Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 210/2013. Tribunalul ILFOV

Tribunalul ILFOV - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 210/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 2675/93/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ

DECIZIE PENALĂ NR. 210 / R

Ședința publică din data de: 07.10.2013

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE –G. C.

JUDECĂTOR –R. M. R.

JUDECĂTOR –J. C.

GREFIER – F. C. M.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror N. M..

Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și de recurent-parte civilă O. Nicușor împotriva sentinței penale nr. 148/17.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/94/2013, privind pe intimatul – inculpat T. F. M. și asigurător S. de A. - Reasigurare ASTRA SA și intimat – parte civilă S. C. Sf. P..

Dezbaterile si susținerile părților au avut loc in ședința publică din data de 30.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 07.10.2013, când, în aceeași compunere, deliberând, a decis următoarele:

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.148 din data de 17.04.2013 pronunțată în dosarul nr._/94/2013, Judecătoria B., în temeiul art. 11 pct 2 lit a) rap la art 10 alin 1 lit e c.p.p. cu referire la art. 47 c.p. a achitat pe inculpatul T. F. M. pentru săvârșirea infracțiunii de vatamare corporala din culpa, faptă prevăzută de art. 184 alin 1 si 3 c.p.

În temeiul art 346 c.p.p. rap la art 14 c.p.p. si art 998 si urm. din codul civil a respins actiunile civile formulate de partile civile OITA N., domiciliat în București, .. 46-58, ., ., si S. C. de Urgenta Sfantul P. din Bucuresti cu sediul în București, ., sector 2, ca neintemeiate.

În temeiul art. 192 al. 3 cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr. 6361/P/2008 din data de 10.10.2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului I. P. G., pentru săvârșirea infracțiunii de vatamare corporala din culpa, fapta prev de art 184 alin 1 si 3 c.p.

În fapt s-au reținut urmatoarele:

În data de 05.12.2008, în jurul orei 17,15, pe DN 2, în zona localității Găneasa, dar în afara acesteia, la km 20 + 900 m, inc. T. F. M. a condus autoturismul proprietate personală cu nr. de înmatriculare_ și a pătruns pe sensul opus de mers, intrând în coliziune cu autoturismul marca Daewoo Tico, nr. de înmatriculare_ care circula regulamentar, din sens opus, cauzându-i conducătorului auto O. Nicușor, vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 45 zile de îngrijiri medicale (filele 16,20, 21 DUP).

Rezultatul analizei cu aparatul etilotest nr._ din 05.12.2008, ora 19,45 pentru conducatorul auto - parte vătămată O. Nicușor prezintă alcoolemie „zero”. Rezultatul analizei cu aparatul etilotest nr._ din 05.12.2008, ora 18,25 precum și buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 3715/08.12.2008, prezintă o alcoolemie „zero” și pentru inculpatul T. F. M..

Cu ocazia cercetărilor la fața locului efectuate de către organele de poliție la data producerii evenimentului s-a constatat că autoturismele implicate în accident aveau inspecția tehnică periodică valabilă.

Ca urmare a impactului dintre cele două autoturisme, a fost accidentat conducatorul auto O. Nicușor care a fost transportat cu o ambulanță solicitată prin apelul de urgență 112, la S. Sf. P. pentru îngrijiri medicale. Din actele medicale eliberate de spital a rezultat că, partea vătămată O. Nicușor a avut diagnosticul la internare: T.C.C. minor, TVC amielic, contuzie toracică, contuzie forte genunchi drept (fila.42 DUP).

Concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. A1/J/08/2009 arată că partea vătămată O. Nicușor a prezentat la data de 05.12.2008 leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire de corp dur în condițiile unui accident rutier și care necesită 40-45 (patruzeci-patruzeci cinci) zile de îngrijiri medicale (fila 60 DUP). Leziunile traumatice suferite de O. Nicușor la data de 05.12.2008 nu i-au pus în primejdie viața, în condițiile unei evoluții favorabile nu va rămâne cu infirmitate fizică posttraumatică (fila 60 DUP).

Din planșele fotografice, aflate la dosarul cauzei rezultă că, autoturismele au avut un impact frontal stânga față cu avarieri foarte grave. Dacă autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ s-ar mai putea repara, autoturismul Daewoo Tico cu nr. de înmatriculare_ a fost distrus în totalitate (fila 21-34 DUP).

Din raportul de expertiză tehnică auto judiciară efectuat în cauză, au rezultat următoarele aspecte cu privire la: dinamica accidentului de circulație, locul coliziunii, viteza de deplasare a autovehiculelor, cine a creat starea de pericol și momentul apariției ei, posibilități de evitare a accidentuful (cine a avut posibilitatea să evite accidentul), ce reguli de circulație s-auîncălcat și de către cine, distanța parcursă de autovehicule din momentul apariției stării de pericol, până la impact (fila 87-92 DUP).

