Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 286/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 286/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 6777/4/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 286/C
Ședința publică din data de 21.05.2015
Tribunalul constituit din :
PREȘEDINTE: G. C.
GREFIER: F. C. M.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect - contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria Sector 4 București și de contestatorul-condamnat N. C. împotriva sentinței penale nr. 655/11.03.2015 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._ .
Potrivit art. 369 alin. 1 C. pr. pen., ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul –condamnat N. C. personal și asistat de apărător desemnat din oficiu - avocat Căliniță C., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2015 atașată la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expune pe scurt obiectul cauzei – liberare condiționată ( art. 587 NCPP), stadiul procesual – contestație, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Tribunalul acordă cuvântul in dezbaterea contestațiilor formulate în cauză.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, astfel cum a fost formulată și in scris, și in consecință solicită instanței declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Cu privire la contestația formulată de contestatorului-condamnat N. C. solicită instanței respingerea contestației formulate, apreciind că in mod corect instanța de fond a respins propunerea de liberare condiționată față de gravitatea infracțiunii pentru care a fost condamnat petentul.
Apărătorul desemnat din oficiu al contestatorului-condamnat N. C., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate de petentul N. C., desființarea sentinței penale nr. 655/11.03.2015 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._ și, rejudecând, instanța să admită cererea de liberare condiționată, apreciind că petentul îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege privind liberarea condiționată. De asemenea, solicită insntaței să aibă în vedere și raportul întocmit de comisia din cadrul Penitenciarului Jilav in care se menționează că petentul poate fi liberat condiționat, acesta a fost stăruitor în muncă și a dat dovezi temeinice de îndreptare.
În ceea ce privește contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria Sector 4 București, solicită admiterea contestației formulate, în sensul declinării competenței de soluționare a cauzei in favoarea Judecătoriei Cornetu.
Contestatorul-condamnat N. C., având ultimul cuvânt, consideră că s-a reabilitat, menționând că a participat la numeroase activități organizate in cadrul penitenciarului, a desfășurat activități productive, a fost recompensat și solicită insntaței liberarea sa condiționată, întrucât are o situație familială grea, respectiv are un copil minor care a abandonat școala și soția este grav bolnavă.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestațiilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penala nr. 655/11.03.2015 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
S-a respins ca nefondată propunerea de liberare condiționată privind pe condamnatul N. C. (fiul lui F. și C., născut la data de 28.05.1969 în București, CNP_).
S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 11.06.2015.
În temeiul art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Onorariul pentru asistența juridică din oficiu s-a plătit conform Protocolului încheiat între M. Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 17.02.2015 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, dos nr._, propunerea de liberare condiționată privind pe condamnatul N. C..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că la data de 12.02.2015 Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în ceea ce privește acordarea liberării condiționate, din cadrul Penitenciarului București-Jilava a analizat situația condamnatului și propus liberarea condiționată a acestuia.
Din procesul verbal nr.6/12.02.2015 rezultă că petentul se află în executarea pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.99/2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov, în baza căreia a fost emis mandatul de executare nr.162/2014. Executarea pedepsei a început la data de 16.06.2011 și va expira la 15.12.2017; pedeapsa este egală cu 2375 zile, iar pentru a putea deveni propozabil în vederea liberării condiționate condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1583 zile, din care, în cazul în care muncește 396 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate, și 1187 zile efectiv executate. A executat de la 16.06.2011 până la 12.02.2015 un număr de 1338 zile, i se consideră ca executate pe baza muncii prestate 251 zile, în total având 1589 zile câștigate și executate.
În primul rând trebuie observat că instanța a făcut aplicarea art. 5 NCP cu privire la legea penală mai favorabilă și a analiza condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate, instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat. În plus, noua reglementare cuprinde cerințe suplimentare cum ar fi îndeplinirea integrală a obligațiilor civile, faptul că persoana condamnată are vocația de a fi liberată condiționat numai dacă execută pedeapsa în regim semideschis sau deschis.
Potrivit art.59 din Codul penal din 1969, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsă prevăzută de lege, este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Petentul condamnat a executat fracțiunea de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, însă acest lucru nu îi conferă un drept ci doar o vocație la acordarea liberării condiționate. Liberarea condiționată este o măsură de excepție, care trebuie justificată temeinic de comportamentul condamnatului, de natură a crea instanței convingerea că executarea restului de pedeapsă în stare de libertate ar conduce la atingerea scopului educativ și preventiv al pedepsei.
Instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, întrucât timpul executat din pedeapsă nu este suficient pentru reeducarea condamnatului.
Astfel, instanța nu a contestat faptul că pe durata detenției petentul a avut un comportament foarte bun, a muncit, nu a fost sancționat disciplinar, fiind recompensat de nu mai puțin de 16 ori.
