Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară. Decizia nr. 48/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 48/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 10-08-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.48
Ședința publică din data de 10 august 2015
Tribunalul compus din:
PREȘEDINTE: D. L.
GREFIER: D. A. M.
Ministerul Public – P. de pe lângă Tribunalul Teleorman a fost reprezentat prin procuror N. E. T..
Pe rol, soluționarea contestației declarată de P. de pe lângă Judecătoria Z., împotriva încheierii penale din 5 august 2015 pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul penal nr._ 14..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat L. P., personal și asistat de apărătorii aleși P. M. și C. F..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
S-a procedat la audierea inculpatului L. P., în prezența apărătorilor aleși, a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar.
Tribunalul având în vedere actele aflate la dosar, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond:
Procurorul, având cuvântul, apreciază că fapta este destul de gravă. Nu este permisă influențarea unui martor și în consecință, pune concluzii de admitere a contestației, desființarea încheierii din 5 august 2015 pronunțată de Judecătoria Z. și să se dispună luarea măsurii arestării preventive față de inculpat.
Avocat C. F., pentru inculpatul L. P., având cuvântul, arată că fapta de lovire săvârșită nu a fost în scopul intimidării sau amenințării martorului. Există serioase dubii în legătură cu scopul săvârșirii faptei de lovire. Pe data de 27 a depus plângere în care nu a făcut nici un fel de referire la inculpat, iar pe 28 depune o cerere de instituire a măsurii de protecție. Nicăieri nu spune că în timpul agresiunii inculpatul l-ar fi amenințat, iar după 4 zile își amintește de ce a fost lovit. Martorul s-a speriat. Propunerea de arestare s-a bazat pe nesinceritatea martorului. Apreciază că măsura controlului judiciar este justă și v-a respecta toate obligațiile ce i s-au impus. Nu are antecedente penale și nu a existat nici o încercare de intimidare a martorilor.
Solicită menținerea soluției pronunțate de instanța de fond și respingerea contestației declarate de parchet.
Avocat P. M., pentru același inculpat, având cuvântul, arată că motivele invocate în contestație sunt neîntemeiate și sunt dubii serioase în ce privește motivul de la care a pornit conflictul.
Este cuvântul martorului împotriva cuvântului inculpatului, astfel încât nu sunt indicii care să conducă la luarea măsurii arestării preventive și apreciază că s-a dat o hotărâre justă. Arată că inculpatul se supune măsurilor dispuse de instanță și apreciază că sunt contrazise afirmațiile din motivele contestației, întrucât inculpatul a făcut demersuri prin mediator și a încercat împăcarea, însă părțile vătămate nu au dorit să se împace cu inculpatul. NU a existat nici o acțiune de amenințare față de alți martori și apreciază că a fost o întâmplare nefericită.
Solicită respingerea contestației, apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind justă, inculpatul urmând a respecta obligațiile impuse.
Inculpatul L. P., în ultimul cuvânt, solicită respingerea contestației și să fie menținută măsura controlului judiciar.
TRIBUNALUL:
Asupra cauzei de față:
Prin încheierea din 5 august 2015 pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul nr._ 14, aflat în faza de judecată, s-au dispus următoarele:
„Respinge sesizarea.
În baza disp. art. 203 alin. 2 c.p.p, art. 211 și următoarele din același cod, dispune luarea față de inculpatul L. P., fiul lui V. și P., născut la data de 26.02.1968 în ., cu același domiciliu, studii medii, căsătorit, administrator firmă, CNP_, a măsurii preventive a controlului judiciar pe o durată de 50 de zile.
În baza disp. art.215 c.p.p., pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.
În baza disp. art. 215 alin.2 c.p.p., impune inculpatului ca, pe timpul controlului judiciar, să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limita teritorială a județului Teleorman, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței;
b) să nu se deplaseze în locuri unde se poate întâlni cu martorii din dosarul nr._ 14;
c) să nu se apropie de persoana vătămată sau de membrii familiei acesteia, de alți participanți la comiterea infracțiunii – de inculpați între ei -, de martori ori experți sau de alte persoane și să nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nici o cale;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme;
h) să nu participe la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice, unde se poate întâlni cu martorii din dosarul nr._ 14;
Atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
Supravegherea respectării de către inculpat a obligațiilor care îi revin pe durata controlului judiciar se realizează de către Poliția Z., în condițiile legii.”