Astfel, raportul de expertiză tehnică judiciară arată că autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ se deplasa dinspre București spre Urziceni, pe banda de urgență. După cum afirmă inculpatul T. F. M. este surprins de . unei autobasculante rămasă neidentificată, care a ieșit dintr-o curte de pe partea dreaptă. Pentru a evita impactul cu aceasta, inc. T. F. M. acționează brusc volanul spre stânga, depășește banda de circulație, trece de linia mediană continuă și intră pe contrasens unde lovește autoturismul Daewoo Tico cu nr. de înmatriculare_, condus de partea vătămată O. Nicușor, care circula regulamentar dinspre Urziceni către București.

Locul coliziunii este locul unde a fost găsită pata de ulei sau antigel, pe banda de circulație a autoturismului Daewoo Tico și unde s-au găsit împrăștiate cioburi și elemente din plastic provenite de la ambele autoturisme.

Lipsa urmelor de frână, precum și a altor elemente, nu a permis determinarea prin calcule a vitezei de deplasare a autoturismelor, în momentul premergător accidentului.

Faptul că, după impact autoturismele au rămas aproape pe loc, fără să se fi produs răsuciri, respingeri în afara părții carosabile, chiar răsturnări, denotă, arată expertul, că vitezele au fost reduse, aproximativ 60 km/h pentru autoturismul Daewoo Tico și aproximativ 80 km/h, după cum a afirmat chiar inc. Conducator auto T. F. M., pentru autoturismul Dacia L..

Starea de pericol a fost creată de către conducatorul autoturismului Dacia L., T. F. M., care a intrat pe contrasens, avariind autoturismul Daewoo Tico condus de partea vatamata O. Nicușor, rezultând și vătămarea corporală a acestuia.

Posibilitatea evitării accidentului, a avut-o inculpatul T. F. M., dacă ar fi circulat pe banda de circulație dinspre axul drumului și nu pe banda de urgență dinspre acostament.

S-a arătat ca „chiar în situația în care autobasculanta ar fi intrat fără să acorde prioritate circulației pe sensul principal, înv. T. F. M. avea obligația conform OUG 195/2002 rep., art. 49 alin. 1 să circule cu o astfel de viteză încât să poată efectua orice manevră de direcționare, de evitare, de frânare, etc. în condiții de siguranță. După cum declară învinuitul, acesta circula cu autoturismul cu o viteză de 80 km/h, poate mult prea mare pentru o circulație aglomerată (aprecierea expertului - fila 102 DUP).”

S-a aratat ca la data de 07.01.2009, partea vătămată O. Nicușor a formulat plângere penală la Poliția Orașului Voluntari (fila 38 DUP).

Sub aspectul laturii civile, in cursul judecatii, partea vatamata S. C. de Urgenta „Sfantul P.” a aratat ca se constituie parte civila in procesul penal, cu suma de 1603,09 lei, depunand totodata si decontul de cheltuieli.

Partea vatamata OITA N. a solicitat sub aspectul laturii civile obligarea inculpatului la plata sumei de 108.383 lei cu titlu de daune materiale, respectiv 9.000 euro, echivalent in lei, cu titlu de daune morale.

In cauza a fost introdus asiguratorul de raspundere civila auto . SA.

In cursul judecatii, nefiind lamurita pe deplin de probele deja administrate, instanta a incuviintat efectuarea unui nou raport de expertiza tehnica auto (fila 287 dosar), fiind desemnat in acest sens expert tehnic auto M. D..

Pe parcusul cercetarii judecatoresti au fost audiati inculpatul, partea civila, martorii C. M., L. I., S. G., M. R., P. E. M., T. I. si M. STANEL, declaratiile acestora fiind atasate la dosar.

Situația de fapt reținută in rechizitoriu se probează cu următoarele mijloace de probă indicate în actul de sesizare: proces-verbal de cercetare la fata locului; schita accidentului; planse foto; raport de expertiza tehnico-judiciara auto si completare la acest raport; raport de expertiza medico-legala; proces verbal de consemnare a efectuarii actelor premergatoare; declaratii parte vatamata; adresa UM_; declarațiile martorilor; declarațiile invinuitului.

Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:

În data de 05.12.2008, în jurul orei 17,15, pe DN 2, în zona localității Găneasa, în afara localitatii, la km 20 + 900 m, inc. T. F. M. a condus autoturismul proprietate personală cu nr. de înmatriculare_ și a pătruns pe sensul opus de mers, intrând în coliziune cu autoturismul marca Daewoo Tico, cu nr. de înmatriculare_ care circula regulamentar, din sens opus, cauzându-i conducătorului auto O. Nicușor, vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 45 zile de îngrijiri medicale (filele 16,20, 21 DUP).

Rezultatul analizei cu aparatul etilotest nr._ din 05.12.2008, ora 19,45 pentru conducatorul auto - parte vătămată O. Nicușor prezintă alcoolemie „zero”. Rezultatul analizei cu aparatul etilotest nr._ din 05.12.2008, ora 18,25 precum și buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 3715/08.12.2008, indică o alcoolemie „zero” și pentru inculpatul T. F. M..

