Liberare condiţionată (art.587 NCPP). Decizia nr. 117/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 117/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 37013/4/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 117/C
Ședința publică din data de 05.03.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – R. P.
GREFIER – M. C. I.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror F. G..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestație la liberarea condiționată formulată de contestatorul-petent M. V. I. împotriva sentinței penale nr. 159/22.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.
Potrivit art. 369 alin. 1 Cod procedură penală, ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat contestatorul-petent M. V. I., personal, aflat în detenție la Penitenciarul București - Jilava și asistat de apărător desemnat din oficiu – avocat D. F., cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie . nr._/2015 depusă la fila 11 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, față de dispozițiile art. 356 alin. 2 Cod procedură penală, permite apărătorului desemnat din oficiu o scurtă grefă cu contestatorul-petent M. V. I., care solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care depune în ședința publică un memoriu (fila 13 dosar).
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, arată că nu se opune administrării probei cu înscrisuri.
Tribunalul, deliberând, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de condamnat, apreciind-o utilă și concludentă soluționării pricinii.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Tribunalul acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul desemnat din oficiu al contestatorului-petent M. V. I., având cuvântul, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată. Precizează că petentul a executat fracția prevăzută de lege, are câștigate și executate 1.832 zile din 1.826 zile cât are de executat, a fost stăruitor în muncă, disciplinat, a dat dovezi temenite de îndreptare, a participat la mai multe concursuri tematice, iar potrivit procesului-verbal nr. 49/11.12.2014 al Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate poate fi liberat condiționat.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondată, întrucât apreciază sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București ca fiind legală și temeinică, raportat la pedepsele pe care le are de executat condamnatul.
Contestatorul-petent M. V. I., având ultimul cuvânt, solicită să se ia în considerare că are o familie acasă, este arestat de 5 ani și are 2 copii minori. De asemenea, susține că pe tot parcursul detenției a muncit și are zile câștigate ca urmare a muncii prestate. Consideră că nu merita amânarea de 6 luni dată de Judecătoria Sectorului 4 București.
Tribunalul declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 159/22.01.2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 4 București a respins propunerea de liberare condiționată a petentului-condamnat M. V. I., fiul I. și B., născut la data de 08.07.1986, deținut în Penitenciar București – Jilava, formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare al pedepselor privative de liberate din cadrul Penitenciarul București – Jilava, ca neîntemeiată.
A fost fixat termen de reiterare la data de 10.06.2015.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._ la data de 16.12.2014, Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul PNT București – Jilava a propus liberarea condiționată a petentului-condamnat M. V. I..
În procesul-verbal nr. 49/11.12.2014 întocmit de Comisia de propuneri, s-a reținut că executarea acestei pedepse a început la data de 31.03.2010 și urmează să expire la data de 27.09.2017, pedeapsa fiind egala cu 2.740 zile.
Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuie să execute fracția de 2/3 din pedeapsă, respectiv 1.826 zile de închisoare, din care, în cazul în care muncește 456 de zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 1.370 de zile efectiv executate.
Comisia a constatat sub acest aspect că deținutul a executat și câștigat 1.832 zile de închisoare.
Comisia a considerat că deținutul poate fi liberat condiționat, acesta fiind la prima analiză.
Instanța a făcut aplicarea art. 5 NCP cu privire la legea penală mai favorabilă și a analizat condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare, iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța de fond a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive, atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate, cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 59 Cod penal pentru acordarea liberării condiționate, reținând în acest sens că deținutul a executat fracția obligatorie din pedeapsa prevăzută de lege, iar în perioada detenției conduita sa a fost corespunzătoare.
Așa cum rezultă din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, de la depunerea în penitenciar și până în prezent petentul a avut un comportament în general corespunzător, fiind sancționat disciplinar o dată. Instanța a avut în vedere că petentul a fost recompensat de mai multe ori pe perioada detenției și a participat la programe educaționale organizate la locul de deținere, însă numărul acestora trebuie apreciat în raport cu perioada efectivă de timp petrecuta în interiorul locului de detenție (a fost depus în penitenciar în martie 2010). Raportat la timpul petrecut în penitenciar recompensele obținute și activitățile educative nu reprezintă o dovadă convingătoare în sensul îndreptării comportamentului.