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin sesizarea înregistrată la data de 04.08.2015 în dosarul sus-menționat, aflat deja pe rolul instanței de fond în faza judecății, P. de pe lângă Judecătoria Z. a solicitat arestarea preventivă pe o perioadă de 30 de zile a inculpatului L. P., fiul lui V. și P., născut la data de 26.02.1968 în ., cu domiciliul în ., CNP_.
În motivarea sesizării, parchetul a arătat că, prin rechizitoriile nr. 782/P/2013, 1069/P/2013, 759/P/2013 și 1288/P/2013 a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul L. P. pentru comiterea infracțiunilor de amenințare (3 fapte), distrugere (3 fapte) și uz de armă fără drept prev. de art. 206 alin. 1 Cod penal, art. 253 alin. 1 Cod penal și art. 343 alin. 2 Cod penal toate cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal, dosar aflat în faza de judecată pe fond cu termen de judecată la 07.09.2015.
Toate aceste dosare au fost reunite de către Judecătoria Z. sub nr._ 14, dosarul aflându-se în acest moment în cursul judecății pe fond, având termen pentru audierea martorilor în data de 07.09.2015.
La data de 28.07.2015, numitul D. D. A. (martor) a sesizat Judecătoria Z. cu o cerere prin care solicita luarea unor măsuri de protecție deoarece inculpatul L. P. l-a agresat pentru a nu se prezenta la termenul de judecată și a nu mai da declarație împotriva sa. Din solicitarea adresată Judecătoriei Z., martorul a arătat că în ziua de 13.07.2015 a fost prezent la instanță în vederea audierii dar cauza s-a amânat la data de 07.09.2015 și că în acea zi s-a întâlnit cu inculpatul care l-a amenințat spunându-i "că va da el de mine", lucru care s-a și întâmplat în ziua de 27.07.2015 când a și fost agresat fizic de către acesta.
A mai arătat P. de pe lângă Judecătoria Z. faptul că, instanța, în temeiul art. 128 alin. 3 Cpp., a solicitat procurorului de la acest parchet efectuarea de verificări privind temeinicia cererii formulate de martor, iar din cercetările efectuate a rezultat următoarea situație de fapt:
În data de 27.07.2015, în jurul orei 1200, numitul D. D. A. se afla pe raza localității de domiciliu mun. G. împreună cu concubina sa C. C. M..
La un moment dat acesta a intrat în benzinăria Rompetrol pentru a cumpăra țigări și s-a așezat la coadă, la una din casele de marcat.
În timp ce acesta se afla la coadă a intrat în benzinărie inculpatul L. P. care l-a observat pe martor și i-a spus cu un ton de satisfacție și amenințare "ți-am spus eu că dau de tine" . La puțin timp după aceasta, inculpatul l-a lovit pe martor cu pumnul în gură și apoi l-a alergat prin benzinărie pentru a continua să îl lovească.
Totodată, inculpatul l-a avertizat pe martor să aibă grijă ce declară în fața instanței.
Întregul comportament violent al inculpatului a fost filmat de camerele de supraveghere din incinta benzinăriei.
Exercitarea actelor de violență de către inculpatul L. P. asupra martorului D. D. rezultă din următoarele înscrisuri - care au fost puse la dispoziția acestui parchet de către lucrătorii de poliție din cadrul Poliției Municipiului G. - B.O.P.M.U care efectuează cercetări în dosarul nr._/29.07.2015 (având ca obiect infracțiunea prevăzută de art. 193 cod penal sesizată la data de 27.07.2015) și anume: declarații D. D. A. și C. C. M., declarații angajați Rompetrol P. Mena Beți, Ș. F. M., planșă fotografică cu aspectele esențiale ale înregistrărilor din benzinărie, planșă fotografică reprezentând urmele actelor de violență exercitate asupra martorului, procesele verbale întocmite de organele de poliție sesizate prin 112.
