Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 341/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 341/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 25-06-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 341/C
Ședința publică din data de 25.06.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – R. P.
GREFIER – M. C. I.
M. P. – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București a fost reprezentat de procuror L. E. - S..
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de P. DE PE LÂNGĂ Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T împotriva sentinței penale nr. 1125/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ .
Potrivit art. 369 alin. 1 Cod procedură penală, ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat intimatul-petent R. S. S. Ș. personal, aflat în detenție la Penitenciarul București - Jilava și asistat de apărător ales D. MV C., care depune împuternicirea avocațială . . nr._/2015 la fila 29 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, față de dispozițiile art. 356 alin. 2 Cod procedură penală, permite apărătorului desemnat din oficiu o scurtă grefă cu intimatul-petent R. S. S. Ș., care solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care depune în ședința publică cele 3 cărți publicate în perioada în care s-a aflat în detenție (filele 38 - 40 dosar).
Reprezentantul Ministerului P. - DIICOT, având cuvântul, arată că nu se opune administrării probei cu înscrisuri.
Tribunalul, deliberând, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de condamnat, respectiv cu cele 3 cărți scrise de acesta pe perioada detenției, apreciind-o utilă și concludentă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Tribunalul acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Reprezentantul Ministerului P. - DIICOT, având cuvântul, arată că a formulat contestație împotriva sentinței penale nr. 1125/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, considerând că soluția tranșată de către Judecătorie este netemeinică sub aspectul admiterii propunerii de liberare condiționată care a fost formulată în cauză.
Apreciază că sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București este netemeinică din următoarele motive:
Consideră că perioada efectivă executată de către condamnat din pedeapsa ce i-a fost dată spre executare este prea mică, insuficientă pentru a aprecia asupra reeducării condamnatului în urma executării pedepsei. Arată că termenul efectiv executat din pedeapsă de 206 zile, iar această perioadă nu permite o evaluare corectă a dovezilor temeinice de îndreptare în ceea ce-l privește pe condamnat. Susține că la aceste 206 zile au fost adăugate 90 de zile care sunt considerate ca executate datorită muncii prestate de către condamnat în penitenciar, dar această perioadă de timp este insuficientă, pe de o parte, la a se evalua corect dovezile temeinice de îndreptare, iar, pe de altă parte, la atingerea scopului pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului. De asemenea, arată că în acest sens a fost și opinia a doi dintre membrii Comisiei privind acordarea liberării condiționate, aceștia apreciind că timpul efectiv executat de către condamnat este insuficient pentru atingerea scopului pedepsei.
Al doilea motiv invocat se referă la activitatea publicistică la care s-a făcut referire și în raportul Comisiei de liberare. Susține că activitatea publicistică a inculpatului a preexistat chiar înainte de momentul comiterii infracțiunii, având o continuitate și nefiind întreruptă chiar și în acest moment al executării pedepsei.
Menționează că această activitate ca în cazul oricărui condamnat are o valoare extraordinară și cântărește foarte mult în analiza unei cererii de liberare condiționată, însă în cazul de față, numai aceasta nu-l poate plasa pe condamnat în categoria persoanelor cu potențial de îndreptare, această activitate a existat și la momentul comiterii faptei și nu a reprezentant un argument ca pentru inculpat să existe vreo înfrânare în calea săvârșirii faptei. Precizează că activitatea publicistică a condamnatului în același timp nu reprezintă o reflecție sau nu este rezultatul reeducării inculpatului ca urmare a executării pedepsei, ci mai degrabă este o continuare a activității profesionale de altfel necontestată de M. P..
Al treilea motiv al contestației invocat constă în aceea că timpul efectiv executat de către inculpat, respectiv aproximativ 8 luni calculat la acest moment este disproporționat în raport cu timpul efectiv în care dosarul s-a judecat dosarul de fond. Arată că durata de judecată a dosarului de fond a durat aproximativ 8 ani, iar condamnatul după 8 luni de executare de pedeapsă efectivă a solicitat liberarea condiționată. Menționează că nu există echilibru, pe de o parte, între perioada care a fost necesară pentru judecarea cauzei și, pe de altă parte, perioada efectiv executată, cu atât mai mult datorită și faptului că cererea de liberare condiționată a fost formulată de către inculpat în următoarea zi ce a fost îndeplinită fracția după ce au fost introduse și cele 90 de zile considerate ca executate ca urmare a muncii prestate. Mai mult decât atât, arată că a fost admisă de către Comisie la prima analiză.
