Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 257/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 257/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 14371/94/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 257 / R
Ședința publică data de 06.12.2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: C. G.
JUDECATOR: R. M. R.
JUDECATOR: R. P.
GREFIER: C. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S.T.B. a fost reprezentat de procuror L. F. .
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de recurentul inculpat G. A. N. împotriva încheierii din data de 29.11.2013, pronunțată de Judecătoria B..
La apelul nominal făcut în ședința publică a raspuns inculpatul G. A. N., aflat in stare de arest preventiv si asistat de aparatori alesi, av. G. Amzar si Stiolica F. cu imputernicire avocatiala la fila 14.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează ca procedura de citare este legal indeplinita, după care:
Nefiind cereri de formulat sau exceptii de invocat, Tribunalul acorda cuvântul în dezbaterea recursului, potrivit art.38513 C.p.p.
Aparatorul ales al inculpatului G. A. N., av.Stiolica F., avand cuvantul, solicita admiterea recursului, casarea incheierii instantei de fond si reluand cauza si sub aspectele devolutive care tin de temeinicia masurii, sa se constate ca nu mai subzista temeiurile avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive. In subsidiar, solicita inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea. Arata ca primul motiv de nelegalitate este nesocotirea disp. art.159 pct.8 C.p.p., respectiv faptul ca recursul se judeca cu depasirea termenului mandatului anterior, dispozitiile sunt clare si imperative asa cum au fost statuate si prin Decizia 25/2008 de Recurs în interesul legii, respectiv atat masura prelungita, mentinuta si orice alta masura care continua starea de arest trebuie judecata pana la expirarea mandatului anterior valid.
Un al doilea motiv de nelegalitate este nesocotirea disp. art.202 C.p.p. care desi este o chestiune de fond, respectiv chestiunea potrivit careia organul de urmarire penala trebuie sa realizeze probe si in favoarea inculpatului si nu numai in defavoarea lui, este o obligatie a procurorului, iar in cazul de fata toate probele sunt realizate, elaborate de procuror numai in defavoarea inculpatului, toate probele solicitate ca drept al inculpatului au fost respinse, cu exceptia unui raport psihologic. Precizeaza ca la acest termen instanta nu-si poate forma opinia, convingerea pe baza probelor realizate in favoarea inculpatului.
Aparatorul ales al inculpatului G. A. N., av. G. Amzar, avand cuvantul, arata ca incheierea instantei de fond este nelegala si sub aspectul incalcarii disp.art.5 alin.3 CEDO pentru ca motivarea incheierii instantei de fond este superficiala, nu au fost luate in calcul alte masuri alternative si nu s-au examinat argumentele invocate de aparare la instanta de fond. Precizeaza ca au solicitat la instanta de fond inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea impunand inculpatului obligatia de a face terapie pentru problemele de sanatate pe care le are, invocand faptul ca acesta sufera de autism in forma Aftergher care nu se trateaza. Instanta de fond nu a luat in calcul apararile, motivarea este stereotipica.
Aparatorul ales al inculpatului G. A. N., av.Stiolica F., avand cuvantul, invoca pe netemeinicia masurii arestarii preventive cauza N. T. contra Romaniei, unde in paragraful 71 se vorbeste despre starea de vulnerabilitate pe care o are o persoana cu un IQ de 65 dovedit. Solicita sa se observe ca N. T. este o cauza identica iar CEDO arata ca nici un organ al statului nu a avut in vedere starea de vulnerabilitate cand l-a trimis in detentie, astfel ca ar trebui sa se previna ca starea de vulnerabilitate sa conduca la aceasi situatie la care a condus la N. T., au fost tratate problemele post factum, astfel ca solicita inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea . Arata ca nu mai subzista motivele care au fost avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive avand in vedere ca mijloacele electronice, digitale si materialele care se aflau pe ele se afla sub sechestrul parchetului si nu mai exista posibilitatea ca inculpatul sa mai savarseasca aceleasi fapte.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicita respingerea recursului ca nefondat si mentinerea incheierii atacate ca fiind legala si temeinica, apreciind ca in incheierea instantei de fond a fost analizata mentinerea starii de arest raportat la modul de savarsire a faptei, la forma continuata, la perioada de timp in care s-a savarsit fapta. Arata ca au fost identificate fisiere cu imagini cu caracter pornografic reprezentand minori. De asemenea, s-a avut in vedere faptul ca pentru buna desfasurare a procesului penal pana la audierea inculpatului este necesara mentinerea acestuia in stare de arest iar aspectele invocate de catre aparare reprezinta o . aspecte care tin de analiza pe fond a cauzei. Solicita sa se aiba in vedere ca desi s-a facut referire la afectiunea medicala a inculpatului exista un raport de expertiza medico-legala care atesta faptul ca inculpatul are discernamant. De asemenea, solicita sa se aiba in vedere la stabilirea pericolului social concret faptul ca au existat discutii pe internet cu alti utilizatori in care inculpatul vorbeste despre experiente reale, in care vorbeste de rute de investigare a faptelor de acest gen, acest lucru indicand faptul ca inculpatul este constient de pericolul la care se expune. Aceste elemente alaturi de perioada de timp in care inculpatul a desfasurat astfel de fapte, repectiv 2011-2013, duc la concluzia ca lasat in libertate poate continua savarsirea de astfel de fapte, precum si raportat la momentul procesual pana la audierea inculpatului. Pentru motivele aratate, solicita respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul-inculpat G. A. N., avand ultimul cuvant, solicita judecarea in stare de libertate, aratand ca nu a vrut sa faca rau nimanui, recunoaste si regreta ceea ce a facut.
