Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 406/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 406/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 23-07-2015 în dosarul nr. 13589/4/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
operator de date cu caracter personal nr._
dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 406/C
Ședința publică din data de 23.07.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – N. A. - judecător
GREFIER – C. V.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul I. V., împotriva sentinței penale nr. 1280 din data de 27.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015.
Potrivit art. 369 alin. 1 C. pr. pen., ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat condamnatul I. V., aflat in stare de detenție, asistat de av. al.S. N., care depune la dosar împuternicirea avocațială nr._/2015.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau exceptii de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acorda cuvantul în dezbaterea acesteia.
Av. I. V., având cuvântul în apărarea condamnatului I. V., în temeiul art.4251 alin.7 pct.2 lit.a C.pr.pen. solicită admiterea contestatiei, desființarea sentinței penale contestate și, rejudecând, să se admită cererea de liberare condiționată formulată de condamnat, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a fi liberat condiționat, că acesta a avut un comportament corespunzător pe perioada detenției, că a depășit fracția cerută de lege, iar pe perioada detenției nu a fost sancționat decât o singură dată, a menținut legătura cu familia și a urmat programe psihologice; de asemenea, arată că în această perioadă i-au murit ambii părinți, lucru care ar fi putut să-l afecteze psihic și să aibă anumite abateri disciplinare ceea ce nu s-a întâmplat; mai arată că are doi copii minori.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de condamnatul I. V., împotriva sentinței penale nr. 1280 din data de 27.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015, ca nefondată, și menținerea sentinței contestate ca legală și temeinică, având în vedere că petentul a fost condamnat pentru omor deosebit de grav, infracțiune comisă la 1 an după ce a fost liberat condiționat pentru mai multe infracțiuni de vătămare corporală.
Condamnatul I. V., acordându-i-se cuvântul, arată că lasă la precierea instanței soluționare contestației.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestatiei penale de față, constată următoarele:
Prin sentinta penala nr. 1280 din data de 27.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015, s-au dispus următoarele:
A fost respinsă ca nefondată propunerea de liberare condiționată a petentului I. M. V. .
S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 08.10.2015.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sector 4 București a reținut următoarele:
La data de 15.04.2015 s-a propus liberarea condiționată a petentului condamnat I. V..
Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei instanța reține din procesul verbal nr. 14/09.04.2015 întocmit de Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată, care însoțește cererea de liberare condiționată formulată de condamnat, că deținutul a fost condamnat la pedeapsa de 23 ani închisoare.
Executarea pedepsei a început la data de 23.09.1999 și va expira la data de 22.09.2022, transformate în zile pedepsele sunt egale cu 8401 zile, iar pentru a putea deveni propozabil în vederea liberării condiționate deținutul trebuie sa execute 3/4 din pedeapsă, respectiv 6300 zile. Deținutul a executat de la data de 23.09.1999 până la data de 09.04.2015, în total 6306 de zile fiind la a prima analiză a comisiei.
Comisia a apreciat că deținutul poate fi liberat condiționat.
Analizând prevederile legale în vigoare în materia liberării condiționate, instanța a retinut că, potrivit art. 59 Cod penal, poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Raportând aceste criterii legale la situația petentului condamnat și analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța a apreciat că deși petentul condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, această împrejurare nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecată.
Așa cum rezultă din caracterizarea aflată la dosarul cauzei petentul a avut un comportament relativ corespunzător, fiind recompensat de 47 de ori dar și sancționat disciplinar 1 dată pe perioada detenției.
Instanța, analizând cele menționate mai sus, a constatat, în dezacord cu comisia de propuneri din cadrul PNT Jilava, că timpul petrecut în penitenciar de către petent nu a fost suficient pentru a-l libera condiționat pe acesta, nefiind îndeplinite față de acesta funcțiile pedepsei prev. de art. 59 V. C. pen.
Instanța a reținut că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prev. de lege deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept.
Prin urmare, instanța a apreciat că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, și, față de cele reținute mai sus, propunerea a fost respinsă ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile cumulative menționate mai sus.
Instanța a fixat termen de reiterare a cererii la data de 08.10.2015, termen pe care îl apreciază ca suficient pentru a se verifica din nou dacă comportamentul petentului a fost continuat sau s-a schimbat ținând cont și de comportamentul avut pe perioada detenției, de antecedentele penale, de gravitatea faptei comise și de cuantumul pedepsei pe care acesta o are de executat.De remarcat sub aspectul antecedentelor penale că petentul a mai fost sancționat pentru o vătămare corporală gravă.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestatie în termen legal, condamnatul I. M. V. aceasta fiind înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 10.07.2015.
Contestația nu a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate oral în fața instanței, la termenul de judecată.
Din examinarea comparativă a dispozițiilor art. 100-101 C. pen. și art. 59- 60 C. pen. din 1969 privitoare la liberarea condiționată, rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate condamnaților la pedeapsa închisorii pentru toate tipurile de infracțiuni deoarece, deși fracțiunile de pedeapsă au rămas neschimbate (cu excepția infracțiunilor săvârșite din culpă, a infracțiunilor săvârșite de condamnați cu vârsta de peste 60 de ani pentru care fracția de pedeapsă s-a majorat), au fost introduse noi cerințe pe care condamnații trebuie să le îndeplinească.
