Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 141/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 141/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 10-07-2015 în dosarul nr. 1510/93/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 141
Ședința publică din data de 10.07.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. M. R.
GREFIER: C. I. R.
M. P. – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - este reprezentat de către procuror S. M. .
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestație la executare prev. de art. 598 NCpp, privind pe petentul-condamnat N. B. A..
Potrivit art. 369 alin. 1 Cod proc. pen., ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns petentul N. B. A. personal, aflat în stare de deținere, asistat de apărător din oficiu – avocat M. A. în substituirea doamnei avocat B. F., conform delegației pentru substituire atașată la dosarul cauzei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care expune pe scurt obiectul cauzei - contestație la executare prev. de art. 598 NCpp și stadiul procesual – fond, după care:
Petentul – condamnat depune la dosar un memoriu și învederează că menține contestația formulată .
Tribunalul ia act de faptul că petentul personal învederează că menține contestația la executare formulată, astfel cum arată de altfel și în memoriul olograf pe care tocmai l-a depus la dosarul cauzei .
Tribunalul, din oficiu, în baza art. 598 alin. 2 teza întâi Cod procedură penală cu referire la art. 598 alin.1 litera d) Cod procedură penală, invocă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Ilfov și declinarea cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția I-a penală, cu sesizarea Curții de Apel București, în vederea soluționării conflictului negativ de competență teritorială, având în vedere că petentul solicită în fapt, în esență, reducerea pedepsei (prin aplicarea în cauză a art. 320 ind.1 din vechiul C.p.p.), situație în care competența teritorială este alternativă, iar Tribunalul București a fost instanța mai întâi sesizată în cauză, iar petentul se află în executarea unui mandat de executare a pedepsei emis de Tribunalul București .
Apărătorul desemnat din oficiu al contestatorului N. B. A. solicită admiterea excepției invocate de instanță din oficiu și declinarea prezentei cauze în favoarea instanței competente, respectiv Tribunalul București.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită admiterea excepției necompetenței teritoriale invocate și sesizarea Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului negativ de competență, având în vedere că în speță competența teritorială este alternativă, nu exclusivă, viar Tribunalul București a fost instanța mai întâi sesizată în cauză, iar petentul se află în executarea unui mandat de executare a pedepsei emis de Tribunalul București.
Contestatorul N. B. A., având cuvântul, consideră că instanța competentă să soluționeze contestația la executare este instanța unde acesta a depus cererea, și anume Tribunalul București.
Tribunalul reține cauza în pronunțare cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Ilfov, excepție invocată din oficiu.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 869/27.05.2015 a Tribunalului București - Secția I Penală, pronunțată în dosarul penal nr._/3/2015, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București și în baza art. 598 alin. 2 cu referire la art. 597 alin. 6 și art. 50 Cod proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a cauzei privindu-l pe condamnatul N. B. A. în favoarea Tribunalului Ilfov.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, la data de 12.06.2015, sub nr._ .
Petentul-condamnat N. B. A. a solicitat instanței să admită contestația la executare și să dispună aplicarea prevederilor art. 320 ind. 1 din vechiul Cpp, văzând și decizia nr. 1470/2011 a Curții Constituționale a României, respectiv aplicarea unei pedepse micșorate, reindividualizată și pronunțată în limitele reduse cu o treime, pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. 2 (formă agravantă) din vechiul Cod pen. Totodată, a solicitat instanței să constate că în noul Cod. pen. această infracțiune (prev. de art. 289 Cod penal) nu mai are formă agravantă și se sancționează în prezent cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 598 alin. 1 lit. d și urm. din noul Cod. proc. pen., art. 461 alin. 1 lit. d, art. 385 ind. 8 alin. 1, art. 385 ind. 9 alin 1 lit. 17 ind. 1 și urm. din vechiul cod proc. pen., art. 254 din vechiul cod pen., art. 289 din noul cod pen., Decizia Curții Constituționale a României nr. 1470/2011.
