Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 118/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 118/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 7093/94/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 118 / R
Ședința publică din data de 10.06.2013
Tribunalul constituit din
PREȘEDINTE - R. M. R.
JUDECĂTOR – J. C.
JUDECĂTOR – P. R.
GREFIER – A. V. F.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror N. M. C..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de recurenții-inculpați B. I. L., M. B., S. E. și G. G. C. împotriva încheierii penale din data de 05.06.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-inculpați B. I. L. personal, în stare de deținere și asistat de apărător ales, avocat V. T. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, M. B. personal, în stare de deținere și asistat de apărător ales, avocat R. S. cu împuternicire avocațială nr._/2013, S. E. personal, în stare de deținere și asistat de apărător ales, avocat N. A. în substituirea doamnei avocat ales Podolianu V. cu împuternicire avocațială nr._/2013 și G. G. C. personal, în stare de deținere și asistat de apărător ales, avocat M. E. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care expune pe scurt obiectul cauzei – menținere măsură de arestare preventiva si stadiul procesual - recurs, dupa care:
La solicitarea apărătorilor aleși ai inculpaților, Tribunalul acordă acestora o scurtă luare de contact cu cei patru inculpați.
La interpelarea Tribunalului, apărătorul ales al inculpatului M. B., depune la dosar un set de înscrisuri în circumstanțiere, în fotocopii, ce constau într-o adeverință din care reiese că inculpatul realizează venituri salariale de la societatea ., având contract de muncă pe termen nelimitat, certificate de naștere ale celor doi copii minori, copie după cartea de identitate a inculpatului, copie după cartea de identitate al mamei inculpatului și patru caracterizări privind persoana inculpatului.
Tribunalul pune în discuție administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, în temeiul art.67 Cpp arată că nu se opune administrării probei cu înscrisuri în circumstanțiere apreciind-o ca fiind legală, utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Tribunalul, după deliberare, față de art.67 Cpp văzând și art.3856alin.3 Cpp, încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere privind pe recurentul-inculpat M. B.. Apreciază proba utilă soluționării cauzei vizând integrarea familială și socială a inculpatului.
Nefiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat, Tribunalul acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor, potrivit art._ Cpp.
Apărătorul ales al inculpatului B. I. L., av. V. T., având cuvântul, arată că s-a formulat recurs împotriva încheierii din data de 05.06.2013 pronunțată de Judecătoria B. apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă în prezent și nu sunt indicii noi care să justifice privarea inculpatului de libertate. Arată că din actele existente la dosar nu sunt probe din care să reiasă că inculpatul în stare de libertate ar împiedica bunul mers al procesului penal, ar putea să se sustragă de la cercetarea judecătorească sau că ar comite noi infracțiuni. Mai arată că inculpatul încă de la prima declarație dată în fața organelor de cercetare penală a avut o atitudine cooperantă, a recunoscut și regretat fapta săvârșită. Cere a se lua act de faptul că familia dar și inculpatul personal au făcut eforturi pentru a acoperi prejudiciul creat în urma infracțiunii. De asemenea cere a se avea în vedere și conduita inculpatului pe tot parcursul urmării penale dar și lipsa antecedentelor penale. Solicită judecarea inculpatului în stare de libertate pentru a avea posibilitatea de a munci și de a acoperi în totalitate prejudiciul creat. Menționează că inculpatul provine dintr-o familie organizată, integrată în societate și beneficiază de susținerea acesteia.
Apărarea apreciază că instanța poate lua față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea, conform art.145 Cpp.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Apărătorul ales al inculpatului M. B., av. R. S., având cuvântul, solicită admiterea recursului și casarea încheierii din data de 05.06.2013 pronunțată de Judecătoria B..
Critică încheierea recurată sub aspectul temeiniciei și legalității în sensul că instanța de fond s-a limitat la a motiva această stare privativă de libertate în temeiul art.143 Cpp. Arată că inculpatul a avut o atitudine de regret și recunoaștere a faptei motiv pentru care a colaborat cu organele de poliție la aflarea adevărului, are un domiciliu stabil, un loc de muncă iar soția sa este însărcinată cu cel de-al treilea copil.
Mai arată că la primul termen de fond inculpatul va solicita aplicarea dispozițiilor prevăzute de art.3201Cpp. Învederează faptul că instanța de fond nu a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar, fișa de cazier al inculpatului din care reiese că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale. Apreciază că în mod netemeinic prima instanță a respins cererea de înlocuirea a măsurii arestării preventive cu măsura obligarii de a nu părăsi localitatea sau țara având în vedere faptul că procesul penal se va desfășura pe raza județului Ilfov iar inculpatul locuiește în București.