Totuși, instanța a reținut că petentul este cunoscut cu antecedente penale și a dovedit o perseverență infracțională deosebită, săvârșind multiple infracțiuni contra patrimoniului. Instanța a mai reținut că petentul a beneficiat în trecut de liberare condiționată, însă nu pare să fi înțeles clemența organelor judiciare și nici necesitatea de a-și îndrepta comportamentul. Aceste aspecte conduc la concluzia că petentul nu este încă pregătit pentru reinserția în societate, întrucât timpul petrecut în penitenciar nu este suficient pentru reeducarea sa.
Din aceste motive, instanța de fond a reținut că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prevăzută de lege deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate, impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept.
În consecință, având în vedere comportamentul avut până la acest moment instanța a constatat astfel că timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, astfel încât în viitor să nu mai comită și alte fapte infracționale și să fie redat societății.
Chiar dacă petentul-condamnat a executat deja parte din pedeapsă acest fapt nu are relevanță în cauză, în condițiile în care acesta nu a avut un comportament corespunzător nici măcar la locul de deținere, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai reveni în mediul penitenciar.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la liberare condiționată, instituție juridică ce de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul-condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional, garanție ce ar trebui să reiasă din faptul că în penitenciar acesta a avut un comportament care să genereze măcar o prezumție în acest sens. Or, așa cum s-a arătat comportamentul petentului în penitenciar nu a fost în acest sens. Instanța a considerat că petentul trebuie să dovedească cu mai mult certitudine sau claritate faptul că scopul pedepsei este realizat față de el, printr-un comportament care să iasă în evidență.
Prin urmare, instanța a apreciat că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, și, față de cele reținute mai sus, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Instanța a fixat termen de reiterare a cererii la data de 10.06.2015, termen pe care instanța de fond l-a considerat corespunzător comportamentului manifestat de petent.
Onorariul avocatului din oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul București.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul M. V. I., cale de atac înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 20.02.2015.
Examinând sentința contestată, față de motivele invocate și din oficiu, Tribunalul va respinge contestația formulată de petentul M. V. I., pentru următoarele considerente:
Astfel cum în mod legal și temeinic a reținut instanța de fond, simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la acordarea liberării condiționate, instituție juridică ce, de altfel, ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul-condamnat, odată pus în libertate, nu își va perpetua comportamentul infracțional, garanție ce ar trebui să reiasă din faptul că în penitenciar acesta a avut un comportament care să genereze măcar o prezumție în acest sens.
Din caracterizarea înaintată de Penitenciarul București - Jilava rezultă faptul că petentul-condamnat, de la depunerea în penitenciar și până la prima analiză a comisiei, a avut un comportament în general corespunzător, fiind sancționat disciplinar o dată pentru sustragerea unor bunuri de la punctul de lucru și recompensat de 5 ori.
Pe de altă parte însă, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite pentru care petentul execută în prezent pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare (tentativă la omor calificat), restul rămas de executat, starea de recidivă, cuantumul ridicat al pedepsei pe care acesta o are de executat, comportamentul manifestat pe perioada detenției, precum și faptul că acesta a mai beneficiat de instituția liberării condiționate, Tribunalul apreciază că se impune executarea în continuare a pedepsei în vederea atingerii scopului educativ și preventiv al acesteia, atât pentru a atrage atenția petentului asupra ordinii de drept și normelor de conviețuire socială, cât și asupra obligativității respectării acestor valori, nefiind îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune liberarea condiționată.
Prin urmare, Tribunalul apreciază că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, motiv pentru care va respinge contestația ca nefondată, făcând și aplicarea disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod de procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul-petent M. V. I. (fiul lui I. și B., născut la 08 Iulie 1986, în prezent încarcerat la Penitenciarul București – Jilava).
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 200 lei (care se vor achita în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B. - Cod fiscal_).
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 100 de lei, se avansează și va fi plătit din fondul Ministerului Justiției în favoarea Baroului Ilfov conform Protocolului încheiat între M. Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 05.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. P. M. C. I.
Red. și tehnored. jud. R.P. / 12.01.2015
Jud. Sectorului 4/jud. L.Z.
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