Susține că față acest criteriu judecătorul de la instanța de fond a apreciat că nu poate fi avută în vedere la analiza cererii de liberare condiționată deoarece nu se regăsește printre cele expres și limitativ prevăzute de art. 59 alin. 1 VCP. Menționează că acele criterii prevăzute în Vechiul Cod penal sunt doar orientative și crează inculpatului doar o vocație la liberarea condiționată și nicidecum un drept, această vocație lăsându-se la libertatea judecătorului atunci când analizează cererea de liberare condiționată, când se analizează și alte aspecte legate de dosarul fondului, cum ar fi gravitatea faptelor pe care inculpatul le-a săvârșit, conduita acestuia procesuală. Apreciază că motivarea judecătorului de la instanța de fond sub acest aspect apare ca fiind neîntemeiată și datorită faptului că întreaga construcție juridică a liberării condiționate astfel cum era reglementată în vechea dispoziție penală avea la bază vocația de a fi liberat condiționat și nu dreptul acestuia.
Arată că îndeplinirea criteriilor orientative de către inculpat care au atârnat așa de mult în admiterea cererii de liberare condiționată s-a realizat de către condamnat în mod matematic, mecanic, în mod rațional și strict urmărind doar acele criterii care-l avantajau și care au creat premisele unei liberări condiționate cât mai grabnice. Menționează că nu reprezintă o însușire a unui comportament antisocial pe care inculpatul l-a săvârșit și pe care acesta trebuie să-l corecteze și nu reprezintă rezultatul reeducării pedepsei, ci mai degrabă o alegere rațională a îndeplinirii criteriilor minime pentru ca cererea să fie admisă.
Apreciază că hotărârea pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București este netemeinică, iar pentru motivele arătate, în temeiul art. 587 alin. 3 Cod procedură penală rap. la art. 425 ind. 1 alin. 1 și 7 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată.
Apărătorul ales al intimatului-petent R. S. S. Ș., având cuvântul, solicită respingerea contestație formulate de către DIICOT și menținerea în integralitate a hotărârii pronunțate de către Judecătoria Sectorului 4 București, fiind o hotărâre temeinică, legală și fondată.
Pentru respingerea contestației formulate de către DIICOT, solicită să se țină cont de următoarele aspecte:
În primul rând, solicită „de plano” respingerea prezentei contestații, având în vedere faptul că a fost făcută de o structură a Ministerului P. fără competență materială în prezenta speță. În susținerea cererii de liberare face trimitere la dispozițiile exprese ale legii nr. 508/2004 cu referire la dispozițiile art. 2 care enumeră limitativ care sunt competențele speciale ale DIICOT-ului. Apoi sunt enumerate o . de acte care însă nu includ și prezenta procedură. Învederează că prezenta procedură este în mod distinct reglementată de tot corpul procedurii în ceea ce privește cercetarea penală a unui inculpat, având în vedere în acest sens dispozițiile art. 285 Cod procedură penală care trebuie raportate la art. 253 Cod procedură penală. Arată că la art. 285 Cod procedură penală nu mai este instanța de executare instanța de fond care ar fi putut să constituie un motiv „un pic forțat” pentru structurile speciale în aș exercita atribuțiuni suplimentare în fața unei instanțe de executare. Astfel, arată că art. 285 Cod procedură penală prevede un cu totul alt cadru procesual, fiind adusă competența de cercetare a cazurilor supuse instanțelor, cazuri similare celei prezente, instanței de lângă locul de executare și nu mai este vorba despre instanța care a judecat fondul.