De asemenea s-a aratat ca leziunile traumatice suferite de O. Nicușor la data de 05.12.2008 nu i-au pus în primejdie viața, iar în condițiile unei evoluții favorabile nu va rămâne cu infirmitate fizică posttraumatică (fila 60 DUP).

Din planșele fotografice, aflate la dosarul cauzei rezultă că, autoturismele au avut un impact frontal stânga față cu avarieri foarte grave, autoturismul Daewoo Tico cu nr. de înmatriculare_ fiind distrus în totalitate (fila 21-34 DUP).

Din raportul de expertiză tehnică auto judiciară efectuat în cauză, au rezultat următoarele aspecte cu privire la: dinamica accidentului de circulație, locul coliziunii, viteza de deplasare a autovehiculelor, cine a creat starea de pericol și momentul apariției ei, posibilități de evitare a accidentului (cine a avut posibilitatea să evite accidentul), ce reguli de circulație s-auîncălcat și de către cine, distanța parcursă de autovehicule din momentul apariției stării de pericol, până la impact (fila 87-92 DUP).

Astfel, raportul de expertiză tehnică judiciară arată că autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ se deplasa dinspre București spre Urziceni, pe banda de urgență.

După cum afirmă inculpatul T. F. M. acesta a fost surprins de . unei autobasculante rămasă neidentificată, care a ieșit dintr-o curte de pe partea dreaptă. Pentru a evita impactul cu aceasta, inc. T. F. M. a acționat brusc volanul spre stânga, a depășit banda de circulație, a trecut de linia mediană continuă și a intrat pe contrasens unde a lovit autoturismul Daewoo Tico cu nr. de înmatriculare_, condus de partea vătămată O. Nicușor, care circula regulamentar dinspre Urziceni către București.

Lipsa urmelor de frână, precum și a altor elemente, nu a permis determinarea prin calcule a vitezei de deplasare a autoturismelor, în momentul premergător accidentului.

Faptul că, după impact autoturismele au rămas aproape pe loc, fără să se fi produs răsuciri, respingeri în afara părții carosabile, chiar răsturnări, denotă, arată expertul, că vitezele au fost reduse, aproximativ 60 km/h pentru autoturismul Daewoo Tico și aproximativ 80 km/h, după cum a afirmat chiar inc. T. F. M., pentru autoturismul Dacia L..

Din acest prim raport de expertiza tehnica judiciara auto a reiesit ca starea de pericol a fost creată de către conducatorul autoturismului Dacia L., T. F. M., care a intrat pe contrasens, avariind autoturismul Daewoo Tico condus de partea vatamata O. Nicușor, rezultând și vătămarea corporală a acestuia, posibilitatea evitării accidentului, avand-o inculpatul T. F. M., dacă ar fi circulat pe banda de circulație dinspre axul drumului și nu pe banda de urgență dinspre acostament.

S-a mai concluzionat ca „chiar în situația în care autobasculanta ar fi intrat fără să acorde prioritate circulației pe sensul principal, înv. T. F. M. avea obligația conform OUG 195/2002 rep., art. 49 alin. 1 să circule cu o astfel de viteză încât să poată efectua orice manevră de direcționare, de evitare, de frânare, etc. în condiții de siguranță. După cum declară învinuitul, acesta circula cu autoturismul cu o viteză de 80 km/h, poate mult prea mare pentru o circulație aglomerată (aprecierea expertului - fila 102 DUP).”

Din raportul de expertiza tehnica judiciara auto efectuat in faza de judecata rezulta ca atunci când inculpatul a ajuns în apropierea km 20+900 în afara localității Găneasa, din partea dreaptă pe direcția sa de mers, dintr-un șantier a ieșit un ansamblu de autovehicule, tip autobasculantă care a virat la dreapta către Urziceni.

Din declarațiile luate in cauza rezultă că, aceasta a pătruns pe DN2 pe banda de urgență și circa un metru pe banda de mers direcția București-Urziceni. Conducătorul autoturismului Dacia L., fiind surprins de apariția neașteptată a acestui tip de autovehicul a frânat și a virat stânga pentru a evita impactul cu acesta, moment în care a pătruns pe sensul opus.

Din sensul opus circula pe banda de mers Urziceni -București, autoturismul marca Daewoo Tico cu nr._ condus regulamentar de O. Nicușor, paralel cu banda de urgență.

Momentul schimbării direcției de mers către stânga a autoturismului Dacia L., a condus la impactul între cele două autoturisme în părțile stânga față.

Locul impactului între cele două autoturisme a fost pe sensul de mers al autoturismului Daewoo Tico, Urziceni-București în zona km.20+900m, zonă în care s-au găsit autoturismele după impact.

Din dinamica accidentului a rezultat faptul că, pătrunderea autoturismului Dacia L. pe sensul opus, schimbând direcția de deplasare, a fost cauzată de apariția neașteptată a autovehiculului (rămas neidentificat) pe un drum național, circulat intens, fără să se asigure.