S-au declarat dezbaterile inchise, dupa care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin incheierea penala din data de 29.11.2013, pronunțată de Judecătoria B. in dosarul nr._ 13, s-au dispus următoarele:
S-a respins cererea de luare a măsurii obligării de a se prezenta la terapie ca inadmisibilă.
În baza art.3001 alin. 1 Cod proc.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului G. A.-N..
În baza art.3001 alin. 3 Cod proc.pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului G. A.-N..
În temeiul art. 145 C.p.p. s-a respins cererea de luare a măsurii de a nu părăsi localitatea sau tara formulată de inculpatul G. A.-N. ca neîntemeiată.
În temeiul art. 189 cod procedură penală onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul emis la 26.11.2013 în dosarul de urmărire penală nr. 1252/D/P/2013, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Serviciul Teritorial București a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G. A.-N. pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prev. de art 51 alin.1, din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art .41 alin 2 C penal.
În fapt, s-a reținut că în perioada ianuarie 2011–05.07.2013 inculpatul G. A.-N., în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procurat, a deținut fără drept și a pus la dispozitie prin internet, prin intermediul aplicației GIGATRIBE, folosind numele de utilizator „animalieri”, fișiere tip imagine ce constituie materiale pornografice cu minori, prezentând persoane minore având un comportament sexual explicit, respectiv 25.051 fișiere tip imagine și video, însumând aproximativ 220 GB.
Inculpatul a fost reținut prin ordonanța nr. 1252D/P/2013 pentru o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 05.07.2013 orele 12,00.
La data de 05.07.2013 prin incheierea de sedinta pronuntata in dosarul nr._/301/2013 al Judecătoriei Sectorului 3 București, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G. A. N. pe o durată de 30 de zile, de la 05.07.2013 si până la 03.08.2013 inclusiv, masura dispusa fiind pusa in executare prin emiterea mandatului de arestare preventiva nr. 92/05.07.2013 .
Temeiurile de drept avute în vedere de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului au fost cele prevăzute de art. 143 alin. 1 C.p.p., art. 148 lit. f C.p.p., art. 1491 C.p.p. și art. 151 C.p.p.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut că în ceea ce privește arestarea preventivă, jurisprudența relevantă a Curții EDO, precum cea din cauzele Assanidzé împotriva Georgiei cererea nr. _/01, P. împotriva Romaniei, I. P. și alții contra Romaniei Cererile nr. 6289/03, 6297/03 și 9115/03, Scundeanu împotriva Romaniei Cererea nr._/02 sau C. împotriva României, cererea nr._/02 din 1 iulie 2008, prevede că art. 5 § 1 lit. c) din Convenție a fost încălcat de fiecare dată cand instanțele nu au furnizat, motivele concrete care le-au determinat să adopte o astfel de măsură în conformitate cu art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Atat cu ocazia luarii măsurii arestării preventive, cat și cu ocazia prelungirii acestei măsuri, instanțele interne trebuie să ofere motive concrete pentru a susține argumentul „pericolului pentru ordinea publică”, nelimitandu-se doar la reproducerea textului articolului din cod în mod stereotip.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, potrivit art. 3001 C.pr.pen., instanța a constatat că această măsură a fost dispusă în mod legal, iar în prezent sunt întrunite în continuare temeiurile pentru menținerea arestului preventiv, măsura fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal (art. 136 alin.1 C.pr.pen.).
