Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 142/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 142/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 13-07-2015 în dosarul nr. 1162/93/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
operator de date cu caracter personal nr._
dosar nr. 1162/ 93/ 2015
SENTINȚA PENALĂ NR.142/F
Ședința publică din data de 13.07.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: N. A.- judecător
GREFIER: C. V.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F. .
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația la executare formulată de condamnatul I. R., privind sentința penală nr. 1200/ 28.09.2004 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, MEPÎ nr. 1377/22.04.2005.
Procedura de citare este legal îndeplinită fără citarea părților.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată că prezenta cauză a fost reținută spre pronunțare în data de 11.06.2015 când a fost stabilit termen pentru soluționare data de 25.06.2015, când având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data 13.07.2015.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 4 București la data de 30.04.2015 sub nr. de înregistrare 674/ 30.04.2014, condamnatul I. R. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la pedepsele la care a fost condamnat.
În motivarea cererii, condamnatul a arătat că, în practica judiciară instanțele de judecata au dat eficiență art.4 din Legea nr.187/2012 privind modul de aplicare a Legii nr.286/2009 referitoare la Codul penal care înfrânge disp. art.15 alin.2 C.pen. din 1969; a mai arătat că a fost propus, din oficiu, de către Comisia pentru aplicarea legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului G., care a constatat ca pedeapsa trebuie redusă de la 18 ani închisoare la 16 ani închisoare; de asemenea, a arătat că a fost încălcat art.21 din Constituția României referitor la principiul egalității în fața legii și dreptul la un proces echitabil.
Condamnatul I. R. a anexat la cerere următoarele acte: copia sentinței penale nr.307/24.04.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ ; copia sentința penală nr.1200/28.2004 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr.1634/2004; soluția dispusă în dosarele nr._ și_ -extras de pe Portalul instanțelor de judecata.
În drept, condamnatul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 598 alin.1 lit.d C.pr.pen.
Cererea a fost trimisă pe cale administrativă la Tribunalul Ilfov, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.05.2015, sub nr. de dosar_ .
Din oficiu, instanța a solicitat informații Penitenciarului București-Jilava cu privire la perioada executată și a atașat copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1377/22.04.2005 emis pe numele condamnatului și a sentinței penale nr.1200 din 28.09.2004 a Tribunalului Bucuresti-Sectia a II-a Penala, însoțită de referatul întocmit de Biroul Executări Penale cu mențiuni referitoare la data și modalitatea rămânerii definitivă a pedepsei; de asemenea, a fost atașat la dosarul cauzei, dosarul nr._ al Tribunalului Ilfov.
În ce privește admisibilitatea acestei contestații, Tribunalul va reține următoarele:
Procedând la verificarea dosarului, se constată că, anterior pronunțării sentinței penale nr. 470/ 16.04.2014 pronuntata de Tribunalul G., prin care „în baza art. 23 din Legea 255/ 2013 rap. la art. 595 C. pr. pen., respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de I. R.”, ÎCCJ a pronunțat Decizia nr. 1/ 14.04.2014, în dosarul nr._, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni și a stabilit că, în aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de . noului cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 C. pen. cu privire la pedepsele individuale, în a doua etapă se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 C. pen. În cazul în care pedeapsa rezultanta, aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 C. pen., pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim. În caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne așa cum a fost stabilită potrivit legii vechi.
În aceste condiții, se pune problema admisibilității cererii de aplicare a legii penale mai favorabile formulată de condamnat după respingerea cererii inițiale raportat la dispozițiile deciziei ÎCCJ, respectiv dacă se poate aprecia că această decizie poate fi socotită un temei sau o apărare nouă de natură să permită analizarea pe fond a unei cereri prin prisma dispozițiilor art. 598 C. pr. pen. raportat la art. 595 C. pr. pen.
În aceste condiții, apreciem că deciziile pronunțate de ÎCCJ pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală pot fi apreciate ca motive sau apărări noi conform art. 595 C. pr. pen. dacă conținutul acestora face posibilă aplicarea legii penale mai favorabile; această soluție se impune, cu atât mai mult, în virtutea respectării dreptului la un proces echitabil legiferat cu caracter de principiu de dispozițiile art. 6 din Convenția EDO care primează dreptului național și, în speță, prev. art. 599 alin. 5 C. pr. pen.
