Omorul. Art. 174 C.p.. Sentința nr. 7/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 16-01-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ nr. 7
Ședința din Camera de consiliu din data de: 16.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte: D. M. C.
Grefier: D. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei penale având ca obiect contestație in anulare conform art. 426 C.p.p, formulată de către condamnatul Geica M. în prezent deținut în cadrul PMS C..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns condamnatul Geica M. asistat de apărător din oficiu P. V., cu împuternicire avocațiala nr. 1423/2015 (fila 8 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța acorda timpul necesar avocatului din oficiu sa ia legătura cu persoana condamnata Geica M., aflata in stare de detenție.
În raport de motivele de formulare a contestației in anulare, arătate în cererea formulata de persoana condamnata Geica M., instanța pune in discuția inculpatului admisibilitatea in principiu a cererii formulate in cauza.
Av. P. V. pentru contestator arată că, contestația in anulare invoca anumite motive prev de art.426 C.proc.pen. solicitând ca instanța sa analizeze si sa se pronunțe cu privire la admisibilitatea in principiu a contestației in anulare, formulate de contestatorul inculpat Geica M..
Contestatorul G. M. având ultimul cuvânt în cadrul admisibilității contestației în anulare pe care a formulat-o solicită admiterea cererii având ca obiect contestație in anulare.
Instanța, retine cauza in vederea soluționării.
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față
Prin cererea înregistrată la Tribunalul O. sub nr._ la data de 28.11.2014 contestatorul G. M. a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea sentinței de condamnare, respectiv dentința penală 116/23.06.2008 a Tribunalului O., în opinia sa fiind incident cazul prev de art. 426 lit. b) din NCPP.
În motivare contestatorul a arătat că este nemulțumit de omiterea unor aspecte obiective și că nu s-a cercetat originea cauzei săvârșirii faptei, existând un viciu de procedură morală, precizând că sunt acte, martori, dovezi noi ce nu au fost făcute cunoscute și care trebuie cercetate.
În drept s-a invocat dispozițiile art. 426 lit. b) din NCPP și Constituția României revizuită.
Din actele și lucrările dosarului instanța constată și reține următoarele:
Prin sentința penală 116/23.06.1998 a Tribunalului O. a fost condamnat inculpatul contestator în cauza de față G. M. la pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare rezultată prin contopirea pedepselor ce i s-au aplicat, respectiv:
- 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev și ped de art. 174 – 176 lit. a) Cp ;
- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev și ped de art. 271 alin. 4 din Cp ;
- spor de 5 ani închisoare;
A fost condamnat inculpatul și la pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. ași b Cp pe o durată de 5 ani iar pe durata executării pedepsei i-au fost interzise acestuia drepturile prev de art. 64 Cp.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din durata pedepsei perioada arestului preventiv începând cu data de 04.11.1997.
S-a constatat că partea vătămată B. L. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat totodată inculpatul la plata sumei de 4.100.000 ROL în favoarea minorului B. I. pentru perioada 04.11.1995 – 23.06.1998 și în continuare până la majorat câte 100.000 ROL lunar.
S-a reținut în considerentele sentinței de condamnare că în seara zilei de 19.10.1995 inculpatul G. M. a mers la domiciliul socrilor săi B. L. și B. G., situat în municipiul Slatina, .. 8, ., . care de altfel locuia și soția sa, G. S., pentru a încerca să se împace cu aceasta.
Deoarece soacra lui i-a interzis accesul în locuință, inculpatul a aruncat un recipient de plastic plin cu benzină, pe care în prealabil l-a înțepat în prealabil, în direcția socrilor săi și spre holul apartamentului și cu o brichetă a aprins substanța inflamabilă, declanșând incendiul, provocând numitei B. L. leziuni care i-au pus viața în primejdie pentru care a necesitat 50 – 55 zile de îngrijiri medicale iar numitului B. G. i-a provocat arsuri grave, motiv pentru care acesta a decedat la data de 04.12.1995, moartea acestuia fiind violentă și datorându-se unei pneumonii bilaterale, complicație a arsurilor de gradul III pe 70% din suprafața corporală.
Contestatorul a suferit la rândul său arsuri care însă nu au fost grave, astfel că acesta a părăsit spitalul și apoi s-a sustras urmăririi penale, motiv pentru care a fost luată față de acesta măsura arestării preventive în lipsă iar la data de 04.11.1996 acesta a fost depistat și încarcerat.
Audiat fiind de procuror inculpatul a arătat că de fapt a cumpărat sticla cu benzină pentru a se sinucide deoarece era în certuri cu soția lui G. S., cu care locuia împreună în apartamentul socrilor, locuință pe care o părăsise și dormise pe la prieteni câteva zile iar în acea zi venise să se împace cu ea și să ofere un buchet de flori soacrei sale și cum aceasta l-a refuzat a deschis bidonul cu benzină în timp se ce afla în uașa apartamentului și a aprins o brichetă, moment în care s-a produs o explozie care l-a speriat și l-a determinat să fugă (fila 19 UP).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul G. M. care însă a fost respins prin decizia penală 596/12.11.1998 a Curții de Apel C..
Sentința instanței de fond a rămas definitivă și a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii (fila 58 fond).
În declarația pe care a dat-o cu prilejul judecății în fond a cauzei inculpatul a arătat că nu este de acord cu cele consemnate în cuprinsul acesteia și nu a semnat-o (fila 10 fond) iar prin memoriilor ulterioare a arătat în esență că are o parte din vină pentru cele întâmplate dar nu i se poate imputa lui totul, pentru că în seara zilei de 19.10.1995 a vrut să se sinucidă, fiind nemulțumit de felul în care se purta cu ele soția lui și părinții acesteia (filele 30 – 33 fond) și având reprezentarea că aceasta l-a înșelat cu vărul ei primar P..
A mai arătat în cuprinsul memoriilor că a crescut la casa de copii și nu a avut o familie motiv pentru care și-a dorit cu ardoare să aibă familie.
Cazurile de contestație în anulare împotriva hotărârilor penale definitive sunt reglementate de dispozițiile art. 426 din NCPP și sunt următoarele:
Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Analizând cuprinsul contestației în vederea admisibilității în principiu sau nu a acesteia, conform art. 431 din NCPP, instanța fondului constată însă că motivația expusă de contestator și pe care acesta a reluat-o în cuprinsul contestației în anulare, atunci când a menționat că nu s-au cercetat cauzele, adică, ceea ce a declanșat conflictul, tot contextul în care s-a derulat acesta, nu se regăsește printre motivele prevăzute de lege, astfel că aceasta urmează a se respinge ca inadmisibilă.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 din NCPP privind plata cheltuielilor judiciare,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat G. M., fiul lui S. și C., CNP_, în prezent deținut în PMS C., ca inadmisibilă.
În baza art. 275 alin. 2 din NCPP obligă contestatorul la plata sumei de 150 lei cu tilu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu conform delegației nr. 1423/2014 va fi virată anticipat în contul Baroului O..
Cu apel.
Pronunțată în Camera de consiliu azi 16.01.2014 la Tribunalul O..
Judecător Grefier
D. M. C. D. C.
Tehnoredactat DMC
Ex. 2/21.01.2015
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 279/2015.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Încheierea nr.... → |
|---|