Pe de altă parte însă, perioada executată din pedeapsă (care va expira în luna decembrie 2017) apare ca fiind insuficientă pentru atingerea scopului pedepsei, raportat la natura și gravitatea infracțiunii pentru care a fost condamnat petentul – tentativă de omor calificat, ceea ce impune prudență la analiza oportunității acordării liberării condiționate, cu atât mai mult cu cât petentul se află la prima analiză în cadrul comisiei.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate conduce în mod automat la liberare condiționată, instituție juridică care de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul condamnat, odată pus în libertate, nu își va mai continua comportamentul infracțional.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că la acest moment este nevoie de executarea în continuare a pedepsei în vederea atingerii scopului educativ și preventiv prevăzut de lege, urmând să respingă propunerea de liberare condiționată ca nefondată, conform art.587 alin.2 C.pr.pen.
Instanța a fixat un termen de reiterare a cererii la data de 11.06.2015 (patru luni de la momentul analizei în cadrul comisiei), termen pe care l-a considerat necesar a fi stabilit în vederea reexaminării situației petentului.
În temeiul art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Onorariul pentru asistența juridică din oficiu s-a plătit conform Protocolului încheiat între M. Justiției și UNBR.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București și contestatorul-condamnat N. C., contestație înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ la data de 22.04.2015.
Motivele contestației formulate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București au vizat nelegalitatea hotărârii pronunțate cu încălcarea competenței teritoriale a altei instanțe, Judecătoria Sectorului 4 București neavând atribuită prin lege competența de a soluționa propunerile/ cererile de liberare condiționată formulate de către deținuții aflați in executarea pedepselor in Penitenciarul Jilava, instanța competentă exclusiv fiind Judecătoria Cornetu, in temeiul disp. art. 587 alin.3 C.p.p., act normativ cu aplicare nelimitata in timp, spre deosebire de disp. art. 3 din OUG NR. 116/2013 care au o aplicabilitate limitată de 6 luni de aplicare.
În dezvoltarea motivului contestației s-a arătat Judecătoria Sectorului 4 București nu are competență teritorială in a soluționa propunerile/ cererile de liberare condiționată formulate de către deținuții aflați in executarea pedepselor in Penitenciarul Jilava și Spitalul Penitenciar Jilava, apreciindu-se că singura insntața competentă fiind Judecătoria Cornetu, instanță în a cărei circumscripție teritorială este arondat prin H.G. nr. 337/1993- Anexa 1 Penitenciarul Jilava aflat in . și care are atribuită competența de a soluționa astfel de cereri prin dispozițiile codului de procedura penală, Legea 254/2013 și Legea 155/2013.
Pentru aceste motive, in baza art. 36 alin.2 C.p.p., art. 587 alin.3 C.p.p. și art. 425 ind.1 alin.7 pct.2 lit.b C.p.p. solicită admiterea contestației formulate, desființarea sentinței penale nr. 655/11.03.2015 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._ și trimiterea cauzei spre soluționare in primă instanță la Judecătoria Cornetu, instanța competentă teritorial.
Contestația formulată de petentul N. C. nu a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate oral în fața instanței, la termenul de judecată.
Examinând sentința contestată, față de motivele invocate și din oficiu, Tribunalul va respinge contestațiile formulate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București și de către petentul N. C., pentru următoarele considerente:
Conform art. 4251 al. 1 C.p.p. calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
Tribunalul, analizând dispozițiile care reglementează liberarea condiționată, respectiv art. 587 C.p.p., constată că acestea nu conțin norme care să reglementeze procedura de soluționare a contestației împotriva hotărârii prin care s-a dispus asupra liberării condiționate, astfel încât, în speță, tribunalul va judeca conform procedurii prev. de art. 4251 al. 7 C.p.p.
Conform art. 4251 al. 7 C.p.p. contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac, putându-se pronunța una dintre următoarele soluții:
1. respingerea contestației, cu menținerea hotărârii atacate:
a) când contestația este tardivă sau inadmisibilă;
b) când contestația este nefondată;
2. admiterea contestației și:
a) desființarea hotărârii atacate și soluționarea cauzei;
b) desființarea hotărârii atacate și dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau completul care a pronunțat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispozițiile privind citarea.
Din interpretarea literală a acestui text de lege rezultă că, în calea de atac a contestației, tribunalul poate admite contestația și dispune rejudecarea cauzei doar către judecătorul sau completul care a pronunțat-o, iar nu de către un alt judecător sau complet ce ar putea să fie competent teritorial.
Din interpretarea per a contrario a disp. art. 281 al. 1 lit. b C.p.p., conform cărora nerespectarea disp. legale privitoare la competența materială și personală este sancționată cu nulitatea absolută, rezultă că nerespectarea disp. legale privitoare la competența teritorială este sancționată cu nulitatea relativă, care presupune o vătămare, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului.
P. de pe lângă Judecătoria sectorului 4 nu a arătat care ar fi vătămarea ce s-a produs condamnatului prin soluționarea cererii sale de către Judecătoria sectorului 4 București și nici tribunalul, în analizarea situației de fapt și de drept, nu a identificat o astfel de vătămare.