Acest fapt l-a determinat pe conducătorul autoturismului Dacia L. ca pentru a evita impactul cu autovehiculul neidentificat, să efectueze o manevră de evitare către stânga intrând pe sensul opus.

Așadar, în cazul analizat au existat două stări de pericol. Prima stare de pericol a fost creată de autovehiculul neidentificat care a pătruns neașteptat pe drumul cu prioritate. O a doua stare de pericol a fost creată de către conducătorul autoturismului Dacia L. care a intrat pe sensul opus, încercând evitarea impactului cu autovehiculul care nu a acordat prioritate de trecere.

S-a aratat ca, pe cale de consecință starea de pericol potențial și de pericol efectiv a fost creată de către autovehiculul neidentificat care a pătruns fără să se asigure pe un drum cu prioritate.

In acelasi raport de expertiza s-a aratat ca posibilitățile tehnice de evitare ale accidentului de către conducătorul auto Dacia L., au fost analizate în conținutul lucrării, comparând spațiul minim de frânare necesar pentru oprirea autoturismului prin frânare de la viteza de deplasare, cu spațiul parcurs de acesta din momentul declanșării stării de pericol pană în momentul impactului.

Comparând relația [S] cu relația [1] rezultă inegalitatea: Somin (66,26 m) > SautoLOGAN (23,33 m) inegalitatea arată că accidentul nu putea fi evitat de conducătorul autoturismului Dacia L. prin frânare de la viteza de deplasare de 80 km/h, deoarece spațiul minim necesar acestuia pentru oprirea autoturismului Somin= 66,26 metri, a fost mai mare decât spațiul parcurs de auto Dacia L. din momentul declanșării stării de pericol până în momentul impactului Saut0 logan ~ 23,33 m.

Vitezele maxime ale celor două autoturisme la care impactul putea fi evitat sunt:

-Dacia L. cu nr._ = 40,74 km/h

- Daewoo Tico cu nr._ = 6,47 km/h

S-a mai aratat că, pe sectorul de drum în care a avut loc evenimentul rutier „drum expres” limita maximă de viteză este de 100 km/h, conform art.49 alin (4) lit (b) din OUG 195/2002 reactulizată prin OUG 63/2006.

Manevrele pe care le-a efectuat conducătorul autoturismului

Dacia L., inculpatul T. F. M., de decelerare și virare

către stânga, le-a executat fiind forțat de către autovehiculul neidentificat,

care a intrat pe un drum cu prioritate „drum expres” și nu a acordat

prioritate de trecere autoturismului Dacia L..

Numai acest fapt l-a determinat pe inculpat să schimbe poziția sa de deplasare către stânga și să pătrundă pe sensul opus.

Deci, între manevra de schimbare a direcției de mers către stânga există o legătură de cauzalitate. Prin această manevră a evitat coliziunea frontală cu autovehiculul neidentificat, care a pătruns pe DN2 fără să se asigure, insa a intrat pe sensul opus lovind cu partea stângă frontală autoturismul Daewoo Tico, care circula regulamentar.

Instanta a remarcat faptul ca despre existenta autobasculantei, care a patruns pe DN2, fara a acorda prioritate de trecere fac vorbire nu doar inculpatul, ci si martorii C. M. (f. 75, 76 DUP, f. 234 dosar instanta), L. I. (f. 236) si P. E. M. (f. 238), prin urmare nu poate fi pusa in discutie existenta acesteia in acel loc la acel moment. Chiar organul de urmarire penala, de altfel, a retinut acest aspect.

Instanta a remarcat faptul ca desi martorii P. E. M. si L. I. au fost martori oculari, prima aflandu-se in autoturism cu inculpatul la momentul producerii acidentului, iar al doilea circuland la acel moment pe acel segment de drum, fiind indicati si in procesul verbal de constatare a accidentului de circulatie aflat la fila 16 dosar, acestia nu au fost audiati in cursul urmaririi penale si, evident, nici indicati in rechizitoriu.

Instanta a retinut si faptul ca inculpatul a declarat inca de la inceput faptul ca in fata sa a aparut intempestiv un ansamblu de autovehicule tip TIR, care l-a determinat pe acesta sa vireze stanga pentru a evita un impact iminent, neputandu-se pune in discutie o eventuala schimbare a pozitiei procesuale a acestuia.

Desi expertul care a intocmit raportul de expertiza tehnica judiciara auto in faza de urmarire penala vorbeste despre asa numita „banda de urgenta” pe care circula inculpatul la momentul producerii accidentului, trebuie observat ca drumul national numarul 2 nu reprezinta o autostrada, singura care are prevazuta o asemenea banda de urgenta, pe care circulatia este interzisa.

Astfel, instanța a remarcat faptul ca inculpatul circula perfect legal pe banda numarul 1 a sensului de mers, neputandu-i-se imputa acestuia faptul ca nu circula pe banda dinspre axul drumului, pe care a lăsat-o libera pentru conducatorii auto care circulau cu o viteza mai mare.