Faptul că . a avut ca scop intimidarea martorului rezultă din declarația acestuia coroborată cu faptul că anterior întocmirii dosarului penal cele două persoane nu se cunoșteau.
Motivează P. de pe lângă Judecătoria Z. că starea de pericol pe care o prezintă inculpatul pentru buna desfășurare a procesului penal rezultă din următoarele circumstanțe: inculpatul a comis fapta pentru a influența bunul mers al procesului penal, respectiv pentru a intimida pe martorul D. D. să se prezinte la instanță la termenul din 07.09.2015 și să dea declarație împotriva sa; inculpatul a comis această faptă în plină zi, într-un loc public, în prezența mai multor martori și într-un loc supravegheat video, dovedind astfel că nu se teme de urmările legale ale faptei sale; toți martorii din cauza aflată în curs de judecată pe rolul instanței nu au fost încă audiați; comportamentul inculpatul denotă posibilitatea influențării prin aceleași mijloace și a celorlalți martori, mai ales că majoritatea sunt consăteni cu acesta; inculpatul este cunoscut pe raza localității de domiciliu ca o persoană violentă.
În raport cu prevederile art. 5 din CEDO, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a crede în posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Din probatoriul administrat până în prezent, apreciază P. de pe lângă Judecătoria Z. faptul că rezultă că este îndeplinită și această condiție necesară detenției preventive a inculpatului.
Față de cele expuse, văzând și prevederile art. 363 alin. 3 din codul de procedură penală, în temeiul art. 223 alin. 1 lit. b) raportat la art. 202 alin. 1 și 3, art. 203 alin. 3 și art. 238 alin. 1 din C. proc. pen., P. de pe lângă Judecătoria Z. a solicitat arestarea preventivă a inculpatului L. P., pe o perioadă de 30 de zile.
În susținerea sesizării au fost depuse înscrisurile invocate.
Prima instanță a dispus citarea inculpatului și audierea sa, precum și a martorului D. M. A. propus de acesta.
Potrivit art. 238 Cpp., arestarea preventivă a inculpatului poate fi dispusă în procedura de cameră preliminară și în cursul judecății, de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanța de judecată în fața căreia se află cauza, din oficiu ori la propunerea motivată a procurorului, pentru o perioadă de cel mult 30 de zile, pentru aceleași temeiuri și în aceleași condiții ca și arestarea preventivă dispusă de către judecătorul de drepturi și libertăți în cursul urmăririi penale. Dispozițiile art. 225, 226 și 228 - 232 se aplică în mod corespunzător. În cursul judecății, măsura prevăzută la alin. (1) se poate dispune de către instanța de judecată în compunerea prevăzută de lege. În acest caz, mandatul de arestare preventivă este emis de către președintele completului.
Pe de altă parte, potrivit art. 202 alin. 1 Cpp., „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.”
Potrivit alin. 3 al art. 202 Cpp., “orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.
De asemenea, conform art. 223 alin. 1 Cpp., „măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, ... numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;
d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.”
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Analizând dispozițiile legale invocate, instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite cerințele impuse de textele de lege invocate anterior.
Deși inculpatul nu a negat conflictul cu D. D. A., l-a prezentat într-o altă perspectivă.
Deși înregistrările redate în fotografii nu sunt însoțite și de înregistrări audio încât instanța să poată verifica apărările inculpatului în sensul eventualelor reproșuri pe care D. să le fi adresat inculpatului „N-ai intrat băi la pușcărie?” sau „Mai faci copii handicapați?”(referindu-se, potrivit inculpatului, la împrejurarea că inculpatul are un copil cu probleme medicale), pe baza fotografiilor redate la fila 234 din dosar, instanța de fond a reținut că apărările inculpatului nu au fost probate. Din imaginile invocate, se observă direcția evidentă a inculpatului către martorul D. - fără ca inculpatul să fi avut nici cea mai mică intenție de a se deplasa direct la casa de marcat - cât și expresia surprinsă, chiar speriată, dintru început a martorului.
