Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 75/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 75/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 15-02-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA PENALA
DECIZIE Nr. 75
Ședința publică de la 15 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. N.
JUDECĂTORI - D. I. P.
A. C. S.
GREFIER - D. D.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror A. E. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul O. P., fiul lui Ș. și T., născut la data de 17.07.1957 în .. Călărași, domiciliat în Voluntari, .. 6A, jud. I., C.N.P._, cetățean român, recidivist, în prezent aflat în Penitenciarul Margineni, împotriva încheierii de ședință din data de 07 febr.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ 12, prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului si s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
La apelul nominal făcut in ședință publică a răspuns recurentul inculpat O. P. în stare de arest preventiv asistat de apărător din oficiu avocat P. I. substituind pe avocat E. M. din cadrul Baroului Prahova potrivit împuternicirii avocațiale aflată la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se invedereaza instantei ca s-a luat legatura cu aparatorul ales al recurentului care nu confirma prezenta pentru acest termen de judecata.
La solicitarea instantei recurentul inculpat arata ca este de acord să fie asistat de aparator din oficiu.
Cu permisiunea instanței, apărătorul a luat legătura cu recurentul inculpat O. P. aflat în stare de arest preventiv, depune la dosar memoriu din partea acestuia, după care arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că nu formulează alte cereri.
Tribunalul, având în vedere actele și lucrările dosarului, față de susținerile părților, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri .
Avocat P. I. având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronuntata de prima instanta si cercetarea recurentului in stare dee libertate intrucat acesta nu este vinovat de savarsirea infractiunii pentru care este cercetat.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi țara .
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de către inculpat ca nefondat, menținerea încheierii din data de 7 febr.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești ca legală și temeinică, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri care impun privarea de libertate a inculpatului fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art 143 și art 148 lit f Cpp .Din probele administrate în cauză rezultă ca inculpatul a comis infracțiunea reținută in sarcina sa, respectiv infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 și alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C.pen.
Recurentul inculpat O. P. având ultimul cuvânt, susține că nu a săvârșit infracțiunea de înșelăciune, că E. I. nu il cunoaște .
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin încheierea de ședința pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 7 febr.2013 s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului O. P., dispunându-se totodată menținerea acestei masuri.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a avut in vedere că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 143 C.p.p., întrucât exista probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este trimis în judecată, respectiv că în perioada martie-aprilie 2012, a înșelat partea vătămată P. A.-M. A. întrucât, împreună cu învinuitul E. I. sub pretextul că o poate ajuta în demersurile juridice efectuate în vederea liberării condiționate a soțului ei, s-a prezentat în calitate de avocat, sub numele „C.”, împreună, determinând-o pe aceasta să le înmâneze suma de 5700 lei, atât direct cât și indirect, fără ca demersurile juridice promise să mai fie întreprinse.
Fără a se antama fondul cauzei, instanța a reținut situația de fapt reiterata anterior, pe baza probelor administrate până în prezent si anume: declarații parte vătămată, declarații martori, procese-verbale de recunoaștere din planșă foto, procese-verbale de recunoaștere din grup de persoane, înscrisuri, declarații învinuit, declarații inculpat, respectând principiul prezumției de nevinovatei corolar al principiilor ce guvernează statul de drept si de care inculpatul se poate prevala pana la soluționarea definitiva a cauzei.
Raportat la legalitatea măsurii ce a fost dispusa pe parcursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut ca sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 148 lit f c.p.p., in sensul că inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si exista probe certe că lăsarea acestuia in libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol care constă în sentimentul de insecuritate și neliniște publică pe care l-ar determina lipsa unei reacții preventive, imediate și ferme din partea autorităților față de inculpat.
Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță a faptei penale, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică și insecuritate.
Ordinea publică, înseamnă printre altele, climatul social optim, care se asigură printr-un ansamblu de norme si măsuri și care se traduce prin funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora, raportat la aceste împrejurări fiind evident ca prin natura ei si prin modalitatea in care inculpatul a acționat, fapta sa atrage oprobriul public.
Interpretând conform jurisprudenței instanța de fond a apreciat ca pericolul concret pentru ordinea publică rezidă din împrejurările și modalitățile concrete de săvârșire a faptei din prezenta cauză – respectiv prin folosirea de nume și calități mincinoase și anume aceea de avocat, discreditând astfel profesia de avocat.
La aprecierea pericolului concret pe care lăsarea în libertate l-ar reprezenta, instanța a avut în vedere și rezonanța pe care astfel de fapte o au care, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea inculpatului impresia că poate persista în sfidarea legii, menținerea acestei măsuri fiind pe deplin justificată și prin raportare la criteriile introduse de legiuitor în cuprinsul art. 136 alin. 8 c.p.p.
În acest sens, pentru arestarea preventivă, conform C.E.D.O., este suficientă întrunirea condițiilor prev. de art. 143 c.p.p., chiar art. 5 alin. 1 lit. c din Convenție, prevăzând că arestarea preventivă se poate dispune atunci când există motive verosimile de a bănui că o persoană a săvârșit infracțiunea.
Se consideră că există pericol pentru ordinea publică si atunci când există posibilitatea să se producă o încălcare a regulilor de conviețuire socială, vizând valorile ocrotite de disp. art. 1 C.p.p, ca urmare a activității făptuitorului, anterioară săvârșirii infracțiunii sau o reacție declanșată de acesta.