Incidența noilor dispoziții legale în materie, în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pe viitor, admit ca unică excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este și cazul liberării condiționate.
Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este cazul Legii 286/2009, face ca determinarea legii penale aplicabile să se efectueze potrivit prev. art. 15 alin. 2 din Constituție și ale art. 6 C. pen., independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă. Prin urmare, legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă, în același sens statuând Curtea Constituțională prin decizia nr. 214/ 16.06.1997 și ÎCCJ prin Decizia nr. XXV/ 2007 de recurs în interesul legii.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de contestatorul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept prin prisma acestor reglementări, respectiv în condițiile prevăzute de art. 4251 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 416 C.pr.pen. și art.418 C.pr.pen., tribunalul, împărtășind punctul de vedere al instanței de fond, apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Astfel, din probatoriul existent la dosar se constată că petentul I. M. V. a fost condamnat de Tribunalul Telorman, prin sentința penală nr.122/2000, la 23 ani închisoare, pentru omor deosebit de grav prev. de art. 176 C.pen. din 1969; de asemenea, se constată că, cel în cauză, a executat fracția minimă obligatorie (6300 zile închisoare), până la data de 09.04.2015 având castigate si executate 6306 zile de închisoare.
Din caracterizarea și procesul verbal nr. 14/ 09.04.2015 întocmite de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate rezultă că petentul condamnat a fost repartizat pentru executarea pedepsei în regim semideschis, că aceasta este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist, că a participat la activitățile de educație și asistență psihologică organizate la nivelul secției de deținere, că a fost selecționat să desfășoare activități productive atât în interiorul locului de deținere cât și în exterior pentru beneficiari, în perioadele: octombrie 2000, ianuarie – februarie 2001, martie 2005 – noiembrie 2007, februarie 2008-martie 2009, octombrie 2009-octombrie 2013 și din mai 2014 pana in prezent, că a fost sancționat disciplinar o dată pentru inițierea unei afaceri judiciare fictive, iar pentru stăruința în muncă și implicarea dovedită în cadrul activităților educative a fost recompensat de 47 de ori.
Sub aspectul profilului psihologic, s-a identificat că deținutul are o personalitate structurată, la data evaluării neprezentând manifestări psihopatologice evidente, observabile; balanța volitiv-emoțională echilibrată; capacitate intelectuală de nivel mediu; manifesta interes pentru participarea la activități productive pe perioada detenției; potențial adaptativ bun la condițiile vieții carcerale.
Este relevantă din acest punct de vedere măsura în care antecedentele penale reflecta o potentialitate criminogena, neputând fi ignorate atunci când se fac aprecieri cu privire la existența premiselor că persoana condamnată să se îndrepte, nici gravitatea infracțiunilor savarsite în trecut, nici natura omogena sau eterogena a acestor infractiuni, nici intervalul de timp scurs între savarsirea lor, nici condițiile în care ele au fost comise.
Or, față de împrejurarea ca petentul I. M. V. aflat la prima analiză a situației sale juridice sub aspectul acordării liberării condiționate este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist, aspect care denotă perseverență infracțională și nerealizarea scopului pedepsei, se poate constata existența și persistența unor modalitati antisociale ce impun în continuare privarea de libertate a condamnatului- contestator.
În consecință, din analiza dispozițiilor legale relative la instituția liberării condiționate rezultă că aceasta nu se aplică automat, după executarea fracțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, ci numai în situația în care din probatoriul administrat rezultă convingerea, ținând seama de conduita condamnatului în timpul executării pedepsei și de antecedentele sale penale, că îndreptarea și reeducarea acesteia sunt posibile și fără executarea în penitenciar a restului de pedeapsă. În atari împrejurări, Tribunalul constata, ca nu exista dovezi temeinice de indreptare apreciind că, raportat la cele anterior expuse, în mod legal si temeinic prima instanță a respins propunerea de liberare condiționată a condamnatului, apreciind că timpul pe care l-a petrecut în penitenciar în executarea pedepsei nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 100 C. pen.
Nu exista premisele ca timpul executat din pedeapsă să fi fost suficient pentru reeducarea condamnatului și că aceasta și-a format o atitudine corectă față de valorile sociale, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, scopul preventiv și educativ al pedepsei fiind atins, însă funcțiile de exemplaritate și eliminare temporară ale pedepsei nu sunt îndeplinite, astfel încât în viitor să se încadreze într-o viață normală, părăsind câmpul infracțional, ținând seama și de faptul că acesta este cunoscut cu antecedente penale.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen., Tribunalul urmează să respingă ca nefondată contestația formulată de condamnatul I. M. V., pe care, în baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen., il va obliga la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul I. V., fiul lui M. și C., născut la data de 20.10.1961 împotriva sentinței penale nr. 1280 din data de 27.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă contestatorul la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. C. V.
Semnează P.- Grefier,
M. S.
Red./Tehn.jud.N.A./2015
| ← Eşalonarea plăţii amenzii penale (art.497 NCPP). Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 142/2015.... → |
|---|