Susține că este o ruptură totală, având în vedere că dacă până la momentul pronunțării unei hotărâri definitive de condamnare a unei persoane sunt avute în vedere faptele săvârșite de acesta până la data condamnării în ceea ce privește procedura prevăzută de art. 285 Cod procedură penală sunt avute în vedere exclusiv faptele din timpul detenției, din timpul reeducării acestei persoane, motiv pentru care nu poate fi extinsă competența nici a instanței care a judecat pe fond și cu atât mai puțin a Parchetului care a instrumentat dosarul. Arată că pentru acest motiv, în mod evident cu încălcarea atribuțiunilor și competențelor expres și limitativ prevăzute de lege în legea specială care reglementează activitatea DIICOT – ului în prezenta speță se găsește o contestație formulată de către o structură a Ministrului P. care nu are competență materială s-o formuleze, motiv pentru care aceasta va trebui respinsă „de plano” înaintea analizării efective a motivelor avute în vedere în aceasta.
Arată că dacă se va trece peste această critică de procedură, dar care crede că este fundamental legată de prezenta speță, solicită se țină cont și de următoarele critici punctuale formulate față de hotărârea instanței de fond.
În primul rând, primul motiv referitor la perioada efectiv executată de 206 zile în raport cu totalul dat spre executare de 854 zile a considerat structura DIICOT că această perioadă este prea scurtă și nu permite o evaluare corectă a dovezilor de îndreptare. De fapt, arată că la primul punct sunt mai multe notații ale Parchetului prin care se spune „considerăm”, „se observă”, în schimb nu i s-a spus în niciun moment care este temeiul legal în baza cărora P. a făcut aceste considerații.
Invocă art. 2 Cod procedură penală care spune că procesul penal se desfășoară potrivit dispozițiilor prevăzute de lege și art. 1 alin. 3 din Constituția României care prevăd faptul că respectarea Constituției și a legilor este obligatorie în acest context procedural și legal constituțional, iar emiterea unor aprecieri, considerații, observații fără un fundament legal atâta vreme cât se poartă asupra unui drept fundamental al unui cetățean român apreciază că aceste considerații sunt nu doar ilegale, ci și tendenționale și răuvoitoare.
Cu privire la faptul că i s-a spus că s-au făcut efectiv 206 zile până în momentul de față, dar până în momentul de față sunt mai mult de 206 zile sunt de fapt 241 zile, apoi s-a spus că timpul executat că zilele câștigate ca urmare a muncii depuse de către petent nu ar trebui luate în considerare pe motiv că acestea sunt prea multe, cu alte cuvinte s-a arătat că petentul a muncit prea mult și că aceste 90 de zile care trebuie adăugate celor 241 zile efectiv executate nu sunt suficient de importante, nu au un fundament.
Apărarea se întreabă în temeiul a ce sau făcut aceste considerațiuni atâta vreme cât Comisia specializată din cadrul penitenciarului a considerat că petentul a lucrat efectiv aceste zile, motiv pentru care, solicitarea Parchetului că aceste zile să nu fie adăugate este nu doar nelegală, dar este și rău intenționată, constituindu-se un veritabil abuz de drept.
Al doilea aspect față de primul punct subliniat de către P. este faptul că timpul efectiv executat de către condamnat este insuficient nu numai pentru o evaluare corectă a dovezilor temeinice de îndreptare, ci și pentru atingerea scopului pedepsei aplicate inculpatului. Arată că scopul pedepsei aplicat oricărui inculpat este reeducarea acestuia, motiv pentru care această frază conține în sine o fractură logică fundamentală. Menționează că atâta vreme cât Comisia din cadrul penitenciarului a considerat că sunt dovezi temeinice pentru a se considera că petentul este reeducat și reintegrabil în societate pentru ca acum o structură, un P., un procuror din cadrul unui P. fără a avea un contact direct cu activitatea petentului a spune că nu a dat dovezi de îndreptare este o dovadă că P. și-a încălcat o obligație fundamentală a acestuia acela de a fi avocat al statului și de a garanta aplicarea legii, a participa la efectivă a legii. Or, arată că P. susține că în mod constant aspecte care sunt contrare legii.
