventive vizează bunul mers al întregului proces penal, nu numai al fazei de urmărire penală.
Totodată, susținerile avocatului inculpatului care arată că nu există temeiuri noi ale menținerii măsurii preventive decât cele avute în vedere la momentul dispunerii acesteia, nu pot fi primite întrucât, potrivit disp. art. 3001 alin. 3 Cod procedură penală, menținerea arestării preventive se poate dispune dacă există temeiuri noi care impun privarea de libertate sau dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, cele două cerințe netrebuind îndeplinite cumulativ.
Analizând posibilitatea luării față de inculpat a altor măsuri preventive mai puțin intruzive în libertatea sa, față de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, față de faza incipientă a procesului penal, față de caracterul rezonabil al duratei măsurii, față de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru protejarea publicului împotrivapericolului de repetare a faptelor de natura celor față de care se efectuează cercetări și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, precum și față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit, prima instanță a constatat caracterul insuficient al unor astfel de măsuri.
Reținând astfel că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă la acest moment procesual și având în vedere caracterul insuficient al altor măsuri privative de drepturi, față de circumstanțele cauzei, prima instanță a respins cererea privind revocarea măsurii arestării preventive, formulată de către avocatul inculpatului, a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului P. C. și a menținut această măsură.
Împotriva încheierii de mai sus a declarat recurs avocatul din oficiu al inculpatului P. C., recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală la data de 13.02.2013, sub nr._ .
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate și din oficiu, conform art.3856 Cod procedură penală, Tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Tribunalul reține că, potrivit art. 300 indice 1 alin. 1 C. pr. pen., după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive a inculpatului trimis în judecată în stare de arest, iar potrivit dispozițiilor art. 300 indice 1 alin. 3 din C.p.p. dacă instanța consideră că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, această măsură.
Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, Tribunalul apreciază că la acest moment procesual, temeiul care a determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul P. C. subzistă și impune privarea de libertate a recurentului inculpat.
Se constată că la dosar continuă să existe probe, în conformitate cu dispozițiile art.143 al.1 C.pr.pen. în referire la art.681 C.pr.pen., din care rezultă bănuiala verosimilă că inculpatul ar fi comis infracțiunile de furt calificat, în formă continuată și violare de domiciliu, în formă continuată prev. de art. 208 (1)-209 (1) lit. g și i C.p. cu aplic. art. 41 (2) C.p. și art. 192 (1), (2) C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p., pentru care s-a și dispus trimiterea în judecată.
Astfel, acestea sunt conturate din ansamblul materialului probator: proces-verbal de reconstituire și planșă foto; proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare; procese-verbale de cercetare la fața locului și planșă foto; rapoarte de constatare tehnico-științifică și procese-verbale; proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere; declarațiile inculpatului P. C.; declarațiile părților vătămate G. F., T. N., M. M., B. I. și B. L. E., S. P., V. N.; declarațiile martorilor R. M., O. L., G. D. F., V. N., Z. M.; proces-verbal de investigații din data de 10.11.2012, 16.11.2012, 13.12.2012; proces-verbal de predare-primire; dovadă de predare-primire; dovadă camera de corpuri delicte.
Tribunalul apreciază că în privința recurentului inculpat rămâne incident cazul de arestare prevăzut de art.148 al.1 lit.f C.pr.pen., cele două condiții prevăzute de acest text de lege fiind îndeplinite cumulativ.
Infracțiunile pentru care recurentul inculpat este cercetat sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar în cauză subzistă necesitatea protejării ordinii publice, prin împiedicarea recurentului inculpat de a săvârși alte fapte penale, având în vedere natura faptelor reținute în sarcina inculpatului și gravitatea deosebită a acestora, relevate de modul și mijloacele de săvârșire (numărul relativ mare de acte materiale, pe timp de noapte, prin escaladare și folosirea unei șurubelnițe sau a unei răngi a pătruns fără drept în locuințele părților vătămate de unde a sustras bunuri; urmarea produsă – prejudiciul cauzat, fiind relativ mare, de cca. 18.000 le; îndrăzneală infracțională de care a dat dovadă, dar și de o oarecare organizare a activității infracționale, ce denotă abilitatea și lejeritatea în săvârșirea presupuselor fapte), de motivația infracțională ținând seama de modul în care a cheltuit sumele de bani obținute în urma valorificării bunurilor ori a sumelor de bani pe care le-ar fi sustras, de rezonanța negativă a unor astfel de fapte asupra cetățenilor, care în opinia Tribunalului, furtul din locuință reprezintă cea mai gravă formă de furt.
