Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 419/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 419/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 23-07-2015 în dosarul nr. 19659/4/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
operator de date cu caracter personal nr._
dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.419/C
Ședința publică din data de 23.07.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – N. A. - judecător
GREFIER – C. V.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul I. A. I., împotriva sentinței penale nr. 1400 din data de 08.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015.
Potrivit art. 369 alin. 1 C. pr. pen., ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat condamnatul I. A. I., aflat in stare de detenție, asistat de av. of. D. F., care depune delegația avocațială nr._/2015.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau exceptii de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acorda cuvantul în dezbaterea acesteia.
Av. of. D. F., având cuvântul în apărarea condamnatului I. A. I., solicită admiterea contestatiei formulata de condamnat împotriva sentinței penale nr. 1400 din data de 08.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015, desființarea sentinței contestate și, rejudecând să se dispună admiterea cererii de liberare, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și, de asemenea, având în vedere raportul Comisiei care a constatat că petentul poate fi liberat.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată împotriva sentinței penale nr. 1400 din data de 08.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015 ca nefondată și menținerea sentinței contestate ca legală și temeinică.
Condamnatul I. A. I., acordându-i-se cuvântul, solicită admiterea contestației, arătând că are o familie și va avea un loc de muncă.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestatiei penale de față, constată următoarele:
Prin sentinta penala nr. 1400 din data de 08.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015, s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 587 alin. 2 Cpp raportat la art. 59-60 C.pen. 1969 și cu aplicarea art. 5 NCP s-a respins propunerea privind pe petentul condamnat I. A. L., în prezent deținut în Penitenciarul București Jilava, ca neîntemeiată.
S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 21.08.2015.
În baza art. 275 alin. 3 din C. p. p. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sector 4 București a reținut următoarele:
La data de 08.06.2015 a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ procesul verbal al comisiei de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în ceea ce privește acordarea liberării condiționate, din cadrul Penitenciarului București Jilava prin care s-a propus acordarea liberării condiționate cu privire la petentul condamnat I. A. L..
Au fost atașate la dosarul cauzei caracterizare, procesul-verbal întocmit de Comisia de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în ceea ce privește acordarea liberării condiționate.
Analizând actele și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal nr. 19/21.05.2015 întocmit de Comisia de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în ceea ce privește acordarea liberării condiționate constituită la nivelul Penitenciarului Jilava București, s-a reținut că petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani și 4 luni închisoare (1950 zile) prin sentința penală nr. 552/2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București (mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 1364/2011). Executarea pedepsei a început la data de 05.10.2011 și durata executării pedepsei urmează să se împlinească la data de 30.09.2016, iar pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuie să execute fracția de 2/3 din pedeapsă, respectiv 1300 zile de închisoare.
Comisia a constatat sub acest ultim aspect că deținutul a executat, de la 05.10.2011 până la 21.05.2015, un număr total de 1455 zile, dintre care 1452 zile efectiv executate și 3 zile câștigate prin muncă.
Comisia a apreciat că deținutul poate fi liberat condiționat, reținându-se că timpul efectiv executat este suficient pentru asigurarea scopului pedepsei. Petentul se află la a doua analiză.
Analizând prevederile legale în materia liberării condiționate în vigoare la data săvârșirii faptei, instanța retine că potrivit art. 59 din Codul penal 1969, poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Astfel, trebuie observat că, în cauză, instanța urmează a face aplicarea art. 5 din NCP cu privire la legea penală mai favorabilă, urmând a analiza condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare, iar nu conform noilor reglementări penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la condițiile pentru acordarea liberării condiționate cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după dispunerea măsurii liberării condiționate.
Instanța a retinut că potrivit art. 59 C.pen.1969, poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracția de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele penale.
Totodată, conform art. 59, alin.1 și 2 C. pen.1969, fracția de pedeapsă executată trebuie să fie de 2/3 în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, din care executarea efectivă trebuie să fie de cel puțin jumătate în cazul în care se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate.
Raportând aceste criterii legale la situația petentului condamnat si analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța a apreciat că prin executarea fracției obligatorii de pedeapsă, având un total de 1455 zile câștigate și executate, petentul condamnat a dobândit numai o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate.
În ceea ce privește celelalte condiții prevăzute de lege, instanța a reținut că în perioada executării pedepsei, condamnatul a avut un comportament necorespunzător, fiind sancționat pentru nerespectarea Regulamentului de ordine interioară de 3 ori și fiind recompensat de 2 ori, aspecte care relevă atitudinea indiferentă a petentului față de scopul pedepsei aplicate.