Chiar din procesul verbal de la fila 16 si urm DUP, cat si din plansele foto (f. 21 si urm DUP), rezulta ca pe segmentul respectiv de drum circulatia se desfasura in ambele sensuri, pe cate doua benzi de circulatie.

Instanța a constatat ca nicio norma legala in vigoare nu interzice conducatorilor auto sa circule pe banda dinspre marginea drumului pe drumurile europene, cum este cazul DN2-ului (E85), aceasta banda fiind destinata de regula autovehiculelor care circula cu viteze sub limita admisa de lege.

De altfel, la întocmirea raportului de expertiza din faza de urmărire penala expertul desemnat in cauza a facut vorbire despre starea de pericol cauzata mai inainte de a analiza in cauza aparitia autobasculantei ramasa neidentificata si facand abstractie de aceasa, desi toate probele administrate nu pot tagadui existenta acesteia, dupa cum s-a aratat mai sus. Pentru aceste motive instanta va inlatura din materialul probator partial, concluziile acestui raport de experiza tehnica auto.

Sustinerea procurorului de caz in sensul ca inculpatul avea obligatia de a circula cu o astfel de viteza incat sa poata efectua orice manevra de directionare, de evitare, de franare, in conditii de siguranta nu poate fi primita de instanta in situatia concreta de fata.

Dupa cum s-a aratat in primul raport de expertiza intocmit in cauza in faza de urmarire penala, viteza autoturismului condus de catre inculpat la momentul producerii accidentului a fost de circa 80 km/h, pe un drum pe care viteza maxima admisa de lege este de 100 km/h.

Din raportul de expertiza intocmit in faza de judecata rezulta ca accidentul de circulatie putea fi evitat de catre inculpat daca acesta ar fi circulat cu o viteza de 40,74 km/h la acel moment.

Instanta a apreciat ca prevederile art 49 alin 1 din oUG 195/2002, care obliga conducatorii de autovehicule sa circule cu o astfel de viteza, incat sa evite orice pericol nu pot fi interpretate in mod absurd, ajungându-se la concluzia ca pe un segment de drum unde viteza maxima admisa este de 100 km/h, iar carosabilul uscat, pe timp senin sa se ceara unui conducator auto a circula cu o viteza de 40 km/h.

Instanța apreciază ca viteza cu care circula inculpatul, de 80 km/h era mai mult decat rezonabila, fiind mult sub limita maxima admisa de lege pe acel segment de drum.

A aprecia altfel, inseamna a lasa loc arbitariului si a expune orice conducator auto, care circula regulamentar si este implicat . circulatie, la o posibila sanctiune de drept penal, ceea ce ar tulbura in mod real ordinea de drept si s-ar abate evident de la ceea ce legiuitorul a dorit prin instituirea normelor legale despre care am facut vorbire in prezenta sentinta.

Dupa cum s-a aratat si in raportul de expertiza tehnica judiciara auto intocmit in faza de judecata, instanta a retinut ca starea de pericol potențial și de pericol efectiv a fost creată de către autovehiculul neidentificat care a pătruns fără să se asigure pe un drum cu prioritate.

Prin urmare, inculpatul nu trebuia și nu putea sa prevada faptul ca pe drumul cu prioritate pe care circula perfect legal urma sa patrunda fara a acoda prioritate de trecere un autovehicul de gabarit mare, care sa il determine pe acesta sa efectueze manevra ce a facut posibila producerea accidentului.

In cauza sunt, deci, aplicabile prevederile art 47 cod penal, care descriu cazul fortuit ca fiind fapta prevazuta de legea penala, al carei rezultat este consecinta unei imprejurari care nu putea fi prevazuta.

F. de aceste considerente, instanta a apreciat ca in cauza exista o cauza care inlatura caracterul penal al faptei, anume cazul fortuit, și in baza art 11 pct 2 lit a raportat la art 10 alin 1 lit e c.p.p. cu referire la art 47 c.pen. a dispus achitarea inculpatului T. FORIN M. pentru savarsirea infr prev de art 184 alin 1 si 3 c.p.

Sub aspectul laturii civile instanta a retinut ca vinovat de producerea accidentului a fost conducatorul auto ramas neidetificat, prin urmare, avand in vedere si solutia pronuntata sub aspectul laturii penale a cauzei, instanta, in baza art 346 c.p.p. si art 14 c.p.p. rap la art 998 si urm c.civ. a respins actiunile civile formulate in cauza, ca neintemeiate, avand in vedere ca in cauza este incident cazul fortuit.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria B. și de recurent-parte civilă O. Nicușor, cauza fiind înregistrată la data de 16.07.2013 pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ .

Examinând sentința penală recurată, față de motivele invocate si din oficiu, conform art. 385/6 Cod procedura penala, Tribunalul apreciază că recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și de către partea civilă O. Nicușor sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Astfel, cu privire la latura penală a cauzei, în ceea ce privește recursul promovat de P. de pe lângă Judecătoria B., se constată că sentința recurată este, din această perspectivă, legală și temeinică, Tribunalul neidentificând din oficiu vreun motiv de casare. Într-adevăr, așa cum corect a arătat instanța de fond prin sentință, dupa cum rezultă si din raportul de nouă expertiza tehnica judiciara auto, raport intocmit in faza de judecata, în speță starea de pericol potențial și de pericol efectiv a fost creată de către autovehiculul neidentificat (acea basculantă) care a pătruns fără să se asigure pe drumul cu prioritate pe care, la acel moment, circulau în mod regulamentar atât inculpatul cât și victima O. Nicușor.