La punctul 2 din critica susținută și în fața instanței de fond de către P., arată că inculpatul a publicat 3 lucrări și că aceste lucrări nu pot fi avute în vedere pentru că se referă la activitatea publicistică a condamnatului și că această activitate nu este rezultatul reeducării condamnatului, ca urmare a executării unei fracții din pedeapsă. Susține că acest mod de exprimare reflectă o concepție pur bolșevică, străină și Codului penal din 1968 atâta vreme cât nici măcar Codul penal adoptat de către comuniști nu prevedea obligația inculpatului de a desfășura o altă activitate, o activitate de recalificare pentru a da dovezi de îndreptare. Precizează că se încalcă atât legea, cât și spiritul acesteia în prezenta contestație în momentul în care s-a spus că pentru a da dovezi de reeducare inculpatul trebuie să se recalifice părăsind activitatea pe care a făcut-o o viață, părăsind domeniul publicistic pentru simplu fapt că a mai făcut asta anterior. Susține că este ca și cum s-ar cere unui sculer – matrițer să nu mai facă activitatea la care se pricepe, ci să treacă la analiza operei lui Heidegger.
Arată că legea nu distinge și este normal să nu o facă, legea nu obligă la o recalificare și este evident și natural și normal să nu o facă. Menționează că legea obligă să se depună o activitate dintre cele la care se pricepe în care se are o calificare în așa fel încât toată această activitate să conducă instanța la convingerea că s-a depus o activitate stăruitoare privind reintegrarea în societate și nu recalifica.
Apreciază că și acest motiv trebuie respins categoric, având în vedere că reprezintă o încălcare flagrantă nu doar a dispozițiilor procedural penale, ci a însuși spiritului Constituției și a CEDO.
Cu privire la argumentele de la punctul 3 cu privire la durata de 8 ani de zile pe care a avut-o acest proces penal executarea a doar 8 sau 9 luni din pedeapsă este mult prea mică față de durata mult prea mare a acestui proces, arată că dacă cauza era încadrată în dreptul civil ar fi invocat conceptul principiului „Nemo auditur propriam turpitudinem allegans” (Nimeni nu poate invoca în susținerea intereselor sale propria sa culpa).
Subliniază că P. face parte dintre structurile statului, acel stat care trebuie să judece prezenta cauză cu celeritate, iar ca inculpat nu a avut posibilitatea să acorde termene de judecată din 3 în 3 sau din 6 în 6 sau 8 în 8 luni așa cum s-au acordat de instanța de judecată, nefiind vina sa. Faptul că acest proces a dura 8 ani de zile nu i se poate imputa, iar față de această pedeapsă aplicată este în drept să solicite să fie pus în libertate de îndată.
Mai mult decât atât, arată că același P. a depus concluzii în apelul cauzei, când după ce a fost achitat în fond a fost condamnat în apel. Menționează că a fost condamnat fără administrarea unor alte probe așa cum de altfel România a fost condamnată în cazul M. la CEDO. Arată că și în această hotărâre în care a fost condamnat nici acolo completul de judecată de la Curtea de Apel nu a sancționat petentul în raport cu durat procesului. Probabil era principala instanță care ar fi trebuit să aibă în vedere un raport între acestea două și în nici un caz P. într-o cerere de liberare condiționată nu are dreptul să solicite respingerea cererii întemeiat și fondat formulate pentru motivul că ar fi executat prea puțin în comparație cu durata procesului.
Învederează că există un raport prin care o Comisie de specialitate din cadrul penitenciarului a considerat că petentul a dat semne de îndreptare, de reeducare, faptul că acesta în mod constant și asiduu a muncit în timpul detenției, dar conform competenței acestuia. Mai arată că afirmația că a solicitat de îndată ce a trecut fracția să fie pus în libertate, este o afirmație a Parchetului falsă, arată că și la fond s-a susținut aceeași minciună, având în vedere că nu petentul a formulat această cerere, ci Comisia penitenciarului, din oficiu, după trecerea termenului analizând comportamentul petentului Comisia a considerat că sunt întrunite condițiile legale pentru a fi adus în fața instanței de judecată cu o cerere de liberare condiționată.
În concluzie, solicită să se țină cont în primul rând de raportul Comisie din cadrul Penitenciarului București - Jilava care este fondat, fiind făcut din oficiu, acesta a constituit baza prezentei cauze, apoi să se aibă în vedere că instanța de fond în mod just a reținut în toată hotărârea sa aspectele avute în vedere de către părți și a cântărit just și cu respectarea legii fără niciun fel de dubiu cu privire la acest ultim aspect respectarea legii și a tranșat în favoarea inculpatului, dispunând liberarea condiționată de îndată a acestuia.