Astfel, există indicii temeinice, în sensul art. 143 alin.1 C.pr.pen., că inculpatul a săvârșit infracțiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice prev de art 51 alin 1, din Legea nr 161/2003, cu aplicarea art 41 alin 2 C penal reținută în sarcina acestuia. În acest sens instanța a avut în vedere: procesul-verbal de sesizare din oficiu, declarațiile martorului G. M.-M., procesele-verbale întocmite de organele de politie cu ocazia descărcării imaginilor și fișierelor videode pe internet, puse la dispoziție de inculpat, Cd-urile conținând materiale pornografice cu minori deținute de inculpat sau puse la dispoziție de acesta prin intermediul internetului descărcate de organele de poliție, procesele verbale de analiză parțială a datelor găsite pe mediile de stocare ridicate de la inculpat, procesul verbal de analiză a datelor de pe mediile de stocare ce prezintă relevanță în cauză și cele 8 CD-uri anexate continând copii ale datelor analizate, procesul verbal de perchezitie domiciliară, procesul verbal de percheziție informatică, raportul de expertiză nr_/23.08.2013 al Institutului pentru Tehnologii Avansate referitor la recuperarea datelor de pe hard-disk-ul marca Samsung, capacitate 1 TB, . și copierea acestora pe DVD-ul inscripționat „date recuperate 1252/D/P/2013, raportul de expertiză medico-legală nr A_ întocmit de Institutul de Medicină Legală „M. Minovici”,declarația de recunoaștere a inculpatului.
Instanța a apreciat că sunt întrunite în continuare și temeiurile prev. de art. 148 lit.f C.pr.pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică., în sensul că ar genera un sentiment de insecuritate în rândul societății civile determinat de cercetarea în stare de libertate a inculpatului, învinuit de comiterea unei infractiuni cu un grad ridicat de pericol social, respectiv pornografie infantilă prin sisteme informatice, în formă continuată, pericolul social concret fiind relevat de modalitatea în care a acționat inculpatul ( perioada indelungata de timp pe parcursul careia si-a derulat activitatea infractionala, procurindu-si in mod repetat ,detinand fara drept si oferind in mod repetat altor utilizatori astfel de materiale pornografice cu minori),chiar daca acesta are circumstanțe personale pozitive, in sensul ca nu este cunoscut cu antecedente penale, este in vârstă de 27 de ani, are studii superioare, are un domiciliu stabil si are o ocupatie.
Cu privire la cererea de luare a măsurii obligării de a se prezenta la terapie formulată de apărătorul inculpatului, instanța a respins-o ca inadmisibilă, ținând seama de faptul că această solicitare nu a fost întemeiată în drept, iar dispozițiile legale nu prevăd posibilitatea luării unei asemenea măsuri.
F. de considerentele anterior expuse, instanța a apreciat că menținerea arestării preventive a inculpatului se impune pentru buna desfasurare a procesului penal, scop reglementat de art.136 C.p.p., potrivit căruia in cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu inchisoarea, pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal, ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata sau de la executarea pedepsei, se poate lua una dintre urmatoarele masuri: retinerea, obligarea de a nu parasi localitatea, obligarea de a nu parasi tara si arestarea preventiva.
Pentru considerentele mai sus amintite, apreciind si ca temeiurile avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive a inculpatului subzista si nu s-au schimbat, iar nicio altă măsură preventivă nu ar asigura buna desfășurare a procesului penal, a respins ca neintemeiata cererea formulata de aparatorul ales al inculpatului de luare fata de inculpat a masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara sau localitatea, lăsarea sa în libertate nefiind binevenită la acest moment.
În consecință, în temeiul art. 3001 alin.1 și 3 C.pr.pen, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive .
Împotriva acestei incheieri a declarat recurs inculpatul G. A. N., recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov, sub nr._, la data de 02.12.2013.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate si din oficiu, conform art. 385/6 Cod procedura penala, Tribunalul constata că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În primul rând, cu privire la motivele de recurs invocate, motive ce vizează pretinsa nelegalitate a încheierii recurate, Tribunalul constată următoarele:
Primul motiv de nelegalitate invocat de avocații inculpatului este nesocotirea disp. art.159 pct.8 C.p.p., respectiv faptul ca recursul în speță s-a judecat ,,cu depasirea termenului mandatului anterior”, încălcându-se astfel decizia 25/2008 de Recurs în interesul legii. Din această perspectivă, Tribunalul constată că în decizia nr.25/2008 de Recurs în interesul legii nu se prevede sancțiunea cu caracter penal a nerespectării acestei decizii; în nici un caz nu sunt incidente disp. art. 140 Cpp în cazul depășirii termenului indicat în decizia nr.25/2008 de Recurs în interesul legii. Dar, față de disp. art. 99 lit. ș) din legea 303/2004, orice persoană nemulțumită sub acest aspect are dreptul să sesizeze Consiliul Superior al Magistraturii.
Un al doilea motiv de nelegalitate invocat de avocații inculpatului este nesocotirea disp. art.202 C.p.p., respectiv chestiunea potrivit careia organul de urmarire penala trebuie sa realizeze probe si in favoarea inculpatului si nu numai in defavoarea lui, iar in cazul de fata se susține că toate probele sunt administrate de procuror numai in defavoarea inculpatului, toate probele solicitate ca drept al inculpatului au fost respinse, cu exceptia unui raport psihologic. Din această perspectivă, Tribunalul constată că nu poate să se pronunțe relativ la maniera în care procurorul addministrează sau nu fiecare probă în parte pe care o solicită părțile (în orice dosar), deoarece, dacă s-ar pronunța în acest sens, membrii completului de judecată ar putea fi trași la răspundere disciplinară sub aspectul prevederilor art. 99 lit. l) din legea 303/2004 . Dar, față de disp. art. 99 lit. e) sau f) din legea 303/2004, orice persoană nemulțumită sub acest aspect are dreptul să sesizeze Consiliul Superior al Magistraturii sau pe procurorul ierarhic superior peocurorului de caz. Ceea ce poate să facă Tribunalul (și, totodată, este obligat în acest sens …) este să analizeze totalitatea mijloacelor de probă deja administrate în cauză, prin raportare la disp. art. 300 ind.1 Cpp, incidente în speță; iar prezenta instanță de recurs va face o astfel de analiză în cele ce urmează, atunci când va analiza temeinicia încheierii recurate.
Un al treilea motiv de nelegalitate invocat de avocații inculpatului este sub aspectul incalcarii disp.art.5 alin.3 CEDO, susținându-se ca motivarea incheierii instantei de fond este superficiala, că nu au fost luate in calcul alte masuri alternative si nu s-au examinat argumentele invocate de aparare la instanta de fond. Precizeaza ca au solicitat la instanta de fond inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea impunand inculpatului obligatia de a face terapie pentru problemele de sanatate pe care le are, invocand faptul ca acesta sufera de autism in forma Aftergher care nu se trateaza, dar instanta de fond nu a luat in calcul aceste cereri. Și din această perspectivă, Tribunalul constată că nu poate să se pronunțe relativ la maniera (superficială sau nesuperficială ) în care instanța de fond a analizat sau nu fiecare probă în parte pe care o solicită părțile (în orice dosar), deoarece, dacă s-ar pronunța în acest sens, membrii completului de judecată din recurs ar putea fi trași la răspundere disciplinară sub aspectul prevederilor art. 99 lit. l) din legea 303/2004 . Sub acest aspect însă Tribunalul mai constată că art. 300 ind.1 Cpp impune judecătorului să motiveze încheierea prin care dispune menținerea arestarii inculpatului, fără să impună cerințele de la art. 356 alin.1 Cpp, cerințe care sunt obligatorii doar în cazul motivării unei hotărâri ,,pe fondul cauzei”. Dar, față de disp. art. 99 lit. r) din legea 303/2004, orice persoană nemulțumită sub acest aspect are dreptul să sesizeze Consiliul Superior al Magistraturii. Ceea ce poate să facă Tribunalul (și, totodată, este obligat în acest sens …) este să analizeze în ansamblu încheierea recurată (fără a putea Tribunalul să se pronunțe asupra ,,superficialității motivării”…), prin raportare la disp. art. 300 ind.1 Cpp, incidente în speță; iar prezenta instanță de recurs va face o astfel de analiză în cele ce urmează, atunci când va analiza temeinicia încheierii recurate.