Prin urmare, inculpatul nu putea și nici nu trebuia sa prevada faptul ca pe drumul cu prioritate pe care circula perfect legal urma sa patrunda fara a acoda prioritate de trecere un autovehicul de gabarit mare (acea basculantă), care sa il determine pe acesta sa efectueze manevra ce a facut posibila producerea accidentului. Asadar, și Tribunalul constată că în cauza sunt aplicabile prevederile art. 47 cod penal, care descriu cazul fortuit ca fiind fapta prevazuta de legea penala, al carei rezultat este consecinta unei imprejurari care nu putea fi prevazuta. In acest sens se constată ca despre existenta autobasculantei, care a patruns pe DN2 fara a acorda prioritate de trecere, fac vorbire nu doar inculpatul, ci si martorii C. M. (f. 75, 76 DUP, f. 234 dosar instanta), L. I. (f. 236) si P. E. M. (f. 238), prin urmare nu poate fi pusa in discutie existenta acesteia in acel loc la acel moment. Chiar organul de urmarire penala, de altfel, a retinut acest aspect. S-a mai constatat din probele administrate că, pe sectorul de drum în care a avut loc evenimentul rutier, „drum expres”, limita maximă de viteză este de 100 km/h, conform art.49 alin (4) lit (b) din OUG 195/2002, republicată. Asadar, și Tribunalul constată că, atâta timp cât probele de la dosar nu conturează faptul că inculpatul ar fi încălcat vreo regulă de circulație (care să determine vreun procent de culpă a acestuia), în cauză sunt aplicabile prevederile art. 47 cod penal, care descriu cazul fortuit, astfel că nu se poate reține nici un fel de vinovăție (culpă) a inculpatului, care să intre într-un eventual ,,concurs” cu cazul fortuit indicat (autovehiculul neidentificat - acea autobasculantă - care a pătruns intempestiv și fără să se asigure pe drumul cu prioritate pe care, la acel moment, circulau în mod regulamentar atât inculpatul cât și victima O. Nicușor) .

Dar, dacă din perspectiva laturii penale a cauzei recursurile ar trebui respinse ca nefondate, din perspectiva laturii civile a cauzei cele două recursuri trebuie să fie admise pentru motivele ce vor fi arătate în cele ce urmează.

Astfel, în primul rând, față de disp. art. 346 alin.2 (teza finală) Cpp, se constată că și în cazul în care (ca în prezenta speță) instanța reține incidența cazului fortuit (ceea ce determină aplicarea art. 10 litera e) Cpp…), acțiunile civile cu caracter alăturat pot fi admise, în tot sau în parte. În sensul acestui raționament s-a pronunțat de altfel și unanimitatea doctrinei de specialitate – în acest sens indicăm, cu titlu de exemplu: prof.univ.dr. C-tin M., ,, D. penal român – partea generală”, editura Press M. SRL, București, 1997, pagina 119.

Dar, în al doilea rând, Tribunalul constată că în speță cazul fortuit (art.47 Cod penal) în care s-a aflat inculpatul vine ,,în concurs” și cu ,,starea de necesitate” (art.45 Cod penal), deoarece, prin dimensiunile (inclusiv tonajul…) foarte mari ale acesteia, acea autobasculantă care a pătruns intempestiv și fără să se asigure pe drumul cu prioritate l-a pus pe inculpat în situația de a fi în situația unui ,,pericol iminent” și care nu a putut fi înlăturat altfel (evident, Tribunalul are în vedere că, în cele 2-3 secunde de ,,deliberare”, inculpatul, sub ,,imperiul” temerii de o coliziune care i-ar fi putut fi fatală, din ,,reflex de auto-apărare” a intrat pe contrasens… ). Or, fiind și sub incidența ,,stării de necesitate”, cu atât mai mult se impune ca acțiunile civile cu caracter alăturat promovate în cauză să trebuiască să fie admise, în tot sau în parte. În sensul acestui raționament s-a pronunțat de altfel și unanimitatea doctrinei de specialitate – în acest sens indicăm, cu titlu de exemplu, din aceeași lucrare: prof.univ.dr. C-tin M., ,, D. penal român – partea generală”, editura Press M. SRL, București, 1997, pagina 115 - 116.