Dimpotrivă, cererea de liberare condiționată a fost soluționată de o instanță independentă, cu asigurarea cerințelor de accesibilitate și previzibilitate, Judecătoria sectorului 4 judecând timp de 15 ani astfel de cereri.
Pentru aceste considerente, tribunalul urmează a respinge contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 4 împotriva sentinței penale nr. 655/11.03.2015 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._ .
Cu privire la contestația formulată de contestatorul - condamnat N. C., Tribunalul va respinge contestația pentru următoarele considerente:
Astfel, conform art. 100 al. 1 N.C.p. condițiile liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii sunt, printre altele:
Tribunalul apreciază că judecătorul fondului a analizat în mod amănunțit situația condamnatului N. C. atât din punct de vedere legal cât și personal, pronunțând o soluție legală și temeinică.
Astfel, conform art. 100 al. 1 N.C.p. condițiile liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii sunt, printre altele:
a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
Conform art. art. 59 C.p.1969, după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
Analizând comparativ instituția liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii, conform disp. art. 59 C.p. 1969 și art. 100 NC.p., tribunalul constată că, sub aspectul condițiilor ce trebuie îndeplinite de condamnat pentru a beneficia de aceste dispoziții, dispozițiile legale din vechea lege sunt mai favorabile acestuia.
Astfel, legea nouă introduce condiții noi pe care condamnatul trebuie să le îndeplinească în cazul în care dorește să beneficieze de beneficiile liberării condiționate cum ar fi: cel condamnat să se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis și cel condamnat să fi îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. Prin al. 4 al art. 100 NC.p. s-a reformulat într-o manieră mai largă condiția cu privire la evaluarea din punct de vedere personal a condamnatului după executarea fracției obligatorii prev. de lege.
Făcând aplicarea disp. art. 59 din C.p.1969, tribunalul constată că, într-adevăr chiar dacă condamnatul a executat fracția prevăzută de lege, timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei și nu este pregătit din punct de vedere educativ să revină în societate, având în vedere natura infracțiunii săvârșite (infracțiunea de tentativă la omor) caracterizată printr-o gravitate socială deosebită, prin lipsă de respect față de valori esențiale ce vizează viața persoanei. Tribunalul apreciază ca timpul efectiv executat nu este suficient pentru reeducarea acestuia, toate aceste elemente formând convingerea că la momentul prezent, contestatorul nu prezintă suficiente dovezi ale realizării unor eforturi concrete îndestulătoare în sensul reeducării.
Se observă, de asemenea, așa cum rezultă din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, contestatorul se află în executarea unei pedepse de 6 ani și luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor ( prev. de art. 175 C.p.) și de la depunerea în penitenciar și până la această analiză a comisiei petentul a avut un comportament foarte bun și, deși a participat la activitățile de educație și intervenție psihosocială organizate la nivelul secției de deținere, a desfășurat activități productive atât în interiorul locului de deținere, cât și în exterior din martie 2012 până în prezent și pentru implicarea sa in cadrul activităților educative și a celor productive a fost recompensat de 16 ori și nu a fost sancționat disciplinar pe parcursul executării pedepsei privative de libertate, este de natură a crea convingerea instanței că cel condamnat nu este pregătit din punct de vedere educativ să revină în societate, nedând dovadă că ar încerca să se evidențieze în vreun fel, motiv pentru care nu există suficiente garanții că petentul condamnat, odată pus în libertate, nu va reitera un comportamentul infracțional.
Deși petentul a participat la programe de activități educative și asistență psihosocială organizate la locul de deținere, numărul acestora poate fi considerat redus in raport cu perioada efectiva de timp petrecută in interiorul locului de detenție, respectiv din anul 2011. Prin urmare, eforturile depuse de petent au fost minime si nicidecum nu pot duce la concluzia existentei unor dovezi temeinice de îndreptare.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul constată că prima instanță a făcut o justă apreciere a dispozițiilor incidente în cauză, prin prisma criteriilor enumerate de art.59 Cod penal, nejustificându-se, la acest moment, liberarea condiționată și, în baza art.4251 al. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. raportat la art. 587 alin.3 C.p.p. va respinge ca nefondate contestațiile formulate de P. de pe Judecătoria sectorului 4 București și N. C., împotriva sentinței penale nr. 655 din data de 11.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., fiind în culpă procesuală, va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cuantum de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.4251 al. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. raportat la art. 587 alin.3 C.p.p. respinge ca nefondate contestațiile formulate de P. de pe Judecătoria sectorului 4 București și N. C., împotriva sentinței penale nr. 655 din data de 11.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cuantum de 100 lei (care se vor achita în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B. - Cod fiscal_).
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av. Căliniță C., în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul MJ și rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.05.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
G. C. F. C. M.
Red. și tehnored. jud.G.C. /2 ex./02.06.2015
Jud. Sectorului 4 / jud. M.C.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 107/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 285/2015.... → |
|---|