În al doilea rând, cu privire la motivele de recurs invocate, motive ce vizează pretinsa netemeinicie a încheierii recurate, Tribunalul constată următoarele:
Astfel, așa cum a reținut și prima instanță, din materialul probator administrat până în prezent rezultă în continuare indicii temeinice, in sensul art. 68/1 Cod procedura penala, că inculpatul a săvârșit fapta de pornografie infantila prin sisteme informatice, faptă pentru care este trimis în judecată, conform art. 148 alin. 1 Cod procedura penala raportat la art. 143 din Codul de procedură penală.
Aceste indicii rezultă din următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu, declarațiile martorului G. M.-M., procesele-verbale întocmite de organele de politie cu ocazia descărcării imaginilor și fișierelor video de pe internet, puse la dispoziție de inculpat, Cd-urile conținând materiale pornografice cu minori deținute de inculpat sau puse la dispoziție de acesta prin intermediul internetului descărcate de organele de poliție, procesele verbale de analiză parțială a datelor găsite pe mediile de stocare ridicate de la inculpat, procesul verbal de analiză a datelor de pe mediile de stocare ce prezintă relevanță în cauză și cele 8 CD-uri anexate continând copii ale datelor analizate, procesul verbal de perchezitie domiciliară, procesul verbal de percheziție informatică, raportul de expertiză nr_/23.08.2013 al Institutului pentru Tehnologii Avansate referitor la recuperarea datelor de pe hard-disk-ul marca Samsung, capacitate 1 TB, . și copierea acestora pe DVD-ul inscripționat „date recuperate 1252/D/P/2013, raportul de expertiză medico-legală nr A_ întocmit de Institutul de Medicină Legală „M. Minovici”,declarația de recunoaștere a inculpatului.
De asemenea, sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 alin. 1 lit. f Cod procedura penala, întrucât pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea acestuia în libertate subzistă, nu s-a diminuat și rezulta din natura și gravitatea infractiunii de pornografie infantila prin sisteme informatice, in forma continuata, modalitatea în care se reține că ar fi fost comisa fapta (perioada indelungata, timp de peste 6 luni de zile, de timp pe parcursul careia si-a derulat activitatea infractionala, inculpatul procurindu-si in mod repetat, detinand fara drept si mai ales oferind in mod repetat si altor utilizatori astfel de materiale pornografice cu minori într-o cantitate foarte mare, respectiv 25.051 fișiere tip imagine și video, însumând aproximativ 220 gigabyti). Față de aceste argumente, circumstanțele personale favorabile inculpatului (inclusiv IQ-uul său scăzut, dar care nu e de natură să îl pună sub incidența art. 48 Cod penal…), nu pot influența, în acest stadiu procesual, starea de privare de libertate a inculpatului.
În raport cu acestea, având în vedere, perioada indelungata de timp in care s-a desfasurat activitatea infractionala, Tribunalul constată că inculpatul a aratat o atitudine premeditat profund anti-socială așa încât replica autorităților se impune a fi una în acord cu aceasta pentru a restabili raporturile juridice, de securitate, în rândul comunității.
Așadar, se constată că temeiurile care au determinat arestarea inițială nu au incetat si nici s-au schimbat, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului, conform art. 300 ind.1 alin. 3 Cod procedură penală.
Prin urmare, conform art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Tribunalul va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
In temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod procedura penala respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul - inculpat G. A. N. ( fiul lui M.-M. si D., nascut la data de 04.12.1986 in B., jud Ilfov, domiciliat in B., .. 3, jud. Ilfov, posesor CI ., nr._, CNP_, arestat în baza MAP nr.92 UP/05.07.2013 de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr_/301/2013) împotriva încheierii din data de 29.11.2013, pronunțată de Judecătoria B. .
In temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedura penala obligă pe recurentul - inculpat la plata sumei de 100 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat pentru soluționarea prezentului recurs, care se vor achita în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B. - Cod fiscal_.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 06.12.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
C. G. R. M. R. R. P.
GREFIER
C. V.
-Red. și tehnored. -jud.R.M.R.- 06.01.2014 - 2 ex.
-Jud. B. / jud.L.C.M.
| ← Revocarea măsurilor de siguranţă. Art.437 C.p.p.. Sentința... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