Apărarea cere a se avea în vedere încheierea nr.17 din data de 09.05.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ prin care s-a respins propunerea de arestare preventivă privind pe inculpatul M. B..
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursul, casarea încheierii recurate și rejudecând pe fond, în temeiul art.3001alin.2 Cpp, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului apreciind că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri au încetat și nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertatea a acestuia.
Apărătorul ales al inculpatului S. E., av. N. A., având cuvântul, solicită admiterea recursul, casarea încheierii recurate și rejudecând pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Cere a se avea în vedere faptul că inculpatul dorește să se prevaleze de dispozițiile prev. de art.3201Cpp, s-a prezentat de bună voie la organele de poliție, nu s-a sustras de la cercetarea judecătorească și dorește să achite prejudiciul creat.
Apărătorul ales al inculpatului G. G. C., av. M. E., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai puțin restrictivă de libertate. Apreciază că toate motivările instanțelor judecătorești tind să aibă un aspect de rutină, se susțin aceleași aspecte fără să fie raportate la fiecare caz individual.
Cere a se avea în vedere faptul că inculpatul provine dintr-o familie organizată, nu are antecedente penale iar familia împreună cu acesta au depus eforturi pentru a acoperi prejudiciul creat. De asemenea apreciază că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate față de atitudinea de recunoaștere și regret a faptei, nu s-ar sustrage și nu ar impieta buna desfășurarea a procesului penal.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că inculpații și-au recunoscut faptele așa cum reiese și din declarațiile date în fața organelor de urmărire penală, declarații care se coroborează cu celelalte mijloace de probă existente la dosarul cauzei. Apreciază că lipsa antecedentelor penale, recunoașterea și regretarea faptelor comise trebuiesc avute în vedere la pronunțarea unei soluții pe fond. Solicită să se aibă în vedere prejudiciul cauzat, stabilit inițial la o valoare de 7000 lei, din care au rămas doar 5300 lei.
Solicită, în temeiul art38515 pct.1 lit.b Cpp, respingerea recursurilor ca nefondate, apreciind că lăsarea inculpaților în stare de libertate ar reprezenta un real pericol pentru ordinea publică având în vedere gravitatea faptelor comise, circumstanțele reale de comitere a acestor fapte precum și prejudiciul relativ mare care a rămas neacoperit.
Recurentul – inculpat B. I. L., având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, arătând că are un loc de muncă stabil și dorește să acopere în totalitate prejudiciul.
Recurentul – inculpat M. B., având ultimul cuvânt, arată că are doi copii minori în întreținere, recunoaște și regretă fapta motiv pentru care solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul – inculpat S. E., având ultimul cuvânt, recunoaște și îi pare rău de ceea ce a făcut, dorește să fie judecat în libertate.
Recurentul – inculpat G. G. C., având ultimul cuvânt, dorește judecarea sa în libertate, recunoaște și regretă fapta, dorește să fie alături de familie.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 05.06.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ 13, în baza art.300 ind.1 alin.1 și 3 C.P.P. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților B. I. L., fiul lui C. și M., născut la data de 02.09.1992 în orașul București, domiciliat în orașul București, ., sector 1, f.f.l – în București, ..22 sector 1, CNP:_, arestat în baza M.A.P nr.7R/09.05.2013 emis de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._ , G. G. C., fiul lui G. și S., născut la data de 08.05.1991 în oraș Găești, jud. Dâmbovița, domiciliat în comuna Mogoșoaia, ..Ilfov, CNP:_, arestat în baza M.A.P nr.6R/09.05.2013 emis de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._, M. B. zis «M.», fiul lui C. și M., născut la data de 28.10.1991 în București, domiciliat în București ., sector 1, posesor CI . nr._, CNP-_, arestat în baza M.A.P nr.8R/13.05.2013 emis de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._, S. E., fiul lui D. și M., născut la data de 02.01.1988 în București, domiciliat în București, . nr.40, sector 1, CNP:_, arestat în baza M.A.P nr. 9 R/13.05.2013 emis de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._ , măsură pe care a menținut-o.
În baza art.145 C.p.p și art. 160 ind.b alin.2 Cpp a respins cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligari de a nu părăsi localitatea sau țara, formulate de inculpații M. B. și G. G. C..
