Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 159/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 159/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 20-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 159/C
Ședința publică din data de 20.03.2015
Tribunalul constituit din :
PREȘEDINTE: R. A.
GREFIER: F. C. M.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror N. M..
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul C. A. împotriva sentinței penale nr. 172/22.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 13.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit termen pentru pronunțarea data de 20.03.2015 când, în aceeași compunere deliberând, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penala nr. 172/22.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._, s-au dispus următoarele:
S-a respins ca nefondată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat C. A..
S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 07.04. 2015.
Petentul condamnat a fost obligat la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a petentului condamnat a fost virat din fondul MJ către Baroul București.
Măsura dispusă s-a comunicat Administrației locului de deținere
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București petentul condamnat C. A. a contestat procesul verbal al comisiei de liberări din cadrul PNT București Jilava prin care s-a propus amânarea liberării condiționate, solicitând liberarea sa condiționată.
Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei instanța a reținut din procesul verbal nr. 01/08.01.2015 întocmit de Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată, care însoțește cererea de liberare condiționată formulată de condamnat, că deținutul a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1104/2012 a Judecătoriei C..
Executarea pedepsei a început la data de 25.08.2010 și va expira la data de 11.11.2016, transformate în zile pedepsele sunt egale cu 2376 zile, iar pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate deținutul trebuie sa execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1584 zile din care, în cazul în care muncește 396 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 1188 zile efectiv executate.
Deținutul a câștigat si executat în total 1745 de zile, fiind la a doua analiză a comisiei.
Comisia a apreciat că deținutul nu poate fi liberat condiționat și a dispus amânarea pentru 3 luni a reanalizării petentului, date fiind lipsa dovezilor temeinice de îndreptare și comportamentul indisciplinat în ultima parte a executării pedepsei .
În primul rând trebuie observat că instanța a făcut aplicarea art. 5 NC.p. cu privire la legea penală mai favorabilă, a analizat condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat.
Analizând prevederile legale în vigoare în materia liberării condiționate, instanța a reținut că, potrivit art. 59 Cod penal, poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Raportând aceste criterii legale la situația petentului condamnat și analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța a apreciat că deși petentul condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, această împrejurare nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind la latitudinea instanței de judecată.
Așa cum rezultă din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, de la depunerea în penitenciar și până la prima analiză a comisiei petentul a avut un comportament oscilant fiind sancționat disciplinar de trei ori. Instanța a avut în vedere faptul că petentul a fost recompensat pe perioada detenției de 8 ori deși a fost depus in penitenciar in luna august a anului 2010, astfel incat raportat la timpul petrecut in penitenciar nu există o dovadă convingatoare in sensul depunerii de eforturi temeinice pentru indreptarea comportamentului. Mai mult, petentul a participat la un număr destul de redus de programe educaționale raportat la timpul petrecut în detenție, număr considerat insuficient pentru a demonstra reeducarea sa. De altfel, instanta a retinut ca petentul este recidivist, însă nu pare să fi înțeles necesitatea de a-și îndrepta comportamentul.
Instanța, analizând cele menționate mai sus, constată în acord cu comisia de propuneri din cadrul Penitenciarului Jilava că timpul petrecut în penitenciar de către petent nu este suficient pentru a-l libera condiționat pe acesta, nefiind îndeplinite față de acesta funcțiile pedepsei prev. de art. 52 C. pen.
Instanța a reținut că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prev. de lege deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept.
În consecință, având în vedere comportamentul avut până la acest moment instanța a constatat astfel că timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 Cod penal, astfel încât în viitor să nu mai comită și alte fapte infracționale și să fie redat societății.
Chiar dacă petentul condamnat a executat deja parte din pedeapsă acest fapt nu are relevanță în cauză, în condițiile în care acesta nu a avut un comportament corespunzator nici măcar la locul de deținere, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai reveni în mediul penitenciar.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la liberare condiționată, instituție juridică ce de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional, garanție ce ar trebui să reiasă din faptul că în penitenciar acesta a avut un comportament care să genereze măcar o prezumție în acest sens. Ori așa cum am arătat comportamentul petentului în penitenciar nu a fost în acest sens. Instanța a considerat că petentul trebuie să dovedească cu mai multa certitudine sau claritate faptul că scopul pedepsei este realizat față de el, printr-un comportament care să iasă în evidență.
Prin urmare, instanța a apreciat că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, și, față de cele reținute mai sus, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Instanța a fixat termen de reiterare a cererii la data de 07.04.2015, termen considerat corespunzător comportamentului manifestat de petent.
