Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 20/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 20/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 7233/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR.20R
Ședința publică din data de 07.02.2013
Tribunalul constituit din
PREȘEDINTE –C. G.
JUDECĂTOR –L.-E. C.
JUDECĂTOR- R. P.
GREFIER – C. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror N. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul formulat de recurentul-contestator C. G., împotriva sentinței penale nr.503 din data de 18.10.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-contestator C. G., personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător -avocat D. F., în substituirea apărătorului din oficiu, care depune delegație de substituire nr.6.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La solicitarea apărătorului de a i se acorda o scurtă grefă cu inculpatul, fără înmânare de obiecte sau înscrisuri, Tribunalul, față de prevederile art. 294 al. 3 C.pr.pen., încuviințează cererea apărătorului în substituirea avocatului desemnat din oficiu.
Apărătorul recurentului contestator C. G., având cuvântul, solicită admiterea recursului, arătând că cererea recurentului-contestator este legală și întemeiată. În susținerea cererii arată că instanța nu a dat eficiență prevederilor art.3201 Cod procedură penală la momentul când a stabilit pedeapsa și solicită aplicarea reducerii pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că redozarea pedepsei nu se încadrează în niciunul dintre cazurile reglementate de art.461 Cod procedură penală, contestația la executare neputând urmări reformarea unei hotărâri definitive intrate în puterea lucrului judecat, astfel că solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii instanței de fond ca legală și temeinică.
Recurentul-contestator C. G., având ultimul cuvânt, arată că nu înțelege pentru ce i s-a aplicat sporul de pedeapsă, deoarece a colaborat cu organele de cercetare penală și nu a beneficiat de prevederile art.3201 Cod procedură penală.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 503 pronunțată la data de 18.10.2012 de către Judecătoria B. în dosarul nr._, s-au dispus următoarele: în temeiul art. 462 Cod procedura penala s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulata de contestatorul C. G.; s-a dispus avansarea si plata, din fondul special al Ministerului Justitiei a sumei de 100 lei, reprezentand onorariul aparatorului din oficiu al contestatorului - av A. R.; în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedura penala a fost obligat contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat următoarele:
Din înscrisurile aflate la dosar a rezultat ca prin sentința Penala nr. 8/19.01.2011 pronunțata de Judecătoria B. in dosarul nr._, definitiva prin Decizia Penală nr. 859/18.04.2011 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a I a Penală, contestatorul C. G. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 C.p.p.
În temeiul dispozițiilor art. 189 alin. 2 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și a art. 3201 C. pr. pen., a condamnat pe inculpatul C. G. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
În temeiul dispozițiilor art. 211 alin. 2 lit. c), alin. 21 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și a art. 3201 C.pr.pen., a condamnat pe inculpatul C. G. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În temeiul dispozițiilor art. 20 raportat la art. 211 alin. 2 lit. c), alin. 21 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și a art. 3201 C. pr. pen., a condamnat pe inculpatul C. G. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie.
În temeiul art. 33 lit. a) Cod penal - art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal a contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre - închisoarea de 6 ani, 6 ani și respectiv 3 ani și 6 luni, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare.
În temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 18.05.2010 la zi.
În temeiul dispozițiilor art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) si b) Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
In temeiul art. 350 alin. 1 Cod procedura penala, a menținut starea de arest a inculpatului.”
Având în vedere faptul că inculpatul a recunoscut în integralitatea lor faptele pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța de fond la aplicarea pedepsei de 6 ani închisoare a avut în vedere și dispozițiile art. 3201 C.p.p..
Pentru aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulata de contestatorul C. G..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal contestatorul C. G., recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 16.01.2013.
Examinând hotărârea recurată, față de motivele invocate și din oficiu, conform art.3856 Cod procedură penală, Tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Față de motivele invocate de apărătorul recurentului contestator, dar și față de susținerile recurentului contestator din ultimul cuvânt, Tribunalul apreciază că acestea vizează, în esență, aspecte privind modalitatea de aplicare a pedepselor și a pedepsei rezultante stabilite prin sentința penală nr. 8/19.01.2011 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 859/18.04.2011 a Curții de Apel București, Secția I Penală, prin care s-a respins ca nefondat recursul inculpatului C. G..
În continuare, Tribunalul reține că prin intermediul contestației la executare prev. de dispozițiile art. 461 C.pr.pen se asigură punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, iar situațiile în care se poate recurge la acest mijloc procesual sunt prevăzute limitativ de dispozițiile legale, respectiv art. 461 al.1 lit. a)-d) C.pr.pen..
Totodată, Tribunalul apreciază că prin dispozițiile art. 461 C.p.p., legiuitorul a exclus posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat, iar prin intermediul contestației la executare nu pot fi analizate ori reanalizate aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei sau aspecte care sunt legate de alte instituții de drept cu reglementare distinctă.
Prin urmare, pe calea contestației la executare nu se poate schimba sau modifica soluția care a căpătat autoritate de lucru judecat, hotărârea de condamnare nefiind rezultatul unei erori judiciare în niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 461 din Codul de procedură penală.
Pe cale de consecință, în raport de motivele invocate de către recurentul contestator, dar și de apărătorul acestuia, Tribunalul apreciază că privesc aspecte de fond, ceea ce ar fi incompatibile cu natura contestației la executare. De asemenea, Tribunalul apreciază că motivele invocate nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute limitativ de art. 461 al.1 lit. a)-d) C.pr.pen.
Față de considerentele mai sus expuse, apare ca legală și temeinică sentința penală nr. 503/18.10.2012 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. și în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul contestator C. G..
În raport de soluția dispusă și față de culpa procesuală a recurentului contestator, văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, Tribunalul va obliga pe recurentul contestator C. G. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, incluzând onorariul apărătorului din oficiu.
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul de avocat oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul contestator C. G. (fiul lui N. și A., născut la data de 08.01.1978, deținut în Penitenciarul G.) împotriva sentinței penale nr. 503/18.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul de avocat oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul contestator C. G. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, incluzând onorariul apărătorului din oficiu, care se vor achita în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B., Cod fiscal_.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.02.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
G. C. C. L.-E. P. R.
GREFIER
C. V.
Red. și tehnored. Jud.C.L.E./21.02.2013/2ex.
Jud. B. / jud.I.C.R.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