În temeiul art.192 alin.3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că în ceea ce privește arestarea preventivă, jurisprudența relevantă a CEDO, precum cea din cauzele Assanidzé împotriva Georgiei cererea nr._/01, P. împotriva Romaniei, I. P. și alții contra Romaniei Cererile nr. 6289/03, 6297/03 și 9115/03, Scundeanu împotriva Romaniei Cererea nr._/02 sau C. împotriva României, cererea nr._/02 din 1 iulie 2008, prevede că art. 5 § 1 lit. c) din Convenție a fost încălcat de fiecare dată cand instanțele nu au furnizat, motivele concrete care le-au determinat să adopte o astfel de măsură în conformitate cu art. 148 alin. (1) lit. f) Cpp. De asemenea, Curtea observă că instanțele interne au obligația de a examina în mod individual situația inculpatului, profilul său personal și situația sa familială și posibilitatea adoptării uneia dintre măsurile alternative prevăzute de dreptul intern, conform art. 5 § 3 din Convenție, care conține cerința ca autoritățile să țină seama de asemenea măsuri în măsura în care se pot aplica situației în cauză, iar acuzatul oferă garanții privind prezentarea la audiere. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit principiul general în aceasta materie în hotărârea Wemhoff c. Germaniei: „detenția preventiva trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normala și ea nu trebuie sa se prelungească dincolo de limite rezonabile independent de faptul ca ea se va imputa sau nu din pedeapsa”. Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărei cauze pentru a vedea în ce măsura ”exista indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate” (Labita c. Italiei).
Atât cu ocazia luării măsurii arestării preventive cât și cu ocazia prelungirii acestei măsuri, instanțele interne trebuie să ofere motive concrete pentru a susține argumentul „pericolului pentru ordinea publică”, nelimitându-se doar la reproducerea textului articolului din cod în mod stereotip.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, potrivit art.3001 C.pr.pen., instanța de fond a constatat că această măsură a fost dispusă în mod legal, iar în prezent sunt întrunite în continuare temeiurile pentru menținerea arestului preventiv, măsura fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Prin prisma acestor principii generale stabilite de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (obligatorie pentru instanțele naționale o data cu ratificarea de catre România a Convenției Europene a Drepturilor Omului) și a legislației interne, instanța a analizat motivele pentru menținerea măsurii arestării preventive.
Instanța a constatat ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cpp întrucât din probele administrate în cauza, respectiv procese verbale de cercetare la fata locului, procese verbale de verificare listing telefoane, procese verbale de localizare și interceptare a terminalelor mobile, procese verbale de recunoaștere obiecte prezentare și planșe fotografice, procese verbale predare-primire, acte proprietate bunuri, declarații martori, declarații părți vătămate au rezultat suficiente elemente de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca inculpații să fi săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
Instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile de existență ale cazului prevăzut de art.148 lit. f Cpp: legea prevede pentru sancționarea infracțiunii pentru care inculpații sunt cercetați o pedeapsa mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publica. Instanța a apreciat ca infracțiunile care se rețin în sarcina inculpaților tulbură nu numai ordinea juridica, dar și, in primul rând, mediul social, ocrotit de valorile sale fundamentale, prin normele dreptului penal si procesual penal, aceasta tulburare fiind susceptibila de a se repeta in viitor, din cauza faptului ca generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale, pentru normala lor desfășurare și dezvoltare in interesul societății înseși. Infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații, prin gravitatea și impactul asupra publicului a unor astfel de fapte, creează o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea măsurii arestării preventive, fiind întrunite astfel și prevederile art. 5 parag.1 lit. c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (C.E.D.O.).
În ceea ce a privit solicitarea de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara formulate de inculpații M. B. și G. G. C., instanța le-a respins reținând că potrivit art. 5 pct. 1 lit. c CEDO este obligată să analizeze – fie la cererea inculpatului, fie din oficiu - și posibilitatea luării unor măsuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei la proces ( cauza Vrencev c. Serbiei; cauza Lelievre c. Belgiei) și numai dacă acestea nu se justifică în cazul concret să se procedeze la menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat ( cauza McKay c. Regatului Unit). O astfel de schimbare a temeiurilor ar putea exista în cazul în care s-ar aprecia că s-a depășit în cauză termenul rezonabil al măsurii arestării preventive, ceea ce nu a fost cazul la acel moment procesual. Astfel, instanța s-a raportat și la principiul general în această materie stabilit de CEDO în hotărârea Wemhoff c. Germaniei, respectiv faptul că detenția preventiva trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limite rezonabile, independent de faptul ca ea se va imputa sau nu din pedeapsă. Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărei cauze pentru a vedea în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate ( Labita c. Italiei ).