În această poziționare este greu de crezut că, fără să-l fi văzut pe inculpat, peste rafturile cu mărfuri, martorul i-ar fi adresat acestuia reproșurile pe care le susține inculpatul.
Interpretând coroborat contradicțiile dintre susținerile martorului în sensul că nu-l cunoștea anterior pe inculpat și cele ale inculpatului, dovedite cu martorul audiat, în sensul că de fapt aceștia se cunoșteau, instanța de fond a apreciat că
cel puțin la termenul din luna iulie 2015, - anterior incidentului ce face obiectul prezentei etape procesuale, văzându-l în sala de judecată, inculpatul a presupus în mod solid că D. este martor în cauza sa.
Tot acest context, califică sinceritatea și buna credință a inculpatului.
De altfel, apărările aceluiași inculpat în sensul că la rândul său ar fi fost agresat de martor și de concubina sa, nu sunt susținute de probe această etapă procesuală.
S-a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada neechivocă a cerințelor impuse de textele de lege invocate anterior pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, sens în care solicitarea Ministerului Public de arestare preventivă a fost respinsă.
Cum însă, chiar și în aceste condiții de probatoriu sumar a rezultat conflictul inculpatului cu martorul, pentru a se asigura justul echilibru dintre drepturile inculpatului și interesul general al societății în administrarea justiției, pentru ca inculpatul să fie descurajat în a influența martorii și implicit aflarea adevărului, instanța de fond, în condițiile art. 203 alin. 2 C.p.p, art. 211 și următoarele Cpp., a apreciat necesară luarea față de inculpat a măsurii preventive a controlului judiciar, pentru 50 zile.
În baza disp. art. 215 C.p.p., pe perioada controlului judiciar, inculpatului i-au fost impuse următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.
În baza disp. art. 215 alin. 2 C.p.p., i-au fost impuse și alte obligații, respectiv:
a) să nu depășească limita teritorială a județului Teleorman, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței;
b) să nu se deplaseze în locuri unde se poate întâlni cu martorii din dosarul nr._ 14;
c) să nu se apropie de persoana vătămată sau de membrii familiei acesteia, de alți participanți la comiterea infracțiunii – de inculpați între ei -, de martori ori experți sau de alte persoane și să nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nici o cale;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme;
h) să nu participe la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice, unde se poate întâlni cu martorii din dosarul nr._ 14;
S-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
Supravegherea respectării de către inculpat a obligațiilor care îi revin pe durata controlului judiciar se realizează de Poliția Z..
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație P. de pe lângă Judecătoria Z..
Au fost reiterate, în esență, aceleași susțineri prezentate în cererea de arestare.
Astfel, se susține că inculpatul a comis fapta pentru a intimida martorul și a împiedica bunul mers al procesului penal; fapta a fost comisă în plină zi, în loc public; martorii din cauza aflată pe rol nu au fost încă audiați; martorului agresat i s-a acordat de către instanță statut de martor amenințat; un atare comportament nu necesită clemență ci măsuri severe; în situații similare de influențare a martorilor, chiar numai prin amenințări, același complet a dispus arestarea preventivă.
Examinând contestația potrivit art. 206 Cpp., tribunalul, în acord cu judecătorul fondului, apreciază că nu se impune arestarea preventivă a inculpatului pentru asigurarea desfășurării judecății în condiții optime, fiind suficientă o măsură preventivă mai puțin severă, care să reprezinte un avertisment la adresa inculpatului, în sensul că nerespectarea unor obligații legal impuse, îi poate atrage privarea de libertate.
Bine a reținut judecătorul fondului faptul că nu s-a probat, dincolo de orice dubiu, faptul că atitudinea inculpatului la adresa martorului, nu s-a datorat unei provocări din partea acestuia, generate fie de situații anterioare, fie de replici ale martorului nesurprinse de camerele de luat vederi. Este cert faptul că întâlnirea lor a fost întâmplătoare, în localul unei benzinării, nefiind o situație premeditată din partea inculpatului.
