Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 416/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 416/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 23-07-2015 în dosarul nr. 19181/4/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
operator de date cu caracter personal nr._
dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.416/C
Ședința publică din data de 23.07.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – N. A. - judecător
GREFIER – C. V.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul R. M., împotriva sentinței penale nr. 1338 din data de 02.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015.
Potrivit art. 369 alin. 1 C. pr. pen., ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat condamnatul R. M., aflat in stare de detenție, asistat de av. of. D. D. A., care depune delegația avocațială nr._/2015.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau exceptii de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acorda cuvantul în dezbaterea acesteia.
Av. of. D. D. A., având cuvântul în apărarea condamnatului R. M., solicită admiterea contestatiei formulata de condamnat împotriva sentinței penale nr. 1338 din data de 02.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015, desființarea sentinței atacate și, rejudecând, pe fondul cauzei să se dispună admiterea cererii de liberare condiționată, apreciind că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege, precum și faptul că, Comisia a stabilit că poate fi liberat.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată împotriva sentinței penale nr.1338 din data de 02.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015 ca nefondată și menținerea sentinței contestate ca legală și temeinică, având în vedere că petentul este cunoscut cu antecedente penale și a mai beneficiat de liberare condiționată.
Condamnatul R. M., acordându-i-se cuvântul, solicită admiterea contestației, arătând că a muncit și a câștigat 65 de zile.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestatiei penale de față, constată următoarele:
Prin sentinta penala nr. 1338 din data de 02.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015, s-au dispus următoarele:
S-a respins ca nefondată propunerea de liberare condiționată privind pe petentul condamnat R. M. .
S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 14.07.2015.
Onorariul pentru asistența juridică din oficiu a fost plătit conform Protocolului încheiat între M. Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România .
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sector 4 București a reținut următoarele:
La data de 18.05.2015, a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus cauza penală având ca obiect propunere de liberare condiționată privind pe petentul condamnat R. M..
Prin procesul-verbal nr. 18/14.05.2015 întocmit de Comisia de propuneri s-a reținut că executarea pedepsei de privative de libertate la care a fost condamnat petentul a început la data de 13.11.2012 și urmează să expire la data de 12.11.2016; transformată în zile pedeapsa este egală cu 1461 zile.
Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuie să execute fracția de 2/3 din pedeapsă, respectiv 974 zile de închisoare.
Comisia a constatat sub acest aspect că deținutul a executat de la 13.11.2012 până la 14.05.2015, 913 zile de închisoare, la care se adaugă 65 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate, în total 978 zile câștigate și executate.
S-a mai reținut că deținutul este la prima analiză, apreciindu-se că petentul poate fi liberat condiționat deoarece a fost stăruitor în muncă și a dat dovezi temeinice de îndreptare.
Instanța urmează a face aplicarea art. 5 NC.p. cu privire la legea penală mai favorabilă, urmând a analiza condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal anterior, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat.
Analizând actele dosarului, precum și prevederile legale în vigoare în materia liberării condiționate, instanța a considerat că este nefondată propunerea de liberare condiționată a petentului urmând a o respinge ca atare pentru următoarele considerente:
Potrivit procesului-verbal nr. 18/14.05.2015, petentul R. M. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prin sentința penală nr. 53/2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București, fiind emis mandatul de executare al pedepsei închisorii nr. 97/2013.
Potrivit aceluiași proces-verbal, petentul este cunoscut cu antecedente penale.
Instanța a constatat ca persoana deținuta a executat fracția de 2/3 din pedeapsa pentru a deveni propozabil in vederea liberării condiționate, deci condiția legala relativa la timpul din pedeapsa ce trebuie executat este îndeplinita. Deși petentul condamnat a executat fracția de pedeapsa stabilita in mod obligatoriu de lege, aceasta împrejurare nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind lăsata exclusiv la latitudinea instanței de judecata.
Instanța a avut in vedere si disp. art. 59 vechiul C.p. potrivit cu care poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracția de pedeapsa prevăzuta in mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor in munca si da dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama si de antecedentele sale penale.