De asemenea, arată că petentul este tată de familie, are 2 copii minori și este singurul întreținător de familie pentru care orice zi suplimentară și nejustificată de detenție îi privează atât pe copii, cât și pe toată familia, atât de prezența sa, cât și de sprijinul material al acestuia, sprijin material care se va concretiza prin exercitarea acelorași activități pe care le-a desfășurat nu numai în penitenciar, ci o viață întreagă.
Pentru toate aceste motive, solicită punerea în libertate de îndată a petentului, respingând contestația DIICOT – ului pentru considerentele prezentate mai sus.
Intimatul-petent R. S. S. Ș., având ultimul cuvânt, susține că unul dintre cele mai dureroase efecte ale condamnării a fost lipsa de activitate. Arată că toată viața a muncit foarte mult. Menționează că zi de zi a colaborat și a difuzat analize politice, analize economice, sociale, de politică externă pe toate site-urile care l-au găzduit.
Consideră că această activitate a indus în eroare pe reprezentantul Ministerului P. care a considerat că cele 3 lucrări pe care le-a depus ca înscrisuri în circumstanțiere sunt rezultatul acestei activități, numai că lucrurile nu stau chiar așa.
După consultarea celor 3 cărți fie și sumar se poate constata că cel puțin 2 dintre cele 3 cărți nu cuprind în conținutul lor niciun fel de material, de editorial, de analiză dintre cele pe care le-a transmis zilnic și le-a publicat zilnic. Menționează că una dintre cele 3 lucrări cuprinde doar câteva asemenea analize care i s-au părut indispensabile, în rest fiind vorba de lucrări extrem de importante pentru opinia publică. De asemenea, arată că se va ocupa în curând și de distribuția acestora pe scară largă pentru că una se referă la ceea ce s-a întâmplat în presa post comunistă în ultimii 25 de ani, cea de a doua se referă la falimentul presei scrise din România care nu s-a mai făcut nicio lucrare în acest sens, iar cea de a treia lucrare cuprinde și câteva editoriale fiind o analiză politică a perioadei pre și post electorale.
Susține că data propozabilă așa cum a fost stabilită de către Direcția Națională a Penitenciarelor a fost stabilită la data de 18.04.2015, deci două cărți și o parte din cea de a treia carte nu mai au niciun fel de valoare din punctul de vedere al punerii sale în libertate. În rest, arată că nu este real faptul că activitățile pe care le-a avut în penitenciar au fost activități curente. Menționează că a participat la 10 cicluri de activități care nu au nicio legătură cu activitățile sale curente, a participat până săptămâna trecută la o activitate care a văzut că nu este consemnată în dosarul cauzei în legătură cu o așa numită comunitate finanțată de statul norvegian, fiind vorba de tineri care încearcă să depășească un moment greu din viață, respectiv perioada în care s-au drogat.
Totodată, învederează că a predat cursuri de istoria civilizației pentru care a trebuit să citească multe cărți și să se pregătească, deci nu este real faptul că nu a avut o activitate cu care era obișnuit, dimpotrivă arată că s-a străduit să facă tot ce se poate ca să fie mai bine.
Tribunalul declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1125/14.05.2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 4 București a admis propunerea de liberare condiționată privind pe petentul - condamnat R. S. S. S., fiul lui P. și D., născut la data de 08.09.1949, domiciliat în localitatea Gruiu, .. 72, jud. Ilfov.
S-a dispus liberarea condiționată a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1405/2014 emis de Tribunalul București în baza sentinței penale nr. 726/2012.
S-au pus în vedere condamnatului dispozițiile art. 61 VCP privind revocarea liberării condiționate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Măsura dispusă s-a comunicat Administrației locului de deținere a inculpatului.
Onorariul apărătorului din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 06.05.2015, sub nr._ a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București propunerea de acordare a beneficiului liberării condiționate formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul PNT București - Jilava a petentului - condamnat R. S. S. S..