În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală petentul condamnat a fost obligat la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a petentului condamnat a fost virat din fondul M. Justiției către Baroul Bucuresti.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul condamnat C. A., contestație înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ la data de 20.02.2015.
Contestația nu a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate oral în fața instanței, la termenul de judecată.
Examinând sentința contestată, față de motivele invocate și din oficiu, Tribunalul va respinge contestația formulată de petentul C. A., pentru următoarele considerente:
Tribunalul apreciază că judecătorul fondului a analizat în mod amănunțit situația condamnatului C. A. atât din punct de vedere legal cât și personal, pronuntând o soluție legală și temeinică.
Astfel, conform art. 100 al. 1 N.C.p. condițiile liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii sunt, printre altele:
a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
Conform art. art. 59 C.p.1969, după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
Analizând comparativ instituția liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii, conform disp. art. 59 C.p. 1969 și art. 100 NC.p., tribunalul constată că, sub aspectul condițiilor ce trebuie îndeplinite de condamnat pentru a beneficia de aceste dispoziții, dispozițiile legale din vechea lege sunt mai favorabile acestuia.
Astfel, legea nouă introduce condiții noi pe care condamnatul trebuie să le îndeplinească în cazul în care dorește să beneficieze de beneficiile liberării condiționate cum ar fi: cel condamnat să se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis și cel condamnat să fi îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. Prin al. 4 al art. 100 NC.p. s-a reformulat într-o manieră mai largă condiția cu privire la evaluarea din punct de vedere personal a condamnatului după executarea fracției obligatorii prev. de lege.
Făcând aplicarea disp. art. 59 din C.p.1969, tribunalul constată că, într-adevăr chiar dacă condamnatul a executat fracția prevăzută de lege, timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei și nu este pregătit din punct de vedere educativ să revină în societate, dat fiind perseverența infracțională a condamnatului, respectiv acesta a mai fost condamnat la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 C.p. și la 5 ani petentul a mai săvârșit același gen de infracțiuni.
Se observă, de asemenea, așa cum rezultă din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, contestatorul se află în executarea unei pedepse de 6 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt tâlhărie, prev. de art. 209 C.p., și de la depunerea în penitenciar și până la această analiză a comisiei petentul a avut un comportament oscilant, a participat la activitățile de educație și a absolvit cursul de calificare profesională în meseria de dulgher, tâmplar și parchetar, a fost selecționat ă desfășoare activități productive în interiorul locului de deținere în perioadele noiembrie 2012 și decembrie 2013-februarie 2014, ulterior fiind retras de la punctul de lucru întrucât nu a respectat norma stabilită, pentru implicarea in cadrul activităților productive și de reintegrare socială a fost recompensat de 8 ori, insă a fost și sancționat disciplinar de 3 ori pentru fumat in loc nepermis și deținere de obiecte interzise (telefon mobil) în ultima parte a detenției, este de natură a crea convingerea instanței că cel condamnat nu este pregătit din punct de vedere educativ să revină în societate, nedând dovadă că ar încerca să se evidențieze în vreun fel, motiv pentru care nu există suficiente garanții că petentul condamnat, odată pus în libertate, nu va reitera un comportamentul infracțional.
Deși petentul a participat la programe de activități educative și asistență psihosocială organizate la locul de deținere, numărul acestora nu poate compensa comportamentul oscilant al petentului în timpul executării pedepsei. Prin urmare, eforturile depuse de petent au fost minime si nicidecum nu pot duce la concluzia existentei unor dovezi temeinice de îndreptare.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.4251 al. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. raportat la art. 587 alin.3 C.p.p. va respinge ca nefondată contestația formulată de C. A. împotriva sentinței penale nr. 172 din data de 22.01.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București, Secția Penală, în dosarul nr._ ,.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cuantum de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.4251 al. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. raportat la art. 587 alin.3 C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de C. A. (fiul lui P. și A., născut la data de 09.12.1990 în București, sectorul 2, cu domiciliul în ., sectorul 1, București, CNP _, cetățean român, aflat în executarea MEPÎ nr. 1210/2012 emis în baza sentinței penale nr. 1104/2012 de Judecătoria C.), împotriva sentinței penale nr. 172 din data de 22.01.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București, Secția Penală, în dosarul nr. _ ,.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cuantum de 200 lei (în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B., Cod fiscal -_).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.03.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R. A. F. C. M.
Red. și tehnored. jud.A.R. /27.04.2015/2 ex.
Jud. Sectorului 4 / jud. L.Z.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