Pe fond, examinând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. 1200/ 28.09.2004 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, definitivă la 12.04.2005 prin decizia penală nr. 2435/ 12.04.2005 a Înaltei Curți de Casația și Justiție s-a dispus condamnarea inculpatului I. R. la pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare, compusă din următoarele pedepse:
- 15 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a, art. 37 lit. b și art. 4 C. pen. de la 1969;
- 18 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 10 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b și art. 4 C. pen. de la 1969;
- 17 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/ 2003 cu aplicarea art. 75 lit. a, art. 37 lit. b și art. 4 și 13 C. pen. de la 1969.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 alin.1 lit.b C.pen. din 1969 au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului I. R., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a, b C.pen. din 1969; s-a făcut, de asemenea, aplicarea art.71-64 lit.a și b C.pen.
În baza art.88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 10.04.2004 la zi.
În baza sentinței penale menționate, Tribunalul București, Secția a II-a Penală, a emis MEPÎ nr. 1377/22.04.2005.
Potrivit dispozițiilor art.4 din Legea nr.187/2012 „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul C. pen. din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”
I.În ceea ce privește infracțiunile de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000, instanța constată că această infracțiune continuă să subziste și după . noului Cod Penal, cu aceeași denumire, fiind incriminată și sancționată de aceleași dispoziții legale, respectiv art.2 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000.
Raportat la dispozițiile art. 2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, instanța constată că, în privința numitului I. R. sunt aplicabile dispozițiile art. 6 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitive a cauzei; astfel, condamnatului i-a fost aplicată pedeapsa de 15 ani închisoare, iar în contextul în care noua reglementare sancționează aceeași infracțiune cu pedeapsa închisorii de la 5 la 12 ani, referitor la această infracțiune pedeapsa trebuie redusă la maximul special, prevăzut de legea nouă, respectiv la 12 ani.
II. În ceea ce privește infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 10 din Legea nr.143/2000, instanța constată că această infracțiune continuă să subziste și după . noului Cod Penal, cu aceeași denumire, fiind incriminată și sancționată de prev. art. 9 cu ref. la art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000 republicată.
Raportat la dispozițiile art. 9 din Legea nr.143/2000, instanța constată că, în privința numitului I. R. sunt aplicabile dispozițiile art. 6 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitive a cauzei; astfel, condamnatului i-a fost aplicată pedeapsa de 18 ani închisoare, iar în contextul în care noua reglementare sancționează aceeași infracțiune cu pedeapsa închisorii de la 6 ani și 6 luni la 16 ani, referitor la această infracțiune pedeapsa trebuie redusă la maximul special, prevăzut de legea nouă, respectiv la 16 ani.
III. Referitor la infracțiunea de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/ 2003 rap. la art. 2 lit b pct. 12 din Legea 39/2003, Tribunalul constată că această infracțiune are corespondent în prev. art. 367 alin. 1 și 2 C. pen.
Observând dispozițiile art. 367 alin. 1 și 2 C. pen., Tribunalul constată că în privința numitului I. R. sunt aplicabile dispozițiile art. 6 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitive a cauzei; astfel, condamnatului i-a fost aplicată pedeapsa de 17 ani închisoare, iar în contextul în care noua reglementare sancționează aceeași infracțiune cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani, referitor la această infracțiune pedeapsa trebuie redusă la maximul special, prevăzut de legea nouă, respectiv la 10 ani.
În temeiul art. 6 alin. 1 și art. 39 alin. 1 lit. b C. pen. și Deciziei nr. 1/ 14.04.2014 pronunțată de ÎCCJ, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală va contopi pedepsele anterior menționate astfel cum au fost reduse, respectiv 12 ani închisoare, 16 ani închisoare și 10 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea, aceea de 18 ani închisoare întrucât, dacă s-ar face aplicarea prev. art. 39 alin. 1 lit. b C. pen. la pedepsele anterior menționate s-ar ajunge la o pedeapsă rezultantă de 23 ani și 4 luni închisoare.
Contestatorului I. R. i-a fost aplicată și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 alin.1 lit.a și b C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Pedeapsa complementară aplicată condamnatului a fost preluată în aceeași modalitate de Codul penal prin dispozițiile art. 66 alin.1 lit.a,b și d din Codul penal, legiuitorul stabilind o durată maximă a pedepsei complementare la 5 ani.
În acest context, instanța constata că în privința pedepsei complementare nu sunt aplicabile dispozițiile art.6 alin.6 C.pen.