În ce privește comportamentul pe perioada detenției, instanța a retinut ca acesta a fost unul bun însă timpul petrecut în detenție nu este suficient pentru a putea fi considerat atins scopul pedepsei. Astfel, deținutul a participat la activitățile de educație și asistență psihosocială desfășurate la nivelul secției de deținere. Nu fost sancționat disciplinar și a fost recompensat de 7 ori pe perioada detenției.
Cu toate acestea, instanța a reținut că antecedenta penala reprezintă o împrejurare de care nu se poate face abstracție atunci când unui condamnat i se acorda liberarea condiționata. Astfel, având în vedere trecutul infracțional al petentului, precum și împrejurarea că a mai beneficiat de instituția liberării condiționate la data de 20.12.2011 cu un rest de 449 zile (fapta din prezenta cauză fiind săvârșită la mai puțin de un an de la data liberării condiționate anterioare) instanța a apreciat că la acest moment nu este oportună liberarea condiționată a numitului R. M., de la prima analiză.
Circumstanțele particulare ale deținutului astfel cum au fost reținute denotă faptul că acesta nu întrunește condițiile pentru a fi liberat condiționat și, mai mult decât atât, această măsură nu este în prezent nici oportună. Instanța a constatat ca timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsa aplicată nu este suficient pentru ca acesta sa își însușească scopul preventiv si educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 vechiul C.p., astfel încât in viitor sa nu mai comită si alte fapte prevăzute de legea penala si sa fie redat societății, impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept.
Prin urmare, instanța a apreciat că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului condamnat R. M. și, față de cele reținute mai sus, propunerea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Instanța a fixat termen de reiterare a cererii la data de 14.07.2015, apreciind că termenul stabilit este necesar cel puțin pentru a atrage atenția petentului asupra ordinii de drept și normelor de conviețuire socială, dar și asupra obligativității respectării acestor valori.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestatie în termen legal, condamnatul R. M. aceasta fiind înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 29.06.2015.
Contestația nu a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate oral în fața instanței, la termenul de judecată.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de contestatorul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept prin prisma acestor reglementări, respectiv în condițiile prevăzute de art. 4251 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 416 C.pr.pen. și art.418 C.pr.pen., tribunalul apreciază că prezenta contestație este fondată pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Cu privire la legea aplicabilă, din examinarea comparativă a dispozițiilor art. 100-101 C. pen. și art. 59- 60 C. pen. din 1969 privitoare la liberarea condiționată, rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate condamnaților la pedeapsa închisorii pentru toate tipurile de infracțiuni deoarece, deși fracțiunile de pedeapsă au rămas neschimbate (cu excepția infracțiunilor săvârșite din culpă, a infracțiunilor săvârșite de condamnați cu vârsta de peste 60 de ani pentru care fracția de pedeapsă s-a majorat), au fost introduse noi cerințe pe care condamnații trebuie să le îndeplinească.
Incidența noilor dispoziții legale în materie, în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pe viitor, admit ca unică excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este și cazul liberării condiționate.
Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este cazul Legii 286/2009, face ca determinarea legii penale aplicabile să se efectueze potrivit prev. art. 15 alin. 2 din Constituție și ale art. 6 C. pen., independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă. Prin urmare, legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă, în același sens statuând Curtea Constituțională prin decizia nr. 214/ 16.06.1997 și ÎCCJ prin Decizia nr. XXV/ 2007 de recurs în interesul legii.
Astfel, din probatoriul existent la dosar se constată că R. M. a fost condamnat de Judecătoria Sector 6 București, prin sentința penală nr. 53/ 2013, la 4 ani (1461 zile) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 209 C.pen.din 1969.
Având în vedere faptul că pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul R. M. trebuia să execute 974 zile închisoare, și luând în considerare concluziile procesului verbal existent la dosar, din care rezultă că până la data de 14.05.2015 condamnatul executase această fracțiune de pedeapsă, respectiv 978 zile, în mod corect prima instanță a constatat că această primă condiție a liberării condiționate este îndeplinită.