Analizând actele si lucrările dosarului cu privire la excepția invocată de instanță, din oficiu, prezenta instanță constată următoarele:
Motivul de fapt pentru care petentul a promovat prezenta contestație la executare este acela că acesta solicită, astfel cum a arătat în mod repetat, atât oral cât și în scris, în esență, reducerea pedepsei în mod definitiv aplicate , prin aplicarea în cauză a art. 320 ind. 1 din vechiul Cpp, văzând și decizia nr. 1470/2011 a Curții Constituționale . Aceste aspecte de fapt sunt reținute de altfel și de către Tribunalul București ,Secția I-a Penală, în practicaua sentinței penale nr. 869 / 27.05.2015 (fila 25 la ds. T.B.). Cu toate acestea, mai jos, în expozitivul aceleiași sentințe penale, instanța de la Tribunalul București a constatat ,,de la sine” că în speță petentul a solicitat în fapt ,,aplicarea legii penale mai favorabile”, invocând în drept prevederile art.23 alin.2 din legea 255 / 2013 și art. 4 și 6 din noul Cod penal (fila 25 verso la ds. T.B.) . În consecință, Tribunalul București a constatat că în speță competența teritorială este exclusivă și, în baza art. 598 alin. 2 cu referire la art. 597 alin. 6 și art. 50 Cod proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.
Față de motivele de fapt și de drept invocate de către Tribunalul București prin sentința de declinare, prezenta instanță constată, în primul rând, că art.4 din O.U.G. 116 / 2013 a modificat art.23 din legea 255 / 2013 . În plus, și foarte important, față de prevederile art.23 alin.1 din legea 255 / 2013 (modificate prin art.4 din O.U.G. 116 / 2013), se constată că art.23 din legea 255 / 2013 au fost în vigoare până la data de 31.07.2014 . Prin urmare, competența teritorială exclusivă reglementată de art.23 alin.2 din legea 255 / 2013 a fost, de asemenea, în vigoare, doar până la data de 31.07.2014. Dar, de aproape un an de zile, art.23 din legea 255 / 2013 nu mai este în vigoare, prin urmare nici competența teritorială (specială) exclusivă reglementată de art.23 alin.2 din legea 255 / 2013 nu mai este, de aproape un an de zile, în vigoare.
În al doilea rând, prezenta instanță constată că competența teritorială exclusivă reglementată de art.23 alin.2 din legea 255 / 2013 a fost în vigoare (până la data de 31.07.2014) doar cu privire la contestațiile la executare în care se invoca, în fapt, aplicarea art. 4 sau / și 6 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014), prin raportare la prevederile vechiului Cod penal, din 1969, în vigoare până la 01.02.2014. Or, în speța de față, petentul-condamnat N. B. nu a solicitat aplicarea art. 4 sau / și 6 din noul Cod penal, ci a solicitat instanței aplicarea prevederilor art. 320 ind. 1 din vechiul Cpp, văzând și decizia nr. 1470/2011 a Curții Constituționale – astfel cum instanța de la Tribunalul București a putut constata acest aspect din lecturarea contestației (filele 3 - 10 la ds. T.B.), petentul invocând în scris în mod repetat aplicarea în cauză a art. 320 ind. 1 din vechiul Cpp, văzând și decizia nr. 1470/2011 a Curții Constituționale. Dar instanța de la Tribunalul București a putut constata acest aspect și din susținerile orale ale petentului – consemnate de altfel în practicaua sentinței penale nr. 869 / 27.05.2015 (fila 25 la ds. T.B.). Cu toate acestea, în expozitivul aceleiași sentințe penale, instanța de la Tribunalul București a constatat ,,de la sine” că în speță petentul a solicitat în fapt ,,aplicarea legii penale mai favorabile”, invocând în drept prevederile art.23 alin.2 din legea 255 / 2013 și art. 4 și 6 din noul Cod penal (fila 25 verso la ds. T.B.) .
Dimpotrivă, analizînd obiectul (în fapt și în drept) contestației la executare în speță, astfel cum este indicat în mod repetat acest obiect de către petent ( aplicarea în cauză a art. 320 ind. 1 din vechiul Cod de proc. pen., văzând și decizia nr. 1470 / 2011 a Curții Constituționale), prezenta instanță constată că petentul invocă în speță o ,,cauză de micșorare a pedepsei” ce i-a fost aplicată în mod definitiv, prin raportare la disp. art. 598 alin.1 litera d) – teza finală- Cpp, cu referire la art. 320 ind. 1 din vechiul Cod de proc. pen., văzând și decizia nr. 1470 / 2011 a Curții Constituționale.
Prin urmare, atâta timp cât în speță sunt incidente disp. art. 598 alin.1 litera d) Cpp, aceasta atrage competența teritorială alternativă - a instanței locului de deținere sau a instanței de executare, astfel cum rezultă cu claritate din disp. art. 598 alin.2 – teza inițală - Cpp.