Deși recurentul inculpat este tânăr și fără antecedente penale, totuși Tribunalul apreciază că este dovedit riscul concret ca recurentul inculpat să persevereze în conduita infracțională, dacă ar fi lăsat în libertate, ținând seama de circumstanțele reale de comitere a presupuselor fapte pentru care este cercetat, valorile sociale lezate, de împrejurarea că recurentul inculpat nu are o ocupație pentru a-și asigura în mod legal mijloacele de existență.
În aceeași ordine de idei, Tribunalul apreciază că măsura arestării este conformă cu prevederile art.5 paragraf 3 din CEDO, în sensul că subzistă suspiciunea rezonabilă că recurentul inculpat ar fi comis faptele pentru care este trimis în judecată, că există motive pertinente și suficiente care să justifice măsura arestării preventive, a cărei durată nu a depășit un termen rezonabil, fiind respectate exigențele ce decurg din acest text și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Raportat la susținerile apărătorului recurentului inculpat, în sensul revocării măsurii arestării preventive, Tribunalul le apreciază ca fiind nefondate, întrucât în privința revocării unei măsuri de arestare preventivă față de dispozițiile art. 300/1 al. 2 C.pr.pen, trebuie ca ulterior luării măsurii arestării preventive dispuse față de inculpat, probele ce se administrează să înlăture temeiul inițial, respectiv condițiile, criteriile care să justifice menținerea măsurii, ceea ce nu se întrunește în prezenta cauza.
Astfel, Tribunalul apreciază că de la luarea măsurii arestării preventive față de recurentul inculpat nu există o situație de schimbare a temeiului ce a stat inițial la baza luării măsurii arestării preventive și nu există o situație nou intervenită, de natură a modifica în sens favorabil recurentului inculpat, temeiul care inițial a impus arestarea sa.
Pe de altă parte, în raport de jurisprudența CEDO, Tribunalul apreciază că la acest moment procesual, o măsură restrictivă de libertate (măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi țara) nu ar putea atinge scopul preventiv al măsurii și mai mult, în cauză nu a intervenit o situație de schimbare a temeiului ce a stat inițial la baza luării măsurii arestării preventive, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 139 alin.1 C.pr.pen., pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive.
Tribunalul mai reține că la alegerea inițială a măsurii preventive au fost avute în vedere dispozițiile art. 136 alin. 8 C.pr.pen. și au fost respectate drepturile și garanțiile procesuale prevăzute de art. 150, art. 171 C.pr.pen., astfel că măsura arestării preventive răspunde exigențelor legalității și temeiniciei.
Față de toate considerentele prezentate, Tribunalul apreciază că măsura arestării preventive a recurentului inculpat se impunea a fi menținută, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului, evitarea riscului de fugă, precum și a riscului de comitere a unor fapte asemănătoare, prevalență căpătând, la acest moment procesual, principiul protejării cu prioritate a ordinii publice.
În consecință, Tribunalul apreciază că încheierea din data de 12.02.2013 a Judecătoriei Cornetu pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cornetu este legală și temeinică și în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod procedura penala se va respinge ca nefondat recursul inculpatului P. C. împotriva încheierii de ședință menționată anterior.
În raport de culpa procesuală a recurentului inculpat și văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedura penala, va obliga pe recurentul - inculpat la plata sumei de 200 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 de lei, urmând a fi avansat și plătit din fondul special al Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod procedura penala respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul - inculpat P. C. (fiul lui C. I. și P. F., născut la data de 13.09.1987 în . G. fără forme legale la domiciliul părinților săi, din comuna 1 Decembrie, . A, ., ., major neînregistrat, arestat în baza MAP nr. 36/19.12.2012 emis de Judecătoria Cornetu) împotriva încheierii de ședință din data de 12.02.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr._ .
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedura penala obligă pe recurentul - inculpat la plata sumei de 200 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat (în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B.- cod fiscal_), onorariul apărătorului din oficiu al recurentului- inculpat, în cuantum de 100 de lei, urmând a fi avansat și plătit din fondul special al Ministerului Justiției.
Definitiva.
Pronunțată in ședință publica, astăzi, 18.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. M. R. G. C. C. L.-E.
GREFIER,
F. C. M.
Red. si tehnored. jud. C.L.E./07.03.2013 /2 ex.
Jud. Cornetu/jud. M.N.C.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Hotărâre din... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 20/2013.... → |
|---|