Din caracterizarea făcută condamnatului de către Penitenciarul Spital București- Jilava, se pot reține aspecte care să dovedească atât comportamentul celui condamnat în timpul executării pedepsei închisorii, cât și dovezile de îndreptare a acestuia. Astfel, se reține că a fost repartizat pentru executarea pedepsei aplicate la regim deschis, ca este cunoscut cu antecedente penale; că a avut un comportament corespunzător pe perioada detenției; se mai reține că petentul condamnat nu a fost sancționat disciplinar și a fost recompensat de 7 ori, că nu a prezentat probleme de adaptare și relaționare; de asemenea, Comisia a apreciat că petentul poate fi liberat condiționat întrucât a dat dovezi temeinice de îndreptare.
Tribunalul nu poate împărtăși punctul de vedere al instanței de fond care, deși reține că, pe întreaga perioadă a detenției, condamnatul a avut un comportament bun, “antecedenta penala reprezintă o împrejurare de care nu se poate face abstracție atunci când unui condamnat i se acorda liberarea condiționata” întrucât, pe de o parte, aceste împrejurări au fost avute în vedere la momentul individualizării pedepsei ce o execută condamnatul, iar pe de altă parte, ele însele, fără a fi coroborate cu alte împrejurări care să releve o atitudine necorespunzătoare a acestuia față de normele mediului carceral (sancțiuni disciplinare, lipsa la programele educaționale organizate pe secția de deținere sau a potențialului de adaptare la condițiile vieții în penitenciar) nu pot conduce automat la concluzia că acordarea liberării condiționate nu este oportună, în același sens opinând și Comisia de liberări condiționate din cadrul Penitenciarului.
Față de aceste împrejurări, instanța constată că petentul R. M. a dat dovezi temeinice de îndreptare în sensul dispozițiilor art. 59 C. pen. din 1969 în sensul că a avut o conduită conform regulamentului locului de detenție, a participat la activități lucrative la programe de reintegrare socială și, concluzionând, apreciază că acesta s-a adaptat la mediul penitenciar, dând dovezi temeinice de îndreptare.
Pentru aceste considerente, în dezacord cu prima instanță, tribunalul reține că perioada efectiv executată de condamnatul R. M. este suficientă pentru reeducarea sa, astfel că în temeiul art. 587 alin. 3 rap la art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C. pr. pen. urmează a admite contestația de față și, rejudecând cauza, în temeiul art. 587 alin. 1 C. pr. pen. rap. la art. 59 alin. 1 C. pen. din 1969 și art. 15 alin. 2 din Constituție, va admite cererea formulată de de condamnatul R. M. de sub efectul pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de Judecătoria Sector 6 București prin sentința penală nr. 53/ 2013 pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și va dispune liberarea condiționată a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei nr. 97/2013 emis de Judecătoria Sector 6 București.
Totodată, va atrage atenția condamnatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 61 C. pen. din 1969.
În temeiul art. 275 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judicare vor rămâne în sarcina statului, iar în baza art. 272 alin. 2 C. pr. pen. se va dispune plata sumei de 130 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 587 alin. 3 rap la art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C. pr. pen. admite contestația formulată de condamnatul R. M., fiul lui I. și Doinița, născut la data de 03.05.1981 în București, identificat cu CNP_ împotriva sentinței penale nr. 1338 din data de 02.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015.
Desființează sentința atacată și, rejudecând cauza:
În temeiul art. 587 alin. 1 C. pr. pen. rap. la art. 59 alin. 1 C. pen. din 1969 și art. 15 alin. 2 din Constituție, admite propunerea de liberare condiționată formulată de Penitenciarul Jilava cu privire la condamnatul R. M. de sub efectul pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de Judecătoria Sector 6 București prin sentința penală nr. 53/ 2013 pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Dispune liberarea condiționată a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei nr. 97/2013 emis de Judecătoria Sector 6 București.
Atrage atenția condamnatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 61 C. pen. din 1969.
În temeiul art. 275 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judicare rămân în sarcina statului.
În baza art. 272 alin. 2 C. pr. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu să asigure asistență juridică obligatorie, în sumă de 130 lei, se va achita din fondurile Ministerului Justiției.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. C. V.
Semnează P.- Grefier,
M. S.
Red./Tehn.jud.N.A./2015
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 411/2015.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 141/2015.... → |
|---|