Pretinsa agresivitate a martorului și soției sale împotriva inculpatului nu pot fi verificate în prezenta cauză, organul de urmărire penală având o atare posibilitate, dacă găsea oportună deschiderea unui nou dosar, în care să cerceteze susținerile ambelor părți.
Nu există nici o dovadă a faptului că audierea celorlalți martori ar fi împiedicată în situația în care inculpatul nu ar fi arestat preventiv. Dimpotrivă, măsura controlului judiciar ar fi un avertisment suficient la adresa inculpatului, așa cum deja s-a reținut, pentru a-l determina să aibă o conduită responsabilă.
În cauză nu se identifică nicio probă certă că, lăsat în libertate, cu anumite limitări, inculpatul ar putea împiedica buna desfășurare a judecății, că va comite noi infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
În contextul reținut, propunerea formulată de P. de pe lângă Judecătoria Z. de luare a măsurii arestării preventive față de inculpat, nu răspunde exigențelor art. 202 alin. 1 și 3 Cpp., relativ la scopul măsurilor preventive și la condițiile generale de aplicare a acestora, la temeiurile legale, așa cum sunt ele prevăzute de art. 223 alin. 1 și 2 Cpp., toate analizate prin prisma respectării dispozițiilor art. 23 din Constituția României și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Având în vedere că măsura arestării preventive constituie o excepție care, pentru a fi luată trebuie să fie justificată temeinic și absolut necesară, în cadrul procesului penal, pentru buna sa desfășurare, regula fiind deci judecarea în stare de libertate, drept de care inculpatul se bucură în virtutea art. 5, alin. 1 Cpp. și art. 5, alin. 1 din C.E.D.O. și tribunalul apreciază, în raport de dispozițiile art. 202 Cpp., că pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal în cauză este necesară și proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului, instituirea măsurii preventive a controlului judiciar, în condițiile art. 215 – 215/1 Cpp.
Referitor la obligația impusă inculpatului conform art. 215 alin. 2 Cpp ( „să nu se deplaseze în locuri unde se poate întâlni cu martorii din dosarul nr._ 14”), tribunalul reține că este o formulare generică, ce ar atrage imposibilitatea îndeplinirii ei, fie și numai pentru faptul că cei doi se pot întâlni întâmplător, pe drumul public, într-un local oarecare, sau, cum a fost cazul ce a generat prezenta cerere a Parchetului, într-o benzinărie:
Textul art. 215 alin. 2 lit. b Cpp., se referă la posibilitatea instanței de a interzice inculpatului dreptul de a se deplasa în locuri anume stabilite, bine precizate și individualizate, așa cum s-a menționat deja la lit. h): „ să nu participe la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice, unde se poate întâlni cu martorii din dosarul nr._ 14”.
În acest context, obligația generic menționată la art. 215 alin. 2 lit. b Cpp., este inutilă, motiv pentru care, în temeiul art. 206 Cpp., rap. la art. 425/1 alin. 7 pct. 2 lit. a Cpp., se va admite contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria Z. împotriva încheierii din 5 august 2015 pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul nr._ 14.
Se desființează încheierea numai în sensul că se va înlătura interdicția inculpatului L. P. de a se deplasa „în locuri unde se poate întâlni cu martorii din dosarul nr._ 14.”
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, potrivit art. 275 alin. 3 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 206 Cpp., rap. la art. 425/1 alin. 7 pct. 2 lit. a Cpp., admite contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria Z. împotriva încheierii din 5 august 2015 pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul nr._ 14.
Desființează încheierea numai în sensul că înlătură interdicția inculpatului L. P. de a se deplasa „în locuri unde se poate întâlni cu martorii din dosarul nr._ 14.”
Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.08.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. L. D. A. M.
Red./Tehnored./D.L./5 ex
21.08.2015
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 46/2015.... → |
|---|