Prin urmare, față de aceste temeiuri de fapt și de drept, Tribunalul, în baza art.385 ind. 15 pct.2 lit.d) Cod procedură penală va admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și de către partea civilă O. Nicușor împotriva sentinței penale nr. 148 din data de 17.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._/94/2011, privind pe intimatul inculpat T. F. M., va casa în parte sentința recurată și rejudecând cauza, în temeiul art. 14 și 346 alin. 2 C.p.p. raportat la art. 998-999 cod civil (în redactarea anterioară legii 287/2009 și a legii 71/2011), va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată OITA N. și, în consecință, îl va obliga pe inculpatul T. F. M. să plătească părții civile O. Nicușor suma de 892,10 lei (ron) cu titlu de daune materiale precum și suma de 20.000. de lei (ron) cu titlu de daune morale, asiguratorul S. de A. – Reasigurare Astra S.A. răspunzând în condițiile Legii nr. 136/1995 în limita plafonului maxim de despăgubire prevăzut pentru anul 2008, accidentul rutier în speță petrecându-se la data de 05.12.2008.

Pentru a decide în acest sens, Tribunalul are în vedere că în faza de cercetare judecătorerască, partea vătămată O. Nicușor a arătat că se constituie ca parte civilă (filele 34-39 la dosarul instanței de fond, vol.I), in fața instanței menționând că dorește să îi fie acordate daune materiale în cuantum de 108.384 de lei și daune morale în cuantum de 38.790 de lei . Cu privire la acest aspect, văzând și constatarea medico-legală de la dosar, instanța constată că sunt întrunite în acest caz condițiile răspunderii civile delictuale.

Astfel, în ceea ce privește prejudiciul suferit de către partea vătămata O. Nicușor prin incălcarea dreptului subiectiv nepatrimonial (dreptul la integritate si inviolabilitate fizica), acesta este de natura morală. Existența acestui prejudiciu moral este dovedit cu înscrisurile cu caracter medical de la dosar precum și cu constatarea medico-legală de la dosar. Cu privire la cuantumul acestui prejudiciu moral, instanța constată că acesta nu se poate dovedi, astfel incat despăgubirile civile pe care instanța le va acorda partii vătămate nu reprezintă o modalitate de repunere in situația anterioara savarsirii faptei ( vătămarea corporală din culpă…), ci o modalitate prin care se urmărește a se compensa echitabil valoarea de care a fost privata, in raport de modalitatea in care a resimțit durerea generată de impactul loviturilor suportate în acel accident rutier (in viata sa ulterioară), ținând cont că orice durere fizica este resimțita cu ajutorul creierului, astfel incat orice durere fizica presupune o suferinta psihică. Față de aceste considerente, având în vedere că practica judiciară în materie este constantă în a aprecia că cuantumul daunelor morale ce se acordă trebuie apreciat în echitate, văzând și art. 41, teza finală, din C.E.D.O., prezenta instanță de fond va admite sub acest aspect în parte acțiunea civilă cu caracter alăturat ,astfel cum a fost aceasta precizată, promovată de către partea civilă O. Nicușor și în consecință îl va obliga pe inculpat să plătească părții civile O. Nicușor suma de 20.000. de lei (ron) cu titlu de daune morale . Prezenta instanță de fond consideră că suma cerută de către partea civilă O. ca daune morale – 38.790. de lei – este totuși exagerată ca și cuantum, având în vedere și faptul că admiterea în totalitate a daunelor morale cerute de către partea civilă O. ar însemna o îmbogățire fără justă cauză a acestuia, ceea ce este contrar art. 1, 14, 15, 16 ind.1, și 346 C.p.p., dar și art. 41, teza finală, din C.E.D.O.

Pe de altă parte, victima a solicitat și plata de daune materiale în cuantum de 108.384 de lei . În acest sens în cauză s-au administrat probe prin care să se tindă la dovedirea existenței și a cuantumului acestora, văzând și ,,principiul disponibilității” ce guvernează soluționarea acțiunii civile cu caracter alăturat . Prin urmare, văzând că auto avariat al victimei a fost evaluat și plătit de către Asigurător (filele 126-130 la dosarul instanței de fond, vol.I), văzând declarațiile martorilor audiați ,,pe latură civilă” (filele 237-238, 241, 260 la dosarul instanței de fond, vol.I), care se coroborează cu o parte din înscrisurile (chitanțele) de la filele 264 și 359 la dosarul instanței de fond, vol.I, văzând și că inculpatul a plătit a doua expertiza tehnică auto dispusă în cauză (filele 310-311 la dosarul instanței de fond, vol.I),Tribunalul va admite doar în parte acțiunea civilă cu caracter alăturat promovată de către partea civilă O. relativ la daunele materiale solicitate, și în consecință îl va obliga pe inculpat să plătească părții civile O. Nicușor suma de 892,10 lei (ron) cu titlu de daune materiale, această sumă rezultând din ,,adunarea” tuturor cheltuielilor cu medicația victimei, și cu taxele de efectuare a primei expertize tehnice precum și taxa de la I.M.L., astfel cum rezultă acestea din probele mai sus arătate.

Față de toate aceste considerente, Tribunalul va respinge ca neîntemeiate restul pretențiilor civile solicitate de către partea civilă O. Nicușor.

