Arestare preventivă. Art.223 NCPP. Decizia nr. 56/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 56/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 30-10-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 56
Ședința publică din data de 30.10.2015
Tribunalul compus din:
PREȘEDINTE – I. M. – C.
GREFIER – B. – Z. C. – A.
Ministerul Public – P. de pe lângă Tribunalul Teleorman a fost reprezentat prin procuror P. L..
Pe rol, soluționarea contestației formulată de inculpatul C. N., fiul lui T. și M., născut la data de 13.12.1975 împotriva încheierii penale din data de 23.10.2015 pronunțată de judecătorul din cadrul Judecătoriei A..
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit contestatorul inculpat C. N., fiind reprezentat de avocat ales P. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul contestatorului inculpat C. N. învederează că nu sunt cereri de formulat în cauza dedusă judecății, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public – P. de pe lângă Tribunalul Teleorman arată că nu sunt cereri de formulat.
Instanța, luând act că nu sunt cereri de formulat în cauză de către apărătorul ales al inculpatului C. N. și nici de către reprezentantul Ministerului Public – P. de pe lângă Tribunalul Teleorman, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond, în dezbaterea contestației.
Avocat ales având cuvântul, pune concluzii de admitere a contestației formulată în cauza de față și de desființare a încheierii pronunțată de Judecătoria A. pe care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie, făcând referire la dispozițiile art. 206 al. 7 rap. la art. 202 al.4 lit. b Cod procedură penală, solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
Completează că la acest moment inculpatul este plecat din țară. În susținere, depune motive ale contestației care au fost înmânate și reprezentantului Ministerului Public – P. de pe lângă Tribunalul Teleorman.
Reprezentantul Ministerului Public – P. de pe lângă Tribunalul Teleorman având cuvântul, solicită respingerea ca nefondată, a contestației formulată de inculpatul C. N. prin apărătorul său ales.
Consideră că instanța de fond în mod corect a apreciat că probele administrate în cauză oferă indicii suficiente care conduc la concluzia comiterii de către inculpatul C. N. a infracțiunilor ce i se impută. Apreciază că măsura arestării preventive dispusă față de inculpat este justificată și proporțională cu gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia. Completează că inculpatul se sustrage de la judecarea cauzei, așa cum a reținut și judecătorul fondului, măsura arestării corespunzând cerințelor art. 202 Cod procedură penală.
TRIBUNALUL:
Prin încheierea din data de 23.10.2015 judecătorul din cadrul Judecătoriei A. a admis cererea formulată în ședință publică de către procurorul de ședință din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria A..
În baza art. 203 alin.3, alin.6, art. 223 alin.1 lit. a, alin.2, art. 238 C.pr.penală a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. N., zis M., fiul lui T. și M., născut la data de 13.12.1975, în mun. A., jud. Teleorman, CNP_, domiciliat în ., de cetățenie română, starea civilă căsătorit, stagiul militar satisfăcut, studii 7 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, recidivist, pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare(data încarcerării).
Pentru a hotărî astfel, judecătorul din cadrul Judecătoriei A. a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului C. N..
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 202 al. 1 Cod procedură penală, „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni”.
Potrivit dispozițiilor art. 202 al. 3 Cod procedură penală, „orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 223 al. 1 lit. a Cod procedură penală, „măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor roi un expert, sau să distrugă, să altereze, să ascundă sau să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;
d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni, iar potrivit al. 2 al aceluiași articol, „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică”.
Analizând dispozițiile legale invocate, instanța apreciază că din probele administrate rezultă suspiciunea rezonabilă că s-a săvârșit de către inculpatul C. N. infracțiunea prevăzute de art. 270 alin. 3 rap. la art.. 274 din Legea 86/2006 (Codul Vamal al României) cu aplicarea art. 41 al. 2 si art. 37 lit. a Cod penal; contrabandă asimilată, de doua sau mai multe persoane împreună, aceasta fiind dovedită cu materialul probator administrat în cauză.