Astfel, instanța a constatat, că participarea la programe și activități educative și de asistență psihosocială organizate la locul de deținere este una minimală in raport cu perioada efectiva de timp petrecuta în interiorul locului de detenție. Prin urmare, eforturile depuse de petent nu pot conduce la concluzia existentei unor dovezi temeinice de îndreptare.
Instanța a reținut că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prevăzută de lege deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept. Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la acordarea beneficiului liberării condiționate, în condițiile în care petentul nu s-a evidențiat în vreun fel la locul de deținere, acolo unde ar fi trebuit ca funcțiile pedepsei să fie îndeplinite față de acesta, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai încălca ordinea de drept. De asemenea, trebuie observat și faptul că există un risc destul de ridicat ca petentul să nesocotească regulile de drept penal în cazul în care nu există garanții certe a unei reeducări a comportamentului acestuia, având în vedere natura faptelor săvârșite de către petent și existența antecedentelor penale.
În consecință, având în vedere comportamentul avut până la acest moment instanța a constatat astfel că timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 C.pen. 1969, astfel încât în viitor să nu mai comită și alte infracțiuni și să fie redat societății.
Față de cele reținute mai sus, având în vedere dispozițiile art. 59-60 din C.pen.1969 și art. 587 alin. 2 Cpp și considerând că scopul preventiv și educativ al pedepsei nu este atins, instanța a apreciat că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, motiv pentru care a respins propunerea de liberare condiționată ca neîntemeiată.
Instanța a fixat termen de reiterare a cererii la data de 21.10.2015, termen pe care instanța l-a considerat corespunzător comportamentului dezinteresat manifestat de petent și suficient pentru a da posibilitatea persoanei condamnate să dovedească că îndeplinește condițiile legale pentru acordarea beneficiului liberării condiționate.
Instanța a considerat că fixarea unui termen de amânare de 3 luni este justificat în raport de comportamentul petentului, acesta fiind sancționat disciplinar de 3 ori și nemanifestând implicare în programele și activitățile educaționale care ar putea conduce la existența prezumției de reeducare a petentului . Instanța a considerat că fixarea acestui termen îl poate ajuta pe petent să înțeleagă că pentru a putea beneficia de instituția liberării condiționate trebuie să-și intensifice eforturile de reeducare, să participe la activități care îl pot ajuta să se reintegreze în societate, nefiind de ajuns doar faptul că acesta nu a cauzat probleme deosebite în penitenciar pană în prezent.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestatie în termen legal, condamnatul I. A. L. aceasta fiind înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 23.07.2015.
Contestația nu a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate oral în fața instanței, la termenul de judecată.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de contestatorul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept prin prisma acestor reglementări, respectiv în condițiile prevăzute de art. 4251 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 416 C.pr.pen. și art.418 C.pr.pen., tribunalul apreciază că prezenta contestație este fondată pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Cu privire la legea aplicabilă, din examinarea comparativă a dispozițiilor art. 100-101 C. pen. și art. 59- 60 C. pen. din 1969 privitoare la liberarea condiționată, rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate condamnaților la pedeapsa închisorii pentru toate tipurile de infracțiuni deoarece, deși fracțiunile de pedeapsă au rămas neschimbate (cu excepția infracțiunilor săvârșite din culpă, a infracțiunilor săvârșite de condamnați cu vârsta de peste 60 de ani pentru care fracția de pedeapsă s-a majorat), au fost introduse noi cerințe pe care condamnații trebuie să le îndeplinească.
Incidența noilor dispoziții legale în materie, în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pe viitor, admit ca unică excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este și cazul liberării condiționate.
Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este cazul Legii 286/2009, face ca determinarea legii penale aplicabile să se efectueze potrivit prev. art. 15 alin. 2 din Constituție și ale art. 6 C. pen., independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă. Prin urmare, legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă, în același sens statuând Curtea Constituțională prin decizia nr. 214/ 16.06.1997 și ÎCCJ prin Decizia nr. XXV/ 2007 de recurs în interesul legii.
Astfel, din probatoriul existent la dosar se constată că I. A. L. a fost condamnat de Judecătoria Sector 6 București, prin sentința penală nr. 552/ 2011, la 5 ani și 4 luni (1950 zile) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 209 C.pen.din 1969.