Totodată, Tribunalul va constata că pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. din 1969 are corespondent în art. 66 lit. a, b, d, e, f și g C. pen., urmând a se executa în acest conținut, în condițiile și pe durata prevăzute de art. 65 C. pen.
În baza art. 72 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată perioada executată de la 10.04.2004 la zi.
Va anula MEPÎ nr. 1377 din 22.04.2005 emis de Tribunalul București, Secția a II-a Penală și va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform prezentei.
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare în cuantum de 300 lei vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 272 alin. 1 C. pr. pen., suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru a acorda asistență juridică obligatorie condamnatului, se va achita din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art. 598 alin. 1 lit. d rap. la art. 595 C. pr. pen., art. 15-16 din legea organică, Deciziei nr. 1/ 14.04.2014 pronunțată de ÎCCJ, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, admite contestația la executare formulată de condamnatul I. R., fiul lui N. și J., născut la data de 31.10.1960 în loc. Călinești, jud. Argeș, privind sentința penală nr. 1200/ 28.09.2004 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, MEPÎ nr. 1377/22.04.2005.
Constată că, petentul - condamnat se află în executarea pedepsei rezultante de 18 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1200/ 28.09.2004 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 2435/ 12.04.2005 a ÎCCJ, pe care o descontopește, repunând pedepsele în individualitatea lor, după cum urmează:
- 15 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a, art. 37 lit. b și art. 4 C. pen. de la 1969;
- 18 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 10 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b și art. 4 C. pen. de la 1969;
- 17 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/ 2003 cu aplicarea art. 75 lit. a, art. 37 lit. b și art. 4 și 13 C. pen. de la 1969.
În baza art. 6 alin. 1 C. pen., art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 republicată, dispozițiilor Deciziilor nr. 8/ 26.05.2014 și nr. 15/ 23.06.2014, ambele pronunțate de ÎCCJ, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală reduce pedeapsa aplicată condamnatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a, art. 37 lit. b și art. 4 C. pen. de la 1969, de la 15 ani închisoare, la 12 ani închisoare.
În baza art. 6 alin. 1 C. pen., art. 9 din Legea 143/2000 republicată, dispozițiilor Deciziei nr. 15/ 23.06.2014 pronunțată de ÎCCJ, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală reduce pedeapsa aplicată condamnatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 10 din Legea 143/2000 (forma de la data publicării) cu aplicarea art. 37 lit. b și art. 4 C. pen. de la 1969, de la 18 ani închisoare, la 16 ani închisoare.
În baza art. 6 alin. 1 C. pen., art. 367 alin. 1 și 2 C. pen., dispozițiilor Deciziilor nr. 8/ 26.05.2014, nr. 15/ 23.06.2014 și nr. 12/ 02.06.2014, toate pronunțate de ÎCCJ, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală reduce pedeapsa aplicată condamnatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/ 2003 cu aplicarea art. 75 lit. a, art. 37 lit. b și art. 4 și 13 C. pen. de la 1969, de la 17 ani închisoare, la 10 ani închisoare.
În temeiul art. 6 alin. 1 și art. 39 alin. 1 lit. b C. pen. și Deciziei nr. 1/ 14.04.2014 pronunțată de ÎCCJ, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală contopește pedepsele anterior menționate astfel cum au fost reduse, respectiv 12 ani închisoare, 16 ani închisoare și 10 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea, aceea de 18 ani închisoare.
În baza art. 6 alin. 5 teza a II-a C. pen. constată că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a și lit. b C. pen. din 1969, are corespondent în art. 66 lit. a, b și d C. pen., urmând a se executa în acest conținut, după executarea pedepsei principale.
Constată că pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. din 1969 are corespondent în art. 66 lit. a, b, d, e, f și g C. pen., urmând a se executa în acest conținut, în condițiile și pe durata prevăzute de art. 65 C. pen.
În baza art. 72 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată perioada executată de la 10.04.2004 la zi.
Anulează MEPÎ nr. 1377 din 22.04.2005 emis de Tribunalul București, Secția a II-a Penală și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform prezentei.
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare în cuantum de 300 lei rămân în sarcina statului.
În temeiul art. 272 alin. 1 C. pr. pen., suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru a acorda asistență juridică obligatorie condamnatului, se va achita din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. C. V.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 406/2015.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 397/2015.... → |
|---|