În procesul-verbal nr. 16/30.04.2015 întocmit de Comisia de propuneri, se reține că executarea acestei pedepse a început la data de 07.10.2014 și urmează să expire la data de 06.02.2017, pedeapsa fiind egală cu 854 zile.
Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuia să execute fracția de 1/3 din pedeapsă, respectiv 284 zile de închisoare. Comisia a constatat sub acest aspect că deținutul a executat și câștigat 296 zile de închisoare.
Comisia a considerat că deținutul poate fi liberat condiționat, acesta fiind la prima analiză.
Instanța de fond a făcut aplicarea art. 5 NCP cu privire la legea penală mai favorabilă și a analizat condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare, iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive, atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate, cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 59 Cod penal pentru acordarea liberării condiționate, reținând în acest sens că deținutul a executat fracția obligatorie din pedeapsa prevăzută de lege, iar în perioada detenției conduita sa a fost corespunzătoare.
Potrivit caracterizării atașate la dosar, condamnatul a participat la numeroase programe educaționale și psihologice desfășurate la nivelul secției de deținere și a publicat 3 lucrări științifice, astfel că se poate considera că acesta a făcut eforturi în sensul îndreptării comportamentului sau. Din punct de vedere al comportamentului, petentul a fost recompensat de 3 ori și nu a fost sancționat disciplinar pe perioada detenției. Instanța a constatat că petentul nu a desfășurat activități productive, întrucât nu a fost selecționat.
Totodată, instanța observă că din punct de vedere psihologic la momentul evaluării petentul nu necesită asistență psihologică, prezintă personalitate matură, structurată, nivel intelectual ridicat, corespunzător nivelului de instruire școlară, sferă largă de interese și preocupări, fermitate și perseverență în atingerea obiectivelor stabilite, bună modulare a frustrărilor emoționale aferente mediului carceral prin muncă intelectuală, atitudine cooperantă, capacitate bună de contact, bun potențial de adaptare și conduită echilibrată până în prezent. Instanța a reținut că pe perioada detenției petentul a păstrat o legătură permanentă cu membrii familiei prin intermediul vizitelor regulate ale acestora, a fost sprijinit permanent (financiar și afectiv), a efectuat convorbiri telefonice și a corespondat cu persoane din anturajul său.
În legătură cu susținerile reprezentantului Ministerului P. instanța observă că printre criteriile enumerate de textul de lege aplicabil în cauză, respectiv art. 59 Cod penal, nu se numără durata procesului penal la capătul căruia s-a pronunțat o soluție de condamnare la pedeapsa privativă de libertate aplicată petentului - condamnat și nici modul în care opinia publică ar percepe soluția dată într-o cauză de liberare condiționată, motiv pentru care consideră că acestea nu sunt elemente pe care să le aibă în vedere în prezenta cauză. În ceea ce privește susținerea reprezentantului Ministerului P. referitoare la natura activităților desfășurate de petent în cadrul locului de deținere, instanța a constatat că nu există pentru petent obligația de a urma activități în totalitate distincte în raport de profesia pe care o avea anterior încarcerării, iar sintagma ,,dovezi temeinice de îndreptare’’ existentă în dispozițiile legale ale art. 59 Cod penal nu justifică o astfel de diferențiere a activităților, după cum au sau nu legătură cu profesia și ocupația petentului.
Având în vedere că persoana condamnată a dat dovezi de îndreptare, dar și că aceasta nu are antecedente penale, instanța a considerat că este pregătită ca în viitor să se încadreze într-o viață normală, părăsind câmpul infracțional. Instanța a apreciat că există premisele că timpul executat din pedeapsă să fi fost suficient pentru reeducarea petentului și pentru formarea unei atitudini corecte față de valorile sociale, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, scopul preventiv și educativ al pedepsei fiind atins, iar funcțiile de exemplaritate și eliminare temporară ale pedepsei fiind îndeplinite. Prin comportamentul avut pe parcursul executării pedepsei condamnatul a demonstrat că își însușește scopul preventiv și educativ al pedepsei așa încât să poată fi reintegrat în societate.