Or, față de cele precizate instanța a apreciat că menținerea măsurii arestării preventive este de natură să asigure scopul bunei desfășurări a procesului penal și nu a depășit un termen rezonabil.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.300 ind.1 alin.1 și alin.3 Cpp instanța de fond a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților B. I. L., fiul lui C. și M., născut la data de 02.09.1992 în orașul București, domiciliat în orașul București, ., sector 1, f.f.l – în București, ..22 sector 1, CNP:_, arestat în baza M.A.P nr.7R/09.05.2013 emis de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._, G. G. C., fiul lui G. și S., născut la data de 08.05.1991 în or. Găești, jud. Dâmbovița, domiciliat în comuna Mogoșoaia, .. Ilfov, CNP_, arestat în baza M.A.P nr. 6R/09.05.2013 emis de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._, M. B. zis «M.», fiul lui C. și M., născut la data de 28.10.1991 în București, domiciliat în București ., sector 1, posesor CI . nr._, CNP-_, arestat în baza M.A.P nr. 8R/13.05.2013 emis de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._, S. E., fiul lui D. și M., născut la data de 02.01.1988 în București, domiciliat în București, . nr. 40, sector 1, CNP-_, arestat în baza M.A.P nr. 9 R/13.05.2013 emis de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._, măsură pe care a menținut-o.
În baza art.145 Cpp și art.160 ind.b alin.2 Cpp prima instanță a respins cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligari de a nu părăsi localitatea sau țara, formulate de inculpații M. B. și G. G. C..
În temeiul art.192 alin.3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații B. I. L., M. B., S. E. și G. G. C., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală, sub nr._ la data de 07.06.2013.
Examinând încheierea recurată, sub aspectul legalității și temeiniciei, conform art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Tribunalul constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Astfel, așa cum a reținut și prima instanță, din materialul probator administrat până în prezent rezultă în continuare indicii temeinice, in sensul art. 68/1 Cod procedura penala, că inculpații B. I. L., M. B., S. E., ar fi comis infracțiunea de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 208 alin.l- art. 209 alin.l lit a, g și i CP., iar G. G. C., ar fi comis infracțiunea de complicitate la furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 26 CP. rap. la art. 208 alin.l- art. 209 alin.l lit a, g și i CP.
Aceste indicii rezultă din următoarele mijloace de probă: procese verbale de cercetare la fata locului, procese verbale de verificare listing telefoane, procese verbale de localizare și interceptare a terminalelor mobile, procese verbale de recunoaștere obiecte prezentare și planșe fotografice, procese verbale predare-primire, acte proprietate bunuri, declarații martori, declarații părți vătămate
De asemenea, sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 alin. 1 lit. f Cod procedura penala, întrucât pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea acestora în libertate subzistă, nu s-a diminuat și rezulta din natura și gravitatea infracțiunii precum și modalitatea concretă de comitere a acesteia.
De asemenea, instanța reține că măsura arestării preventive nu a depășit o durată rezonabilă raportat atât la intervalul de timp de la luarea măsurii arestării preventive cât și la atitudinea autorităților judiciare care au desfășurat în mod continuu activități specifice, nefiind constatate perioade de inactivitate în derularea procedurilor.
Cu privire la înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei, Tribunalul constată că aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică constituie apanajul autorității judiciare și nu a unui număr restrâns de persoane susceptibile a fi interesate în soluționarea cauzei.
Pentru considerente expuse, instanța apreciază că măsura arestării preventive este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și proporțională cu scopul urmărit și cu gravitatea acuzației, astfel că va menține măsura arestării preventive a inculpaților și pe cale de consecință va respinge cererile de revocare/înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați B. I. L., fiul lui C. și M., născut la data de 02.09.1992 în orașul București, domiciliat în orașul București, ., sector 1, f.f.l – în București, ..22 sector 1, CNP:_, M. B., fiul lui C. și M., născut la data de 28.10.1991 în București, domiciliat în București ., sector 1, posesor CI . nr._, CNP:_, S. E., fiul lui D. și M., născut la data de 02.01.1988 în București, domiciliat în București, . nr. 40, sector 1, CNP:_, G. G. C., fiul lui G. și S., născut la data de 08.05.1991 în oraș Găești, jud. Dâmbovița, domiciliat în comuna Mogoșoaia, .. Ilfov, CNP:_.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurenții inculpați la plata a câte 100 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat care se vor achita în contul nr.RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B., Cod fiscal_.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.06.2013
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
R. M. R. J. C. P. R.
GREFIER
A. V. F.
-Red. și tehnored. - Jud.J.C – 10.06.2013 - 2 ex.
-Jud. B. /jud.C.R.E
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Sentința nr.... → |
|---|
