Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 426/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 426/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 23-07-2015 în dosarul nr. 20989/4/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
operator de date cu caracter personal nr._
dosar nr._
DECIZIA PENALĂ nr. 426/C
Ședința publică din data de 23.07.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – N. A. - judecător
GREFIER – C. V.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul D. I. Georghiță, împotriva sentinței penale nr. 1457 din data de 11.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015.
Potrivit art. 369 alin. 1 C. pr. pen., ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat condamnatul D. I. Georghiță, aflat în stare de detenție, asistat de av.of. D. D. A. care depune la dosar delegația avocațială nr._/2015.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau exceptii de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acorda cuvantul în dezbaterea acesteia.
Av. D. D. A., având cuvântul în apărarea condamnatului D. I. Georghiță, solicită admiterea contestației formulată de condamnat, împotriva sentinței penale nr. 1457 din data de 11.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, desființarea acesteia și, rejudecând, să se dispună admiterea cererii de liberare, arătând că petentul îndeplinește toate condițiile pentru a fi liberat, respectiv a executat fracția cerută de lege în regim semideschis, a dat dovezi temeinice de îndreptare și a participat la activitățile educative și productive desfășurate la nivelul locului de deținere.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de condamnatul D. I. Georghiță, împotriva sentinței penale nr. 1457 din data de 11.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015, ca nefondată și menținerea sentinței contestate ca legală și temeinică.
Condamnatul D. I. Georghiță, acordându-i-se ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea contestației.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestatiei penale de față, constată următoarele:
Prin sentinta penala nr. 1457 din data de 11.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015, s-au dispus următoarele:
S-a respins ca nefondată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat D. I. G..
S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 27.11.2015.
A fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a petentului condamnat a fost virat din fondul MJ către Baroul București.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sector 4 București a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe petentul condamnat D. I. G. a contestat procesul verbal al comisiei de liberări din cadrul PNT București Jilava prin care s-a propus amânarea liberării condiționate, solicitând liberarea sa condiționată.
Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei instanța a reținut din procesul verbal nr. 20/28.05.2015 întocmit de Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată, care însoțește cererea de liberare condiționată formulată de condamnat, că deținutul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1033/2012 a Judecătoriei B..
Executarea pedepsei a început la data de 27.05.2011 și va expira la data de 25.07.2016, transformate în zile pedepsele sunt egale cu 1888 zile, iar pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate deținutul trebuie sa execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1258 zile, din care, în cazul în care muncește 314 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 944 zile efectiv executate.
Deținutul a castigat si executat în total 1506 de zile, fiind la a doua analiză a comisiei.
Comisia a apreciat că deținutul nu poate fi liberat condiționat și a dispus amânarea pentru 6 luni a reanalizării petentului, dată fiind lipsa dovezilor temeinice de îndreptare.
În primul rând trebuie observat că instanța urmează a face aplicarea art. 5 NC.p. cu privire la legea penală mai favorabilă, urmând a analiza condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat.
Analizând prevederile legale în vigoare în materia liberării condiționate, instanța a retinut că, potrivit art. 59 Cod penal, poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Raportând aceste criterii legale la situația petentului condamnat și analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța a apreciat că deși petentul condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, această împrejurare nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind la latitudinea instanței de judecată.
Așa cum a rezultat din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, de la depunerea în penitenciar și până la prezenta analiză a comisiei petentul a avut un comportament oscilant, fiind sancționat disciplinar de trei ori (ultima sancțiune a fost aplicată în februarie 2015, ulterior ultimei analize în comisie). Deși petentul a fost depus în penitenciar la 27.05.2011, până în prezent acesta a fost recompensat doar de 3 ori, ultima recompensă fiind obținută în martie 2014. În plus, activitățile educative la care acesta a participat sunt destul de puține raportat la timpul efectiv petrecut în detenție. De altfel, instanța a constatat că pe parcursul anului 2015 petentul a participat la un singur program educațional. Prin urmare, Comisia a constatat în mod corect că nu există dovezi temeinice de îndreptare din partea persoanei condamnate.
Instanța, analizând cele menționate mai sus, a constatat în acord cu comisia de propuneri din cadrul Penitenciarului Jilava că timpul petrecut în penitenciar de către petent nu este suficient pentru a-l libera condiționat pe acesta, nefiind îndeplinite față de acesta funcțiile pedepsei prev. de art. 52 C. pen.
Instanța a reținut că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prev. de lege deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept.
În consecință, având în vedere comportamentul avut până la acest moment instanța a constatat astfel că timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 Cod penal, astfel încât în viitor să nu mai comită și alte fapte infracționale și să fie redat societății.
Chiar dacă petentul condamnat a executat deja parte din pedeapsă acest fapt nu are relevanță în cauză, în condițiile în care acesta nu a avut un comportament corespunzator nici măcar la locul de deținere, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai reveni în mediul penitenciar.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la liberare condiționată, instituție juridică ce de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional, garanție ce ar trebui să reiasă din faptul că în penitenciar acesta a avut un comportament care să genereze măcar o prezumție în acest sens. Ori așa cum am arătat comportamentul petentului în penitenciar nu a fost în acest sens. Instanța a considerat că petentul trebuie să dovedească cu mai multa certitudine sau claritate faptul că scopul pedepsei este realizat față de el, printr-un comportament care să iasă în evidență.
Prin urmare, instanța a apreciat că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, și, față de cele reținute mai sus, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestatie în termen legal, condamnatul D. I. G. aceasta fiind înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 29.06.2015.
Contestația a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate și oral în fața instanței, la termenul de judecată.