În acest fel instanța de fond a admis cererea, a dispus liberarea condiționată și, în consecință, a atras atenția petentului - condamnat asupra dispozițiilor art. 61 Cod penal privind cauzele de revocare a liberării condiționate.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a petentului - condamnat s-a virat conform Protocolului încheiat între M. Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație P. de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T., cale de atac înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 12.06.2015.
În motivare, s-a arătat că sentință penală pronunțată de instanța de fond este netemeinică, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute cumulativ de art. 59 alin.1 din VCP. Potrivit art. 60 alin. 2 VCP "condamnații bărbați trecuți de vârsta de 60 de ani pot fi liberați condiționat după executarea unei treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, dacă îndeplinesc celelalte condiții prevăzute în art. 59 alin. 1".
Conform art. 59 alin. 1 VCP "După ce a executat fracția din pedeapsă, condamnatul care este stăruitor în muncă; disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei".
Din procesul-verbal nr. 16/30.04.2015 al Comisiei pentru individualizarea regimului de executarea pedepsei, reiese că deținutul R. S. S. Ș. a executat de la data de 07.10.2014 până la data de 30.04.2015 un număr efectiv de 206 zile, la care s-au adăugat 90 de zile ca urmare a muncii prestate, dintr-un total de 854 de zile.
Analizând perioada efectiv executată, de 206 zile, în raport cu totalul dat spre executare, respectiv 854 zile, consideră că aceasta este prea scurtă și nu permite o evaluare corectă a dovezilor temeinice de îndreptare. În același timp se observă că numărul de zile considerate ca executate ca urmare a muncii prestate, respectiv 90 de zile, este mult prea mare în raport cu ceea ce condamnatul a executat efectiv. Astfel, într-un interval de aproximativ 6 luni și jumătate de detenție condamnatul a reușit să câștige aproximativ 3 luni, adică jumătate din ceea ce a executat efectiv.
Datorită acestor zile câștigate condamnatul a devenit propozabil pentru liberare condiționată, deși timpul efectiv executat nu-i conferea acestuia vocație la liberare condiționată. Totuși, timpul efectiv executat de către condamnat este insuficient nu numai pentru o evaluare corectă a dovezilor temeinice de îndreptare, ci și pentru atingerea scopului pedepsei aplicate inculpatului.
În același sens este și opinia a doi dintre membrii Comisiei privind acordarea liberării condiționate, arătându-se în cuprinsul procesului - verbal nr. 16/30.04.2014 că timpul efectiv executat de către condamnat este insuficient pentru atingerea scopului pedepsei.
Din procesul-verbal nr. 16/30.04.2015 al Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepsei, reiese că deținutul R. S. S. Ș. a elaborat și publicat 3 lucrări în perioada februarie - aprilie 2015. Din actele dosarului nu rezultă conținutul acestor publicații, în schimb, avocatul condamnatului a susținut oral că acestea se referă la articole în reviste sau ziare de specialitate.
Activitatea publicistică a condamnatului nu poate determina admiterii cererii de liberare deoarece aceasta nu este rezultatul reeducării condamnatului ca urmare a executării unei fracții din pedeapsa, ci apare, mai degrabă, că o continuare a activității profesionale, preexistente chiar mai înaintea comiterii faptei și cu o continuitate neîntreruptă până la momentul actual.
Activitatea publicistică a oricărui condamnat este un element important în analiza unei cereri de liberare condiționată însă în cazul analizat, numai această nu-l poate pIasa pe condamnat în categoria persoanelor cu potențial de îndreptare, deoarece acest indicator a existent și la momentul comiterii faptei și nu s-a dovedit a fi suficient de puternic încât să-l determine pe condamnat să nu comită infracțiunea.
Procedura de judecată a dosarului de fond, înregistrat la Tribunalul București sub nr._._ *, a durat aproximativ 8 ani, decizia penală fiind pronunțată de Curtea de Apel București Ia dată de 07.10.2014.
Condamnatul a executat efectiv aproximativ 8 luni din pedeapsă, imediat după executarea fracției prevăzută de lege, respectiv 1/3 (care cuprinde și cele 90 de zilele considerate ca executate că urmare a muncii prestate), condamnatul formulând prezenta cerere, ce i-a fost admisă de către Comisie la prima analiză.