Instanța de fond a constatat pericolul concret pentru ordinea publică, prin raportare la natura infracțiunilor, a modalității de săvârșire a acestora și a consecințelor produse. Desigur, a avut în vedere și impactul social produs asupra colectivității prin săvârșirea unor astfel de fapte, astfel încât alte persoane să fie descurajate în a comite astfel de infracțiuni.
Luarea unei alte măsuri preventive față de inculpat decât aceea a arestării preventive apare ca nejustificată întrucât infracțiunile pentru care acesta este cercetat sunt foarte grave, iar interesul public, de înfăptuire a justiției și asigurarea bunei desfășurări a urmăririi penale, primează față de regula cercetării unei persoane în stare de libertate, instanța apreciind că scopul măsurilor preventive, prevăzut de dispozițiile art. 202 al.1 Cod procedură penală, impune necesitatea luării măsurii arestării preventive față de inculpat.
Împotriva acestei încheieri a declarat contestație inculpatul C. N. care a criticat hotărârea primei instanțe pentru aspecte de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea contestației, apărătorul ales al inculpatului a făcut referire la dispozițiile art. 206 al. 7 rap.la art.202 al.4 lit.b Cod procedură penală, solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, completând că la acest moment inculpatul este plecat din țară, solicitând admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestului cu o măsură neprivativă de libertate.
Examinând încheierea atacată sub aspectul motivului invocat, dar și în temeiul dispozițiilor art. 4251 Cod procedură penală și art. 204 Cod procedură penală, Tribunalului Teleorman reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 202 Cod procedură penală, măsurile preventive reglementate de alin. 4 al aceluiași articol, pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Conform dispozițiilor art. 223 al. 2 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Reține judecătorul din cadrul Tribunalului Teleorman că în cauză există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul C. N. a săvârșit infracțiunile de evaziune fiscală, contrabandă și deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, cu marcaj necorespunzător, peste limita a 10.000 de țigarete, fapte prev.și ped.de art. 9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005, mod., pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale (2 fapte), cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art. 37 alin.1 lit.a Cod penal, art.270 alin.3 rap.la art.274 din Legea nr.86/2006 – Codul Vamal ( 2 fapte) cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.37 alin.1 lit.a Cod penal și art.2961 alin.1 lit.l din Legea nr.571/2003, mod., privind Codul fiscal ( 2 fapte) cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.37 alin.1 lit.a Cod penal, toate cu aplic.art.33 lit.a Cod penal.
Se constată astfel că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 5 ani.
În aprecierea judecătorului din cadrul Tribunalului Teleorman este întrunită și a doua cerință a art. 228 al. 2 Cod procedură penală și totodată și a art. 202 al. 3 Cod procedură penală („Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”) întrucât lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică datorită modului de concepere și executare a activității infracționale, precum și datorită faptului că lăsarea în libertate a acestuia ar induce în rândul societății civile sentimente de panică și îngrijorare dacă cei ce săvârșesc fapte de o asemenea gravitate ar fi cercetați în stare de libertate.
Astfel încât, constatând că hotărârea judecătorului din cadrul Judecătoriei A. este legală și temeinică, iar motivele invocate în susținerea contestației nu pot constitui temeiuri pentru cercetarea inculpatului C. N. în stare de libertate, judecătorul din cadrul Tribunalului Teleorman va respinge ca nefondată contestația inculpatului C. N., în temeiul dispozițiilor art. 4251 al. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură.
Văzând și dispozițiile art. 272 și art. 275 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul C. N., zis M., fiul lui T. și M., născut la data de 13.12.1975, în mun. A., jud. Teleorman, CNP_, domiciliat în ., de cetățenie română, starea civilă căsătorit, stagiul militar satisfăcut, studii 7 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, recidivist, împotriva încheierii din data de 23.10.2015 pronunțată de Judecătoria A..
Obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariu avocat oficiu în cuantum de 130 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30.10.2015.
PREȘEDINTE, | GREFIER, |
I.M.C. | B-Z.C-A. |
Red.I.M.C./30.10.2015
Tehnored.B-Z.C-A./30.10.2015
Exemplare: 4
Comunicat: 2 ex./30.10.2015
Df._ 13/M.I.M.
| ← Modificarea/încetarea obligaţiilor. Art.73, 48, 57, 61 Legea... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