Din examinarea comparativă a dispozițiilor art. 100-101 C. pen. și art. 59- 60 C. pen. din 1969 privitoare la liberarea condiționată, rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate condamnaților la pedeapsa închisorii pentru toate tipurile de infracțiuni deoarece, deși fracțiunile de pedeapsă au rămas neschimbate (cu excepția infracțiunilor săvârșite din culpă, a infracțiunilor săvârșite de condamnați cu vârsta de peste 60 de ani pentru care fracția de pedeapsă s-a majorat), au fost introduse noi cerințe pe care condamnații trebuie să le îndeplinească.
Incidența noilor dispoziții legale în materie, în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pe viitor, admit ca unică excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este și cazul liberării condiționate.
Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este cazul Legii 286/2009, face ca determinarea legii penale aplicabile să se efectueze potrivit prev. art. 15 alin. 2 din Constituție și ale art. 6 C. pen., independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă. Prin urmare, legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă, în același sens statuând Curtea Constituțională prin decizia nr. 214/ 16.06.1997 și ÎCCJ prin Decizia nr. XXV/ 2007 de recurs în interesul legii.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de contestatorul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept prin prisma acestor reglementări, respectiv în condițiile prevăzute de art. 4251 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 416 C.pr.pen. și art.418 C.pr.pen., tribunalul, împărtășind punctul de vedere al instanței de fond, apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Astfel, din probatoriul existent la dosar se constată că petentul D. I. G. a fost condamnat de Judecătoria B., prin sentința penală nr.1033/2012, la 5 ani și 2 luni închisoare, pentru furt calificat prev. de art. 209 C.pen. din 1969; de asemenea, se constată că, cel în cauză, a executat fracția minimă obligatorie (1258 zile închisoare), până la data de 28.05.2015 având executate 1506 zile de închisoare.
Din caracterizarea și procesul verbal nr. 20/ 28.05.2015 întocmite de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate rezultă că petentul condamnat a fost repartizat pentru executarea pedepsei în regim semideschis, că aceasta este cunoscut cu antecedente penale, ca a avut un comportament necorespunzător, că a participat la activitățile de educație și asistență psihologică organizate la nivelul secției de deținere; că a fost selecționat să desfășoare activități productive atât în exterior, cât și în interiorul locului de deținere în perioadele aprilie-august 2013, martie 2014 și august 2014; că a fost sancționat disciplinar de 3 ori pentru nerespectarea ROI (fumat în cameră), sustragerea de alimente de la blocul alimentar și deținere de obiecte interzise (telefon mobil și sim), iar pentru implicarea în cadrul activităților productive și de reintegrare socială a fost recompensat de 3 ori, inclusiv cu ridicarea unei sancțiuni disciplinare aplicate anterior.
Sub aspectul profilului psihologic, s-a identificat o personalitate structurată atitudinal pe normele și valorile grupului de proveniență; de asemenea, s-a constatat că prezintă atitudini și valori de tip proinfracțional manifestate în repetarea conduitelor antisociale; la data evaluării psihologice era stabil din punct de vedere psihosomatic; prezenta un nivel scăzut de dezvoltare intelectuală prin carențe educaționale și instruire școlară insuficientă.
Este relevantă din acest punct de vedere măsura în care antecedentele penale reflecta o potentialitate criminogena, neputând fi ignorate atunci când se fac aprecieri cu privire la existența premiselor că persoana condamnată să se îndrepte, nici gravitatea infracțiunilor savarsite în trecut, nici natura omogena sau eterogena a acestor infractiuni, nici intervalul de timp scurs între savarsirea lor, nici condițiile în care ele au fost comise.
Or, față de împrejurarea ca petentul D. I. Georghiță, aflat la a doua analiză a situației sale juridice sub aspectul acordării liberării condiționate, este cunoscut cu antecedente penale, aspect care denotă perseverență infracțională și nerealizarea scopului pedepsei, de comportamentul în detenție- fiind sancționat disciplinar chiar în perioada amânării-, se poate constata existența și persistența unor modalitati antisociale ce impun în continuare privarea de libertate a condamnatului- contestator.
În consecință, din analiza dispozițiilor legale relative la instituția liberării condiționate rezultă că aceasta nu se aplică automat, după executarea fracțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, ci numai în situația în care din probatoriul administrat rezultă convingerea, ținând seama de conduita condamnatului în timpul executării pedepsei și de antecedentele sale penale, că îndreptarea și reeducarea acesteia sunt posibile și fără executarea în penitenciar a restului de pedeapsă. În atari împrejurări, Tribunalul constata ca nu exista dovezi temeinice de indreptare apreciind că, raportat la cele anterior expuse, în mod legal si temeinic prima instanță a respins propunerea de liberare condiționată a condamnatului, apreciind că timpul pe care l-a petrecut în penitenciar în executarea pedepsei nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 100 C. pen.
Nu exista premisele ca timpul executat din pedeapsă să fi fost suficient pentru reeducarea condamnatului și că aceasta și-a format o atitudine corectă față de valorile sociale, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, scopul preventiv și educativ al pedepsei fiind atins, însă funcțiile de exemplaritate și eliminare temporară ale pedepsei nu sunt îndeplinite, astfel încât în viitor să se încadreze într-o viață normală, părăsind câmpul infracțional, ținând seama și de faptul că acesta este cunoscut cu antecedente penale.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen., Tribunalul urmează să respingă ca nefondată contestația formulată de condamnatul D. I. Georghiță, pe care, în baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen., il va obliga la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 272 alin. 2 C. pr. pen., suma de 130 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu se va achita din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul D. I. Georghiță, fiul lui G. și M., născut la data de 25.10.1976 împotriva sentinței penale nr. 1457 din data de 11.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă contestatorul la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 272 alin. 1 C. pr. pen., suma de 130 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. C. V.
Semnează P.- Grefier,
M. S.
Red./Tehn.jud.N.A./2015
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 419/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 365/2015.... → |
|---|