Raportat la ecoul pe care infracțiunile comise l-a produs în rândul societății, instanța a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, motiv pentru care a menținut această măsură, apreciind că aceasta este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, temeiurile neschimbându-se până la această dată și nici nu au intervenit altele noi care să impună revocarea măsurii arestării preventive sau inlocurea acesteia cu o alta măsura neprivativa de libertate.
In plus instanța a apreciat ca măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul, deoarece măsura a fost luată pe baza presupunerii rezonabile, în sensul comiterii unei infracțiuni, aspect ce nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, având în vedere complexitatea cauzei și faptul că, până în prezent, nu s-a trecut la cercetarea judecătorească în cauză.
Împotriva Încheierii din data de 7 febr.2013 a Judecătoriei Ploiești a declarat recurs inculpatul O. P. considerând că aceasta nu este legală și temeinică .
A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii Judecătoriei Ploiești cercetarea sa în stare de libertate, întrucât nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute in sarcina sa.
În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi țara .
Examinând hotărârea atacată, față de actele si lucrările dosarului, criticile invocate, precum si din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept așa cum prevăd disp. art.3856 alin.3 C.p.p. constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 22.11.2012, pronunțată în dosarul nr._/281/2012, Judecătoria Ploiești a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești și a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul O. P., pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 22.11.2012 și până la data de 20.12.2012 inclusiv, măsura fiind menținuta in cursul judecații de instanța de fond.
Prin rechizitoriul nr. 8115/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiesti s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O. P., fiul lui Ș. și T., născut la data de 17.07.1957 în .. Călărași, domiciliat în Voluntari, .. 6A, jud. I., CNP_, cetățean român, recidivist, în prezent aflat în Arestul IJP Prahova, reținându-se în sarcina acestuia savârsirea infractiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 și alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C.pen., constând în aceea că, în perioada martie-aprilie 2012, a înșelat partea vătămată P. A.-M. A. întrucât, sub pretextul că o poate ajuta în demersurile juridice efectuate în vederea liberării condiționate a soțului ei, i-a făcut cunoștință cu un fals avocat, un anume „C.”, împreună, determinând-o pe aceasta să le înmâneze suma de 5700 lei, atât direct cât și indirect, fără ca demersurile juridice promise să mai fie întreprinse.
Tribunalul constată ca in cauza sunt indeplinite cerintele prev. de art. 143 și art. 148 lit. f c.p.p. in sensul că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică fiind incidente și dispozițiile art. 681 C.p.p.
Există indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea reținută in sarcina sa prin care s-a adus o atingere gravă valorilor apărate de lege și anume dreptul la înfăptuirea justiției în condiții de neinfluențare și neîmpiedicare a mersului acesteia.
Chiar dacă, audiat fiind la acest moment, inculpatul a arătat că dorește să fie judecat în stare de libertate, tribunalul, apreciază că în cauză subzistă indiciile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, inclusiv faptul că sunt indicii temeinice în sensul că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 al. 1, 2 C.p., cu aplic. art. 37 al. 1 lit. b C. Penal.
Tribunalul apreciaza ca neluarea unei măsuri cu fermitate de către organele abilitate, pentru a scoate din colectivitate o persoană ce a dovedit un astfel de comportament, poate forma opinia persoanelor ce au luat cunoștință de săvârșirea faptei respective că statul nu acționează în vederea preîntâmpinării unei astfel de situații, iar față de persoanele asupra cărora planează acuzații grave nu se iau măsuri ferme.
Împrejurările și modul de comitere a faptei, denotă un pericol ce coboară din sfera generalului în aceea a concretului, existând în prezent motive temeinice de a crede, conform art. 5 pct. 1 lit. c din C.E.D.O., în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească noi infracțiuni.
Pericolul concret pentru ordinea publică reiese din circumstanțele reale ale comiterii faptei, aceste fapte având un impact social puternic, fiind săvârșite în detrimentul înfăpturii justiției în condiții de normalitate.
Situația de fapt reiese din probele administrate până în prezent, respectiv declarațiile parții vătămate, declarații martori, procese-verbale de recunoaștere din planșă foto, procese-verbale de recunoaștere din grup de persoane, înscrisuri, declarații învinuit, declarații inculpat.
Tribunalul reține că de la momentul luării măsurii arestării preventive – 22.11.2012 - până în prezent s-a scurs un interval redus de timp, menținându-se temeiurile pentru care a fost luată măsura arestării preventive, și nu au apărut alte temeiuri din care să rezulte necesitatea ca măsura arestării să fie revocată sau înlocuită
Față de aceste aspecte Tribunalul apreciază că încheierea atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art. 385 ind.15 pct.1 lit. b). Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul O. P..
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penal
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul O. P., fiul lui Ș. și T., născut la data de 17.07.1957 în .. Călărași, domiciliat în Voluntari, .. 6A, jud. I., C.N.P._, cetățean român, recidivist, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 07.02.2013,pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ 12, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p., obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 150 de lei, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu aparator din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justitiei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 febr.2013
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
N. C. I. P. D. S. A. C.
GREFIER
D. D.
RED. NC
DACT: DD
4 EX./ 15.02.2013
D.f.-_ 12
Jud. fd.-M. L.
Operator de date cu caracter personal 4058
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Sentința nr. 35/2013.... | Luare de mită. Art. 254 C.p.. Sentința nr. 482/2012.... → |
|---|