Există un dezechilibru între durata de timp în care acest dosar s-a judecat, respectiv 8 ani și timpul efectiv executat de către condamnat, respectiv aproximativ 8 luni. În același timp s-a constatat o celeritate din partea inculpatului în formularea acestei cereri (imediat după îndeplinirea fracției), care nu a existat și pe parcursul judecății și totodată și a Comisiei în admiterea acesteia (la prima analiză).
Este adevărat că acest criteriu, de altfel cum a reținut și judecătorul fondului, nu se regăsește – expressis verbis – printre criteriile prevăzute de art. 59 alin. 1 VCP. Totuși, acesta nu poate fi înlăturat și nici nu este disproporționat a fi analizat în cadrul acestei cereri, deoarece criteriile prevăzute de art. 59 alin. 1 din Vechiul Cod penal sunt orientative, lăsând libertatea judecătorului în a aprecia că, chiar și în situația în care acestea sunt îndeplinite, cererea să fie respinsă datorită altor aspecte cum ar fi gravitatea faptei comise, conduita procesuală a condamnatului sau efectele pe care le-ar produce în rândul opinie publice o liberare condiționată la un interval atât de scurt de la momentul încarcerării.
Acest criteriu nu poate, deci, să fie exclus de plano din analiza cererii, întreaga construcție juridică a liberării condiționate fiind așezată pe vocația condamnatului la liberare și nu pe îndeplinirea criteriilor prevăzute orientativ de lege.
Pentru aceste motive, în baza art. 587 alin. 3 Cod procedură penală rap. Ia art. 425 ind. 1 alin. 1 și 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, solicită admiterea contestației declarate împotriva sentinței penale nr. 1125/14.04.2015 a Judecătoriei Sector 4 București și, rejudecând, respingerea propunerii Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privind liberarea condiționată a condamnatului și fixarea unui termen de reiterare.
Examinând sentința contestată, față de motivele invocate și din oficiu, Tribunalul va respinge contestația formulată de P. de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T., ca nefondată.
Astfel după cum rezultă din cuprinsul caracterizării atașate la dosar, intimatul – condamnat a avut un comportament bun pe durata executării pedepsei.
În acest sens, Tribunalul reține următoarele aspecte relevante:
- a participat la activitățile de educație și asistență psihosocială organizate la nivelul secției de deținere;
- a elaborat și publicat 3 lucrări științifice în perioada februarie – aprilie 2015;
- pentru participarea la activitățile de reintegrare a fost recompensat de 3 ori;
- nu a fost sancționat disciplinar pe durata executării pedepsei privative de libertate.
Față de toate cele ce preced, având în vedere și faptul că intimatul – condamnat nu este cunoscut cu antecedente penale, Tribunalul apreciază că există premisa că timpul executat a fost suficient pentru reeducarea condamnatului și că acesta, prin participarea activă la programele desfășurate în vederea pregătirii graduale pentru liberare, și-a format o atitudine corectă față de valorile sociale, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, scopul preventiv și educativ al pedepsei fiind atins, iar funcțiile de exemplaritate și eliminare temporară ale pedepsei fiind îndeplinite, astfel încât în viitor să se încadreze într-o viață normală, părăsind câmpul infracțional.
Prin urmare, Tribunalul, în baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod procedură penală, va respinge ca nefondată contestația formulată de P. DE PE LÂNGĂ Î.C.C.J. – DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM.
Va dispune punerea de îndată în libertate a condamnatului R. S. S. Ș. de sub puterea MEPÎ nr. 1405/2014 emis de Tribunalul București – Secția I Penală.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de P. DE PE LÂNGĂ Î.C.C.J. – DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM.
Dispune punerea de îndată în libertate a condamnatului R. S. S. Ș. (fiul lui P. și D., născut la 08 Septembrie 1949, în prezent încarcerat la Penitenciarul București – Jilava) de sub puterea MEPÎ nr. 1405/2014 emis de Tribunalul București – Secția I Penală.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 25.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. P. M. C. I.
Red. și tehnored. jud. R.P. / 14.10.2015
Jud. Sectorului 4/jud. L.Z.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 20/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 344/2015.... → |
|---|