Având în vedere faptul că pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul I. A. L.trebuia să execute 1300 zile închisoare, și luând în considerare concluziile procesului verbal existent la dosar, din care rezultă că până la data de 21.05.2015 condamnatul executase această fracțiune de pedeapsă, respectiv 1455 zile, în mod corect prima instanță a constatat că această primă condiție a liberării condiționate este îndeplinită.
Din caracterizarea făcută condamnatului de către Penitenciarul București- Jilava, se pot reține aspecte care să dovedească atât comportamentul celui condamnat în timpul executării pedepsei închisorii, cât și dovezile de îndreptare a acestuia. Astfel, se reține că a fost repartizat pentru executarea pedepsei aplicate la regim închis, că a avut un comportament corespunzător pe perioada detenției; se mai reține că petentul condamnat a fost sancționat disciplinar de 3 ori, 2 rapoarte fiind ridicate și a fost recompensat de 2 ori, iar de la data ultimei analize și până în prezent nu a fost sancționat disciplinar; de asemenea, Comisia a apreciat că poate fi liberat condiționat, timpul petrecut în stare de detenție fiind suficient pentru atingerea scopului pedepsei. Pentru cele trei sancțiuni disciplinare care i-au fost aplicate, liberarea condiționată a condamnatului a fost amânată o dată, pentru un interval de 6 luni, astfel că reținerea, din nou, a acestor împrejurări în defavoarea liberării condiționate a condamnatului aduce o încălcare principiului non bis in idem; pe de altă parte, Tribunalul reține că în perioada amânării, condamnatul a avut un comportament bun, participând intens la programe educative și psihologice, numărul acestora fiind semnificativ raportat la perioada executată (45 și, respective, 5), în același sens opinând și Comisia de liberări condiționate din cadrul Penitenciarului.
Față de aceste împrejurări, instanța constată că petentul I. A. L.a dat dovezi temeinice de îndreptare în sensul dispozițiilor art. 59 C. pen. din 1969 în sensul că a avut o conduită conform regulamentului locului de detenție, a participat la activități lucrative la programe de reintegrare socială și, concluzionând, apreciază că acesta s-a adaptat la mediul penitenciar, dând dovezi temeinice de îndreptare.
Pentru aceste considerente, în dezacord cu prima instanță, tribunalul reține că perioada efectiv executată de condamnatul I. A. L.este suficientă pentru reeducarea sa, astfel că în temeiul art. 587 alin. 3 rap la art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C. pr. pen. urmează a admite contestația de față și, rejudecând cauza, în temeiul art. 587 alin. 1 C. pr. pen. rap. la art. 59 alin. 1 C. pen. din 1969 și art. 15 alin. 2 din Constituție, va admite cererea formulată de condamnatul I. A. L., de sub efectul pedepsei de 5 ani și 4 luni închisoare aplicată de Judecătoria Sector 6 București prin sentința penală nr. 552/ 2011 pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și va dispune liberarea condiționată a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei nr. 1364/2011 emis de Judecătoria Sector 6 București.
Totodată, va atrage atenția condamnatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 61 C. pen. din 1969.
În temeiul art. 275 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judicare vor rămâne în sarcina statului, iar în baza art. 272 alin. 2 C. pr. pen. se va dispune plata sumei de 130 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 587 alin. 3 rap la art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C. pr. pen. admite contestația formulată de condamnatul I. A. I., fiul lui F. și F., născut la data de 03.03.1991 în București, identificat cu CNP_ împotriva sentinței penale nr. 1400 din data de 08.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015.
Desființează sentința atacată și, rejudecând cauza:
În temeiul art. 587 alin. 1 C. pr. pen. rap. la art. 59 alin. 1 C. pen. din 1969 și art. 15 alin. 2 din Constituție, admite propunerea de liberare condiționată formulată de Penitenciarul Jilava cu privire la condamnatul I. A. I. de sub efectul pedepsei de 5 ani și 4 luni închisoare aplicată de Judecătoria Sector 6 București prin sentința penală nr. 552/ 2011 pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Dispune liberarea condiționată a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei nr. 1364/2011 emis de Judecătoria Sector 6 București.
Atrage atenția condamnatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 61 C. pen. din 1969.
În temeiul art. 275 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judicare rămân în sarcina statului.
În baza art. 272 alin. 2 C. pr. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu să asigure asistență juridică obligatorie, în sumă de 130 lei, se va achita din fondurile Ministerului Justiției.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. C. V.
Semnează P.- Grefier,
M. S.
Red./Tehn.jud.N.A./2015
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 141/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 426/2015.... → |
|---|