Prezenta instanță mai constată, în continuare, că, în speță, petentul solicită micșorarea pedepsei închisorii aplicate în mod definitiv în baza sentinței penale nr.186/F din 16.03.2012 a Tribunalul București, sentință care a rămas definitivă prin decizia nr. 65/19.03.2013 a Curții de Apel București. Și, având în vedere că în speța de față sunt incidente disp. art. 598 alin.1 litera d) –teza finală - Cpp, față de disp. art. 598 alin.2 (teza întâi) Cpp se constată faptul că în speță competența teritorială de soluționare a prezentei contestații la executare este alternativă, și aparține fie Tribunalului București - Secția I-a Penală (ca instanță de executare), fie Tribunalului Ilfov - Secția Penală (ca instanță a locului de deținere). Faptul că în acest caz competența teritorială de soluționare a prezentei contestații la executare este alternativă rezultă cu claritate, astfel cum am arătat mai sus, din redactarea disp. art. 598 alin.2 (teza întâi) Cpp, care indică o competență teritorială alternativă între instanțele prevăzute la art. 597 alin.1 sau alin.6 Cpp (fără nicio altă distincție), spre deosebire de competența teritorială exclusivă reglementată de art. 585 alin.2 –teza finală - Cpp (text legal ce reglementează exclusiv competența materială și teritorială în cazul cererilor de contopire a pedepselor). Or, în cazul în care competența teritorială de soluționare a unei cauze este alternativă (astfel cum este și cazul în speță), în conformitate cu disp. art. 41 alin.4 (teza finală) Cpp, ,,competența revine instanței mai întâi sesizate”. Iar în speța de față, dintre cele două Tribunale competente material și teritorial să soluționeze prezenta contestație la executare (fiind vorba de o competență alternativă, așa cum am arătat mai sus), instanța mai întâi sesizată (și competentă atât material cât și teritorial) este Tribunalul București. Această instanță (Tribunalul București), fiind competentă atât material cât și teritorial, ar fi trebuit să soluționeze pe fond prezenta contestație, și nu să ,,trimită mai departe ” dosarul către Tribunalul Ilfov, Tribunalul București invocând prevederile art.23 alin.2 din legea 255 / 2013, prevederi care în primul rând că au fost în vigoare doar până la data de 31.07.2014 ( de aproape un an de zile art.23 din legea 255 / 2013 nemaifiind în vigoare), prevederi care, în al doilea rând, nici nu sunt aplicabile în speță, petentul nesolicitând nici un moment aplicarea art. 4 și 6 din noul Cod penal .
În consecință, în baza art. 47 alin.3 Cod procedură penală raportat la art. 598 alin.2 teza întâi Cod procedură penală cu referire la art. 598 alin.1 litera d) Cod procedură penală prezenta instanță va admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Ilfov (excepție invocată din oficiu la primul termen de judecată în fața Tribunalului Ilfov) și în baza art. 50 Cod procedură penală va declina competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului București – Secția I-a penală .
În baza art. 51 alin.1 Cpp se va constata existența conflictului negativ de competență teritorială ; prin urmare, se va înainta cauza către Curtea de Apel București, în vederea soluționării conflictului negativ de competență teritorială .
În baza art. 275 alin. 3 Cpp cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului .
În baza art. 274 alin. 1 Cpp, onorariul acordat apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 130 de lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Ilfov.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
În baza art. 47 alin.3 Cod procedură penală raportat la art. 598 alin.2 teza întâi Cod procedură penală cu referire la art. 598 alin.1 litera d) Cod procedură penală admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Ilfov.
În baza art. 50 Cod procedură penală declină competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului București – Secția I-a penală .
În baza art. 51 alin.1 Cod procedură penală constată existența conflictului negativ de competență teritorială. Înaintează cauza către Curtea de Apel București, în vederea soluționării conflictului negativ de competență teritorială .
În baza art.275 alin.3 Cod proced. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, onorariul acordat apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 130 de lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Ilfov.
Fără cale de atac .
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. M. R. C. I. R.
- pentru grefier aflat în c.o. semnează
Grefierul șef al Secției penale
- Red. și tehnored: jud. R.M.R.- 13.07.2015 -2 ex.
Tribunalul Ilfov
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 416/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 419/2015.... → |
|---|