Față de soluția mai sus dispusă, în baza art.385 ind. 7 alin.1 Cod procedură penală Tribunalul va extinde efectele recursurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și de către partea civilă O. Nicușor și față de partea civilă S. C. de Urgență " Sf. P.", și, prin urmare: în temeiul art. 14 și 346 alin. 2 C.p.p. raportat la art. 998-999 Cod civil (în redactarea anterioară legii 287/2009 și a legii 71/2011), va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență " Sf. P." și, în consecință, va obliga pe inculpatul T. F. M. să plătească părții civile S. C. de Urgență " Sf. P." suma de 1603,09 lei (ron) cu titlu de daune materiale, la care se va adăuga dobânda legală aferentă, calculată până la momentul plății efective a daunelor materiale mai sus arătate , asiguratorul S. de A. – Reasigurare Astra S.A. răspunzând de asemenea în condițiile Legii nr. 136/1995 în limita plafonului maxim de despăgubire prevăzut pentru anul 2008. În acest sens Tribunalul are în vedere că pretențiile (materiale) formulate de către S. C. de Urgență " Sf. P." sunt pe deplin dovedite cu înscrisurile de la (filele 7 - 12 la dosarul instanței de fond, vol.I).

Față de soluțiile mai sus dispuse, în temeiul art. 192 pct.1 litera c) C.p.p. Tribunalul va obliga inculpatul la plata sumei de 800 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat în prezenta cauză în fața instanței de fond.

De asemenea, Tribunalul va menține restul dispozițiilor sentinței penale nr. 148 din data de 17.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._/94/2011, în măsura în care nu sunt contrare prezentei decizii (e vorba, asa cum am arătat mai sus, de menținerea soluției dispusă de către judecătorie ,,pe latura penală” a cauzei).

In temeiul art. 192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de către stat în prezenta cauză în fața instanței de recurs vor rămâne în sarcina statului.

Prezenta decizie se va comunica șefului Serviciului de Poliție Rutieră din cadrul I.P.J. Ilfov.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art.385 ind. 15 pct.2 lit.d) Cod procedură penală admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și de către partea civilă O. Nicușor împotriva sentinței penale nr. 148 din data de 17.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._/94/2011, privind pe intimatul inculpat T. F. M. - fiul lui N. și V., născut la data de 29.06.1981 în orașul M., județul Prahova, domiciliat în orașul M., .. 12, județul Prahova, CNP_.

Casează în parte sentința recurată și rejudecând cauza:

În temeiul art. 14 și 346 alin. 2 C.p.p. raportat la art. 998-999 Cod civil (în redactarea anterioară legii 287/2009 și a legii 71/2011), admite în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată OIȚA NICUȘOR (domiciliat în București, .. 46-58, ., . sector 3) și, în consecință, obligă pe inculpatul T. F. M. să plătească părții civile O. Nicușor suma de 892,10 lei (ron) cu titlu de daune materiale precum și suma de 20.000. de lei (ron) cu titlu de daune morale, asiguratorul S. de A. – Reasigurare Astra S.A. răspunzând în condițiile Legii nr. 136/1995 în limita plafonului maxim de despăgubire prevăzut pentru anul 2008.

Respinge ca neîntemeiate restul pretențiilor civile solicitate de către partea civilă O. Nicușor.

În baza art.385 ind. 7 alin.1 Cod procedură penală extinde efectele recursurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și de către partea civilă O. Nicușor și față de partea civilă S. C. de Urgență " Sf. P." (cu sediul în București, ., sector 2), și, prin urmare: în temeiul art. 14 și 346 alin. 2 C.p.p. raportat la art. 998-999 Cod civil (în redactarea anterioară legii 287/2009 și a legii 71/2011), admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență " Sf. P." și, în consecință, obligă pe inculpatul T. F. M. să plătească părții civile S. C. de Urgență " Sf. P." suma de 1603,09 lei (ron) cu titlu de daune materiale, la care se va adăuga dobânda legală aferentă, calculată până la momentul plății efective a daunelor materiale mai sus arătate , asiguratorul S. de A. – Reasigurare Astra S.A. răspunzând în condițiile Legii nr. 136/1995 în limita plafonului maxim de despăgubire prevăzut pentru anul 2008.

In temeiul art. 192 pct.1 litera c) C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 800 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat în prezenta cauză în fața instanței de fond.

Menține restul dispozițiilor sentinței penale nr. 148 din data de 17.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._/94/2011, în măsura în care nu sunt contrare prezentei decizii.

In temeiul art. 192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de către stat în prezenta cauză în fața instanței de recurs rămân în sarcina statului.

Prezenta decizie se comunică șefului Serviciului de Poliție Rutieră din cadrul I.P.J. Ilfov.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.10.2013.

PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,

G. C. R. M. R. J. C.

GREFIER,

F. C. M.

-Red.si tehnored: jud. R.M.R. -2ex- 13.11.2013.

-Jud. B. – jud.E.D.

← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor...		Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... →

Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 210/2013. Tribunalul ILFOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 210/2013. Tribunalul ILFOV